ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 15.10.2021

1ra-1528/21 — art. 264/1 alin. 4 CP

HOTĂRÂRE
15.10.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264/1 alin. 4 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-1528/21 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1528/21

Curtea Supremă de Justiție

11 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Ouș Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2021, în

cauza penală în privința lui

Ouș Ion xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.09.2020-08.10.2020;

Instanța de apel: 16.11.2020-12.04.2021;

Instanța de recurs: 11.06.2021-11.08.2021.

2020, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ouș Ion a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 (șase) luni

închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată, a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 05 februarie 2020, fiindu-i

aplicată pedeapsa definitivă lui Ouș Ion, de 9 (nouă) luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat din contul lui Ouș Ion în beneficiul statului suma de

30 (treizeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Ouș Ion la 23 august 2020, aproximativ ora 17:30 , dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând

în mod conștient survenirea acestor urmări, fără a deține permis de conducere

și fără a avea dreptul de a conduce mijloace de transport, ignorând cerințele și

prevederile art. 14 lit. (a) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin

1

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, conform căreia conducătorului

de vehicol îi este interzis să conducă vehicolul în stare de ebrietate, sub

influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, după ce a consumat

băuturi alcoolice, a urcat la ghidonul motocicletei de model ,,Wolf Motors

125CC”, fără număr de înmatriculare, pe care a conduso prin satul Zastînca,

r-ul Soroca și a fost stopat de către angajații Inspectoratulu Național de

Patrulare, pentru control și verificare. Fiind suspectat că, a consumat băuturi

alcoolice și se află sub influența alcoolului la volan, a fost supus testării

alcoolscopice, cu alcotesterul de model ,,DRAGER ALCOTEST 8510 RO”.

Conform rezultatelor testării alcoolscopice, potrivit tichetului de la alcotesterul

nominalizat, eliberat pe numele lui Ouș Ion, în aerul expirat de către acesta se

conținea concentrația vaporilor de alcool de 1,03 mg/l, ceea ce constituie stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile lui Ouș Ion, au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care potrivit art. 91 Cod penal, să fie liberat condiționat de

pedeapsă înainte de termen, iar conform art. 92 Cod penal, să-i fie înlocuită

partea neexecutată din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, iar în acest sens a invocat că are la

întreținere 5 copii minori, și că soția este bolnavă.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

acțiunile inculpatului Ouș Ion corect au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat săvârșită de către o persoană,

care nu deține permis de conducere, iar vinovăția acestuia fiind demonstrată

prin probele administrate la faza urmăririi penale și acceptate de inculpat prin

cererea depusă conform art. 3641 Cod de procedură penală, până la începerea

cercetării judecătorești și acceptată de prima instanță prin încheierea din

08 octombrie 2020.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Ouș Ion, reținând

prevederile art. 61 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de

apel a conchis că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță, nu

contravine prevederilor legale, or, în acest sens prima instanță a ținut cont de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale, de gravitatea faptei săvârșite, de urmările

prejudiciabile, de motivul săvârșirii infracțiunii, de faptul că inculpatul Ouș Ion

2

se afla în stare de ebrietate alcoolică, de persoana inculpatului care fiind în

executarea termenului de probațiune de 2 ani stabilit prin sentința din

05 februarie 2020, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal.

Astfel, instanța de apel a precizat că argumentele invocate în apel, nu pot

constitui temei pentru stabilirea unei pedepse mai blânde inculpatului Ouș Ion,

iar referitor la solicitarea inculpatului cu privire la aplicarea prevederilor

art. 91 și 92 Cod penal, în privința sa, instanța de apel a apreciat-o ca fiind

neîntemeiată, precizând faptul că inculpatul, la moment nu are statut de

condamnat, din care motiv nu pot fi aplicate aceste prevederi în privința lui

Ouș Ion.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii

pedepsei lui Ouș Ion, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

dispusă suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate lui Ouș Ion.

În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond nu au

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 79 Cod penal, și astfel că

nu au ținut cont de gravitatea și motivul infracțiunii săvârșite de Ouș Ion, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate inculpatului asupra

corectării și reeducării acestuia, precum și de condițiile de viață ale familiei

inculpatului care are la întreținere 5 copii minori și o soție bolnavă.

