1ra-2216/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-2216/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2216/2021

1-18083705-01-1ra-13122021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Pogor Maxim Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx, domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Pogor Maxim a fost achitat de învinuirea înaintată acestuia în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunșete elementele infracțiunii.

A fost recunoscut Pogor Maxim culpabil de comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 10 (zece) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

includerea în termenul pedepsei a perioadei de aflare a inculpatului Pogor Maxim în

stare de arest, din 06.08.2018, până la data rămânerii definitive a sentinței.

în aceia că el, la data de 27.08.2016, aproximativ la orele 20:30, aflându-se în ospeție

la cet. Bacinschi Mihail, locuitor al s. Pervomaisc, raionul Căușeni, fiind în stare de

ebrietate alcoolică și având intenția de a sustrage în mod deschis bunurile altei

persoane, la refuzul cet. Fiodorov Veaceslav, locuitor al s. Pervomaisc, raionul

1

Căușeni, de ai da suma de 50 lei, în momentul când, cet. Fiodorov Veaceslav a arătat

că are doar o bancnotă cu nominalul de 20 euro, a sustras în mod deschis bancnota

cu nominalul de 20 euro din mâna cet. Fiodorov Veaceslav, refuzând să o restituie,

părăsind imediat domiciliul cet. Bacinschi Mihail, cauzând cet. Fiodorov Veaceslav

o daună materială în proporții considerabile în sumă de 20 euro, care conform ratei

oficiale a BNM la momentul comiterii infracțiunii constituie suma de 446,40 lei.

Acțiunile lui Pogor Maxim au fost încadrate de către organul de urmărire penală

potrivit prevederilor art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, se învinuiește de faptul că, la data de 03.09.2016, între orele 08:00 - 13:00,

având intenția de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, prin forțarea lacătului,

a pătruns în locuința cet. Fiodorov Grigore, locuitor al s. Pervomaisc, raionul

Căușeni, de unde, a sustras o canapea la prețul de 1180 lei și o cuvertură de culoare

cafenie la prețul de 70 lei, prin ce a cauzat părții vătămate Fiodorov Grigore o daună

materială în proporții considerabile în sumă de 1250 lei.

Acțiunile lui Pogor Maxim au fost încadrate potrivit prevederilor art. 186 alin.(2)

lit. c), d) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune considerabile.

solicitat casarea parțială a sentinței în partea ce ține de achitarea inculpatului Pogor

Maxim, în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, pe

motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele acestei infracțiuni, cât și în partea

aplicării pedepsei cu 10 luni închisoare pe episodul comiterii infracțiunii de furt.

Pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Pogor Maxim să fie recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal și art. 186

alin.(2) lit. b), c) Cod penal și în baza sancțiunii art. 187 alin. (2) Cod penal aplicarea

pedepsei 6 ani închisoare cu amendă în mărime de 850 unități convenționale, cu

ispășirea pedepsei cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În baza sancțiunii

art. 186 alin.(2) Cod penal aplicarea pedepsei 3 ani închisoare cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal stabilirea

pedepsei pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor cu 7 ani

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar semiînchis cu aplicarea amenzii în

mărime de 850 unități convenționale, cu includerea în termenul pedepsei a perioadei

de aflare a inculpatului în stare de arest din 06.08.2018 ora 16:20.

3.1. La fel, nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond inculpatul

Pogor Maxim a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Central

din 19.12.2018, prin care a solicitat aplicarea art. 109 Cod penal, din motiv că

prejudiciul moral și material a fost restituit părții vătămate.

nefondat apelul procurorului, admis apelul inculpatului și a fost încetat procesul

2

penal în privința lui Pogor Maxim învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal în legătură cu împăcarea părților potrivit art. 109

Cod penal. Măsura preventivă, arestul preventiv a fost revocată, Pogor Maxim fiind

eliberat de sub arest.

Natalia, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel, în alt

complet de judecată.

2020 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror și casată decizia Curții

de Apel Chișinău din 22 aprilie 2019 cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

2021, au fost respinse apelul procurorului în Procuratura r-lui Căușeni, Postica

Aurel, și apelul inculpatului Pogor Maxim, ca fiind nefondate, cu menținerea fără

modificări a sentinței contestate.

7.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just

a ajuns la concluzia că, inculpatul urmează a fi achitat pe învinuirea prevăzută de

art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a considerat că inculpatul Pogor Maxim este culpabil

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal și urmează

să fie condamnat în baza acestei legi.

