1ra-1677/2017 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-1677/2017 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1677/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin

Scutelnic, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 mai

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în

privința inculpatului

Zagorneanu Artur XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX,

str. XXXXX XXX/X, ap. XX, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.02.2015 – 13.05.2015,

instanța de apel: 13.06.2016 – 18.04.2017,

instanța de recurs: 20.10.2017 – 05.12.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Zagorneanu Artur a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute

de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

activând în calitate de avocat în baza licenței nr. XXXX, eliberată la XXXXX, în

cadrul Cabinetului Avocatului „Zagorneanu Artur”, fiind persoană publică, având

obligații în conformitate cu Legea privind combaterea corupției și

protecționismului nr. 900-XIII din 27.06.1996 și acceptând benevol restricțiile

impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la

folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în

alte interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de

profesia de avocat, a pretins de la Tolmaciova E. bani în sumă de 500 euro și a

primit de la ultima bani în sumă de 100 euro, în circumstanțe după cum urmează.

1

La 11 septembrie 2013, avocatul Zagorneanu A., fiind apărătorul lui

Tolmaciova E. pe o cauză penală, pornită în privința ei conform semnelor

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) Cod penal și instrumentată de procurorul

în Procuratura sectorului Botanica, mun. Chișinău, V. Harti, a pretins și a primit

bani în sumă de 100 euro, susținând că are influență asupra procurorului menționat,

pentru adoptarea unei decizii în exercitarea funcției sale, în favoarea lui

Tolmaciova E., și anume pentru ca aceasta să nu fie reținută conform art. 166 Cod

de procedură penală.

Tot el, la 20 septembrie 2013, a pretins de la Tolmaciova E. mijloace

bănești, în sumă de 400 de euro, susținând că are influență asupra procurorului

nominalizat, în scopul adoptării unei decizii în exercitarea funcției sale, favorabile

pentru ultima, și anume poate influența procurorul pentru suma de 400 euro să

recalifice învinuirea care urmează a fi înaintată în privința lui Tolmaciova E. din

art. 312 alin. (2) în art. 312 alin. (1) Cod penal, fapt ce îi va ușura răspunderea

penală.

Potrivit învinuirii, acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 326 alin.

(1) Cod penal, ca traficul de influență, manifestat prin pretinderea, acceptarea și

primirea personal a banilor, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are

influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Instanța a reținut că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmare.

Astfel, inculpatul Zagorneanu A. a pledat nevinovat și a indicat că la

11.09.2013 a fost desemnat de Oficiul Teritorial Chișinău al Consiliului National

de Asistență Juridică Garantată de Stat în calitate de avocat pe cauza penală de

învinuire a lui Tolmaciova E., în vederea acordării asistenței juridice. Nu a primit

careva mijloace financiare de la aceasta.

Învinuirea înaintată inculpatului este bazată pe declarațiile martorilor

Tolmaciova E. și Voroșciuc V.

Martorul Voroșciuc V. susține că i-a transmis inculpatului 100 euro pentru

ca Tolmaciova E. să nu fie reținută și urma să-i dea suma de 400 euro pentru a fi

modificată învinuirea în privința acesteia. Martorul Tolmaciova E. a confirmat

acest fapt și a declarat că ea l-a rugat pe Voroșciuc V. să-i aducă de acasă suma de

100 euro, pe care acesta i-a transmis avocatului. Suma de 400 euro nu a fost

transmisă inculpatului, deoarece procurorul nu era pe loc.

Momentul transmiterii sumei de 100 euro de către Voroșciuc V. inculpatului

a fost văzut doar de către martorul Tolmaciova E., iar faptul că inculpatul a pretins

suma de 400 euro a fost confirmat doar de acești doi martori, declarațiile cărora

urmează a fi apreciate prin prisma relațiilor dintre aceștia, or, ei se află în relații

de concubinaj.

