ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 25.08.2021

1ra-968/21 — art. 46, 186 alin. 4 Cod penal

HOTĂRÂRE

25.08.2021

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 46, 186 alin. 4 Cod penal
Temei legal: art. 427 alin.1 pct. 6, 8, 12 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-968/21 — art. 46, 186 alin. 4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-968/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului Leșan Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui

Leșan Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxx și locuiește în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.11.2015 – 13.08.2018;

Instanța de apel: 14.09.2018 – 04.11.2020;

Instanța de recurs: 12.02.2021 – 07.07.2021.

A C O N S T A T A T:

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 13 august 2018, Leșan Ion a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 46, 186 alin. (4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pedeapsa cu închisoarea,

fiindu-i stabilită perioada de probațiune de 3 ani.

Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații Onilov Andrei și

Cojocari Ion, însă în privința acestora hotărârile judecătorești nu se contestă cu

recurs ordinar.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că, inculpatul

Leșan Ion, împreună cu încă două persoane în privința cărora hotărârile

judecătorești nu se contestă cu recurs, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, în proporții mari și făcând parte din componența grupului

criminal organizat, al cărui conducător a fost cet. Leșan Ion xxxxx, împreună și de

comun acord au planificat comiterea furturilor din mai multe gospodării, în proporții

mari.

Până la săvârșirea furturilor concrete, Leșan Ion petrecea un complex de măsuri

orientate la depistarea imobilelor pentru sustragere, urmărirea vizuală a acestora,

inclusiv discuții cu proprietarii în scopul acumulării informației despre perioada de

timp când aceștia nu vor fi la domiciliu, direcția de deplasare, locurile frecventate de

către proprietarii imobilelor care au fost alese ca obiect al sustragerii. Coordonarea

activității grupului organizat, alegerea timpului și locului destinat sustragerii, se

efectua de către Leșan Ion.

Astfel, membrii grupului criminal au participat la comiterea mai multor

infracțiuni după cum urmează:

Cojocari Ion, în luna septembrie 2015, având intenții și scop de profit, conform

unui plan comun, în scopul sustragerii bunurilor din domiciliul cet. Toderaș Elena

situat în xxxxx, a fost informat de către cet. Onilov Andrei, care la rândul său a primit

informație de la Leșan Ion despre data și ora când proprietarii nu sunt acasă.

Astfel, el împreună cu Onilov Andrei în noaptea de 27 spre 28 septembrie 2015

s-au deplasat la domiciliul cet. Toderaș Elena situat în xxxxx, unde Onilov Andrei a

rămas de pândă, iar el pe ascuns a pătruns în casă de unde au sustras și au însușit

bunuri materiale, cauzând astfel părții vătămate o pagubă materială în sumă totală de

65400 lei.

Continuându-și activitatea infracțională, îndreptată spre sustragerea în

proporții mari a bunurilor altei persoane în luna septembrie 2015, conform unui plan

comun, în scopul sustragerii bunurilor din domiciliul cet. Dorogan Valerii situat în

xxxxx, Cojocari Ion a fost informat de către cet. Onilov Andrei, care la rândul său a

primit informație de la Leșan Ion despre data și ora când proprietarii nu sunt acasă.

Astfel, ultimul împreună cu Onilov Andrei la 22.09.2015 ziua au venit în fața

domiciliului cet. Dorogan Valerii, unde Onilov Andrei a stat de pândă iar Cojocari Ion

pe ascuns a pătruns în casă de unde au sustras și însușit mijloace bănești ți bunuri

materiale, cauzând astfel părții vătămate Dorogan Valerii o pagubă materială în sumă

totală de 52050 lei.

Urmând același scop, continuându-și activitatea infracțională, îndreptată spre

sustragerea în proporții mari a bunurilor altei persoane, Cojocari Ion, la 21.09.2015,

ziua, deplasându-se împreună cu Onilov Andrei pe xxxxx, spontan, au hotărât să

sustragă pe ascuns bunuri din domiciliul cet. Repețchii Silvia situat în xxxxx, unde

Onilov Andrei a stat de pândă iar Cojocari Ion pe ascuns a pătruns în casă de unde a

sustras și a însușit mijloace bănești și bunuri materiale, cauzându-i astfel părții

vătămate o pagubă materială în sumă totală de 14510 lei.

Urmând același scop, continuându-și activitatea infracțională, îndreptată spre

sustragerea în proporții mari a bunurilor altei persoane, Cojocari Ion, la 18.09.2015,

ziua, de unul singur prin geam a pătruns în domiciliul cet. Casapu Petru situat în

xxxxx, de unde a sustras și a însușit bunuri materiale, cauzând astfel părții vătămate

Casapu Petru o pagubă materială în sumă totală de 8200 lei.

Astfel, prin acțiunile sale criminale au fost sustrase bunuri materiale în sumă

totală de 140160 lei de către Cojocari Ion în participație și în cadrul unui grup

criminal organizat, 131960 lei de către Onilov Andrei în participație și în cadrul unui

grup criminal organizat, din ele bunurile materiale în sumă de 117450 lei de către un

grup criminal organizat pentru a comite mai multe infracțiuni în domeniul sustragerii

bunurilor materiale, compus de inculpații Leșan Ion – conducătorul grupei și

Cojocari Ion cu Onilov Andrei – membrii grupei.

Acțiunile inculpatului Leșan Ion au fost încadrate în baza art. art. 46, 186 alin. (4)

Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșite de

un grup criminal, organizat pentru a comite mai multe infracțiuni, săvârșit prin

pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții mari.

Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, prin care a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care Leșan Ion să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 46, 186 alin. (4) Cod

penal, și în baza acestei legi să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de 8 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest de menținut

dispozițiile sentinței.

3.1. În motivarea cerințelor apelului acuzatorul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de judecată a stabilit just circumstanțele cauzei, însă nefondat și

neîntemeiat în baza art. 90 Cod penal a suspendat executarea pedepsei cu închisoare

în privința lui Leșan Ion. Totodată în privința lui Leșan Ion a fost stabilită o pedeapsă

cu închisoare prea blândă pentru cele comise în privința inculpaților Onilov Andrei și

Leșan Ion, fiind încălcat principiul individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale;

- potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de inculpatul Leșan Ion

(art. 46, 186 alin. (4) Cod penal) se consideră drept gravă, care prevede o pedeapsă

cu închisoare de până la 10 ani. Totodată face parte din infracțiunile contra

patrimoniului, care la moment prezintă un pericol social sporit în R. Moldova;

- inculpatul Leșan Ion anterior, la 16.04.2015, a fost condamnat de Judecătoria

Soroca, în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la amendă în mărime de 250

unități convenționale. Ultimul de asemenea nu a stat pe calea corijării și a comis în

scurt timp infracțiuni de categoria celor grave, formând un grup criminal organizat în

acest scop potrivit art. 46 Cod penal. Or, acest fapt îl caracterizeză pe ultimul negativ.

În circumstanțele constatate de organul de urmărire penală și instanța de fond, în

prezenta cauză sunt toate elementele unui grup criminal organizat, Leșan Ion fiind

organizator. Organizatorul și conducătorul organizației criminale poartă răspundere

pentru toate infracțiunile săvârșite de această organizație, indiferent de faptul dacă a

luat sau nu parte la săvârșirea acestor infracțiuni;

- inculpatul Leșan Ion vina nu au recunoscut, nu s-a căit în cele comise, nu a

conștientizat pericolul social sporit al faptului, prin orice metode au încercat să ducă

în eroare organul de urmărire penală și instanța de judecată. De asemenea nu a fost

restituit pe deplin prejudiciul cauzat prin infracțiune părții vătămate Repețchii Silvia;

- prin aplicarea pedepsei cu închisoare, cu suspendarea executării ei, nu se va

atinge scopul pedepsei penale în privința lui Leșan Ion. Consideră, că aflîndu-se la

libertate persoana dată prezintă pericol social sporit pentru societate, fiind strict

necesară izolarea lui;

- prima instanță nu a studiat și analizat multilateral, în deplină măsură și obiectiv,

toate circumstanțele și datele menționate mai sus care caracterizează persoana

inculpaților și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei. În speță, dinamica acțiunilor ilegale este în creștere, iar aplicarea unor

pedepse neprivative de libertate va fi inutilă;

- corectarea inculpatului Leșan Ion este posibilă doar prin izolare de societate,

ce va restabili echitatea socială și va preveni comiterea de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și din partea altor persoane, în speță nu există nici o

circumstanță care ar permite aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal față de

Leșan Ion.

