1ra-1531/2018 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-1531/2018 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1531/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Iurie Bejenaru

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Spînu Ludmila în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, în cauza penală în

privința lui

Zagorneanu Artur Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx

ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 02.02.2015 – până la 13.05.2016

instanța de apel:

de la 13.06.2016 – până la 18.04.2017

de la 04.01.2018 – până la 03.04.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 20.10.2017 – până la 05.12.2017

de la 04.07.2018 – până la 11.12.2018

A C O N S T A T A T:

Zagorneanu Artur Xxxxx a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

Artur, de către organul de urmărire penală, a fost învinuit pentru faptul că,

activând în calitate de avocat în baza licenței nr. 2013, eliberată la 13 decembrie

2013, în cadrul Cabinetului Avocatului „Zagorneanu Artur”, fiind persoană

publică, având obligații în conformitate cu Legea privind combaterea corupției și

protecționismului nr. 900-XIII din 27.06.1996 și acceptând benevol restricțiile

impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea

situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte

interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de

profesia de avocat, a pretins de la Tolmaciova Ecaterina bani în sumă de 500 euro și

a primit de la ultima bani în sumă de 100 euro, în circumstanțe după cum urmează:

1

La 11 septembrie 2013, avocatul Zagorneanu Artur, fiind apărătorul lui

Tolmaciova Ecaterina pe o cauză penală, pornită în privința ei conform semnelor

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) Cod penal și instrumentată de procurorul

în Procuratura sectorului Botanica, mun. Chișinău, Harti Vladislav, a pretins și a

primit bani în sumă de 100 euro, susținând că are influență asupra procurorului

menționat, pentru adoptarea unei decizii în exercitarea funcției sale, în favoarea lui

Tolmaciova Ecaterina, și anume pentru ca aceasta să nu fie reținută conform art.

166 Cod de procedură penală.

Tot el, la 20 septembrie 2013, a pretins de la Tolmaciova Ecaterina mijloace

bănești, în sumă de 400 de euro, susținând că are influență asupra procurorului

nominalizat, în scopul adoptării unei decizii în exercitarea funcției sale, favorabile

pentru ultima, și anume poate influența procurorul pentru suma de 400 euro să

recalifice învinuirea care urma a fi înaintată în privința lui Tolmaciova Ecaterina,

din art. 312 alin. (2) în art. 312 alin. (1) Cod penal, fapt ce îi va ușura răspunderea

penală.

De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Zagorneanu Artur au fost

încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, ca trafic de influență, manifestat prin

pretinderea, acceptarea și primirea personal a banilor, pentru sine și pentru o altă

persoană, susținând că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face

să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Anticorupție, Sergiu Moraru, depus la 27 mai 2016, care a solicitat casarea acesteia

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Zagorneanu Artur să fie condamnat în

baza art. 326 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2

ani.

În argumentarea apelului a invocat următoarele:

- acuzarea a prezentat în calitate de probe declarațiile martorilor Tolmaciova

Ecaterina, Voroșciuc Vadim și Harti Vladislav, procesul-verbal din 23.09.2013, prin

care s-au ridicat de la Tolmaciova Ecaterina două discuri CD-R cu trei înregistrări

audio ale convorbirilor între Tolmaciova Ecaterina, Voroșciuc Vadim și

Zagorneanu Artur din 18 și 20 septembrie 2013; procesul-verbal de examinare din

23.09.2013, prin care s-au audiat fișierele audio de pe două discuri CD-R și s-au

stenografiat convorbirile între Tolmaciova Ecaterina, Voroșciuc Vadim și

Zagorneanu Artur din 18 și 20 septembrie 2013 și s-a stabilit faptul că Zagorneanu

Artur pretinde 400 de euro pentru a influența procurorul din Procuratura Botanica;

procesul-verbal din 04.12.2014 prin care s-a ridicat de la Tolmaciova Ecaterina un

disc CD-R cu o înregistrare audio a convorbirii între Tolmaciova Ecaterina,

Voroșciuc Vadim și Zagorneanu Artur din 23.09.2013; procesul-verbal de

examinare din 05.12.2014, prin care s-au examinat fișierele audio de pe un disc CD-

R și s-a stenografiat convorbirea între Tolmaciova Ecaterina, Voroșciuc Vadim și

Zagorneanu Artur din 23.09.2013 și din care sunt clare intențiile lui Zagorneanu

2

Artur privind pretinderea a 400 de euro pentru a influența Procuratura Botanica;

corpurile delicte: CD-R de model „Barges” care conține fișierul audio cu conținutul

discuțiilor care au avut loc la 18.09.2013, între Zagorneanu Artur, Tolmaciova

Ecaterina și Voroșciuc Vadim, care fiind coroborate cu declarațiile martorilor,

dovedesc vinovăția lui Zagorneanu Artur de comitere a infracțiunii de trafic de

influență; CD-R de model „Verbatim” care conține fișierul audio cu conținutul

convorbirii care a avut loc la 20.09.2013, între Zagorneanu Artur, Tolmaciova

Ecaterina și Voroșciuc Vadim, care fiind coroborată cu declarațiile martorilor,

dovedește vinovăția lui Zagorneanu Artur de comitere a infracțiunii de trafic de

influență; CD-R de model „Barges” care conține înregistrarea discuțiilor care au

avut loc la 20.09.2013, între Zagorneanu Artur, Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc

Vadim, care fiind coroborate cu declarațiile martorilor, dovedesc vinovăția lui

Zagorneanu Artur de comitere a infracțiunii de trafic de influență;

- reținerea lui Tolmaciova Ecaterina în Aeroportul Chișinău a fost efectuată în

prezența martorului Voroșciuc Vadim, acesta fiind prezent și la convorbirile între

Tolmaciova Ecaterina și avocatul Zagorneanu Artur, inclusiv la discuțiile când

ultimul a pretins că poate influența procurorul în schimbul unei sume de bani să

recalifice învinuirea în una mai blândă. Tot el, a declarat că a transmis suma de 100

euro inculpatului, pe care acesta a pretins-o pentru a influența asupra procurorului

pentru ca Tolmaciova Ecaterina să nu fie reținută sau arestată;