Totodată, acuzarea a prezentat înregistrarea audio a presupuselor

convorbiri cu inculpatul, înscriere efectuată personal de martorul Voroșciuc V.

Fiind studiate comunicările înregistrate de către Voroșciuc V. cu telefonul său

personal pe CD-R, s-a stabilit că aceste probe au fost obținute ilegal, prin

încălcarea prevederilor art. 132/2 alin. (1), (9), (11) și (15) Cod de procedură

penală, aceste măsuri speciale de investigații nefiind autorizate de judecătorul de

instrucție, prin urmare, fiind inadmisibile. Declarațiile martorilor Tolmaciova E.

2

și Voroșciuc V., care în ședința de judecată au indicat că discuțiile purtate între ei

și inculpat au fost înregistrate cu un telefon mobil, ridică semne de întrebare asupra

autenticității sursei pe care a fost înregistrată discuția.

Astfel, probele acuzării nu sunt admisibile, nefiind administrate în

condițiile prevăzute de lege și nu sunt recunoscute de către inculpat, iar conform

prevederilor art. 93 alin. (3) Cod de procedură penală, elementele de fapt pot fi

folosite în procesul penal ca probe dacă ele au fost dobândite de organul de

urmărire penală sau de altă parte în proces, cu respectarea prevederilor prezentului

cod.

Instanța a concluzionat că inculpatul nu a pretins, nu a acceptat și nu a

primit personal bani, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are

influență asupra unei persoane publice, procurorul în Procuratura sect. Botanica,

V. Harti, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Astfel, inculpatul urmează a fi achitat pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii incriminate, învinuirea înaintată inculpatului fiind una

incompletă și neclară, nefiind prezentate probe incontestabile care să dovedească

că inculpatul a săvârșit traficul de influență.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani, cu executare.

Apelantul a indicat că acuzarea a prezentat în calitate de probe declarațiile

martorilor Tolmaciova E., Voroșciuc V. și Harti V., procesul-verbal din

23.09.2013, prin care s-au ridicat de la Tolmaciova E. două discuri CD-R cu trei

înregistrări audio ale convorbirilor între Tolmaciova E., Voroșciuc V. și

Zagorneanu A. din 18 și 20 septembrie 2013; procesul-verbal de examinare din

23.09.2013, prin care s-au audiat fișierele audio de pe două discuri CD-R și s-au

stenografiat convorbirile între Tolmaciova E., Voroșciuc V. și Zagorneanu A. din

18 și 20 septembrie 2013 și s-a stabilit faptul că Zagorneanu A. pretinde 400 de

euro pentru a influența procurorul din Procuratura Botanica; procesul-verbal din

04.12.2014 prin care s-a ridicat de la Tolmaciova E. un disc CD-R cu o înregistrare

audio a convorbirii între Tolmaciova E., Voroșciuc V. și Zagorneanu A. din

23.09.2013; procesul-verbal de examinare din 05.12.2014, prin care s-au examinat

fișierele audio de pe un disc CD-R și s-a stenografiat convorbirea între Tolmaciova

E., Voroșciuc V. și Zagorneanu A. din 23.09.2013 și din care sunt clare intențiile

lui Zagorneanu A. privind pretinderea a 400 de euro pentru a influența Procuratura

Botanica; corpurile delicte: CD-R de model „Barges” care conține fișierul audio cu

conținutul discuțiilor care au avut loc la 18.09.2013, între Zagorneanu A.,

Tolmaciova E. și Voroșciuc V., care fiind coroborate cu declarațiile martorilor,

dovedesc vinovăția lui Zagorneanu A. de comitere a infracțiunii de trafic de

influență; CD-R de model „Verbatim” care conține fișierul audio cu conținutul

convorbirii care a avut loc la 20.09.2013, între Zagorneanu A., Tolmaciova E. și

Voroșciuc V., care fiind coroborată cu declarațiile martorilor, dovedește vinovăția

lui Zagorneanu A. de comitere a infracțiunii de trafic de influență; CD-R de model

„Barges” care conține înregistrarea discuțiilor care au avut loc la 20.09.2013, între

3

Zagorneanu A., Tolmaciova E. și Voroșciuc V., care fiind coroborate cu

declarațiile martorilor, dovedesc vinovăția lui Zagorneanu A. de comiterea

infracțiunii de trafic de influență.