Partea vătămată Repețchii Silvia a declarat apel, solicitând casarea sentinței,

cu aplicarea pedepsei lui Leșan Ion, și restituirea prejudiciului material cauzat în

sumă de 14510 lei.

În susținerea apelului a invocat că nu i-a fost restituit prejudiciul material, iar

inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blîndă.

Avocatul Dumneanu Radu și inculpatul Leșan Ion, au contestat sentința cu

apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

de achitare, din motivul constatării lipsei faptului infracțiunii în acțiunile sale;

anularea încheierii din 21.07.2016, emisă de către Judecătoria Soroca, prin care s-a

dispus respingerea cererii de numire a expertizei merceologice, pentru a stabili

valoarea reală a bunurilor, reclamate de către părțile vătămate că ar fi fost sustrase;

constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare în

legătură cu: - încălcarea normelor imperative ale legislației procesual penale, care

prevede obligația aducerii la cunoștință a materialelor cauzei penale la finisarea

urmăririi penale și privarea apărării de a înainta cereri și demersuri cu privire la

completarea urmăririi penale pentru a stabili caracterul real al declarațiilor lui

Onilov Andrei și Cojocari Ion, precum și la valoarea bunurilor reclamate a fi sustrase;

- lăsarea fără examinare a cererii înaintate prin care s-a solicitat constatarea, în

ordinea art. 6 și art. 251 Cod de procedură penală, a nulității actului de acuzare, ca

rezultat al încălcării flagrante a normelor imperative care reglementează întocmirea

actului de acuzare și sesizarea instanței; - neefectuarea nici unei acțiuni de urmărire

penală în vederea stabilirii obiective a valorii bunurilor sustrase și restituirea

corpurilor delicte la faza urmăririi penale, fără a întreprinde măsurile necesare în

vederea stabilirii valorii acestora, inclusiv a sursei de proveniență a lor, potrivit

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală; - respingerea cererii, adresate în cadrul

cercetării judecătorești, prin care s-a solicitat stabilirea valorii bunurilor reclamate a

fi sustrase de către părțile vătămate; - lăsarea fără examinare a cererii apărării cu

privire la obligarea părților vătămate să prezinte în cadrul cercetării judecătorești,

pentru a fi examinate, a obiectelor restituite de către organul de urmărire penală și a

actelor de proveniență a acestora, situație care a determinat limitarea accesului

apărării la aceste obiecte și imposibilitatea stabilirii faptului dacă sunt din metale

prețioase, precum și a valorii acestora; - neinformarea despre acuzația adusă, în

legătură cu modificarea art. 126 Cod penal, care influența calificarea acțiunilor în

cazul comiterii faptelor de sustragere.

5.1. În motivarea cerințelor apelului au invocat următoarele argumente:

- la materialele cauzei penale nu a fost administrat nici un mijloc de probă din

care să rezulte faptul că Leșan Ion ar fi constituit, organizat sau format un grup criminal

organizat, care ar fi avut ca scop comiterea continuă și sistematică a activității

infracționale. Mai mult ca atât, acuzația privind constituirea de către Leșan Ion a unui

grup criminal organizat, din care ar fi făcut parte și inculpații Onilov Andrei și

Cojocaru Ion, este infirmat expres de actul de acuzare - rechizitoriul cauzei date.

Astfel, potrivit rechizitoriului, numiții Onilov Andrei și Cojocari Ion ar fi săvârșit

infracțiunile de sustragere a bunurilor, prin pătrunderea în gospodăriile numiților

Repețchii Silvia și Casapu Petru la data de 21.09.2015 și 18.09.2015, adică ar fi comis

deja două sustrageri pîână a fi „implicat” numitul Leșan Ion, potrivit actului de

acuzare.

Tot potrivit actului de acuzare lui Leșan Ion i se impută săvârșirea la data de

22.09.2015 a furtului din gospodăria lui Dorogan Valeriu și la data de 27.09.2015 a

bunurilor din gospodăria numitei Toderaș Elena. Mai mult ca atât, potrivit ordonanței

din 18.11.2015, procurorul a dispus scoaterea parțială a lui Leșan Ion de sub urmărire

penală, invocând în calitate de temei lipsa faptului infracțiunii în acțiunile acestuia.

În acest sens se impune și mențiunea că atât la faza judecării cauzei, cât și în

cadrul cercetării judecătorești numitul Cojocari Ion nu a indicat că ar fi discutat macăr

o dată cu Leșan Ion.

Ținând cont de cele expuse, este evident că atât actul de acuzare cât și sentința

din 13.08.2018 nu conțin nici un argument pentru a imputa numitului Leșan Ion

faptul că ar face parte dintr-un grup criminal organizat în scopul de a comite, în mod

sistematic, careva infracțiuni, situație care impunea excluderea, în cazul constatării

vinovăției lui Leșan Ion de participarea la comiterea sustragerilor din gospodăriile

numiților Toderaș Elena și Dorogan Valerii, a agravantei privind comiterea faptelor

de către un grup criminal organizat din componența de infracțiune;

- pentru a dispune condamnarea lui Leșan Ion, prima instanță nu a făcut

trimitere la nici o probă administrată de acuzare și examinată în cadrul cercetării

judecătorești, din care să rezulte participarea acestuia la comiterea faptelor

incriminate, cu excepția declarațiilor date de către învinuiții Onilov Andrei și

Cojocari Ion la faza urmăririi penale. Astfel, în partea ce-l vizează pe Leșan Ion, în

cadrul cercetării judecătorești unica probă pertinentă sunt declarațiile lui

Onilov Andrei, făcute la faza urmăririi penale, dar care nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, deoarece nu sunt concludente și utile, fiind administrate cu

încălcarea flagrantă a legii procesual-penale, care reglementează procedura de

administrare a probelor în procesul penal. Lipsa de utilitate și de concludență a

declarațiilor numitului Onilov Andrei se confirmă prin aceea că atât acesta, cât și

Cojocari Ion, au explicat în cadrul cercetării judecătorești că, pe de o parte față de ei a

fost aplicată violența, inclusiv cea fizică, iar pe de altă parte li s-a promis că, în cazul

în care vor da declarații în privința lui Leșan Ion, vor fi favorizați de către

reprezentanții organelor de urmărire penală. Alte probe ale acuzării care să confirme

vinovăția lui Leșan Ion în cauza dată nu au fost administrate;

- prin declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața

locului, procesele-verbale de percheziție, ridicare sau cele de verificare a declarațiilor

la fața locului, precum și a declarațiilor martorilor audiați în cadrul cercetării

judecătorești, nu s-a confirmat în nici un fel faptul implicării inculpatului Leșan Ion la

comiterea infracțiunilor de sustragere la data de 22.09.2015 din gospodăria lui

Dorogan Valerii și în noaptea de 27 spre 28 septembrie 2015 din domiciliul lui

Toderaș Elena;

- prin audierea în calitate de inculpați, în cadrul cercetării judecătorești s-a

confirmat faptul aplicării violenței față de numiții Onilov Andrei și Cojocari Ion și

promisiunii de a fi avantajați din partea organului de urmărire penală, pentru a obține

declarații de la aceștia, care să permită inculparea lui Leșan Ion. Situația descrisă

impunea, prin prisma prevederilor art. 7 și art. 94 alin. (1) pct. 1), 8) și 12) Cod de

procedură penală, constatarea nulității proceselor-verbal de audiere a învinuiților