Cu referire la motivele invocate de procuror precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă în partea ce ține de achitarea inculpatului în baza art. 187 alin.(2)

lit. f), pe motivul că fapta acestuia nu întrunește elementele acestei infracțiuni, cât și

în parte aplicării unei pedepse prea blânde în baza art.186 alin.(2) lit. b), c) Cod

penal, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt

care ar impune casarea sentinței adoptate.

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale procurorului reprezintă opinia

subiectivă, or, prima instanță în sentință corect și justificat și-a motivat soluția sub

aspectul lipsei elementelor infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal

în acțiunile inculpatului, luând în considerație probele administrate de către organul

de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu

3

privire la lipsa vinovăției inculpatului în comiterea faptei imputate și că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin.(2) lit. b), c) Cod penal.

Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat nefiind dovedită

în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Pogor Maxim pe capătul de învinuire

prevăzut la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, având în vedere următoarele

raționamente.

Astfel, pe capătul de acuzație adus inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal au fost acumulate următoarele probe în instanța de fond, cum ar fi:

declarațiile părții vătămate Fiodorov Veaceslav, martorului Bacinschi Mihail,

martorului Noroșian Nicolae, martorului Ghilan Mihail, extrasul de pe pagina

oficială a BNM din care rezultă că în ziua comiterii sustragerii cursul valutar oficial

a BNM era de 22,3231 lei pentru un euro, și respectiv suma de 20 euro constituia

446,46 lei (f.d.42).

Instanța de apel a reținut că pe capătul de acuzație adus inculpatului Pogor

Maxim în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, a fost pronunțată o sentință de

achitare, iar partea vătămată Fiodorov Veaceslav cât și martorul acuzării Bacinschii

Mihail nu au fost audiați în ședința instanței de apel urmare a neasigurării prezenței

acestuia de către partea acuzării, lucru care a făcut imposibilă audierea persoanelor

respective, din declarațiile cărora ar putea rezulta nemijlocit că inculpatul a comis

jaful potrivit circumstanțelor indicate în rechizitoriu.

Instanța de apel a reținut că, a fost admis demersul procurorului cu privire la

solicitarea audierii repetate a părții vătămate și a tuturor martorilor acuzării, din care

au fost audiați doar 2 martori ai acuzării, în special martorii Noroșan Nicolae și

Ghilan Mihai, din declarațiile cărora rezultă că i-au audiat pe partea vătămată

Fiodorov Veaceslav și martorul Bacinschi Mihai, iar ultimii cunoșteau limba în care

au fost audiați la etapa de urmărire penală și nu au avut nevoie de translatori.

Astfel, instanța de apel a reținut că probatoriul decisiv pe care instanța de apel

poate să-și întemeieze o hotărâre de condamnare a lui Pogor Maxim pe capătul de

acuzare prevăzut de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, urmare a achitării inculpatului

de prima instanță, trebuie să fie obținut conform principiului nemijlocirii, oralității

și contradictorialității, la judecarea cauzei partea acuzării urmând să prezinte probele

care constituie o mărturisire acuzatorie, pertinente și concludente referitor la

vinovăția inculpatului. Or, potrivit art. 415 alin. (21) Judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

4

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Instanța de apel a ținut cont de indicațiile instanței superioare în latura care a

menționat carențele instanței de apel la examinarea anterioară a cauzei.

Instanța de apel, examinând probatorul, referitor la infracțiunea prevăzută de art.

187 alin.(2) lit. f) Cod penal a constatat că inculpatul Pogor Maxim în ședința

instanței de fond, nu a recunoscut vinovăția de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) Cod penal, dar a declarat că Fiodorov Veaceslav, i-a împrumutat 20

euro.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Fiodorov Veceslav, făcute în ședința de

judecată a instanței de fond, rezultă că el i-a împrumutat 20 euro inculpatului Pogor

Maxim, dar la poliție s-a adresat din motivul ca acesta mult timp nu-i întorcea. Acest

fapt 1-a declarat și polițistului care a luat de la el cererea și 1-a audiat. El nu cunoaște

limba română și nu știe ce a fost scris în procesul verbal. Interpret nu i-a fost oferit

la audiere.

Deasemenea, martorul Bacinschi Mihail în ședința de judecată a declarat că

Fiodorov Veaceslav i-a spus că i-a împrumutat banii lui Pogor Maxim. El nu a văzut

ca Pogor să-i smulgă banii lui Fiodorov din mînă. Deși semnătura din procesul verbal

de audiere este a lui, limba română nu o cunoaște și nu a făcut așa declarații la

organul de urmărire penală.