Totodată, reținerea lui Tolmaciova E. pe Aeroportul Chișinău a fost

efectuată în prezența martorului Voroșciuc V., acesta fiind prezent și la

convorbirile între Tolmaciova E. și avocatul Zagorneanu A., inclusiv la discuțiile

când ultimul a pretins că poate influența procurorul în schimbul unei sume de bani

să recalifice învinuirea în una mai blândă. Tot el, a declarat că a transmis suma de

100 euro inculpatului, pe care acesta a pretins-o pentru a influența asupra

procurorului pentru ca Tolmaciova E. să nu fie reținută sau arestată.

În calitate de martor ocular al convorbirilor și evenimentelor petrecute,

Voroșciuc V. a confirmat declarațiile martorului Tolmaciova E. și a înregistrat

câteva convorbiri care au avut loc între ei și inculpat, care reconfirmă declarațiile

acestora și indică asupra prezenței semnelor infracțiunii de trafic de influență

incriminate inculpatului.

Declarațiile martorilor Tolmaciova E. și Voroșciuc V. se completează

reciproc, acestea nu se combat și nu se exclud, nefiind clar motivul pentru care nu

au fost luate în considerație și nu le-a fost dată o apreciere corespunzătoare, în

coroborare cu celelalte probe.

Potrivit pct. 16 - 17 al sentinței, anume martorul Voroșciuc V. susține că a

înmânat inculpatului suma de 100 euro pentru ca Tolmaciova E. să nu fie reținută

și urma să-i dea suma de 400 euro pentru ca să fie modificată învinuirea în privința

lui Tolmaciova E.

Martorul învinuirii Tolmaciova E. a confirmat acest fapt și a declarat că ea l-

a rugat pe Voroșciuc V. să plece acasă să aducă suma de 100 euro, deoarece nu o

deținea la sine și acesta din urmă a plecat după care a venit și i-a dat suma de 100

euro avocatului Artur Zagorneanu. Cu referire la suma de 400 euro a comunicat că

nu a fost înmânată inculpatului, deoarece procurorul nu era pe loc, fapt confirmat

de martorul Voroșciuc V.

Astfel, suma de bani de 400 euro nu a fost transmisă avocatului la

23.09.2013 nu din motiv că procurorul nu era în biroul de serviciu dar din motiv că

în acea zi, Tolmaciova E. și Zagorneanu A. au luat cunoștință cu învinuirea finală,

unde faptele lui Tolmaciova E. au fost calificate conform art. 312 alin. (2) lit. (a)

Cod penal și nu conform art. 312 alin. (1) Cod penal așa cum a pretins inculpatul,

că în schimbul sumei de 400 euro poate influența procurorul în Procuratura

Botanica să recalifice învinuirea în favoarea lui Tolmaciova E. Or, nefiind

recalificată fapta, iar martorii având dubii referitor la existența unei influențe

promise de inculpat, au refuzat să transmită suma de bani.

Aceste afirmații nu sunt doar presupuneri, fiind bazate pe probele prezentate

și examinate în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța de fond nu dat nici o apreciere declarațiilor martorilor Voroșciuc V.

și Tolmaciova E., indicând doar că s-a stabilit că aceste persoane sunt în relații de

concubinaj.

Or, credibilitatea declarațiilor martorilor nu poate fi afectată prin faptul că

aceștia sunt în relații de concubinaj.

4

Totodată, în descrierea sentinței se observă nu o apreciere a probelor

acuzării, dar mai mult o rupere din context a unor fraze pentru a le ajusta la

versiunea inculpatului.

