1ra-2160/21 — art.186 al.2 lt.b,c,d CP

1ra-2160/21 — art.186 al.2 lt.b,c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2160/2021

1-21040794-01-1ra-30112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate de către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Stecolișcic

Efim, și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 28 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Stecolișcic Efim XXXXX, născut la XXXXX,

anterior condamnat prin sentințele

judecătoriei Bălți din:

-30.04.2004 în baza art. art.195 alin.(2), 27,

186 alin. (2), lit.a),b),c),d), 84 alin.(4) Cod penal

- 8 ani închisoare în penitenciar pentru minori

(4 ani, 5 luni și 12 zile - prin actul de amnistie);

-23.05.2008 în baza art.186 alin. (2), lit.a), c),

d) Cod penal - 1 an închisoare;

-26.02.2009 în baza art. art.186 alin.(2), lit.

c), d), 187 alin.(2), lit.e), f), 84, 85 Cod penal –

3 ani 8 luni închisoare;

-25.04.2013 în baza art.186 alin.(2), lit. c) d)

Cod penal - 2 ani și 6 luni închisoare;

-09.11.2016 în baza art.186 alin.(2), lit.b), c),

d) Cod penal – 3 ani închisoare, reținut la

28.09.2021.

Termenii de examinare:

prima instanță: 18.03.2021 – 29.06.2021;

instanța de apel: 05.08.2021 – 28.09.2021;

instanța de recurs: 30.11.2021 – 02.02.2022.

A C O N S T A T A T :

Stecolișcic Efim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) și 312 alin. (1) Cod penal și în

baza acestor Legi cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod penal a fost condamnat

la o pedeapsă după cum urmează:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal – amendă în mărime

de 500 u.c. egal cu 25.000 (douăzeci și cinci mii),

1

- în baza art. 312 alin. (1) Cod penal – amendă în mărime de 500 u.c.

egal cu 25.000 (douăzeci și cinci mii), fără privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de amendă, în mărime de 600 u.c. egal cu 30.000 (treizeci mii), fără

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul XXXXX, în privința

căruia hotărârile judecătorești nu se contestă.

Stecolișcic Efim în perioada de la sfârșitul lunii ianuarie 2021, până la

14 februarie 2021, ora 22:00, împreună și de comun acord cu XXXXX, având

ca scop sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit și folosindu-se de faptul că nu erau observat de

nimeni, prin culegere de chei, au pătruns în apartamentul XXXXX de pe str.

XXXXX, din mun. Bălți, de unde pe ascuns, din dulapul situat în salonul

locuinței, au sustras un set de 6 pahare cu picioruș, volumul de 100 ml., la

prețul de 250 lei; un set de 6 pahare cu volumul de 100 ml., la prețul de 250

lei; un cazan de culoare verde, confecționat din diverse metale printre care și

titan, la prețul de 700 lei și două calorifere confecționate din fontă, în sumă

totală de 1600 lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul săvârșirii

infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate Mironov Iurie XXXXX o daună

materială în proporții considerabile în sumă totală de 2800 lei.

Astfel, acțiunile lui Stecolișcic Efim au fost încadrate juridic în baza art.

186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, după indicii calificativi – ”sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere

în locuință, cu cauzarea de daune materiale în proporții considerabile”.

Tot el, la 27.12.2020, în intervalul orelor 10:41 – 11:20, aflându-se în

localul Secției de Urmărire Penală al Inspectoratului de Poliție Bălți, amplasat

pe str. Ștefan cel Mare nr.35, mun. Bălți, având calitatea procesuală de parte

vătămată în cadrul procesului penal cu nr. XXXXX din 24.11.2020, fiind

avertizat contra semnătura personală despre răspunderea penală pentru

declarații mincinoase, acționând cu intenție directă a prezentat organului de

urmărire penală declarații prin care a comunicat că: în perioada de timp de

la 19.11.2020 orele 20:00 până la 20.11.2020 orele 08:30, cet.Cerevatova

Natalia, i-a sustras pe ascuns din domiciliul lui suma de 10 000 lei, prin ce

i-a cauzat un prejudiciu material considerabil în valoare 10 000 lei. După

efectuarea mai multor acțiuni de urmărire penală s-a stabilit, că la

19.11.2020, a avut loc un conflict între Stecolișcic Efim și Cerevatova Natalia,

ca urmare cet.Cerevatova Natalia, nu a mai dorit ca să locuiască împreună

cu Stecolișcic Efim, la ce ultimul pe motiv de gelozie, a decis intenționat să

depună o plângere pe faptul sustragerii pe ascuns din domiciliul său, și

anume din safeul pe care îl deține, a sumei de bani în valoare de 10 000 lei.