Totodată, instanța de apel a ținut cont de faptul că în ședința de judecată au fost

audiați în calitate de martori, polițiștii Noroșian Nicolae și Ghilan Mihail, care au

declarat că, partea vătămată Fiodorov Veaceslav și martorul Bacinschi Mihail Ivan

cunosc limba română.

Astfel, instanța de apel a admis faptul că, partea vătămată Fiodorov Veaceslav

dorind ca inculpatul Pogor Maxim să nu fie tras la răspundere penală și-a modificat

declarațiile, iar pentru evitarea răspunderii penale pentru atragere falsă și declarații

mincinoase ultimul a invocat că nu a înțeles conținutul declarațiilor și nu i-a fost

asigurat traducător.

Totodată, instanța de apel a admis faptul că, partea vătămată putea să nu

înțeleagă unii termeni procesuali sau să se exprime cu rusisme, ceea ce nu denotă că

el nu cunoaște limba română, iar acordarea interpretului sau traducătorului, nefiind

necesară pentru a fi explicați anumiți termeni ce nu-i sunt cunoscuți persoanei

intervievate.

Astfel, a afirma cu certitudine că nici partea vătămată Fiodorov Veaceslav și nici

martorul Bacinschi Mihail nu au cunoscut limba română când au fost audiați la etapa

de urmărire penală, iar declarațiile acestora nu corespund celor reale pe care aceștia

le-au făcut, nu este credibil, or atât partea vătămată, cât și martorul menționat nu au

invocat careva influențe inadmisibile din partea colaboratorilor de poliție în timpul

audierilor.

5

Prin urmare, concluzia instanței de fond cu privire la excluderea din probatoriul

părții acuzării a cererii depuse de către partea vătămată Fiodorov Veaceslav (f.d.35),

procesul verbal de audiere a părții vătămate Fiodorov Veaceslav (f.d.37) și procesul

verbal de audiere a martorului Bacinschi Mihail (f.d.43), urmare a constatării că au

fost obținute prin încălcarea dreptului la interpret, este una pripită în opinia instanței

de apel.

La caz a fost constatată imparțialitatea declarațiilor făcute de martorii acuzării

Noroșian Nicolai și Ghilan Mihail cu referire la cazul dat, care nu au cunoscut partea

vătămată Fiodorov Veaceslav și martorul acuzării Bacinschii Mihai pînă la

27.08.2016 și nici după această dată, respectiv neavând nici o relație cu aceștea și

neavând careva temeiuri de acționare în scopul incriminării pe nedrept a unei

persoane nevinovate.

Instanța de apel a menționat că ținînd cont de faptul că la examinarea în ordine

de apel, nu a fost asigurată prezența și audierea părții vătămate Fiodorov Veaceslav

și a martorului acuzării Bacinschii Mihai, o condamnare a inculpatului Pogor Maxim

în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal ar duce la încălcarea prevederilor legale

stipulate în art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală cât și a jurisprudenței CtEDO

și celei naționale.

Urmare a celor menționate mai sus, instanța de apel a considerat necesar a

menține achitarea inculpatului Pogor Maxim pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal,

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, în special a nerealizării

laturii obiective a infracțiunii imputate inculpatului, or probe utile, concludente și

pertinente în acest sens nu au fost acumulate în cadrul examinării cauzei în instanța

de fond și în instanța de apel.

Instanța de apel a reținut că pe capătul de acuzație adus inculpatului Pogor

Maxim în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, au fost acumulate următoarele

probe: declarațiile părții vătămate Fiodorov Grigore, martorului Carabadjac Stepan,

martorului Curtean Alexandra, procesul-verbal de cercetare la fața locului în

domiciliul lui Gigore Fiodorov. În cadrul acestei acțiuni procesuale victima Grigore

Fiodorov a indicat unde în domiciliul său s-a aflat canapeaua. În momentul cercetării

la ușa de la intrare în casă era pus un lacăt agățător, fiind prins de două belciuge unul

montat în ușor și altul în ușa casei (f.d.58-60); procesul-verbal de cercetare la fața

locului. În cadrul acestei acțiuni procesuale a fost examinat apartamentul nr. 10 din

str. Dacia, or. Cricova unde s-a depistat și ridicat de la balconul apartamentului în

cauză o canapea cu părțile laterale confecționate din lemn (f.d.71-72); corpul delict

- canapeaua sustrasă din domiciliul cet.Grigore Fiodorov; corpul delict a fost restituit

părții vătămate și se află la păstrarea acestuia (f.d. 116,118, 119).