Cojocari Ion și Onilov Andrei în condiții speciale la faza urmăririi penale, precum și

obligația de a exclude aceste date din lista de probe care să fie pusă la baza sentinței

prin care se va stabili vinovăția lui Leșan Ion, deoarece circumstanțele expuse denotă

inadmisibilitatea probelor indicate în conformitate cu prevederile art. 95 și art. 101

Cod de procedură penală. La acest aspect se impune și mențiunea că, cererea apărării,

prin care în cadrul cercetării judecătorești s-a solicitat constatarea nulității

proceselor-verbale de audiere a bănuiților Onilov Andrei și Cojocari Ion, din motiv că

doar în cadrul cercetării judecătorești a fost adusă la cunoștință informația cu privire

la aplicarea violenței și promisiunea de a fi avantajați în cazul în care vor da declarații

care să permită inculparea lui Leșan Ion, implicit utilizarea metodelor ilegale de

administrare a probelor interzise de prevederile art. 94 alin. (1) pct. 1), 8) și 12) Cod

de procedură penală, a fost lăsată de instanță pentru a fi examinată odată cu fondul

cauzei, fapt pentru care, în susținerile verbale și în concluziile scrise s-a intervenit

repatat cu solicitarea ca, odată cu soluționarea fondului cauzei, instanța să se expună

inclusiv asupra argumentelor indicate.

Aici se impunea luarea în considerare inclusiv a prevederilor art. 368 alin. (3)

Cod de procedură penală, care reglementează modul în care se ascultă înregistrările

audio a declarațiilor date la faza urmăririi penale de către învinuiți, potrivit cărora se

indică expres, că nu se admite reproducerea înregistrărilor audio sau video fără a se

da citire, în prealabil, declarațiilor consemnate în procesul-verbal respectiv. Contrar

dispozițiilor expuse de norma menționată, în cadrul cercetării judecătorești au fost

reproduse înregistrările audio fără a se da citire conținutului proceselor-verbale

indicate;

- atît de către inculpat, cît și de către apărare, în cadrul cercetării judecătorești

au fost formulate cereri și demersuri prin care au fost reclamate atât caracterul

superficial al anchetei, cât și încălcarea drepturilor lui Leșan Ion;

- inculpatul a fost acuzat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5)

Cod penal (rechizitoriul fiind întocmit la data de 27.11.2015). Prin Legea nr. 207 din

29.07.2016 (în vigoare de la data de 07.11.2016) au fost modificate prevederile

art. 126 Cod penal, stabilindu-se că proporții mari și deosebit de mari reprezintă

valoarea bunurilor sustrase, care depășește echivalentul a 20 și, respectiv, a 40 de

salarii medii lunare prognozate pe economie, stabilite prin hotărîrea de Guvern în

vigoare la momentul săvârșirii faptei. În același timp, prin Hotărârea Guvernului

nr. 974 din 04.12.2014 s-a aprobat salariul mediu pe economie, prognozat pentru

anul 2015, în mărime de 4500 lei, pentru a fi utilizat în modul stabilit de legislație.

Ținând cont de faptul că inculpatului i s-a imputat comiterea faptelor de sustragere

din 22.09.2015 și, respectiv, în noaptea de 27 spre 28.09.2015, atât procurorului

r-lui Soroca, cât și completului care judeca cauza dată, a înaintat o cerere pentru a se

informa despre acuzația reală ce i se aduce, având la bază modificarea actelor

normative care au importanță pentru calificarea acțiunilor ce i s-au imputat,

solicitând inclusiv constatarea caracterului ilegal al acțiunilor procurorului privind

neaducerea la cunoștință a acuzației ce i se impută. Dispozițiile art. 6 paragraful 3

lit. a) din Convenție nu impun o formă particulară privind maniera în care acuzatul

trebuie să fie notificat cu privire la natura și cauza acuzației ce-i este adusă.

În concluzie, există o legătură între textele lit. a) și b) ale art. 6 par. 3 și dreptul

de a fi informat despre natura și cauza acuzației, care trebuie privite în lumina

dreptului acuzatului de a-și pregăti propria apărare. În cazul dat, doar în susținerile

verbale procurorul a formulat acuzația ce i s-a adus inculpatului Leșan Ion, iar

instanța de judecată deși a fost somată să se expună în cadrul cercetării judecătorești

asupra încălcării de către acuzatorul de stat a dreptului inculpatului de a cunoaște

acuzația ce i se aduce, a lăsat cererea respectivă fără informare, situație care impune

constatarea încălcării dreptului cu privire la apărare și dreptul cu privire la un recurs

efectiv în cazul dat.

Consideră apelanții, că în speța dată a fost încălcat în mod flagrant dreptul lui

Leșan Ion de a fi informat despre acuzația ce i se aduce, situație care a determinat

încălcarea flagrantă a dreptului acestuia cu privire la un proces echitabil;

- la prima ședință, programată în cauza dată, numitul Leșan Ion a înaintat o

cerere, prin care a solicitat inclusiv: - constatarea încălcării dreptului cu privire la

apărare și, implicit, a dreptului cu privire la un proces echitabil, prin încălcarea

normelor imperative, care obligau procurorul să-l informeze atât pe acesta, cât și pe

apărătorul acestuia despre finisarea urmăririi penale și să-i aducă la cunoștință atât

lui, cât și apărătorului său materialele cauzei penale; - constatarea nulității actului de

acuzare – rechizitoriului, și încetarea procesului, în legătură cu existența cazurilor

care împiedică desfășurarea de mai departe a acestuia. Nici după ședința preliminară

și nici odată cu examinarea fondului cauzei instanța nu s-a expus asupra solicitării cu

privire la constatarea încălcării dreptului cu privire la apărare și nici asupra nulității

actului de acuzare, deși art. 251 Cod de procedură penală prevede dreptul părților de

a solicita nulitatea actelor procedurale;

- în speța dată, dreptul lui Leșan Ion a fost încălcat în mod flagrant, ori dreptul

acestuia cu privire la informare și apărare a fost limitat în mod inadmisibil la faza

finisării urmăririi penale, acesta fiind privat de dreptul de a înainta cereri și

demersuri în vederea stabilirii circumstanțelor reale ale cauzei, inclusiv cu privire la

valoarea bunurilor sustrase sau de a solicita efectuarea și administrarea altor date și

informații care aveau importanță pentru justa soluționare a cauzei;

- prin cererea din 21.07.2016, înaintată în cadrul cercetării judecătorești,

inclusiv de către avocatul inculpatului s-a solicitat: a) numirea unei expertize

criminalistice în scopul stabilirii faptului dacă obiectele reclamate a fi sustrase (din

aur) sunt din metale prețioase și pentru a stabili valoarea de piață a acestora la

momentul sustragerii bunurilor; b) în scopul asigurării efectuării expertizei indicate,

obligarea părților vătămate să pună la dispoziția instanței obiectele reclamate a fi

sustrase și care le-au fost restituite de către organul de urmărire penală; c) la fel, în

scopul stabilirii valorii reale a bunurilor sustrase, obligarea părților vătămate să pună

la dispoziția instanței actele de proveniență a obiectelor reclamate a fi sustrase. Prin

încheierea din aceeași dată, fiind examinat demersul indicat s-a dispus respingerea

demersului cu privire la numirea expertizelor criminalistice și merceologice, prin

care s-a încercat stabilirea faptului dacă bunurile restituite părților vătămate ar fi sau

nu din metale prețioase, precum și valoarea reală a acestora. Totodată, instanța nu

s-a expus asupra cererii cu privire la obligarea părților vătămate să pună la dispoziția

instanței actele de proveniență a obiectelor din metale prețioase, reclamate a fi

sustrase;

- având în vedere faptul că se invocă sustragerea mai multor bunuri, inclusiv care

nu au fost identificate, respectiv nici ridicate și examinate în cadrul urmăririi penale