Susține, că instanțele de fond au ignorat faptul că stabilirea unei pedepsei

mai aspre generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit,

din care motiv consideră că la caz, scopul pedepsei penale poate fi realizat și

prin aplicarea în privința lui Ouș Ion, a prevederilor art. 901 alin. (1) Cod penal,

suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

3

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că apărarea invocă

în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, reieșind din esența argumentelor invocate, se atestă că

titularul cererii de recurs mai invocă dezacordul cu decizia instanței de apel sub

aspectul modalității de individualizare a pedepsei penale stabilită inculpatului

precum și sub aspectul modalității de executare a acesteia, motive care se

subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, din care considerent instanța de recurs se va expune și în privința

temeiului de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că

apărarea invocă versiunea potrivit căreia instanța de apel, a adoptat o soluție

insuficient motivată, însă Colegiul penal relevă că nu s-a stabilit presupusa

4

eroare de drept invocată de către recurent, or, din conținutul deciziei recurate

rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de

apel prin care a fost respins apelul inculpatului Ouș Ion și menținută sentința

primei instanțe, potrivit căreia Ouș Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni închisoare, iar potrivit art. 85

alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată, i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 05 februarie 2020, fiindu-i aplicată

pedeapsa definitivă, de 9 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare

de drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs, astfel că instanța de recurs nu a stabilit în speță existența

erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, invocat de către partea apărării, instanța de recurs

reține că în acest sens, titularul cererii de recurs invocă dezacordul cu pedeapsa

aplicată inculpatului, care în opinia acestuia este una prea aspră, precum și cu

modalitatea de executare a pedepsei, care în opinia recurentului, urmează a fi

aplicate prevederile art. 901 Cod penal, în privința lui Ouș Ion.

Așadar, analizând argumentele apărării potrivit cărora inculpatului

Ouș Ion, i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră, în raport cu circumstanțele

cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii

din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

5

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Ouș Ion a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni

închisoare, iar potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la

pedeapsa aplicată, i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 05 februarie

2020, fiindu-i aplicată pedeapsa definitivă, de 9 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, soluție care a fost menținută și de

către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță a ținut

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei inculpatului

Ouș Ion, pedeapsa fiind aplicată în corespundere cu prevederile art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, în limitele sancțiunii prevăzute de infracțiunea

incriminată.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei sub

formă de închisoare lui Ouș Ion, instanța de apel a stabilit că prima instanță

corect a conchis că realizarea scopului pedepsei penale, în privința inculpatului,

6

poate avea loc doar prin izolarea acestuia de societate cu stabilirea pedepsei

închisorii, luând în considerație personalitatea inculpatului Ouș Ion, care nu

este la prima abatere penală, anterior fiind judecat prin sentința

Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 05 februarie 2020, și fiindu-i aplicată

pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pentru un

termen de probațiune de 2 ani, a săvârșit o nouă infracțiune, prevăzută de art.

2641 alin. (4) Cod penal, în interiorul perioadei de probațiune.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul a

recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât

instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele

inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana

inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul

Ouș Ion, a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, în baza

tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea

pedepsei, și prin urmare, Colegiul penal consideră, că instanțele corect au

concluzionat că o pedeapsă cu închisoare, va asigura scopul pedepsei, din care

motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului privind aplicarea unei

pedepse mai blânde în privința inculpatului Ouș Ion.

Totodată, cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea

dispunerii suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoare stabilită

inculpatului Ouș Ion, conform art. 901 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal

constată că de fapt acestea contravin prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, potrivit cărora temeiurile menționate la alin. (1) pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel.

Or, din analiza argumentelor invocate în cererea de apel depusă de către

inculpatul Ouș Ion, nu rezultă că acesta a solicitat aplicarea prevederilor

art. 901 alin. (1) Cod penal, suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoare.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Ouș Ion, pentru faptele săvârșite, prima instanță și cea de

apel nu au comis erori de drept, iar pedeapsa aplicată inculpatului este una

corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la

examinarea recursului declarat de către apărare, nu au fost stabilite careva

erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se

soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor

în numele inculpatului Ouș Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 12 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Ouș Ion xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 octombrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Cobzac Elena

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-05-20
0,96
1ra-361/2021 — art.264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-361/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 21 aprilie 2021 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, examinând, f
CSJ 2022-02-10
0,96
1ra-1079/2021 — art. 152 alin. 1 CP
Dosarul nr.1ra-1079/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 14 decembrie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Țurcan Anato
CSJ 2021-11-11
0,95
1ra-1479/2021 — art. 152 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1479/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 octombrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac Elena a examinat
CSJ 2022-11-17
0,95
1ra-1446/2022 — art.152 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1446/2022 1-19018931-01-1ra-23092022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 noiembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Pl
CSJ 2022-11-29
0,95
1ra-598/22 — art.art.152 al.2 lit. b, 287 al.3 Cp
Dosarul nr. 1ra-598/2022 1-19016497-01-1ra-19042022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 29 noiembrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Ţurc
Sursă