Instanța de apel a considerat dovedită vina inculpatului Pogor Maxim în

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal - furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt

6

loc pentru depozitare sau în locuință cu cauzarea de daune în proporții considerabile,

acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, iar

personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale.

Instanța de apel a conchis că, întreaga sistemă de probe examinate mai sus și

apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul

Pogor Maxim a comis fapta prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca o metodă

de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură

penală și art. 6 CEDO, or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

Instanța de apel a menționat că prin probe acumulate în cadrul urmăririi penale

și cercetate în ședința de judecată, s-a dovedit faptul că inculpatul Pogor Maxim a

comis o faptă prejudiciabilă manifestată prin acțiunea de luarea ilegală și gratuită a

canapelei la prețul de 1180 lei și a cuverturii de culoare cafenie la prețul de 70 lei,

în circumstanțele menționate, s-a constatat existența faptei prejudiciabile și legăturii

de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, or în afară

oricăror dubii rezonabile, rezultă că anume inculpatul Pogor Maxim a sustras pe

ascuns, canapea și cuvertura.

Instanța de apel a respins afirmațiile precum că acuzatorul de stat nu a prezentat

probe directe ce ar confirma că inculpatul Pogor Maxim a comis infracțiunea

imputată pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, or, din materialele cauzei penale

se constată contrariu, martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești, în coroborare

cu celelalte probe, indică că anume inculpatul a comis fapta infracțională de

sustragere pe ascuns a bunurilor ce aparțin altei persoane.

Astfel, instanța de apel a considerat cert identificat și demonstrat fără echivoc

faptul că acțiunile inculpatului Pogor Maxim, sunt plasate anume sub aspect penal,

fapta fiind dovedită prin probe pertinente și concludente, care coroborează între ele,

iar în cele din urmă acțiunile acesteia just au fost încadrate în condițiile normei vizate

de art. 186 alin. (2), lit. d), c) Cod penal.

Referitor la argumentul inculpatului invocat în cererea de apel privind împăcarea

instanța de apel a reținut că, potrivit sentinței Judecătoriei Căușeni sediul Central din

19.12.2019 Pogor Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal. Ulterior, la data de 14.01.2020 a

fost înaintată cerere de împăcare din numele inculpatului Pogor Maxim și al părții

vătămate Fiodorov Grigore. La caz, s-a atras atenția faptul că inculpatul Pogor

Maxim, anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare comise cu intenție, și

7

anume prin sentința Judecătoriei Comrat din 03.04.2007 în baza art.186 alin.(2) Cod

penal, ceia ce în opinia instanței de apel împiedică împăcarea.

Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului Pogor Maxim,

instanța de apel a reținut că sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 4 ani.

La individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Pogor Maxim,

instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii

mai puțin grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea

a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului care anterior a fost

condamnat.

Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, în

privința lui Pogor Maxim, instanța de judecată nu a stabilit .

Circumstanțe ce agravează răspunderea penală, conform art. 77 Cod penal, în

privința lui Pogor Maxim, instanța de judecată a reținut comiterea infracțiunii în

stare de ebrietate.

În concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către instanța de

fond, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor

pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Svetlana, prin care indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei atacate, cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive:

- temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art. 427

alin.(l) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează expres că, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de apel, în

cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către procuror

în apel, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează

cu nerezolvarea fondului apelului;

- acuzarea constată că, instanța de apel a examinat speța superficial, or,

8

concluziile instanței de apel poartă un caracter generic asupra operațiunii de

cercetare și verificare a probelor, deoarece acestea pur formal au fost transcrise, fără

a se face vreo mențiune sau analiză asupra unei probe concrete;

- instanța de apel nu s-a expus separat asupra fiecăreia din probele acumulate

în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv, nu a făcut o analiză a acestora,

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală;

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce dovedesc

vinovăția lui Pogor Maxim de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal și în mod greșit a respins probele administrate de către acuzarea de

stat, fără a fi evidențiate acele derogări evidente invocate;

- în dovedirea că în acțiunile lui Pogor Maxim se conțin elementele infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, acuzarea a invocat următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Fiodorov Veaceslav (f.d.37, 40-41); declarațiile

martorului Bacinschi Mihail (f.d.43); declarațiile martorului Ghilan Mihail;

declarațiile martorului Noroșian Nicolai;

- audiat pe acest episod inculpatul Maxim Pogor, la faza de urmărire penală la

data de 08.08.2018, a recunoscut că a luat banii fără acordul părții vătămate, ultimul

cerea să-i întoarcă, că erau ultimii bani. Recunoaște vinovăția (f. d. 192-194).