- în calitate de martor ocular al convorbirilor și evenimentelor petrecute,

Voroșciuc Vadim a confirmat declarațiile martorului Tolmaciova Ecaterina și a

înregistrat câteva convorbiri care au avut loc între ei și inculpat, care reconfirmă

declarațiile acestora și indică asupra prezenței semnelor infracțiunii de trafic de

influență incriminate inculpatului;

- declarațiile martorilor Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim se

completează reciproc, acestea nu se combat și nu se exclud, nefiind clar motivul

pentru care nu au fost luate în considerație și nu le-a fost dată o apreciere

corespunzătoare, în coroborare cu celelalte probe;

- potrivit pct. 16 - 17 al sentinței, anume martorul Voroșciuc Vadim susține că,

a înmânat inculpatului suma de 100 euro pentru ca Tolmaciova Ecaterina să nu fie

reținută și urma să-i dea suma de 400 euro pentru ca să fie modificată învinuirea în

privința ultimei. Tolmaciova Ecaterina a confirmat acest fapt și a declarat că ea l-a

rugat pe Voroșciuc Vadim să plece acasă să aducă suma de 100 euro, deoarece nu o

deținea la sine și acesta din urmă a plecat, după care a venit și i-a dat suma de 100

euro avocatului Artur Zagorneanu. Cu referire la suma de 400 euro a comunicat că

nu a fost înmânată inculpatului, deoarece procurorul nu era pe loc, fapt confirmat

de martorul Voroșciuc Vadim. Astfel, suma de bani de 400 euro nu a fost transmisă

avocatului la 23.09.2013, nu din motiv că procurorul nu era în biroul de serviciu,

dar din motiv că în acea zi, Tolmaciova Ecaterina și Zagorneanu Artur au luat

cunoștință cu învinuirea finală, unde faptele lui Tolmaciova Ecaterina au fost

calificate conform art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal și nu conform art. 312 alin. (1)

Cod penal, așa cum a pretins inculpatul, că în schimbul sumei de 400 euro poate

3

influența procurorul să recalifice învinuirea în favoarea lui Tolmaciova Ecaterina.

Astfel, fiind omisă recalificarea faptei, martorii au refuzat să transmită suma de

bani, având dubii referitor la existența unei influențe promise de inculpat;

- prima instanță nu a dat nici o apreciere declarațiilor martorilor Voroșciuc

Vadim și Tolmaciova Ecaterina, indicând doar că s-a stabilit faptul că aceste

persoane sunt în relații de concubinaj, circumstanță care nu poate afecta

credibilitatea lor;

- în descrierea sentinței se nu se conține o apreciere a probelor acuzării, ci

ruperea din context a unor fraze pentru a le ajusta la versiunea inculpatului;

- prima instanță a preluat versiunea apărării, considerând înregistrarea

comunicărilor efectuate de Voroșciuc Vadim la 18-20 septembrie 2013 drept o

activitate specială de investigație. Această abordare reținută presupune că, orice

înregistrare efectuată de orice persoană, ar fi o măsură specială de investigație, iar

administrarea unor fișiere audio, video, efectuate în afara unui proces, nu ar fi

posibilă niciodată. Astfel, prima instanță a încercat să demonstreze că aceste

înregistrări sunt ilegale, fiind obținute fără autorizarea judecătorului de instrucție.

Totodată, în sentință lipsesc argumentele procurorului referitor la modul de

administrare și pertinența acestor probe, deoarece în conformitate cu prevederile

art. 158 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, aceste fișiere audio înregistrate pe

CD-uri și anexate la materialele cauzei penale drept corpuri delicte, au fost perfect

legal administrate și confirmă direct comiterea infracțiunii de inculpat;

- prima instanță a constatat că, la transcriere a fost posibilă manipularea

conținutului, volumului de informație cât și modificarea vocilor participanților,

fapte ce contravin cerințelor legii de procedură, această constatare fiind un semn de

neobiectivitate și ilegalitate la adoptarea sentinței, unde instanța depășește orice

limită de rezonabilitate la aprecierea unei probe, preluând fraze din discursul

avocatului fără nici un temei de a pune la îndoială acele aspecte. În acest sens,

integritatea înscrisurilor și apartenența vocilor putea fi stabilită prin numirea unei

expertize fonoscopice (tehnice), dacă instanța ar fi pus la dubii aceste aspecte și ar fi

avut intenția de a da o apreciere foarte obiectivă circumstanțelor expuse în

învinuire prin prisma unor probe verificate minuțios. În același sens, prezintă dubii

faptul că partea apărării, la etapa examinării înregistrărilor audio în cadrul

cercetării judecătorești, nu a invocat pretenții referitor la autenticitatea

convorbirilor sau conținutului înregistrărilor.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

just a stabilit starea de fapt și de drept în cauză, care corespunde probelor

administrate, ce au fost corect apreciate, fiind întemeiată concluzia privind

nevinovăția inculpatului Zagorneanu Artur în comiterea infracțiunii imputate pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, deoarece probele administrate

nu dovedesc faptul că acesta a comis-o.

4

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, depus la 13 iunie 2017,

care a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea cererii depuse, suplimentar celor expuse în apel, recurentul a

invocat motive noi, și anume:

- vinovăția inculpatului a fost demonstrată prin declarațiile martorilor

Tolmaciova Ecaterina, Harti Vladislav și Voroșciuc Vadim, precum și prin alte

probe, care sunt admisibile și au fost obținute legal;

- potrivit convorbirilor din anexa nr. 2 a procesului-verbal de examinare din

23.09.2013 a fișierelor audio de pe CD-uri și stenografierea convorbirilor avute loc

între Tolmaciova Ecaterina, Voroșciuc Vadim și Zagorneanu Artur la 18.09.2013 și

20.09.2013, s-a constatat că la 20.09.2013, Zagorneanu Artur a indicat suma de 400

euro, iar la garanția solicitată de Voroșciuc Vadim, a menționat că „…la închisoare

nu a să te pună…”, că „…sau mergem la mine, mai scriem un contract de asistență juridică

și, s pontom, mi-ai dat pentru asistență juridică, și-i dau ... capica, eu mă tem, eu sluciaino

să fiu ca intermediar, nu știu…” și, totodată, s-a sesizat tendința inculpatului

Zagorneanu Artur la instigare a infracțiunilor în domeniul corupției, prin explicația

dată părților, că în cazul numirii pedepsei cu muncă neremunerată „s pontom lucrezi

la stat, da i-ai dat 1.000 lei la biroul de probațiune și ți-o scris că „atrabotala” tot”.