și a cercetării judecătorești, la bază fiind puse exclusiv declarațiile persoanelor

vătămate, care în mod evident sunt interesate în derularea procesului, neefectuarea

nici a unei acțiuni de urmărire penală îndreptată la stabilirea provenienței bunurilor

reclamate a fi sustrase și, cel mai important, deținerea în realitate a acestora de către

părțile vătămate, ridică semne evidente de întrebare cu privire la presupusa

sustragere a bunurilor în cuantumul declarat de către victime. Temeinicia solicitării

indicate este și mai evidentă dacă se ia în considerare faptul că, pe lângă neverificarea

provenienței bunurilor reclamate a fi sustrase și deținerii în realitate a acestora de

către victime, în cadrul cercetării judecătorești nu a fost prezentată nici o probă

obiectivă cu privire la valoarea bunurilor despre care s-a pretins că ar fi fost sustrase;

- stabilirea obiectivă a valorii bunurilor sustrase, în situația în care s-a respins

demersul cu privire la numirea expertizei criminalistice și merceologice, putea fi

efectuată doar în baza actelor de proveniență a acestora, care ar fi demonstrat inclusiv

deținerea lor de către pretinsele persoane păgubite;

- evaluarea oferită de pretinsele victime în cazul dat, nu poate sta la baza

calificării acțiunilor învinuiților, deoarece obiectul material al sustragerii sunt

bunurile sustrase și nu sumele indicate de victime drept valoare a acestora. La fel,

victimele în cauza dată nu sunt experți sau specialiști în domeniu și nu au dreptul de

a formula concluzii în acest sens;

- de la 27.11.2015, când a fost întocmit rechizitoriul, legea penală a fost

modificată, situație care influențează calificarea acțiunilor ce i se incriminează

inclusiv lui Leșan Ion. Astfel, în partea ce ține de obligativitatea calificării

corespunzătoare a faptelor incriminate și inadmisibilitatea interpretării extensiv

defavorabile a legii penale, se impune calificarea corespunzătoare a acțiunilor lui

Leșan Ion;

- de către acuzare nu a fost administrată nici o probă prin care să se confirme

faptul constituirii a căreiva reuniuni stabile de persoane care s-ar fi asociat/organizat

pentru a comite în mod sistematic infracțiuni. Astfel, în cadrul cercetării judecătorești

s-a confirmat cu certitudine faptul că numiții Leșan Ion și Cojocari Ion nu s-au

cunoscut între ei, iar relațiile care au existat între Leșan Ion și Onilov Andrei nu

permite calificarea acțiunilor acestora în baza semnului calificativ de grup criminal

organizat, deoarece nu a fost careva plan al comiterii infracțiunilor ce li s-a imputat.

Alegația expusă se confirmă și de faptul că, deși i s-a imputat eronat că ar fi fost

organizatorul grupului criminal, inculpatul Leșan Ion nu are nimic comun și nu i s-au

incriminat comiterea episoadelor infracționale care au fost incriminate celorlalți

inculpați și care descriu fapte comise până la cele ce se impută acestuia.

Așadar, agravanta componenței de infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (3)

lit. b) Cod penal, adică furtul comis de un grup criminal organizat, cel puțin în privința

lui Leșan Ion nu s-a confirmat în cadrul cercetării judecătorești, fiind infirmată atât

de către inculpații Leșan Ion, Onilov Andrei și Cojocari Ion, și nefiind confirmată prin

alte probe obiective administrate de către acuzare.

Mai mult ca atât, agravanta respectivă nu se confirmă în nici un fel prin

rechizitoriu, cu excepția invocării formale a acestui semn calificativ.

Totodată, având la bază modificările care au survenit în Legea penală, precum și

faptul că nu a fost prezentată nici o probă pertinentă, concludentă și utilă, care să

permită formarea concluziei cu privire la comiterea faptelor incriminate de către un

grup criminal organizat, aprecierea faptului dacă este pasibil de răspundere penală

pentru acțiunile ce i se impută inculpatului Leșan Ion, urmează să se facă prin prisma

componenței de infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal;

- în partea care se referă la restituirea prejudiciului numitului Dorogan Valeriu

se impune mențiunea că prejudiciul acestuia i-a fost restituit de către tatăl

inculpatului, care, fără a avea posibilitatea de a comunica cu acesta, a fost informat de

către colaboratorii de poliție despre faptul că ar fi fost implicat la sustragerea

bunurilor acestuia, respectiv acesta a compensat prejudiciul adus în scopul de a ușura

situația fiului, fapt care nu poate fi reproșat unui părinte.

- referitor la compensarea prejudiciului părții vătămate Toderaș Elena, se

impune mențiunea că în virtutea relațiilor de prietenie, pe numele concubinului

acesteia Cărăuș Ruslan, în mod fictiv, a fost scris dreptul de proprietate asupra casei

părinților inculpatului, pentru a evita executarea silită într-o procedură civilă.

Respectiv, pentru a obține înapoi casa, având în vedere că în baza informațiilor

primite de la reprezentanții organului de urmărire penală, părțile vătămate au

condiționat restituirea acesteia de compensarea prejudiciului ce li s-a cauzat în

rezultatul infracțiunii, a și fost transmisă suma respectivă indicată în rechizitoriu,

situație care a determinat inclusiv încheierea tranzacției de împăcare.

Având la bază circumstanțele expuse, este evident că este inadmisibilă punerea

la baza condamnării lui Leșan Ion a tranzacțiilor de împăcare, ori circumstanțele în

care a fost compensat prejudiciul lui Dorogan Valeriu și numitei Toderaș Elena, de

rând cu calitatea de inculpat, au condiționat încheierea tranzacțiilor respective,

pentru a putea fi invocate în cazul în care instanța va aprecia suficiente probele pe

care se bazează acuzarea.

Prin decizia Colegiului penal la Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2020, au

fost respinse apelurile ca nefondate.

6.1. În ședința instanței de apel, partea apărării a solicitat reluarea cercetării

judecătorești și numirea unei expertize merceologice, în vederea stabilirii prețului de

piață a bunurilor sustrase de la părțile vătămate, cu audierea părților vătămate

referitor la cantitatea și prețul obiectelor sustrase, demers care a fost admis de

instanța de apel.

Analizând probele administrate de către prima instanță și materialele cauzei

instanța de apel a reținut, că la examinarea cauzei respective prima instanță a dat

eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, instanța a cercetat

cauza multiaspectual, a dat apreciere probelor prezentate prin prisma pertinenței,

concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt

și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului

Leșan Ion în baza art. 46, 186 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a verificat temeinicia sentinței reieșind din argumentele aduse

de către autorii apelurilor în raport cu materialul probant acumulat și cu cadrul legal

existent.

Astfel, de către instanța de apel au fost cercetate următoarele probe: declarațiile

inculpaților Onilov Andrei, Cojocari Ion și Leșan Ion; declarațiile părților vătămate

Repețchii Silvia, Toderaș Elena, Dorogan Valerii; declarațiile părții vătămate

Toderaș Elena, date în prima instanță (v.3, f.d. 199-204); declarațiile părții vătămate

Repețchii Silvia, date în prima instanță (v.3, f.d. 206-208); declarațiile părții vătămate

Casap Petru, date în prima instanță (v.3, f.d. 210-213); declarațiile părții vătămate

Dorogan Valerii, date în prima instanță (v.3, f.d. 215-219); declarațiile martorului

Carauș Ruslan, date în prima instanță (v.4, f.d. 150-155); declarațiile martorului

Burlădeanu Serghei, date în prima instanță (v.4, f.d. 157-158); declarațiile martorului

Zaporojan Alexandru, date în prima instanță (v.4, f.d. 160-161); declarațiile

martorului Simionov Veronica, date în prima instanță (v.4, f.d. 178-184); declarațiile

martorului Denisenco Ion, date în prima instanță (v.4, f.d. 186-188); declarațiile

martorului Jurjiu Andrei, date în prima instanță (v.4, f.d. 190-192); declarațiile

martorului Tartus Vadim, date în prima instanță (v.4, f.d. 209-214); declarațiile

martorului Baran Corina, date în prima instanță (v.4, f.d. 206-207); declarațiile

martorului Gumenco Vasile, date în prima instanță (v.5, f.d. 9-10); declarațiile

martorului Cazac Vasile, date în prima instanță (v.5, f.d. 12-16).