- examinând declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, acuzarea

constată că acestea demonstrează cu certitudine consecutivitatea evenimentelor și

demonstrează vinovăția inculpatului Pogor Maxim, iar instanța de apel nu a ținut

cont și nu a apreciat totalitatea probelor ce dovedesc vinovăția lui Pogor Maxim și

în mod greșit a respins probele administrate de către acuzarea de stat;

- analizând decizia atacată, acuzarea consideră, că instanța de apel la judecarea

apelului declarat de către procuror, nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate în instanța de apel, conform materialelor din

cauza penală, și în hotărârea adoptată nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, doar a reiterat motivele pe care s-a axat instanța de fond,

pronunțând o sentința de achitarea a lui Pogor Maxim de sub învinuirea înaintată în

baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal;

- instanța de judecată a ajuns la concluzia că cererea depusă de către partea

vătămată Fiodorov Veaceslav (f.d.35), procesul verbal de audiere a părții vătămate

Fiodorov Veaceslav (f.d.37) și procesul verbal de audiere a martorului Bacinschi

Mihail (f.d.43), au fost obținute prin încălcarea dreptului la interpret, deci urmează

a fi excluse din dosar, în calitate de probă. Alte probe concludente și pertinente

partea acuzării în ședința de judecată nu a prezentat;

- apreciind declarațiile părții vătămate Veaceslav Fiodorov în coroborare cu

probatoriul expus mai sus este cert că acesta cunoaște limba română, a făcut

declarații diferitor polițiști referitor la același caz, ambii polițiști au notat aceeași

informații ne având nici un interes în acest caz;

9

- în ședința de judecată Veaceslav Fiodorov a concretizat că cunoaște limba

română că a învățat-o și la școală și faptul că a făcut declarații în limba română a

fost confirmat de polițistul Nicolae Noroșian. Partea vătămată, dorind ca inculpatul

Maxim Pogor să nu fie tras la răspundere penală și-a modificat declarațiile, iar pentru

evitarea răspunderii penale pentru plângere falsă și declarații mincinoase ultimul a

invocat că nu a înțeles conținutul declarațiilor și nu i-a fost asigurat traducător;

- cu toate că însuși partea vătămată a menționat că cunoaște limba română pe

jumătate și că a învățat-o și la școală, și polițistul care a efectuat audierea părții

vătămate a menționat că acesta a vorbit în limba română și doar unele cuvinte le-a

înlocuit cu cuvinte în limba rusă, instanța a considerat că în aceste circumstanțe

Veaceslav Fiodorov urma să fie asigurat cu traducător, iar neasigurarea cu traducător

condiționează nulitatea actului procesual și respectiv acesta nu poate fi pus la baza

probatorie;

- acuzarea consideră că în circumstanțele constatate instanța urma să pună la

baza probatorie declarațiile făcute de partea vătămată Veaceslav Fiodorov la faza de

urmărire penală, ultimul depunând plângere și făcând declarații în limba română,

limbă pe care o cunoaște și o vorbește și să rețină argumentele aduse de acuzare în

acest sens;

- acuzarea a invocat că martorul Bacinschi Mihail la fel a făcut declarații ce

diferă de cele făcute la faza de urmărire penală cu scopul de a-1 dezvinovăți pe

inculpat și totodată invocând necunoașterea limbii în care a fost întocmit procesul

verbal cu scopul evitării răspunderii penale pentru declarații mincinoase;

- acuzarea consideră că în acest caz în nici un mod nu a fost încălcată procedura

la audierea nici a părții vătămate și nici a martorului Mihail Bacinschi, aceștia

cunoscând și vorbind ambii limba română, nu aveau nevoie de a fi asistați de

traducător la audiere, chiar și în instanță aceștia răspundeau uneori până ca

traducătorul să le traducă conținutul întrebării, în aceste circumstanțe instanța urma

să pună la baza probatorie declarații făcute de partea vătămată Veaceslav Fiodorov