Totodată, din convorbirile din anexa nr. 3 se constată că, inculpatul Zagorneanu

Artur, la 20.09.2013, prin diferite modalități, a convins părțile să transmită banii,

referindu-se inclusiv și la relațiile sale cu procurorul și menționând garanțiile pe

care le oferă și modul în care va acționa dacă nu va fi onorată pretinsa promisiune,

în acest sens spunând că: „garanția asta-i sovistea procurorului, altceva că eu n-am să-l

consider ca om, ca și voi, de exemplu”;

- prima instanță a dat probelor acuzării o apreciere greșită, aceasta poziție

fiind pripit preluată de către instanța de apel, contrar faptului că probele dovedesc

comiterea de către inculpat a infracțiunii în cauză;

- în calitate de martor ocular al convorbirilor și evenimentelor petrecute,

Voroșciuc Vadim a confirmat declarațiile martorului Tolmaciova Ecaterina și a

înregistrat câteva convorbiri care au avut loc între ei și inculpat, care reconfirmă

declarațiile acestora și indică asupra prezenței semnelor infracțiunii de trafic de

influență incriminate inculpatului;

- declarațiile martorilor Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim se

completează reciproc, acestea nu se combat și nu se exclud, nefiind clar din ce

motiv au fost neglijate și nu le-a fost dată o apreciere corespunzătoare, în

coroborare cu celelalte probe;

- înregistrările convorbirilor de către Voroșciuc Vadim au fost efectuate

anterior depunerii plângerii și sesizării organului de drept, fiind efectuate la

inițiativa proprie a martorilor, astfel nefiind încălcate prevederile art. 157, 158, 159,

279, 301 Cod de procedură penală;

5

- atât prima instanță, cât și cea de apel au confundat modul de administrare a

probelor sau mijloacelor de probă până la pornirea urmăririi penale și în cadrul

urmăririi penale, greșit apreciind înregistrarea comunicărilor efectuate de

Voroșciuc Vadim la 18-21 septembrie 2013 drept o activitate specială de

investigație. Soluția adoptată presupune că orice înregistrare efectuată de orice

persoană, ar fi o măsură specială de investigație, iar administrarea unor fișiere

audio, video, efectuate în afara unui proces, nu ar fi posibilă. În acest sens,

recurentul a considerat că instanțele de fond au ignorat dispozițiile art. 158 alin. (3)

pct. 2) Cod de procedură penală, care stabilesc că obiectul poate fi recunoscut drept

corp delict cu condiția dacă a fost prezentat de către participanții la proces cu

ascultarea prealabilă a acestora;

- potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauza penală Schenk vs Elveția, decizia din

12.07.1988, în care petiționarul a invocat că prin administrarea și acceptarea în

calitate de probă a unei înregistrări audio a discuției lui cu o altă persoană, care a și

prezentat această înregistrare în mod ilegal a fost încălcat art. 6 pct. 1) al CoEDO,

CtEDO a statuat că dreptul la apărare a fost respectat, deoarece petiționarul a cunoscut de

la bun început modul în care a fost dobândită și administrată înregistrarea și a avut

posibilitatea, după examinarea acesteia, să conteste veridicitatea și autenticitatea ei. Această

înregistrare nu a fost singura probă ce a dovedit vinovăția, fiind luată în considerație de

comun cu persoanele audiate, inclusiv și care a prezentat înregistrarea. Astfel, folosirea

acestei înregistrări în calitate de probă nu a privat petiționarul de un proces echitabil,

nefiind încălcate prevederile art. 6 pct. 1) al CEDO;

- prin autorizarea acelor măsuri speciale de investigații, indicate în sentință de

către prima instanță, legiuitorul a garantat excluderea imixtiunii statului în viața

privată a unei persoane, chestiune care s-a respectat în cauză, deoarece

înregistrările prezentate de martorii Voroșciuc Vadim și Tolmaciova Ecaterina au

fost efectuate fără implicarea statului, fiind realizate personal de către aceștia ca o

măsură prin care Tolmaciova Ecaterina s-a asigurat că îi sunt respectate drepturile

de către inculpat, urmare a statutului pe care îl avea în raport cu ea și atribuțiilor pe

care le exercita din numele ei. Astfel, recurentul a considerat inadmisibilă

motivarea expusă în susținerea soluției de excludere a probelor de către instanțele

de fond, aceasta fiind în contradicție cu normele legale în vigoare.

decembrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017 și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

instanță a admis un șir de neclarități și erori în conținutul sentinței și anume:

- a constatat în partea descriptivă în mod sumar, neclar și divergent mai multe

temeiuri de achitare a inculpatului, concluzionând că „...învinuirea adusă inculpatului

nu și-a găsit confirmare..., inculpatul nu a pretins, nu a acceptat și nu a primit personal

bani, pentru sine și pentru o altă persoană, sustinând că are influență asupra unei persoane

6

publice..., nu s-a constatat existența faptei infracțiunii..., nefiind prezentate probe că

inculpatul a săvârșit traficul de influență...”, iar în dispozitiv s-a contrazis, dispunând

achitarea inculpatului este achitat pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii;

- indicând că acuzarea a prezentat înregistrările audio ale presupuselor

convorbiri cu inculpatul, înscrieri efectuate personal de martorul Voroșciuc Vadim

cu telefonul său pe CD-R, neîntemeiat a conchis că: „aceste probe au fost obținute

ilegal, prin încălcarea prevederilor art. 1322 alin. (1), (9), (11) și (15) Cod de procedură

penală, aceste măsuri speciale de investigații nefiind autorizate de judecătorul de instrucție,

prin urmare, fiind inadmisibile”.

În opinia instanței de recurs, această concluzie contravine prevederilor de

drept enunțate, prescrise în art. 93 alin. (2) pct. 3), 101 alin. (1) și (4), 158 alin. (1), (3)

pct. 2), 164 Cod de procedură penală, cât și jurisprudenței CtEDO, din care rezultă

că pentru efectuarea înregistrărilor audio în particular nu este necesară autorizația

judecătorului de instrucție, aceasta nefiind o măsură specială de investigație

dispusă de organul de urmărire penală. Totodată, nu se poate exclude faptul că

mijloacele de probă obținute de către un particular pot conduce uneori la o lipsă de

echitate a procedurii, de aceia instanța urmează să aprecieze dacă procedura a avut

un caracter echitabil în ansamblul său, în coroborare cu celelalte probe acumulate

pe caz, și dacă prin administrarea și acceptarea în calitate de probe a înregistrărilor

audio efectuate în particular nu este încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil, prevăzut la art. 6 CEDO (Hotărârea CtEDO din 12.07.1988, Schenk vs.