Instanța de apel a notat și faptul, că vina inculpatului se confirmă prin

materialele cauzei, examinate în ședința de judecată:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.09.2015, prin care s-a

cercetat gospodăria cet. Toderaș Elena, amplsată în xxxxx;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.09.2015, prin care s-a

cercetat gospodăria cet. Repețchi Silvia, amplasată în xxxxx;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.09.2015, prin care s-a

cercetat gospodăria cet. Casapu Petru, amplasată în xxxxx;

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 30.09.2015 prin care de la

cet. Cazac Vasile administrator al SRL „LombardSor” xxxxx, s-a ridicat un lănțișor și

cruciuliță din aur galben turcesc proba 750;

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 07.10.2015, conform cărora de la

cet. Simionov Veronica s-a ridicat o brățară din metal alb și galben cu un medalion din

metal galben cu chipul unui sfânt, un inel din metal alb și o sabie cu teacă;

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 08.10.2015, conform cărora de pe

xxxxx, a fost ridicată o sticlă cu volumul de 0,75 litri de la votca de marca „Beluga”;

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 12.10.2015, conform cărora din

incinta SRL „Lombard Blago Group” xxxxx, s-a ridicat o cruciuliță din aur proba 585

cu greutatea de 4,41 gr. și o xerocopie a unui bilet de amanet cu seria AC 806846 din

22.09.2015 eliberat pe numele Cojocari Ion;

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 13.10.2015, conform cărora de la

cet. Cazac Vasile, administrator al SRL „LombardSor” xxxxx, s-a ridicat un inel

bărbătesc din aur proba 583 cu greutatea de 7,45 gr;

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 13.10.2015, conform cărora de la

cet. Burlădean Serghei locuitor al xxxxx, au fost ridicate 3 perechi de cercei din aur, 3

inele din aur și un lănțișor din aur;

- procesele-verbale de recunoaștere a obiectelor din 28.10.2015, conform cărora

partea vătămată Toderaș Elena și-a recunoscut obiectele din aur sustrase în noaptea

de 27.09.2015 spre 28.09.2015 din casa ei amplasată în xxxxx;

- procesele-verbale de recunoaștere a obiectelor din 29.10.2015, conform cărora

partea vătămată Dorogan Valeriu și-a recunoscut obiectele sustrase la 22.09.2015 din

casa sa amplasată în xxxxx;

- procesul-verbal de percheziție din 08.10.2015, conform căruia în casa

cet. Onilov Andrei, amplasată în pe teritoriul întovărășirii pomicole din xxxxx, au fost

depistate și ridicate un ceas bărăbătesc de mînă de marca „Poliot de luxe”, un telefon

mobil de model „Nokia”, un telefon mobil de model „Samsung”, trei cartele SIM, o

perie cu coadă de lemn cu inscripția „Beluga” și o husă de culoare neagră cu un set de

furculițe și cuțite;

- procesul-verbal de percheziție din 08.10.2015, conform căruia în casa

cet. Leșan Ion, amplasată în xxxxx, a fost depistată și ridicată o recipisă în sumă de

8000 lei scrisă din numele cet. Onilov Andrei;

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 09.10.2015,

conform căruia bănuitul Cojocari Ion, a indicat și relatat în detalii cum au fost comise

infracțiunile, în ce locuințe a pătruns, prin care loc, de unde a sustras bunurile,

precum și locuințele care urmau să fie prădate;

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 09.10.2015,

conform căruia bănuitul Onilov Andrei, a indicat și relatat în detalii cum au fost

comise infracțiunile, în ce locuințe a pătruns, prin care loc, de unde a sustras bunurile,

precum și locuințele care urmau să fie prădate;

- descifrările convorbirilor telefonice: efectuate de pe numărul de telefon

nr.xxxxx ce aparține cet. Leșan Ion, care la 23.08.2015 prima oră a fost telefonat de pe

nr. xxxxx ce aparține cet. Onilov Andrei. Ulterior aceste două numere contactează

foarte des. Astfel la data de 22.09.2015, în ziua furtului comis în domiciliul cet.

Dorogan Valeriu de pe nr. xxxxx la ora 22:36 s-a efectuat un apel telefonic pe nr. xxxxx

cu o durată de 16 s. La 27.09.2015, ziua în care a fost comis furtul de la Toderaș Elena

ora 08:39 de pe nr. xxxxx ce aparține soției cet. Leșan Ion s-a efectuat un apel telefonic

pe nr. xxxxx ce aparține lui Onilov Andrei cu o durată de 35 s. În aceeași zi la ora 20:44

s-a efectuat un apel telefonic de pe nr. xxxxx ce aparține soției cet. Leșan Ion pe nr.

xxxxx ce aparține lui Onilov Andrei cu o durată de 15 s. La data de 28.09.2015 ora

10:19 s-a efectuat un apel telefonic de pe nr. xxxxx ce aparține soției cet. Leșan Ion pe

nr. xxxxx ce aparține lui Onilov Andrei cu o durată de 12 s. La fel în urma verificării

descifrărilor s-a stabilit că la data de 28.09.2015 ora 09:36 de pe nr. xxxxx ce aparține

lui Onilov Andrei s-au efectuat mai multe convorbiri inclusiv cu nr. xxxxx, ce aparține

soției cet. Leșan Ion care a telefonat la ora 10:19, convorbirea având o durată de 12 s.

În prezenta perioadă de timp aria de acoperire a telefonului mobil nr. xxxxx ce

aparține lui Onilov Andrei se afla sub antenele Soloneț-Florești-Parcani, fapt care

confirmă declarațiile învinuiților Onilov și Cojocari, care au declarat că a doua zi după

furtul din domiciliul lui Toderaș Elena dimineață s-au deplasat cu taxi ce aparține cet.

Bolea Andrei, persoană care la 09:04 a fost telefonat de pe nr.xxxxx ce aparține lui

Onilov Andrei și cu care s-au deplasat în or. Florești pentru a realiza bijuteriile din aur

sustrase;

- informația din baza de date „ACCES”, conform căreia s-a stabilit că cet. Carauș

Ruslan la data de 22.09.2015 a părăsit hotarele R. Moldova revenind în țară la

26.09.2015, fapt care confirmă suplimentar depozițiile inculpaților Onilov A. și

Cojocari I. care au cunoscut de acest lucru din informația oferită de Leșan Ion;

- corpurile delicte.

Instanța de apel a stabilit, că probele indicate formează un ansamblu probator al

vinovăției inculpatului Leșan Ion și combat argumentele acestuia precum că, nu a fost

implicat și nu a săvârșit infracțiunile incriminate.

Au fost apreciate ca neîntemeiate cerințele apărării privind achitarea

inculpatului din motivul că nu a fost probată vinovăția acestuia.

În opinia instanței de apel, în ședințele judiciare cu certitudine s-a constatat, că

inculpații Onilov Andrei, Cojocari Ion și Leșan Ion au constituit un grup criminal

organizat, în cadrul căruia fiecare din ei avea rolul său bine stabilit, astfel în cadrul

acestui grup ultimii au săvârșit infracțiunile de furt pentru care au fost condamnați.

Astfel, prima instanță cu referire la prevederile art. 46 Cod penal, corect a

constatat că Leșan Ion, Onilov Andrei și Cojocari Ion au format o reuniune stabilă de

persoane, Leșan Ion în prealabil stabilea țintele unde urmau a fi efectuate

sustragerile. Mai mult decât atât, însăși din declarațiile inculpaților date la etapa

urmăririi penale rezultă caracterul unui grup criminal organizat, or aceștia pe lângă

furturile pe care le-au săvârșit aveau prestabilite bunurile imobile unde pe viitor

urmau să efectueze sustrageri.

Dând eficiență celor enunțate, instanța de fond corect a constatat continuitatea

infracțiunii de sustragere, prin urmare este inadmisibilă calificarea acestora ca

infracțiuni separate, or inculpații aveau un scop comun și un plan bine determinat din

start asupra modalității comiterii furturilor și împărțirii rolurilor.

