1ra-2097/2021 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-2097/2021 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2097/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Iacobciuc Arcadie Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în r-

nul Xxxxx s. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

Iacobciuc Arcadie Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate

legată de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Iacobciuc Arcadie

în beneficiul lui Doschinescu Igor a prejudiciului material în sumă de 74996 lei.

de la 01.10.2018 până la 30.01.2019, activând în baza contractului nr. 122/16 din

31.10.2016, în calitate de șofer al fabricii de panificație ”Milina” ce aparține SRL

”IugInterTrans” care potrivit fișei postului, urma să țină la control plasarea sumelor

bănești obținute din vânzări, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, adică a

banilor recepționați din vânzări, care erau încredințați în administrația sa, a însușit și

folosit ilegal mijloace bănești în sumă de 76 954 lei, prin ce a cauzat SRL

”IugInterTrans” prejudiciu material în proporții considerabile.

3.1 Avocatul Andrei Tudorica în numele inculpatului Iacobciuc Arcadie, care a

solicitat casarea acesteia în latura pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Iacobciuc Arcadie să-i fie

1

stabilită o pedeapsă cu închisoare, dar cu suspendarea condiționată a executării

acesteia pe o perioadă de probațiune.

În argumentarea cerințelor formulate a menționat:

- cu hotărârea emisă de instanța de fond nu este de acord, considerând-o prea

aspră;

- până la moment inculpatul nu a avut posibilitate de a recupera prejudiciul

material din lipsa surselor bănești și imposibilitate de a realiza apartamentul său

situat în or. Cupciuc, raionul Edineț;

- pe parcursul efectuării urmăririi penale și a cercetării judecătorești Iacobciuc

Arcadie vina în comiterea crimei imputate și-a recunoscut-o pe deplin și se căiește

sincer în cele săvârșite, cauza fiind examinată în procedura simplificată conform

art.3641 Cod de procedură penală;

- instanța de fond nu a luat în considerație faptele indicate și nu a luat în

considerație situația materială și familiară dificilă a inculpatului, concluzionând că

executând pedeapsa cu închisoare, inculpatul Iacobciuc Arcadie nu va avea

posibilitate de a recupera prejudiciul cauzat.

3.2 Inculpatul Iacobciuc Arcadie, care a invocat dezacordul cu sentința,

considerând că poziția instanței a fost una preconcepută.

În motivarea apelului a indicat că, prin hotărârea Comisiei naționale

extraordinară de sănătate publică nr.35 din 27.11.2020, a fost declarată starea de

urgență în sănătate publică pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada

30.11.2020-15.01.2021, iar prin hotărârea nr. 42 din 13.01.2021, starea de urgență în

sănătate publică a fost prelungită până la 15.02.2021, având în vedere prevederile

art.XXIII alin.(1) al Legii nr.69 din 21.05.2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe

perioada stării de urgență în sănătate publică și modificarea unor acte normative,

potrivit cărora, în scopul asigurării măsurilor de prevenire a răspândirii infecției

COVID-19 în instituțiile penitenciare, pe perioada stării de urgență în sănătate

publică, examinarea cauzelor penale în privința persoanelor private de libertate, se

efectuează doar prin intermediul sistemului de teleconferință sau în spațiile

corespunzătoare la sediile instituțiilor penitenciare, fără a fi necesar acordul

persoanei private de libertate, s-a dispus soluționarea apelului în cauză prin

intermediul teleconferinței, fapt pentru care inculpatul Iacobciuc Arcadie, care se

deține în Penitenciarul nr.11 Bălți, și-a dat acordul la deschiderea ședinței de

judecată.

fost admise apelurile declarate din alte motive, fiind casată parțial sentința, în latura

civilă, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează. Acțiunea civilă înaintată de către

reprezentantul părții vătămate Doschinescu Igor a fost admisă și s-a dispus încasarea

din contul inculpatului Iacobciuc Arcadie în beneficiul SRL „IugInterTrans” a sumei

de 74996 lei, cu titlu de prejudiciu material. În rest, sentința a fost menținută.