Elveția, Hotărârea CtEDO din 06.04.2004, Shannon c. Marei Britanii);

- nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală

care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu.

Mai mult, stabilind că „momentul transmiterii sumei de 100 euro de către Voroșciuc

Vadim inculpatului a fost văzut doar de către martorul Tolmaciova Ecaterina, iar faptul că

inculpatul a pretins suma de 400 euro a fost confirmat doar de acești doi martori”, prima

instanță a concluzionat neîntemeiat, că „declarațiile lor urmează a fi apreciate prin

prisma relațiilor dintre aceștia, or, ei se află în relații de concubinaj”, în opinia instanței

de recurs o asemenea apreciere fiind necorespunzătoare exigențelor prescrise în art.

101 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs ordinar a conchis că, prima instanță nu a judecat

fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii.

Totodată, instanța de recurs a constatat că instanța de apel, la fel, a admis un

șir de neclarități și erori în conținutul deciziei adoptate, și anume:

- nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

prima instanță, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat

7

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

- identic primei instanțe, instanța de apel a constatat în mod divergent mai

multe temeiuri de achitare a inculpatului, invocând că „nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii..., probele administrate nu dovedesc faptul că acesta a comis infracțiunea

incriminată..., acuzarea nu a prezentat probe care ar demonstra vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii..., nu au fost prezentate probe care ar demonstra că inculpatul a

pretins și acceptat bani..., din probele acuzării nu se constată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii..., nefiind demonstrată existența infracțiunii de trafic de influență...,

acuzarea nu a prezentat probe care ar dovedi, în afara oricăror dubii, vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate...”, dar, contrazicându-se, a menținut soluția de

achitare a inculpatului pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

- nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu circumstanțele în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu. Mai mult, instanța de recurs a constatat că, remarca din

descriptivul deciziei, potrivit căreia „acuzatorul nu a eliminat această contradicție prin

procedee probatorii legale”, contravine prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

conform căror aprecierea probelor în cadrul judecării cauzei ține doar de

competența respectivei instanțe de judecată;

- nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

procuror și repetate în recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie în care

acestea sunt reproduse;

- și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi corpurile delicte -

trei CD-R cu înregistrarea discuțiilor între inculpat și martorii Tolmaciova

Ecaterina, Voroșciuc Vadim.

În prezența acestor circumstanțe, instanța de recurs ordinar a conchis că,

instanțele de fond nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au

adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, iar instanța de apel, la rândul

său, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, erori care

constituie temeiuri pentru recurs, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

a fost admis apelul declarat, casată total sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 13 mai 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Zagorneanu Artur Xxxxx a fost recunoscut vinovat

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal și condamnat la

amendă în mărime de 1.000 unități convenționale, ceea ce constituie 20.000 lei, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate de avocat pe un termen de 3 ani.

Artur Xxxxx, activând în calitate de avocat în baza licenței nr. 2013 eliberată la

8

13.12.2010, în cadrul Cabinetului Avocatului „Zagorneanu Artur”, fiind persoană

publică, având obligații în conformitate cu Legea privind combaterea corupției și

protecționismului nr. 900-XIII din 27.06.1996 și acceptând benevol restricțiile

impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea

situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte

interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de

profesia de avocat, a pretins de la Tolmaciova Ecaterina bani în sumă de 500 euro și

a primit de la ultima bani în sumă de 100 euro, în circumstanțe după cum urmează:

La 11 septembrie 2013, avocatul Zagorneanu Artur, fiind apărătorul lui

Tolmaciova Ecaterina pe o cauză penală, pornită în privința ei conform semnelor

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) Cod penal și instrumentată de procurorul

în Procuratura sectorului Botanica, mun. Chișinău, Harti Vladislav, a pretins și a

primit bani în sumă de 100 euro, susținând că are influență asupra procurorului

menționat, pentru adoptarea unei decizii în exercitarea funcției sale, în favoarea lui

Tolmaciova Ecaterina, și anume pentru ca aceasta să nu fie reținută conform art.

166 Cod de procedură penală.

Tot el, la 20 septembrie 2013, a pretins de la Tolmaciova Ecaterina mijloace

bănești, în sumă de 400 de euro, susținând că are influență asupra procurorului

nominalizat, în scopul adoptării unei decizii în exercitarea funcției sale, favorabile

pentru ultima, și anume poate influența procurorul pentru suma de 400 euro să

recalifice învinuirea care urma a fi înaintată în privința lui Tolmaciova Ecaterina,

din art. 312 alin. (2) în art. 312 alin. (1) Cod penal, fapt ce îi va ușura răspunderea

penală.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Zagorneanu Artur, prin acțiunile

sale intenționate, a comis infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal –

trafic de influență, manifestat prin pretinderea, acceptarea și primirea personal a

banilor, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are influență asupra

unei persoane publice – procurorul în Procuratura sectorului Botanica, Harti

Vladislav, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, prima instanță la pronunțarea

sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține cont de prevederile legale expuse la

art. 101 Cod de procedură penală și drept consecință, a ajuns la concluzia pripită de

a dispune achitarea lui Zagorneanu Artur. În acest context, instanța de apel a

considerat că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile martorilor

Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim, care au un caracter conex, se

completează reciproc și nicidecum nu se combat și nu se exclud, nefiind clar

motivul pentru care nu au fost luate în considerație și nu le-a fost dată o apreciere

corespunzătoare în coroborare cu celelalte probe la judecarea cauzei în primă

instanță. Totodată, instanța de apel a considerat că, vinovăția inculpatului se mai

confirmă și prin declarațiile martorului Harti Vladislav, precum și prin materialele

cauzei:

9

- procesul-verbal de ridicare din 23 septembrie 2013, prin care s-a ridicat de la

Tolmaciova Ecaterina două discuri CD-R cu trei înregistrări audio a convorbirilor