Potrivit practicii judiciare, săvârșirea sustragerii de un grup criminal organizat

are loc în cazul în care această faptă e comisă de o reuniune stabilă de persoane care

s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni. Spre

deosebite de două sau mai multe persoane, care s-au înțeles în prealabil despre

săvârșirea sustragerii, grupul criminal organizat se caracterizează, în special, prin

stabilitate, prin prezența în componența lui a unui organizator și printr-un plan

dinainte elaborat al activității infracționale comune, precum și prin repartizarea

obligatorie a rolurilor între membrii grupului criminal organizat, în timpul pregătirii

sustragerii. În speța dată sunt toate elementele unui grup criminal organizat,

Leșan Ion fiind organizatorul acestui grup. Organizatorul poartă răspundere pentru

toate infracțiunile săvârșite de acest grup, indiferent de faptul dacă au luat sau nu

parte la săvârșirea acestor infracțiuni. În cazul săvârșirii de către membrii grupului a

infracțiunilor, care nu au fost prevăzute în planurile activității acestuia, răspunderea

pentru aceste infracțiuni o vor purta numai cei care au realizat nemijlocit aceste

infracțiuni.

Din considerentele enunțate, argumentele părții apărării expuse în apeluri

referitor la aplicabilitatea concursului de infracțiuni prin prisma prevederilor art. 84

alin. (1) Cod penal, și respectiv recalificarea acțiunilor inculpaților în prevederile

art. 186 alin. (2) Cod penal, au fost respinse ca neîntemeiate.

Din aceleași considerente, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu a luat în

considerație cererile de împăcare cu inculpații depuse de părțile vătămate, or, la caz

s-a constatat continuitatea infracțiunii de sustragere, inculpații având un scop comun

și un plan bine determinat din start asupra modalității comiterii furturilor, astfel

acțiunile inculpaților constituind un tot întreg, și împăcarea cu părțile vătămate pe

episoade separate este imposibilă.

În opinia instanței de apel, vinovăția inculpaților se dovedește prin însăși

declarațiile inculpaților Onilov Andrei și Cojocari Ion date la urmărirea penală, pe

care prima instanță întemeiat le-a apreciat ca fiind veridice, unde aceștia și-au

recunoscut integral vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate, relatând în

amănunte cum au fost comise toate infracțiunile, inclusiv cum s-au distribuit rolurile

fiecărui participant. Prezentele declarații au fost susținute și în cadrul efectuării

confruntărilor între inculpații Leșan Ion pe de o parte și Onilov Andrei cu Cojocari Ion

pe de altă parte. Declarațiile inculpaților au fost efectuate în conformitate cu

prevederile art. 115 Cod de procedură penală, și anume cu aplicarea mijloacelor

speciale „camera video”, despre care fapt persoanele care au participat la prezenta

acțiune, inclusiv inculpații au fost informați, fiind de acord cu aceasta, iar la finele

acesteia nu au obiectat asupra procesului-verbal care a fost întocmit.

Totodată, în cadrul verificării declarațiilor inculpaților la locul infracțiunii,

bănuiții Cojocari Ion și Onilov Andrei au indicat și relatat în detalii cum au fost

săvârșite infracțiunile, în ce locuințe au pătruns, prin care loc, de unde au sustras

bunurile, precum și locuințele care urmau să fie prădate ulterior.

Imaginile video în care Cojocari Ion și Onilov Andrei relatează circumstanțele

comiterii infracțiunilor au fost reproduse în prima instanță, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă.

Totodată, faptul că înainte de reproducerea înregistrărilor video nu s-a dat citire

declarațiilor din procesul-verbal respectiv în conformitate cu prevederile art. 368

alin. (3) Cod de procedură penală, nu constituie temei de achitare a inculpaților și nu

îi dezvinovățesc pe aceștia, odată ce vina lor a fost demonstrată prin cumulul de probe

administrate în prezenta cauză.

Din aceleași considerente au fost respinse alegațiile apelului privind

imposibilitatea verificării sursei CD-urilor cu înregistrările video, care nu au

relevanță în speță. CD-urile cu înregistrările video ale declarațiilor inculpaților au fost

vizionate în prima instanță, costatându-se că imaginile video coincid cu imaginile

filmate, în imagini apărând inculpații Cojocari Ion și Onilov Andrei, în cazul dat fiind

relevante faptele și circumstanțele care au fost dovedite prin acest mijloc de probă.

Instanța de apel a reținut, că anume declarațiile inculpaților Onilov Andrei și

Cojocari Ion date în cadrul urmăririi penale confirmă cu certitudine vinovăția

acestora în săvârșirea infracțiunilor, totodată aceste declarații coroborează pe deplin

cu celelalte probe administrate în prezenta cauză, sunt confirmate obiectiv de

documentele procesuale anexate la dosar și declarațiile părților vătămate și a

martorilor.

Instanța de apel a stabilit, că nu poate fi pusă la îndoială veridicitatea

declarațiilor lui Cojocari Ion și Onilov Andrei date la urmărirea penală, în care ultimii

și-au recunoscut vina în cele comise. Or, ultimii au dat declarații benevol, fără a fi

influențați să recunoască vina. De asemenea instanța de apel a apreciat critic alegațiile

inculpaților, precum că la darea declarațiilor la urmărirea penală au fost influențați

de către polițiști.

Versiunea inculpaților precum că asupra acestora a fost exercitată presiune

psihologică și aplicată forța fizică în vederea expunerii declarațiilor într-un anumit fel

este combătută prin ordonanța procurorului din 13.01.2017, care în urma

autosesizării a examinat cazul prin prisma art. 274 Cod de procedură penală, fiind

refuzată pornirea urmăririi penale pe pretinsele fapte ale torturii invocate de

Onilov Andrei, din motiv că nu a existat faptul infracțiunilor date, urmând astfel a fi

respinse argumentele apărării în acest sens.

Mai mult ca atât, prima instanță întemeiat a constatat, că declarațiile date în

ședință de judecată de Cojocari Ion poartă un caracter contradictoriu, excluzând

reciproc credibilitatea acestora de la o versiune la alta invocată de inculpat.

Pe de o parte acesta a indicat că nu se cunoaște cu Leșan Ion, pe de altă parte în

cadrul aceleiași ședințe de audiere a acestuia în instanță, inculpatul a relatat cu lux de

amănunte un șir de evenimente despre inculpatul Leșan Ion, și anume că partea

vătămată Casap Petru i-a fost medicul lui Leșan Ion, soția părții vătămate

Dorogan Valerii, Dorogan Nina, i-a fost avocatul inculpatului Leșan Ion, precum și

faptul că Leșan Ion și Toderaș Elena erau prieteni.

Totodată, în ședința instanței de apel Cojocari Ion a explicat, că recunoaște

vinovăția sa pe toate cele patru episoade de furt.

Au fost apreciate critic și declarațiile inculpatului Onilov Andrei din ședința de

judecată a primei instanțe și a celei de apel, or acesta inițial la fel ca și Cojocari Ion a

recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor imputate, fiind petrecută și acțiunea

procesuală de verificare a declarațiilor la locul comiterii infracțiunii, unde aceștia au

arătat casele din care au sustras bunurile, precum și alte case care urmau a fi jefuite,

indicând totodată că informația cu privire la următoarele case din care urmau a fi

sustrase bunuri o primea ca de obicei de la Leșan Ion.