și martorul Mihail Bacinschi la faza de urmărire penală;

- concluzia instanței de apel că la examinarea în ordine de apel, nu a fost

asigurată prezența și audierea părții vătămate Fiodorov Veaceslav și a martorului

acuzării Bacinschii Mihai este una aberantă, procurorul dând citire declarațiilor

acestora, reieșind din circumstanțele invocate mai sus;

- totodată, decizia instanței de apel este neîntemeiată, motivată inadecvat și

pasibilă casării greșit concluzionând ca necesar a menține achitarea inculpatului

Pogor Maxim pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, în special a nerealizării laturii obiective a infracțiunii

imputate inculpatului, ca urmare a faptului că probe utile, concludente și pertinente

în acest sens nu au fost acumulate în cadrul examinării cauzei în instanța de fond și

în instanța de apel;

10

- prin urmare, acuzarea consideră că instanța de apel nu și-a motivat plauzibil

soluția dispusă, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce

echivalează conform prevederilor art. 435 Cod de procedură penală cu nerezolvarea

fondului apelului, din care considerente decizia urmează a fi casată cu rejudecarea

cauzei în apel.

lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei

atacate din următoarele motive.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Drept temei pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, adică cazurile când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, sau motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii - temei care nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului ordinar

declarat, specificând în acest sens următoarele.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

respins ca nefondate cererile de apel declarate de către procurorul Postica Aurel și

de către inculpatul Pogor Maxim, fiind menținută sentința primei instanțe fără

modificări.

Colegiul penal lărgit, analizând conținutul recursului declarat și decizia atacată,

consideră că alegațiile recurentului sunt nefondate, or, instanța de apel la judecarea

apelului declarat de procurorul Postica Aurel, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, respectând prevederile art.414 alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 7.1 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportând temeiurile invocate de recurent în

recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către

11

instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

în partea criticată de procurorul Țurcanu Svetlana, deoarece argumentele expuse în

recursul depus sunt nefondate, decizia instanței de apel conținând toate motivele pe

care se bazează soluția. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a fi

identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit reține că prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central

din 19 decembrie 2018, Pogor Maxim a fost achitat de învinuirea înaintată acestuia

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, pe motiv că

fapta inculpatului nu întrunșete elementele infracțiunii. Prin aceeași sentință a fost

recunoscut Pogor Maxim culpabil de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 186

alin.(2) lit. c), d) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de

10 (zece) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Lecturând recursul se atestă că procurorul a contestat decizia instanței de apel

doar pe capătul de acuzare prevăzut de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel în

decizia sa (f. d. 64, vol. III) just a reținut că pe capătul de acuzație adus inculpatului

Pogor Maxim în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, a fost pronunțată o sentință

de achitare, iar partea vătămată Fiodorov Veaceslav cât și martorul acuzării

Bacinschii Mihail nu au fost audiați în ședința instanței de apel urmare a neasigurării

prezenței acestora de către partea acuzării, lucru care a făcut imposibilă audierea

persoanelor respective, din declarațiile cărora ar putea rezulta nemijlocit că

inculpatul a comis jaful potrivit circumstanțelor indicate în rechizitoriu, argumente

ce sunt acceptate și însușite de către instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel întemeiat a

concluzionat că partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și concludente ce

ar proba vinovăția lui Pogor Maxim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, or, în învinuire, acuzarea a inclus și declarațiile martorului

Bacinschii Mihail și părții vătămate Fiodorov Veaceslav, dar acestea nu au fost

cercetate de către instanța de apel, deoarece nu a fost asigurată prezența acestora în

12

cauză în ședințele de judecată, iar declarațiile acestora date în cadrul urmăririi penale

nu pot fi administrate în prezenta cauză.

În acest sens, Colegiul reiterează că potrivit art. 26 alin. (3) Cod de procedură

penală, judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de

organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată

de la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul

învinuirii, iar vinovăția persoanei se stabilește în cadrul unui proces, cu

respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și

stabilirea vinovăției. Hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe

de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să

se pronunțe o soluție de achitare. Toate aceste cerințe sunt argumente pentru

transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă,

garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane,

de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală

definitivă.