Totodată s-a constatat, că în momentul conflictului dintre cei doi, era

prezentă și minora XXXXX, care a fost martorul ocular celor întâmplate. Cele

2

expuse supra se confirmă prin declarațiile minorei XXXXX, care indică

asupra faptului că a fost telefonată de către partea-vătămată Stecolișcic Efim,

și a fost rugată să mintă precum că N.Cerevatova., a sustras suma de bani

de la el, fiind și amenințată că în caz contrar, va fi dusă în pădure. La acel

moment XXXXX, personal a văzut că în safeu se aflau doar documente și

produse cosmetice, iar bani el nu avea, întrucât deseori împrumuta bani pe

la vecini. El a mințit totul din răzbunare, pe motiv de gelozie. În cadrul

examinării documentelor ridicate de la Stecolișcic Efim, ce ar confirma

deținerea banilor în sumă de 10.000 lei, s-a constatat că documentele în

cauză demonstrează doar faptul că Stecolișcic Efim, a încheiat un contract

de credit pe suma de 10 000 lei cu SRL „Iute Credit”, iar cu acești bani a

procurat un telefon mobil de model „Samsung A71” în sumă de 8 755 lei.

Astfel, acțiunile lui Stecolișcic Efim au fost încadrate juridic în baza

art.312 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi – ”prezentarea cu bună

știință, a declarației mincinoase de către partea vătămată, dacă această

acțiune a fost săvârșită în cadrul urmăririi penale”.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Bălți, Cornea Alexandr, prin care

a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Stecolișcic

Efim să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2), lit. b), c) și d) Cod penal cu aplicare unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an și în baza art. 312 alin. (1) Cod penal cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.

Prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an

și 6 luni.

În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă datorită pericolului

social sporit al infracțiunii comise, însă instanța nu a ținut cont de scopul

pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să

prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane;

- inculpatul anterior a mai comis fapte infracționale similare pentru

care a ispășit pedeapsa în instituțiile penitenciare, iar ultima dată a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul central din 09.11.2016 în

baza art. 186 Cod penal, la 3 ani închisoare și eliberat din detenție la

30.11.2018, ceea ce denotă că acesta comite fapte infracționale cu

regularitate;

- prima instanță ignorând prevederile art. 84 Cod penal, i-a aplicat o

pedeapsă penală sub formă de amendă, nemotivând pedeapsa stabilită

inculpatului anterior, astfel inculpatul nu va conștientiza fapta social-

periculoasă comisă care este o infracțiune contra patrimoniului și alta contra

justiției.

3.2. Avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Stecolișcic Efim, prin

care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea

unei pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului, avocatul inculpatului a menționat că:

3

- inculpatul nu este de acord cu pedeapsa și o consideră neîntemeiată

și aspră, are o stare materială precară, are la întreținere copii minori și nu are

cu ce achita amenda, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele săvârșite,

solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, a colaborat chiar de

la început cu organul de urmărire penală, s-a împăcat cu partea vătămată și

a recuperat integral prejudiciul material;

- ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare și

coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, precum și

indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul

reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și

așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii

ordinii de drept încălcate, precum și aplicând efectul circumstanțelor

atenuante indicate mai sus, a considerat că în privința lui Stecolișcic Efim

poate fi aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

2021, apelul avocatului Elena Vlas în numele inculpatului Stecolișcic Efim a

fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului în Procuratura mun. Bălți, Cornea Alexandru, a

fost admis, casată sentința în latura penală, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecată cauza în această parte cu pronunțarea hotărârii după cum

urmează:

Lui Stecolișcic Efim recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an.

Lui Stecolișcic Efim recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute art. 312 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 (un) an.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate lui Stecolișcic Efim i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 1 (unu) an și

6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în

urma aprecierii obiective a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin

prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, a

ajuns la concluzia privind legalitatea sentinței în partea încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului Stecolișcic Efim și stabilirii vinovăției acestuia de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c) și d) și art.

312 alin. (1) Cod penal.

În opinia instanței de apel probele administrate pe cauză corespund

cerințelor stipulate de art. art.93-101 Cod de procedură penală, adică sunt

pertinente, concludente, veridice, utile pentru a putea fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând

vinovăția lui Stecolișcic Efim Vasili în sensul învinuirii aduse, în deplină

măsură.

Analizând conținutul apelului avocatului, instanța de apel a menționat

că argumentele invocate sub aspectul susținerii aplicării pedepsei sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, nu sunt fondate și formale.

