1ra-361/2021 — art.264-1 alin. 4 CP

1ra-361/2021 — art.264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-361/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 13 august 2020, în cauza penală

în privința lui

Ouș Ion xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în

raionul xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30.10.2019 – 05.02.2020;

Instanța de apel: 26.02.2020 – 13.08.2020;

Instanța de recurs: 23.10.2020 – 21.04.2021.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4)

Cod penal, fiindu-i numită pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un

termen de 6 (șase) luni.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Ouș

Ion a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

reținut că, Ouș Ion, la 11.10.2019, în jurul orei 2230, nefiind documentat cu

permis de conducere, ignorând cerințele și prevederile art.14 lit. a) din

Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357

din 13.05.2009, care stipulează că ”conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate”, după ce consumase băuturi alcoolice, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, conducea motoreta de model ”Eagle” cu capacitatea

cilindrică a motorului de 125 cm3, fără numere de înmatriculare și în timp ce

1

se deplasa la ghidonul acesteia pe str. Decebal din mun. Soroca, a fost stopat

pentru verificare și control de către inspectorii de patrulare rutieră a

Plutonului de Patrulare Soroca- Florești regimentul Nord.

Fiind suspectat că a consumat băuturi alcoolice și a condus mijlocul de

transport sub influența alcoolului, de către inspectorii de patrulare a fost

testat alcoolscopic cu alcooltestul din dotare ”Drager”.

Potrivit extrasului de tichet al alcooltestului 8510 RO, test nr. 5260 din

11.10.2019, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către cet. Ouș

Ion constituia 0,86 mg/l.

În baza art. 13412 alin.(3) Cod penal, prin stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în

sânge de la 0,5 g/1 și mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul

expirat de la 0,3 mg/1 și mai mult.

Prima instanța a reținut că, în drept, faptele lui Ouș Ion întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.2641 alin.(4) Cod

penal, după indicii calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu

deține permis de conducere.

raionului Soroca, Nadejda Drumea, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia lui Ouș Ion să-i fie aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea apelului, procurorul a indicat că:

- prima instanță neîntemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal;

- consideră că în privința inculpatului Ouș Ion este necesară aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare cu executare, deoarece în conformitate

cu pct.4) al hotărîrii menționate, anume executarea pedepsei cu închisoare va

conduce la realizarea scopului prevăzut la art.61 alin.(2) Cod penal;

- a menționat că anterior, prin sentința Judecătoriei Soroca din

20.08.2019, Ouș Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal și condamnat la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității;

- în prezenta cauză în privința inculpatului s-a stabilit ca circumstanță

agravantă – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară;

- a remarcat faptul că pînă la executarea completă a pedepsei cu muncă

neremunerată în folosul comunității, stabilită anterior de instanța de judecată

inculpatului Ouș Ion pentru comiterea unei infracțiuni similare, acesta nu s-a

corectat și a comis iarăși o infracțiune similară, din aceasta rezultând că

stabilirea unei alte pedepse decât închisoare cu executare lui Ouș Ion nu ar

2

asigura atingerea scopului pedepsei penale;

- consideră că aplicarea față de Ouș Ion a unei alte pedepse decât

închisoarea, va genera sporirea încrederii în sine și a convingerii că pentru

comiterea unei astfel de infracțiuni, chiar și în mod repetat. Pedeapsa aplicată

inculpatului poate trezi o atitudine nepăsătoare față de acțiunile sale viitoare

și consecințele lor, stimulând astfel în continuare comiterea unei asemenea

infracțiuni.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat și menținută sentința primei

instanțe fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță constatând ca fiind

dovedită fapta penală comisă de către inculpat, ținând cont de prevederile

legale a art.61 și art.75 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Ouș Ion pedeapsa

în limitele sancțiunilor art.2641 alin.(4) Cod penal, măsura de pedeapsă

stabilită de instanță fiind adecvată faptelor comise de el, fiind totodată

respectate prevederile legale art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului Ouș Ion a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale și în raport cu circumstanțele

concrete ale cauzei date, și personalitatea inculpatului, corect a ajuns la

concluzia numindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Adoptând o poziție solidară față de soluția oferită de prima instanță pe

cazul penal de învinuire a lui Ouș Ion, instanța de apel a reiterat asupra

temeiniciei pedepsei penale aplicate față de inculpat, cu respectarea

prevederilor art.61, art.75 Cod penal, întrucât reieșind din gradul de pericol

social al faptei comise de inculpat, recunoașterea vinovăției, căința sinceră,

caracteristica pozitivă, întreținerea a trei copii minori, ținând cont de

comportamentul inculpatului în timpul și după comiterea infracțiunii,

justificat a conchis că, corectarea și educarea inculpatului Ouș Ion este

posibilă fără izolarea acestuia de societate.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care

invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Ouș Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.2641 alin.(4) Cod penal la pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 (trei)

luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

5.1 În susținerea cererii de recurs procurorul a invocat că:

- consideră, pedeapsa stabilită lui Ouș Ion este prea blândă și

neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului;

3

- pedeapsa stabilită lui Ouș Ion o consideră vădit neproporțională faptei

comise și personalității acestuia, cu abateri de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod Penal și art.61 Cod penal;

- a menționat, că instanța de apel inclusiv, cea de fond la stabilirea

pedepsei penale inculpatului nu au luat în considerație personalitatea

acestuia care nu este la prima abatere de lege și anume, prin sentința

Judecătoriei Soroca din 20.08.2019 a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.2641 alin.(1) Cod penal la pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității însă, cu regret, pedeapsa executată nu a

dus la realizarea scopului urmărit prin prisma art.61 Cod penal. Mai mult,

prezenta faptă infracțională a fost comisă de către inculpat până la executarea

completă a pedepsei;

- instanța de apel nu a clarificat obiectiv, în comparație cu prima

instanță, corectitudinea stabilirii pedepsei penale inculpatului Ouș Ion astfel,

a adoptat o decizie neargumentată în această latură;

- consideră, că Ouș Ion, va sta pe calea corijării doar prin stabilirea

pedepsei cu închisoarea pe un termen de 3 (trei) luni cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat de către procuror, Colegiul penal constată

că recurentul invocă temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6, 10), Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

4

Astfel, reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul

cererii de recurs de fapt critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume sub aspectul dezacordului aplicării în privința

inculpatului Ouș Ion - suspendarea condiționată executării pedepsei închisorii în

baza art. 90 Cod penal, considerând că pedeapsa stabilită lui Ouș Ion este prea

blândă și neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct.

5.1 din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că atât prima instanță câr și instanța de apel, legal

și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material,

ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, conform cărora la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate inculpatului.

În sensul normelor citate, Colegiul penal reține că, în cazul în care

inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, dar potrivit rechizitoriului:

„circumstanțe ce agravează vina învinuitului conform art. 77 CP nu s-au stabilit”,

cauza a fost examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

5

penală, acesta a recunoscut vina integral și s-a căit sincer de cele săvârșite,

conștientizând gravitatea faptelor comise, a colaborat cu organul de urmărire

penală, se caracterizează pozitiv, are la întreținere trei copii minori, instanțele

întemeiat au concluzionat că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără

izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii, pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Reținând cele menționate, Colegiu penal menționează că, atât prima

instanță cât și instanța de apel just au ținut seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei și corect a aplicat prevederile art.90 Cod penal,

argumentând concluzia sa prin faptul, că inculpatul Ouș Ion la locul de trai se

caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află

precum și împrejurările constatate în speță, că anterior a mai fost condamnat,

dar antecedentul penal este stins, or, în astfel de circumstanțe este

neîntemeiată solicitarea invocată în recurs referitor la stabilirea inculpatului a

celei mai aspre pedepse sub formă de închisoare cu executarea ei reală, cînd

se prevăd și alte categorii de pedeapsă.

Deci, pedeapsa aplicată inculpatului a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din

decizie), instanța de apel s-a expus motivat și detaliat asupra faptului

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată condiționat

executarea pedepsei lui Ouș Ion pe o perioadă de probațiune de 2 ani,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea

sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale

în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

orice temei legal.

6

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Față de cele ce preced, Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Ouș Ion, pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță și cea de

apel nu au comis erori de drept, soluția adoptată este întemeiată și motivată,

măsura de pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod

penal inculpatului, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu

personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii săvârșite, iar

argumentele recursului în acest sens se constată ca fiind neîntemeiate.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la

examinarea recursului declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lisnic Elena, nu au fost stabilite careva erori de drept

care ar condiționa casarea hotărârilor contestate, impunându-se soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 13 august 2020, în cauza penală

în privința lui Ouș Ion xxxxxxxx , ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 mai 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

7