Standardul „dincolo de orice îndoială rezonabilă” consacrat în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, presupune că, pentru a putea fi pronunțată

o soluție de condamnare, acuzația trebuie dovedită dincolo de orice îndoială

rezonabilă. Existența unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă constituie o

componentă esențială a dreptului la un proces echitabil și instituie în sarcina

acuzării obligația de a proba toate elementele vinovăției într-o manieră aptă să

înlăture dubiul.

Potrivit art. 100 alin. (1) Cod de procedură penală, sarcina administrării

probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală sau instanței de

judecată, or, în speță, în urma administrării tuturor mijloacelor de probă de către

aceste organe judiciare, nu s-a reușit să se facă dovada certă a faptului că

inculpatul Pogor Maxim a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal. După cum s-a relatat mai sus, ansamblul materialului probator

administrat în cauză nu conduce la o concluzie certă privind vinovăția

inculpatului.

În consecința celor remarcate, rezultă că procurorul de fapt expune propria

presupunere care este lipsită de suport probator și respectiv, nu are valoare

juridică.

În virtutea atribuțiilor sale funcționale stipulate în art. 5, 6 ale Legii cu privire

la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016, precum și a celor expres prevăzute în Codul

de procedură penală la art. 53, procurorul, reprezentând învinuirea în instanța de

judecată, are un rol activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului

penal. În calitatea sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de

orice îndoială rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul

13

de sesizare. În acest sens, Colegiul reiterează că conform art. 26, alin. (3) Cod de

procedură penală, „Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului”.

Potrivit rațiunilor invocate supra, procurorul la judecarea cauzei în ordine de

apel, urma să întreprindă acțiuni active, în vederea probării învinuirii aduse

inculpatului, însă rezultând din lucrările dosarului, Colegiul penal lărgit atestă că

procurorul a manifestat un rol pasiv, fără a prezenta spre audiere partea vătămată

Fiodorov Veaceslav și martorul Bacinschii Mihail, în conformitate cu art. 415 alin.

(21) Cod de procedură penală, care ar fi clarificat chestiuni importante pentru justa

soluționare a cauzei. Totodată, instanța de apel întemeiat a reținut că pe capătul de

acuzare prevăzut de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, inculpatul Pogor Maxim în

ședința instanței de fond, nu a recunoscut vinovăția de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, dar a declarat că Fiodorov Veaceslav, i-a

împrumutat 20 euro. La fel, potrivit declarațiilor părții vătămate Fiodorov Veceslav,

făcute în ședința de judecată a instanței de fond, rezultă că el i-a împrumutat 20 euro

inculpatului Pogor Maxim, dar la poliție s-a adresat din motivul ca acesta mult timp

nu-i întorcea. Acest fapt 1-a declarat și polițistului care a luat de la el cererea și 1-a

audiat. Or, declarațiile părții vătămate și martorului Bacinschi Mihail, declarațiile

cărora au fost puse de procuror la baza învinuirii, conform rechizitoriului, iar

celelalte probe sunt insuficiente pentru a-l condamna pe Pogor Maxim, și nu pot

răsturna soluția primei instanțe. Versiunea apărării n-a fost combătută de acuzare,

întemeiat fiind dispusă achitarea inculpatului pe acest capăt de acuzare.

În acest sens, Colegiul penal lărgit relevă că potrivit articolului 8 din Codul

de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea

învinuirii, care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

Potrivit art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice

persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa

va fi legal stabilită.

În cauza John Murray vs. Regatul Unit (cererea nr. 18731/91 din 8 februarie

1996 par. 51) Curtea a indicat că anumite deducții logice pot fi reținute de către

organul de urmărire penală sau de instanțele de judecată. Cu toate acestea a fost

menționat că acestea pot avea loc doar în situația în care acuzarea a acumulat

împotriva acuzatului cel puțin un „început de probă” (prima facie case), adică

anumite indici care derivă din probe directe, care examinate în mod logic și în

coraport cu alte circumstanțe, pot să convingă un juriu independent (judecător)

despre existența elementelor infracțiunii.

Prin prisma criticilor formulate, Colegiul conclude că, în cauză nu există

dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului Pogor Maxim în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, că probele, nu au forța

14

necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează - potrivit legii -

în favoarea inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că eroarea de drept invocată de

recurent prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

nu și-a găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile indicate de către

procurorul Țurcanu Svetlana, nu sunt întemeiate din punct de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei adoptate pe caz.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu

Svetlana, urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea

deciziei atacate, deoarece temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în

instanța de recurs ordinar.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Pogor Maxim Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

15