2

apelanților cu soluția primei instanțe în latura pedepsei aplicate, instanța de apel a

apreciat că cerințele invocate în acest sens sunt nefondate.

Analizând circumstanțele și împrejurările speței prin prisma materialelor

anexate la dosar ce vizează fapta infracțională comisă de Iacobciuc Arcadie,

personalitatea acestuia și urmările prejudiciabile ale acțiunilor lui, instanța de apel a

concluzionat, că prima instanță justificat a aplicat acestuia pedeapsa sub formă de

închisoare, iar cuantumul acesteia pentru faptă comisă a fost stabilit cu respectarea

principiilor individualizării pedepsei penale și a prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod

de procedură penală.

Respectiv, reținând prevederile menționate supra, coroborându-le cu

circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat, că pedeapsa aplicată

inculpatului Iacobciuc Arcadie, sub formă de închisoare, în cuantumul stabilit de

către prima instanță, este în coraport cu gravitatea faptei comise – infracțiune gravă,

comisă cu intenție; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – obținerea de

profit de pe urma sustragerii bunurilor altor persoane, scopul fiind cel de cupiditate;

personalitatea inculpatului – anterior a fost condamnat: la 02.02.1990 în baza art. 182

alin.(2) Cod penal-muncă corecțională; la 18.06.1998 în baza art.218 alin.(2) Cod

penal- 3 ani 6 luni închisoare cu executare; la 05.03.2001 în baza art. 95 alin.(2) Cod

penal – 9 ani închisoare eliberându-se condiționat înainte de termen la 06.05.2006; la

evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află; atitudinea inculpatului față de

fapta comisă și procesul desfășurat – a recunoscut vina și a solicitat examinarea

cauzei în procedura simplificată, fapt ce a găsit reflectare asupra termenului de

examinare a cauzei, însă prejudicul cauzat n-a fost reparat; circumstanțe atenuante –

căința sinceră. La caz, circumstanțe agravate prin prisma art.77 Cod penal, nu s-au

identificat.

În ce privește recunoașterea vinovăției și contribuirea la descoperirea

infracțiunii, instanța de apel a reiterat, că această circumstanță este incidentă

procedurii de examinare a cauzei penale – prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală, și-a găsit aplicabilitatea la stabilirea pedepsei, or, la caz, sancțiunea închisorii

este stabilită de la 2 la 6 ani închisoare, instanța de fond însă s-a axat sub limita

minimă, stabilindu-i o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare.

Din motivele expuse supra, criticile aduse, în ceea ce privește asprimea

pedepsei aplicate prin sentință, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, or, la

aplicarea pedepsei penale, instanța de judecată s-a conformat prevederilor legii care

reglementează procesul de stabilire și individualizare a pedepsei, motivându-și

suficient soluția luată.

Totodată, instanța de apel a considerat eronată concluzia instanței de fond în

latura civilă, or, acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Iacobciuc

Arcadie în beneficiul lui Doschinescu Igor a sumei de 74996 lei, cu titlu de prejudiciu

material cauzat prin infracțiune.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că potrivit concluziilor de învinuire,

precum și a faptei reținute de instanța de fond, se indică că prejudiciul a fost cauzat

3

SRL ,,IugInterTrans”, care a și fost recunoscută în calitate de parte civilă, fiind

reprezentată de Doschinescu Igor.

Astfel, instanța de apel a considerat oportun de a încasa cuantumul sumei

reținute ca prejudiciu cauzat prin infracțiune, în beneficul persoanei juridice și nu a

reprezentantului acesteia, fapt susținut în instanța de apel, inclusiv și de inculpat, în

acest aspect nepersistând impedimente prin prisma art. 410 Cod de procedură

penală.