Implicarea inculpatului Leșan Ion în săvârșirea furturilor, și respectiv rolul

acestuia în formarea grupului criminal organizat și comiterea celor două furturi, adică

infracțiunilor se confirmă și prin descifrările telefonice ce se conțin la materialele

cauzei. Deci, din conținutul descifrărilor convorbirilor telefonice efectuate de pe

numărul de telefon nr. xxxxx ce aparține cet. Leșan Ion reiese, că la 23.08.2015 prima

oară a fost telefonat de pe nr. xxxxx, ce aparține cet. Onilov Andrei. Ulterior, aceste

două numere contactează foarte des. Astfel, la data de 22.09.2015, în ziua furtului

comis în domiciliul cet. Dorogan Valeriu, de pe nr. xxxxx la ora 22:36 s-a efectuat un

apel telefonic pe nr. xxxxx cu o durată de 16 s. La 27.09.2015, ziua în care a fost comis

furtul de la Toderaș Elena ora 08:39, de pe nr. xxxxx ce aparține soției lui Leșan Ion,

s-a efectuat un apel telefonic pe nr. xxxxx, ce aparține lui Onilov Andrei cu o durată de

35 s. În aceeași zi la ora 20:44 s-a efectuat un apel telefonic de pe nr. xxxxx, ce aparține

soției lui Leșan Ion pe nr. xxxxx, ce aparține lui Onilov Andrei cu o durată de 15 s. La

data de 28.09.2015 ora 10:19 s-a efectuat un apel telefonic de pe nr. xxxxx, ce aparține

soției lui Leșan Ion pe nr. xxxxx, ce aparține lui Onilov Andrei cu o durată de 12 s.

La fel în urma verificării descifrărilor s-a stabilit că la data de 28.09.2015 ora

09:36, de pe nr. xxxxx ce aparține lui Onilov Andrei s-au efectuat mai multe convorbiri

inclusiv cu nr. xxxxx, ce aparține soției lui Leșan Ion, care a telefonat la ora 10:19,

convorbirea având o durată de 12 s. În prezenta perioadă de timp aria de acoperire a

telefonului mobil nr. xxxxx ce aparține lui Onilov Andrei se afla sub antenele Soloneț-

Florești-Parcani, fapt care confirmă declarațiile învinuiților Onilov Andrei și Cojocari

Ion, care au declarat că a doua zi după furtul din domiciliul lui Toderaș Elena

dimineață s-au deplasat cu taxiul ce aparține lui Bolea Andrei, care la 09:04 a fost

telefonat de pe nr. xxxxx, ce aparține lui Onilov Andrei și cu care s-au deplasat în or.

Florești pentru a realiza bijuteriile din aur sustrase.

Prin urmare, nu pot fi justificate sunetele avute între inculpați anume în zilele și

orele când au avut furturile, ca fiind niște discuții pe marginea datoriei avute între

Onilov Andrei și Leșan Ion. Mai mult ca atît, din informația ACCES anexată la dosar

s-a stabilit că cet. Carauș Ruslan la data de 22.09.2015 a părăsit hotarele R. Moldova,

revenind în țară la 26.09.2015, fapt care confirmă suplimentar depozițiile inculpaților

Onilov Andrei și Cojocari Ion date la urmărirea penală, care au cunoscut de acest lucru

din informația oferită inițial de Leșan Ion, care le-a comunicat că în perioada de

22.09.2015 Carauș Ruslan va fi plecat peste hotare pe câteva zile.

Faptele date au fost confirmate de către partea vătămată Toderaș Elena și

martorul Carauș Ruslan în ședință de judecată, care au indicat că anume Leșan Ion

cunoștea că acesta și concubina sa Toderaș Elena nu vor fi acasă în una din zile,

deoarece ultimii au fost invitați la o cumătrie, invitația fiind înmânată anume în

prezența lui Leșan Ion, care a citit invitația.

De altfel, în ședința de judecată Leșan Ion nici nu a negat acest lucru. Partea

vătămată Toderaș Elena și martorul Carauș Ruslan cu certitudine au relatat, că doar

inculpatul Leșan Ion cunoștea despre faptul că cei doi vor fi plecați și nu se vor afla la

domiciliu, precum și data când anume vor lipsi de acasă. Cu atât mai mult, că în timpul

deplasării spre mun. Chișinău, Carauș Ruslan a fost telefonat de către inculpatul

Leșan Ion, căruia i-a relatat că este în drum spre Chișinău, astfel inculpatul Leșan Ion

cunoscând cu certitudine că Carauș Ruslan nu se află acasă.

Vinovăția inculpaților se confirmă și prin procesul-verbal de percheziție din

08.10.2015, conform căruia în casa cet. Onilov Andrei, amplasată pe teritoriul

întovărășirii pomicole din xxxxx, au fost depistate și ridicate un ceas bărbătesc de

mână de marca „Poliot de luxe”, un telefon mobil de model „Nokia”, un telefon mobil

de model „Samsung”, trei cartele SIM, o perie cu coadă de lemn cu inscripția „Beluga”

și o husă de culoare neagră cu un set de furculițe și cuțite, adică bunuri care au fost

sustrase de la părțile vătămate.

Totodată, faptul că percheziția a fost petrecută în lipsa inculpatului

Onilov Andrei nu denotă nulitatea procesului-verbal de percheziție sau ilegalitatea

percheziției efectuate. Or, efectuarea percheziției a fost autorizată în modul

corespunzător de judecătorul de instrucție, iar percheziția propriu-zisă a fost

petrecută cu permisiunea și în prezența concubinei lui Onilov Andrei și surorii

acesteia, care au asistat la percheziție. La fel, este legală și participarea la efectuarea

percheziției a martorilor Denisenco Ion, Jurjiu Andrei și Tartus Vadim, or, ofițerul de

urmărire penală care efectuează percheziția poate fi asistat de alți colaboratori de

poliție în cadul acțiunii date, cu atât mai mult, că actele procesuale privind efectuarea

percheziției și ridicarea obiectelor depistate în cadrul pecheziției au fost efectuate tot

de ofițerul de urmărire penală, care are asemenea atribuții.

Probele enunțate în ansamblu dovedesc vinovăția inculpaților și confirmă că

aceștia contactau între ei și duceau convorbiri telefonice în vederea săvârșirii

furturilor. Cu atât mai mult, că în instanța de apel inculpatul Cojocari Ion a explicat că

recunoaște cele patru episoade de furt, nefiind de acord doar cu volumul obiectelor

sustrase, astfel reiese că Cojocari Ion recunoaște faptele indicate în rechizitoriu

privind comiterea infracțiunii împreună cu inculpații Onilov Andrei și Leșan Ion, ceea

ce denotă în plus vinovăția ultimilor în comiterea infracțiunilor.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele apelurilor privind faptul

că în prezenta cauză nu a fost stabilit cu certitudine costul obiectelor sustrase de la

părțile vătămate, precum și faptul dacă asemenea obiecte au fost în posesia părților

vătămate, fapt ce influențează calificarea acțiunilor inculpaților. Or, părțile vătămate

pe tot parcursul efectuării urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești au

enumerat și descris în mod amănunțit și consecvent toate bunurile care au fost

sustrase, numărul și cantitatea acestora, fapt ce nu pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor acestora, iar evaluarea valorii obiectelor sustrase de la părțile vătămate

este o prerogativă exclusivă a acestora, organul de urmărire penală fiind obligat să se

conducă anume de prețul și valoarea bunurilor indicate de părțile vătămate, mai cu

seamă când lucrurile furate au fost înstrăinate de către inculpați și ele nu au mai fost

depistate.

Mai mult ca atât, în vederea respectării dreptului inculpaților la un proces

echitabil, instanța de apel a admis demersul părții apărării și prin încheiere a dispus

efectuarea la caz a expertizei merceologice, în vederea elucidării prețului de piață a

bunurilor sustrase de la părțile vătămate, care însă a fost imposibilă, din motiv că

părțile vătămate nu au prezentat experților obiectele sustrase și ulterior restituite

acestora. Astfel, din motivul imposibilității efectuării expertizei merceologice, partea

apărării a considerat posibilă continuarea examinării cauzei în lipsa unui raport de

expertiză corespunzător.

Instanța de apel a respins și argumentele părții apărării, precum că părțile

vătămate au obligația să dovedească proveniența legală a bunurilor sale, mai cu

seamă când inculpații nu neagă existența acestor bunuri la pătimași.