4

Astfel, instanța de apel reiterând prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, a notat că chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal în baza căruia este condamnat inculpatul.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli,

principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă legală, adică în limitele sancțiunii

Legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Prin urmare, instanța de apel la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei lui Stecolișcic Efim conducându-se de prevederile art. art.61 și 75

Cod penal, a evidențiat că a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite,

care prin prisma art. 16 Cod penal se divizează în felul următor: infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin.(2) Cod penal se clasifică ca fiind mai puțin gravă,

iar cea prevăzută de art. 312 alin.(1) Cod penal, se califică drept infracțiune

ușoară, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat care anterior a comis

fapte încadrate în prevederile legii penale (f.d.37, vol. 1), pentru care a

executat pedeapsa în instituțiile penitenciare, de influenta pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării lui, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Scopul pedepsei aplicate inculpatului va fi atins prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, dat fiind faptul că Stecolișcic Efim anterior

este judecat, iar faptele comise au fost îndreptate contra patrimoniului și

contra justiției. Ținând cont de circumstanțele date, în opinia instanței de

apel, prima instanță neîntemeiat a individualizat pedeapsa lui Stecolișcic

Efim și contrar acestor circumstanțe a ales o pedeapsă pecuniară, pe când

urma să fie aleasă una sub formă de închisoare, care va atinge scopul de

corectare a lui.

ordinare în termen:

5.1. Avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Stecolișcic Efim, prin

care invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate.

În motivarea recursului declarat, avocatul a menționat că instanța de

apel nu a luat în considerație faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele săvârșite, solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată, a colaborat chiar de la început cu organul de urmărire penală,

are copii minori la întreținere, s-a împăcat cu partea vătămată și a recuperat

integral prejudiciul material. O pedeapsa mai aspra, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsa mai blândă, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei penale.

5.2. Inculpatul Stecolișcic Efim, a declarat două recursuri, prin care,

fără a invoca unul din temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea decizie cu aplicarea unei pedepse mai

blânde, neprivative de libertate, sau remiterea cauzei la rejudecare.

5

În motivarea recursurilor, a menționat că este nevinovat, nu a comis

fapta de furt și că pedeapsa aplicată este prea aspră, are copii minori la

întreținere.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Suvac Nicolae, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului declarat de avocat, Colegiul penal constată că

partea apărării a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art.

427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, însă în susținerea respectivului

recurs avocatul inculpatului nu a expus o critică întemeiată ce ar evidenția

eventuala eroare admisă de instanța de apel care ar afecta legalitatea și

temeinicia deciziei emise.

Astfel, Colegiul penal atestă invocarea formală de către avocat a

temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, iar

în partea recursurilor declarate de către inculpat nu a fost identificată

semnalarea nici a unui temei, inculpatul preponderent criticând forma și

mărimea pedepsei aplicate, totodată expunând opinia privind lipsa de

vinovăție pe capătul de acuzare în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod

penal, însă la fel operând cu expuneri de ordin general.

Prin urmare, analizând decizia contestată prin prisma alegațiilor

recurenților, Colegiul penal atestă că acestea sunt vădit neîntemeiate,

întrucât decizia instanței de apel este motivată și întemeiată legal, și în sensul

respectiv se evidențiază următoarele raționamente.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de Lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse și pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

6

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să

i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului. Respectiv având drept scop, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, analizând decizia atacată, Colegiul penal conchide că instanța

de apel a motivat pe deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, pedeapsă

care este corespunzătoare practicii judiciare în respectivele categorii de

infracțiuni, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale și

cele personale ale inculpatului Stecolișcic Efim, care potrivit materialelor

cauzei (f.d.37, vol. 1), nu este la prima abatere penală, fiind anterior

condamnat pentru infracțiuni intenționate din domeniul sustragerilor

începând cu anul 2003, și aplicate pedepse cu închisoare, însă acesta a

continuat comiterea infracțiunilor cu intenție, fapt care atestă clar că

pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul.

În acest sens, Colegiul penal atestă personalitatea inculpatului, fiind

predispusă la comiterea infracțiunilor, iar aplicarea unor pedepse alternative

celei cu închisoare nu vor avea efect asupra corectării și reeducări

inculpatului, instanța de apel corect a stabilit forma pedepsei cu închisoare

și aplicat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inclusiv și

art. 75 Cod penal.

7

Astfel, Colegiul penal atestă că argumentele invocate de către recurenți

în susținerea recursurilor declarate, au primit o apreciere completă la

judecarea cauzei în ordine de apel, decizia contestată conținând o motivare

amplă a soluției emise.

De asemena, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi

interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să

examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât instanța de apel a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor aspectelor esențiale la

individualizarea pedepsei, aceasta fiind una proporțională și echitabilă

faptelor comise.

În acest context, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recursuri

nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Vlas

Elena în numele inculpatului Stecolișcic Efim, și de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2021, în

cauza penală privindu-l pe Stecolișcic Efim XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral 02 februarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

8