între Tolmaciova Ecaterina, Voroșciuc Vadim și Zagorneanu Artur din 18 și 20

septembrie 2013 (f.d. 24 v. 1);

- procesul-verbal de examinare din 23 septembrie 2013, prin care s-au audiat

fișierile audio de pe două discuri CD-R și s-au stenografiat convorbirile între

Tolmaciova Ecaterina, Voroșciuc Vadim și Zagorneanu Artur din 18 și 20

septembrie 2013 și s-a stabilit faptul că Zagorneanu pretinde 400 de euro pentru a

influența procurorul din Procuratura sect. Botanica (f.d. 25-47 v. 1);

- procesul-verbal de ridicare din 04 decembrie 2014, prin care s-a ridicat de la

Tolmaciova Ecaterina un disc CD-R cu o înregistrare audio a convorbirii între

Tolmaciova Eaterina, Voroșciuc Vadim și Zagorneanu Artur din 23 septembrie 2013

(f.d 50 v. 1);

- procesul-verbal de examinare din 05 decembrie 2014, prin care s-a examinat

fișierile audio de pe un disc CD-R și s-a stenografiat convorbirea între Tolmaciova

Ecaterina, Voroșciuc Vadim și Zagorneanu Artur din 23 septembrie 2013 și din

discuții rezultă intențiile lui Zagorneanu prin pretinderea a 400 de euro pentru a

influența procurorul din Procuratura Botanica (f.d 51-56 v. 1);

- corpurile delicte - CD-R de model „Barges”, ce conține fișierul audio cu

conținutul discuțiilor care au avut loc la 18 septembrie 2013, între Zagorneanu

Artur, Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vădim, care fiind coroborate cu

declarațiile martorilor, dovedesc vinovăția lui Zagorneanu Artur de comitere a

infracțiunii de trafic de influență; CD-R de model „Verbatim”, ce conține fișierul

audio cu conținutul convorbirii care au avut loc la 20 septembrie 2013, între

Zagorneanu Artur, Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim, care fiind coroborate

cu declarațiile martorilor, dovedesc vinovăția lui Zagorneanu Artur de comitere a

infracțiunii de trafic de influență; CD-R de model „Barges”, ce conține înregistrarea

discuțiilor care au avut loc la 20 septembrie 2013, între Zagorneanu Artur,

Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim.

În opinia instanței de apel, probele scrise coroborează cu declarațiile

martorilor și combat în totalitate versiunea inculpatului, care a fost apreciată de

către instanța de apel drept necorespunzătoare adevărului.

Instanța de apel a apreciat ca fiind relevant faptul că, în momentul reținerii lui

Tolmaciova Ecaterina la Aeroportul Chișinău a fost prezent martorul Voroșciuc

Vadim, acesta fiind prezent și la convorbirile ce au avut loc între Tolmaciova

Ecaterina și avocatul Zagorneanu Artur, inclusiv la discuțiile unde ultimul a pretins

că poate influența procurorul în schimbul unei sume de bani, sub aspectul

modificării învinuirii în una mai blândă, în favoarea lui Tolmaciova Ecaterina, tot

Voroșciuc Vadim fiind martorul care a declarat că, a transmis suma de 100 euro

drept urmare a pretinderii din partea inculpatului Zagorneanu Artur, în schimbul

susținerii că are influență asupra procurorului din Procuratura sect. Botanica

pentru ca Tolmaciova Ecaterina să nu fie reținută sau arestată. Astfel, instanța de

apel a statuat că, prin declarațiile sale ca martor ocular la convorbirile și

10

evenimentele ce au avut loc, Voroșciuc Vadim a confirmat declarațiile martorului

Tolmaciova Ecaterina și a înregistrat câteva convorbiri ce au avut loc între ei și

inculpat, înregistrări care reconfirmă declarațiile acestor doi martori și indică

asupra prezenței semnnelor infracțiunii de trafic de influență, incriminată

inculpatului Zagorneanu Artur.

Suplimentar, instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat a stabilit

că suma de 400 euro nu a fost transmisă lui Zagorneanu Artur, fără a ține cont de

faptul că această sumă de bani nu a fost transmisă la 23.09.2013 nu din motiv că

procurorul nu se afla la serviciu, ci din cauza că în acea zi Tolmaciova Ecaterina și

Zagorneanu Artur au luat cunoștință cu învinuirea finală, unde faptele lui

Tolmaciova Ecaterina au fost recalificate în baza art. 312 alin. (2) Cod penal. Astfel,

instanța de apel a constatat că, martorii au avut dubii referitor la existența unei

influențe promise de inculpatul Zagorneanu Artur și au refuzat să transmită suma

de bani.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic abordarea primei instanțe față de

declarațiile martorilor Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim, care le-a respins

din simplul motiv că ultimii se află în relații de concubinaj. În acest sens, instanța

de apel a constatat că, prima instanță a omis să indice modul în care urmează a fi

apreciate declarațiile în cauză, cu atât mai mult în pofida faptului că declarațiile

martorilor nominalizați indică/descriu circumstanțele comiterii infracțiunii, iar

martorii au prezentat probe organului de urmărire penală.

Instanța de apel a apreciat critic poziția apărării, preluată de către prima

instanță, prin care s-a susținut că înregistrarea convorbirilor dintre martori și

inculpați ar fi contrară prevederilor legale și, în consecință, nu poate duce la

dobândirea unor mijloace de probă admisibile. În acest context, instanța de apel a

constatat că înregistrarea convorbirilor de către Voroșciuc Vadim a fost efectuată

anterior depunerii plângerii și sesizării organului de drept, fiind realizată la

inițiativa proprie a martorilor, fapt care denotă că în speță nu au fost încălcate

prevederile art. 157, art. 158, art. 159, art. 279 și art. 301 Cod de procedură penală.

În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că, conform dispoziției art.

158 Cod de procedură penală, corpurile delicte sunt recunoscute obiectele, în cazul

în care exista temeiuri de a presupune că ele pot servi ca mijloace pentru

descoperirea infracțiunii, constatarea circumstanțelor, identificarea persoanelor

vinovate. La caz, CD-urile care conțin fișierul audio cu discuțiile care au avut loc

între persoanele indicate, se deduce că anume aceste convorbiri confirmă

declarațiile martorilor Voroșciuc Vadim și Tolmaciova Ecaterina și constată

circumstanțele comiterii infracțiunii de către Zagorneanu Artur.