Palade Rodica în numele inculpatului, care solicită casarea parțială a acesteia, în

latura aplicării pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Iacobciuc A.

să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel urma să țină cont de toate circumstanțele cauzei invocate și de

apărător în cererea de apel și anume de faptul că, inculpatul vina a recunoscut, se

căiește sincer de cele comise, cauza fiind examinată in baza art.3641 Cod de

procedură penală. Astfel, ținînd cont de prevederile art. 90 alin.(1) Cod penal, prima

instanță precum și instanța de apel urma să aplice în privința inculpatului o

pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, care nu ar veni în contradicție cu

prevederile art. 90 Cod penal sau art. 901 Cod penal, ori pentru faptul ca aceasta a

comis o infracțiune, având în vedere situația familială și financiară dificilă, aplicarea

celei mai aspre pedepse nu urmează a avea un impact pozitiv asupra corijării

acestuia având în vedere persoanele care deja sunt condamnate, inclusiv repetat și se

dețin in penitenciar, pentru diferite categorii de infracțiuni;

- instanța de apel incorect a ajuns la concluzia privind faptul că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat de societate, nemotivând

suficient imposibilitatea aplicării unei alte pedepse solicitate de partea apărării, ori

faptul că acesta anterior a fost judecat, ultima condamnare fiind tocmai în anul 2001,

nu ar trebui să fie considerat un motiv suficient pentru aplicarea a celei mai aspre

pedepse, astfel că pentru o persoana poate genera un sentiment de nedreptate iar

scopul pedepsei penale nu va fi atins.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat avocatul Palade Rodica în

numele inculpatului, indică la temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

4

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, totodată, avocatul solicită să-i fie stabilită inculpatului o pedeapsă,

cu aplicarea art. 90 Cod penal, semnalând astfel temeiul de casare a hotărârii

instanței de apel, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și

anume s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de fond și-au motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal,

la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 176 v. I), beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în

mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în

ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, calificându-se conform art. 16 Cod

penal, ca infracțiune gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Iacobciuc A., prin decizia instanței

de apel a fost menținută sentința în partea recunoașterii vinovăției și condamnării

inculpatului în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an 4 luni închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau de a exercita activitate legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen

de 2 ani. Respectiv, limitele acestei pedepse fiind reduse cu o treime, constituind

5

astfel de la 1 an și 4 luni până la 4 ani. În prezenta speță, inculpatului pentru

comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 1 an și 4 luni,

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care inculpatului i-a fost

aplicată pedeapsa reală cu închisoare, motivând corespunzător temeiurile neaplicării

pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o

perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, comisă cu

intenție; de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – obținerea de profit de

pe urma sustragerii bunurilor altor persoane, scopul fiind cel de cupiditate;

personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere de la lege, anterior fiind

condamnat însă antecedentele penale sunt stinse, la evidența medicilor narcolog și

psihiatru nu se află; atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul

desfășurat – a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, fapt ce a găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei, însă

prejudicul cauzat n-a fost reparat; circumstanțe atenuante – căința sinceră. La caz,

circumstanțe agranvate prin prisma art. 77 Cod penal, nu s-au identificat.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Iacobciuc A. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Iacobciuc A., cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunea prevăzută de art.

191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor grave, nu-

și va atinge scopul de corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

6

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu se

creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de

individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu

prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă

de clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija faptul că inculpatul nu este la

prima abatere de la lege, astfel se atestă faptul că, cu toate că antecedentele penale

sunt stinse, comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Iacobciuc A. a devenit o

deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul,

pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare

abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, în partea

condamnării inculpatului. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca

neîntemeiate afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient

imposibilitatea aplicării unei pedepse solicitate de partea apărării.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

7

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Iacobciuc A. de către prima instanță și menținută de către instanța de

apel, a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Palade Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

04 august 2021, în cauza penală privindu-l pe Iacobciuc Arcadie Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 15 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Plămădeală Ghenadie

8