Instanța de apel a respins și alegațiile din apel, precum că inculpatul Leșan Ion

nu a fost informat despre finisarea urmăririi penale și nu i s-a adus la cunoștință

materialele cauzei penale. Or, după cum reiese din notele informative ale

procurorului în Procuratura r. Soroca V. Cebotari, învinuitul Onilov Andrei și

apărătorul acestuia au fost citați la procuratură pentru efectuarea acțiunilor de

urmărire penală pentru dățile de 20.11.2015, 23.11.2015, 25.11.2015, 27.11.2015,

însă nici apărătorul N. Suveică și nici învinuitul Leșan Ion nu se prezentau la organul

de urmărire penală și nu informau despre imposibilitatea prezentării.

La fel au fost respinse argumentele apelantului, precum că procurorul nu a adus

la cunoștință inculpatului Leșan Ion noua învinuire în baza art. 186 alin. (4) Cod penal

și doar în susțineri a solicitat instanței recalificarea acțiunilor inculpatului. Or,

procurorul este obligat să înainteze o nouă învinuire și să-i aducă la cunoștință

inculpatului noua învinuire doar în cazul agravării ei, însă în cazul din speță, prin

modificările efectuate la art. 126 Cod penal, situația inculpaților doar s-a atenuat, în

sensul dat nefiind eronat faptul că acuzatorul de stat a solicitat recalificarea acțiunilor

inculpaților în pledoarii.

Astfel instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a statuat că, probele

cercetate, amplu analizate, confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpații

Onilov Andrei, Cojocari Ion și Leșan Ion au săvârșit episoadele de furt reținute în

sarcina acestora, inclusiv în cadrul grupului criminal organizat.

Prima instanță a făcut o apreciere corectă și deplină a probelor prezentate, în

strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

care demonstrează în afara oricăror dubii vinovăția inculpaților.

6.2. În opinia instanței de apel, la capitolul individualizării pedepsei inculpatului

Leșan Ion, prima instanță legal și întemeiat a statuat, că corectarea inculpatului poate

fi înfăptuită fără izolarea acestuia de societate, dispunând astfel aplicarea în privința

lui a prevederilor art. 90 Cod penal. Pedeapsa aplicată corespunde rigorilor legale și

temei pentru aplicarea unei pedepse mai grave nu sunt.

Având în susținere prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a

respins argumentele apelanților de agravare a pedepsei, menționând că prima

instanță corect a ajuns la concluzia că, reeducarea și corectarea inculpatului Leșan Ion

poate avea loc fără izolarea lui de societate, argumentele expuse în apel fiind

nejustificate. Temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul nu poate fi corectat prin

aplicarea în privința lui a pedepsei sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării ei, nu s-au stabilit. În cazul dat este relevantă și poziția

părților vătămate, cărora inculpatul Leșan Ion le-a restituit prejudiciile materiale

cauzate. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate mai sus, instanța de apel a

considerat că pedeapsa stabilită lui Leșan Ion de prima instanță corespunde

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată, inclusiv

proporțional cu faptele săvârșit, hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

Avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului Leșan Ion declară recurs

ordinar împotriva deciziei instanței de apel, prin care în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită rejudecarea cauzei și, constatând

inclusiv încălcarea drepturilor sale, în conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b)

Cod de procedură penală, să fie dispusă achitarea lui Leșan Ion.

În argumentarea recursului ordinar apărarea menționează, următoarele erori

ale instanțelor de fond:

- contrar ordonanței de scoatere parțială de sub urmărire penală a lui Leșan Ion,

prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale în privința acestuia pe episoadele

săvârșite de numiții Onilov Andrei și Cojocari Ion până la data de 22 septembrie 2015,

inclusiv prin decizia instanței de apel s-a admis ca fiind posibilă crearea de către

Leșan Ion a grupului criminal organizat pentru comiterea infracțiunilor respective;

- calificarea eronată a acțiunilor lui Leșan Ion în baza art. 186 alin. (4) Cod penal

și fundamentarea hotărârilor de condamnare, în mod exclusiv, pe presupuneri cu

privire la valoarea bunurilor imputate că ar fi fost sustrase, în condițiile în care,

pentru fiecare infracțiune în parte incriminată nu se întrunesc elementele

componenței menționate de infracțiune, iar sentința și decizia contestată au la bază

doar presupuneri cu privire la valoarea bunurilor imputate a fi sustrase, în condițiile

în care, prin informația parvenită de la instituția de expertiză s-a stabilit că nu este

posibilă executarea încheierii instanței de apel în legătură cu neadministrarea de

către partea acuzării a datelor și obiectelor necesare pentru efectuarea expertizei

respective.

La fel, apărarea reiterează în cererea de recurs toate argumentele invocate în

apel și fața primei instanțe cu privire la încălcarea flagrantă a drepturilor lui

Leșan Ion în cadrul urmăririi penale, inclusiv la etapa finisării urmăririi penale, cât și

al acuzării doar în rezultatul acțiunilor abuzive ale reprezentanților organului de

urmărire penală prin acordarea de promisiuni ilegale numiților Onilov Andrei și

Cojocari Ion.

Procurorul a prezentat referință la recursul apărării pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică,

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că titularul

acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor instanțelor de fond

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; 12) faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că argumentele aduse în recurs sunt identice celor care

au format obiect de discuție la etapa judecării cauzei în ordine de apel, iar instanța de

apel a motivat detaliat și argumentat soluția adoptată, prin care Leșan Ion a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 46, 186 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 3 ani.

Deși în conținutul recursului declarat de partea apărării se invocă temeiul de

casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totuși Colegiul

penal atestă că recurentul nu face trimitere la un careva temei concret pentru

declararea recursului din cele cinci prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel, că

Colegiul penal, analizând decizia atacată, conchide că toate temeiurile prevăzute de

norma menționată supra, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției

fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, care este expus clar.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că nu a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Cu referire la argumentele recurentului privind existența în cauza examinată a

erorii de drept prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

susținând în acest sens că Leșan Ion urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată,

din motiv că faptele imputate nu întrunesc elementele infracțiunii, instanța de recurs

menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz, potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Leșan Ion

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 46, 186 alin. (4) Cod penal, și

anume furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșite de un

grup criminal, organizat pentru a comite mai multe infracțiuni, săvârșit prin

pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții mari, soluție menținută în

totalitate și de către instanța de apel.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în

acest sens de către recurent, conchide că instanța de apel, la judecarea apelurilor a

respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, și în mod întemeiat a ajuns

la concluzia că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 46, 186 alin. (4) Cod penal, motivându-și temeinic

soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 6, 6.1. al prezentei decizii, soluție pe

care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară,

deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și

de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda,

nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din

09 martie 1999).

Astfel, Colegiul penal conchide că alegațiile recurentului în sensul că Leșan Ion

urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 46, 186 alin. (4) Cod penal,

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, sunt neîntemeiate, prin

urmare temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, nu s-a adeverit.

Nu pot constitui temei de admitere a recursului nici alegațiile invocate de

recurent referitor la prezența în speță a temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, potrivit căruia faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect instanța de recurs constată că apărarea este de opinia că

acțiunile inculpatului Leșan Ion urmau a fi încadrate în prevederile art. 186 alin. (2)

Cod penal, însă argumentele respective au fost combătute pe deplin de către

instanțele de fond.

În acest sens, Colegiul penal reține că instanțele de fond corect au evidențiat că

Leșan Ion, în calitate de organizator, în prealabil stabilea țintele unde urmau a fi

efectuate sustragerile. Caracterul unui grup criminal organizat, fiind dedus din însăși

declarațiile inculpaților, or aceștia pe lângă furturile pe care le-au săvârșit aveau

prestabilite bunurile imobile unde pe viitor urmau să efectueze sustrageri.

Din circumstanțele cauzei se deduce continuitatea infracțiunii de sustragere,

fiind inadmisibilă calificarea fiecărui episod ca infracțiune separată, or inculpații

aveau un scop comun și un plan bine determinat din start asupra modalității săvârșirii

furturilor și împărțirii rolurilor.