În același context, instanța de apel a menționat că, atât partea apărării, cât și

prima instanță au confundat modul de administrare a probelor sau mijloacelor de

probă până la pornirea urmăririi penale și în cadrul unui proces penal, apreciind

greșit înregistrarea comunicărilor efectuate de Vadim Voroșciuc la 18 - 21

septembrie 2013 drept o activitate specială de investigație, deoarece orice

înregistrare efectuată de careva persoană ar fi o măsură specială de investigație,

11

administrarea unor fișiere audio/video efectuate în afara unui proces nu ar fi

posibilă. Reieșind din acest raționament, instanța de apel a menționat că art. 158

alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală prevede că, obiectul poate fi recunoscut

drept corp delict în condiția dacă a fost prezentat de către participanții la proces, cu

ascultarea prealabilă a acestora, iar prevederile art. 93 alin. (2) Cod de procedură

penală stabilesc că în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt

constatate prin intermediul corpurilor delicte.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a considerat oportună referirea la

practica CtEDO, din care rezultă lipsa unei încălcări a Convenției în cazul de

colectare și administrare a probelor obținute de particulari. În sensul dat, instanța

de apel s-a referit la cauza penală Schenk vs. Elveția, decizia din 12.07.1988, în care

reclamantul a invocat că prin administrarea și acceptarea în calitate de probă a unei

înregistrări audio a discuției dânsului cu o altă persoană, care a și prezentat această

înregistrare în mod ilegal, s-a încălcat art. 6 pct. 1 al Convenției CEDO. Analizînd

situația expusă, Curtea Europeană a statuat că dreptul la apărare a fost respectat,

deoarece petiționarul a cunoscut de la bun început modul în care a fost dobândită și

administrată înregistrarea și el a avut posibilitatea, după examinarea înregistrării, să

conteste veridicitatea și autenticitatea ei.

Instanța de apel a considerat relevant că, această înregistrare, pe lângă faptul

că nu este lovită de nulitate, nu a fost singura probă ce a dovedit vinovăția lui

Zagorneanu Artur, fiind apreciată în coroborare cu declarațiile persoanelor audiate,

inclusiv a celor care au prezentat înregistrarea în cauză.

În plenitudinea constatărilor expuse, instanța de apel a considerat că prima

instanță pripit a conchis asupra obținerii ilegale a probelor în cauză, această

concluzie fiind contrară prevederilor art. 93 alin. (2) pct. 3), 101 alin. (1) și (4), 158

alin. (1), (3) pct. 2), 164 Cod de procedură penală, cât și jurisprudenței CtEDO, din

care rezultă că pentru efectuarea înregistrărilor audio în particular nu este necesară

autorizația judecătorului de instrucție, aceasta nefiind o măsură specială de

investigație dispusă de organul de urmărire penală.

Constatând ca fiind dovedită vinovăția inculpatului Zagorneanu Artur,

instanța de apel la individualizarea pedepsei a menționat că, a ținut cont de faptul

că infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana

celui vinovat, de rolul lui la săvârșirea infracțiunii, de faptul că în cauză nu au fost

reținute circumstanțe atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, și în baza acestor criterii, a conchis că

inculpatului Zagorneanu Artur urmează a-i fi stabilită pedeapsa principală sub

formă de amendă în mărime de 1.000 unități convenționale, ceea ce constituie

20.000 lei.

Instanța de apel a considerat oportună și stabilirea unei pedepse

complementare în temeiul art. 65 Cod penal, și anume privarea de dreptul de a

exercita activitate de avocat pe un termen de 3 ani, reieșind din faptul că inculpatul

Zagorneanu Artur a comis infracțiunea în exercițiul funcției, fiind persoană publică

și a făcut uz de propria poziție în interes material, circumstanțe care, în opinia

12

instanței de apel, denotă că inculpatul nu este demn de a exercita în continuare

profesia de avocat.

Spînu Ludmila în numele inculpatului, depus la 04 iunie 2018, care solicită casarea

totală a acesteia, cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului autorul invocă următoarele:

- instanța de apel nu a luat în considerație argumentele părții apărării și a făcut

o referire foarte succintă și neproporțională la declarațiile inculpatului, ale

martorilor și la versiunea apărării, invocată în susținerile verbale;

- din decizia instanței de apel nu rezultă o analiză a probelor și prin care probe

concrete s-a confirmat vinovăția inculpatului. Totodată, instanța de apel a susținut

doar concluzia generală privind vinovăția inculpatului, fără a aduce argumente

privind încadrarea juridică a acțiunilor ultimului;

- la baza condamnării lui Zagorneanu Artur au fost puse aceleași probe pe care

s-a fundamentat sentința de achitare, fără a fi indicat motivul aprecierii probelor în

sensul condamnării, ceea ce contravine prescriprțiilor de la art. 6 CoEDO;

- afirmațiile părții acuzării reprezintă o opinie subiectivă, iar prima instanță, în

sentința adoptată, corect și justificat și-a motivat soluția de achitare a lui

Zagorneanu Artur, apreciind în mod corespunzător probele și stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept în cauză;

- instanța de apel pripit a apreciat critic poziția primei instanțe, care la rândul

său just a pus la îndoială credibilitatea declarațiilor martorilor Tolmaciova

Ecaterina și Voroșciuc Vadim, din motiv că ultimii sunt concubini și sunt persoane

interesate în condamnarea inculpatului;

- declarațiile martorilor Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim sunt

tendențioase, fiind justă concluzia primei instanțe, potrivit căreia nu există alte

persoane în cauză care ar fi văzut s-au ar fi cunoscut despre transmiterea sumei de

100 euro lui Zagorneanu Artur;

- declarațiile martorilor Tolmaciova Ecaterina și Voroșciuc Vadim, date în

instanța de apel, sunt contradictorii și divergente, deoarece aceștia au avut poziții

evazive și au relatat că nu țin minte cele declarate anterior și dacă au semnat careva

acte. Recurentul a invocat că, contradicțiile în declarațiile martorilor nu au fost

înlăturate de către acuzator prin mijloacele probatorii legale;

- declarațiile martorului Tolmaciova Ecaterina nu pot fi puse la baza unei

hotărâri de condamnare, deoarece au un grad minim de credibilitate, reieșind din

personalitatea martorului, care a fost condamnat pentru depunerea declarațiilor

false și comiterea unei escrocherii, iar un alt motiv este că o parte considerabilă din

conținutul declarațiilor contravine celor date la diferite etape ale procesului penal și

nu poate fi coroborată cu celelalte probe, din motiv că contravine conținutului

acestora;

- prima instanță just a reținut că declarațiile martorului Harti Vladislav nu au

conotație acuzatorie și reprezintă, de facto, o informație privind procedura de

punere sub învinuire a lui Tolmaciova Ecaterina;

13

- este eronată concluzia instanței de apel, potrivt căreia prima instanță a dat o

apreciere greșită declarațiilor martorilor, deoarece prin sentință se denotă analiza

detaliată și obiectivă a declarațiilor date;

- este eronată poziția instanței de apel privind faptul că, declarațiile martorilor

acuzării se completează reciproc, deoarece acestea sunt vagi și divergente;

- copiile înregistărilor convorbirilor pe suport CD sunt ilegale și lovite de

nulitate absolută, deoarece au fost dobândite contrar prevederilor art. 279 alin. (1)

Cod de procedură penală și explicațiilor din pct. 2.5. al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 7 din 04.07.2005 „Cu privire la practica asigurării

controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi

penale”, totodată fiind declarate admisibile contrar prevederilor art. 94 alin. (1) pct.

4), 8) Cod de procedură penală;

- la administrarea probelor au fost încălcate prevederile art. art. 157, 158, 279 și

301 Cod de procedură penală, fiind omisă aprecierea corespunzătoare a

prevederilor art. 164 Cod de procedură penală, care în coroborare cu materialele

cauzei denotă că CD-urile cu înregistrările convorbirilor reprezintă purtători de

informație și urmau a fi dobândite în condițiile prevăzute de lege;

- instanța de apel a omis să aprecieze diferențierea juridică dintre purtătorul

de informație și corpul delict, chestiuni care au o reglementare distinctă;

- acuzatorul ilegal a considerat că CD-urile cu înregistările convorbirilor

reprezintă corpuri delicte în cauză, eronat interpretând prevederile art. 158 alin. (1)

Cod de procedură penală, deoarece aceste CD-uri nu reprezintă obiecte ce poartă

urmele unor infracțiuni, ci doar conțin înregistări audio. În acest sens, recurentul a

reiterat că aceste mijloace de probă urmau a fi dobândite în conformitate cu

reglementările privind înregistrările audio;

- acuzatorul s-a referit la prevederile art. 158 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură

penală fără a aprecia în mod corespunzător condițiile în care un obiect poate fi

recunoscut în calitate de corp delict, în condițiile în care martorii Tolmaciova

Ecaterina și Voroșciuc Vadim au declarat divergent și contradictoriu circumstanțele

predării înregistrărilor convorbirilor către CNA;

- prima instanță just a constatat că, organul de urmărire penală, pe de o parte,

a realizat acțiuni procesuale în privința înregistrărilor convorbirilor (ridicarea a 2

CD-uri de la Tolmaciova Ecaterina și a unui suport nespecificat de la Voroșciuc

Vadim), iar pe de altă parte martorul Voroșciuc Vadim a declarat că i-a fost ridicat

doar telefonul mobil;

- prima instanță just a stabilit că, în cadrul cercetării judecătorești nu a fost

posibilă stabilirea apartenenței vocilor din înregistrările audio, ceea ce a rezultat în

aprecierea corectă a inadmisibilității ultimelor în calitate de mijloc de probă;

- este inadmisibilă concluzia instanței de apel, precum că prima instanță urma

să dispună efectuarea unei expertize pentru înlăturarea dubiilor privind

apartenența vocilor din înregistrările audio, deoarece acest fapt urma a fi solicitat

de către acuzatorul de stat, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu și reieșind din

faptul că sarcina probării învinuirii îi revine anume acestuia (hotărârea CtEDO în

14

cauza Capean vs Belgia din 13.01.2005). În acest sens, procurorul s-a manifestat

pasiv, nu a solicitat efectuarea unei expertize fonetice pentru înlăturarea dubiilor

existente, iar instanța de apel, la rândul său, s-a manifestat părtinitor în favoarea

acuzării, contrar principiului contradictorialității procesului penal;

- este eronată concluzia acuzării și a instanței de apel, precum că partea

apărării nu a invocat pretenții privind autenticitatea convorbirilor și conținutului

înregistrărilor audio, deoarece potrivit materialelor cauzei, atât la finisarea

urmăririi penale, cât și la ședința preliminară în prima instanță apărarea, prin

cerere scrisă, a solicitat declararea nulității înregistrărilor audio a convorbirilor, iar

inculpatul Zagorneanu Artur a negat în cadrul tuturor ședințelor de judecată că

vocea de pe înregistrările audio i-ar aparține;

- instanța de apel a omis să ia în considerație că, potrivit normelor procesual-

penale naționale și jurisprudenței CtEDO (hotărârile adoptate în cauzele

Constantin Florea vs România, din 19.06.2012; Deweer vs Belgia din 27.02.1980;

Bernard vs Franța din 23.04.1998; Minelli vs Elveția din 25.03.1983 și Janosevic vs

Suedia), în cazul când din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăția

inculpatului, în favoarea ultimului operează principiul „in dubio pro reo”. În acest

context, încălcarea jurisprudenței CtEDO și a prevederilor art. 24 și 26 Cod de

procedură rezultă în lezarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, ceea ce s-

a regăsit în speță;

- contrar reglementărilor privind judecarea apelului după o sentință de

achitare și jurisprudenței relevante a CtEDO, instanța de apel a dispus

condamnarea inculpatului, fără audierea pe viu a martorului Harti Vladislav;

- abordarea instanței de apel privind legalitatea înregistărilor audio în cauză

contravine deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19.05.2015,

adoptată în cauza penală de învinuire a lui Mereuță Ion;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

a fost admisă o gravă eroare de fapt, fiind omisă indicarea probelor concrete care

demonstrează vinovăția inculpatului Zagorneanu Artur.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către apărător, solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deorece argumentele invocate în recurs se întemeiază doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei și reieșind din

descriptivul hotărârii instanței de apel se relevă că, aceasta în mod concludent a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, fără a fi comise careva erori

și respectiv decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel din următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

15

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Rezultând din conținutul recursului declarat, apărătorul îl întemeiază de drept

în baza pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite

elementele infracțiunii. Însă, din textul recursului declarat Colegiul reține că,

autorul își expune dezacordul și cu faptul că instanța de apel a pus la baza

condamnării inclusiv declarațiile martorilor date în prima instanță, care a adoptat o

sentință de condamnare, fiind încălcate astfel prevederile art. 6 din CEDO și anume

lipsind o suficientă claritate a motivelor pe care se întemeiază hotărârea adoptată

de instanța de apel.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel

la judecarea cauzei nu a respectat întocmai prevederile legale de verificare a

probelor după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță.

Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de parți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Așadar, precum se atestă din materialele cauzei deferite judecării, inculpatul a

fost achitat de către prima instanță de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 326 alin. (1) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, întemeindu-și soluția reieșind din probele cercetate în ședința de

judecată și anume declarațiile inculpatului, martorilor Tolmaciova Ecaterina,

Voroșciuc Vadim și Harti Vladislav.

Nefiind de acord cu soluția adoptată, procurorul a atacat-o cu apel, invocând

ilegalitatea sentinței de achitare adoptate în privința inculpatului, considerând că

prin declarațiile martorilor audiați la caz, precum și celelalte probe administrate de

către organul de urmărire penală se confirmă vinovăția lui Zagorneanu Artur în

comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel, rejudecând cauza a admis apelul procurorului, a casat

sentința de achitare în privința lui Zagorneanu Artur și a pronunțat o nouă hotărâre

de condamnare a acestuia pentru comiterea infracțiunii imputate, conform

învinuirii înaintate.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel,

procurorul a solicitat de a audia martorii acuzării și anume Tolmaciova Ecaterina și

Voroșciuc Vadim, care au și fost audiați, făcându-se mențiunile respective în

16

procesul-verbal (f.d. 122-125, 127 v. 2). De asemnea, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel a fost audiat și inculpatul (f.d. 121 v. 128 v.

2).

Colegiul penal lărgit verificând temeinicia hotărârii adoptate de către instanța

de apel constată că, această instanță își întemeiază concluziile despre vinovăția

inculpatului, inclusiv și în baza declarațiilor date în prima instanță de către

martorul Harti Vladislav (a se vedea pct. 53 a deciziei f.d. 149-150 v. 2). Însă,

rezultând din materialele cauzei se atestă că, de fapt, acest martor nu a fost audiat

în instanța de apel, iar procurorul nu a solicitat audierea acestuia în instanța de

apel, în cazul în care mărturia acestuia este una acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului, astfel nefiind

respectate întocmai prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs, analizând hotărârea judecătorească atacată,

constată din textul acesteia și anume în pct. 54 al deciziei (f.d. 150 v. 2) că, instanța

de apel a reținut ca act ce confirmă vinovăția inculpatului și care coroborează cu

declarațiile martorilor acuzării, inclusiv și procesul-verbal de ridicare din 04

decembrie 2014, prin care s-a ridicat de la Tolmaciova Ecaterina un disc CD-R cu o

înregistrare audio a convorbirei cu inculpatul din 23.09.2013 (f.d. 50 v. 1), precum și

corpurile delicte, însă verificând procesul-verbal al ședinței de judecată se atestă, că

de fapt, în ordine de apel nu au fost cercetate aceste probe și nu au fost consemnate

în procesul-verbal, în confomitate cu cerințele prevăzute la art. 414 alin. (2), (6) Cod

de procedură penală.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că, instanța de apel pronunțând

o hotărâre de condamnare, urma să procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului,

cât și a martorilor acuzării solicitați de părți (hotărârile CEDO Popovici împotriva

Moldovei din 27.11.2007, § 72 și Dănila împotriva României din 08.03.2007, § 62-63).

Deci, Colegiul penal notează că, pentru un probatoriu legal la pronunțarea

unei hotărâri de condamnare a inculpatului după o sentință de achitare, declarațiile

considerate acuzatorii de către instanța de apel ale martorului Harti Vladislav

urmau a fi obținute cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și

contradictorialității judecării cauzei.

Respectiv, instanța de recurs relevă că, martorii acuzării se audiază din nou în

cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea CEDO

Spânu vs România din 29.04.2008). În acest context, de menționat sânt și

prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că sarcina

prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Curtea Europeană în

hotărârea Capean vs Belgia din 13.01.2005, a constatat că în domeniul penal,

problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punct de vedere al art.

6§2 și e obligatoriu ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene și încălcarea prevederilor art. 24

și 26 Cod de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre

de achitare pronunțată de prima instanță, să solicite audierea inculpatului în

17

instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată anumite probe (inclusiv a

anumitor martori ai acuzării) în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului,

urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului

în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră elocventă la caz și speța unde

Curtea Europeană în cauza Destrehem vs Franța ( hotărârea din 18.05.2004), a notat

că după achitarea reclamantului dispusă de prima instanță, în urma audierii mai

multor martori, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare, având în vedere aceleași mijloace de probe, această ultimă instanță

neavând la dispoziție date noi, ca ulterior să-și întemeieze hotărârea de

condamnare pe o nouă interpretare a declarațiilor martorilor audiați în prima

instanță, fără a-i fi audiat pe viu.

Revenind la prezenta cauză supusă judecării se constată că o parte din probe

pe care instanța de apel și-a întemeiat hotărârea de condamnare a lui Zagorneanu

Artur au fost obținute contrar principiilor nemijlocirii, oralității și

contradictorialității judecării cauzei.

În opinia instanței de recurs, erorile menționate mai sus, sânt erori de drept

procedural și sânt incidente temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a

soluției adoptate de către instanța de apel.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de

către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, ținând cont de motivele indicate în prezenta decizie, ce au servit temei de

casare a soluției adoptate, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală: să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să judece

apelul din punct de vedere al stării de fapt și de drept, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

motivelor invocate în cererea de apel; să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le

dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

învederând și indicațiile date în prezenta speță prin decizia Colegiului penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție din 05 decembrie 2017, practica unitară în acest

domeniu, precum și practica relevantă a CțEDO, și în dependență de situația

constatată să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în corespundere cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

18

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Spînu Ludmila în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Zagorneanu Artur

Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 10 ianuarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Iurie Bejenaru

19