Potrivit art. 158 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, obiectul pate fi

recunoscut drept corp delict dacă a fost dobândit prin unul din următoarele

procedee probatorii: cercetarea la fața locului, percheziție, ridicarea de obiecte,

precum și prezentarea de către participanții la proces cu ascultarea prealabilă a

acestora.

Astfel, afirmațiile apărării că la administrarea acestor probe au fost încălcate

prevederile art. 157, 158, 159, 279, 301 Cod de procedură penală, sunt

neîntemeiate.

Potrivit art. 158 Cod de procedură penală, corpurile delicte sunt recunoscute

obiectele, în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele pot servi ca

mijloace pentru descoperirea infracțiunii, constatarea circumstanțelor, identificarea

persoanelor vinovate.

Prin urmare, CD-urile care conțin fișierele audio cu discuțiile care au avut

loc între persoanele indicate întrunesc semnele corpurilor delicte, fiind evident că

aceste convorbiri confirmă declarațiile martorilor Voroșciuc V. și Tolmaciova E. și

constată circumstanțele comiterii infracțiunii de către inculpat.

Instanța de fond a adoptat intenționat motivarea absurdă a apărării, plasând

înregistrarea comunicărilor efectuate de Voroșciuc V. la 18-20 septembrie 2013

drept o activitate specială de investigație. Soluția adoptată presupune că orice

înregistrare efectuată de orice persoană, ar fi o măsură specială de investigație iar

administrarea unor fișiere audio, video, efectuate în afara unui proces, nu ar fi

posibilă niciodată.

Instanța de fond a încercat să demonstreze că aceste înregistrări sunt ilegale,

fiind obținute fără autorizarea judecătorului de instrucție. Totodată, în sentință

lipsesc argumentele procurorului referitor la modul de administrare și pertinența

acestor probe, deoarece în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) pct. 2) Cod

de procedură penală, aceste fișiere audio înregistrate pe CD-uri și anexate la

materialele cauzei penale drept corpuri delicte, au fost perfect legal administrate și

confirmă direct comiterea infracțiunii de inculpat.

Mai mult, instanța constată „Deci, la transcriere a fost posibilă manipularea

conținutului, volumului de informație cât și modificarea vocilor participanților,

fapte ce contravin cerințelor legii de procedură”.

Cel mai relevant aspect de neobiectivitate și ilegalitate la adoptarea acestei

sentințe este vizibil în acest punct, unde instanța depășește orice limită de

rezonabilitate la aprecierea unei probe, preluând fraze din discursul avocatului fără

nici un temei de a pune la îndoială acele aspecte.

Prin urmare, integritatea înscrisurilor și apartenența vocilor putea fi stabilită

prin numirea unei expertize fonoscopice (tehnice) dacă instanța ar fi pus la dubii

aceste aspecte și ar fi avut intenția de a da o apreciere foarte obiectivă

circumstanțelor expuse în învinuire prin prisma unor probe verificate minuțios.

Ridică dubii faptul că partea apărării la etapa examinării înregistrărilor audio

în cadrul cercetării judecătorești nu a invocat pretenții referitor la autenticitatea

convorbirilor sau conținutului înregistrărilor.

5

Instanța de fond, în mod vădit părtinitor și inadmisibil, concluzionează

referitor la înregistrările prezentate cu mai multă exactitate decât un expert.

Astfel, instanța indică că „obiecțiile expuse în conținutul plângerii au fost

examinate în cadrul ședințelor de judecată”, fiind mai corect de indicat că cele

descrise în plângere au fost plagiate în sentința adoptată.

Or, probele administrate au fost dobândite în conformitate cu prevederile

Codului de procedură penală și dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond just a stabilit starea de fapt și de

drept ce corespunde probelor administrate, care au fost corect apreciate, fiind

întemeiată concluzia privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, or probele

administrate nu dovedesc faptul că acesta a comis infracțiunea incriminată.

Astfel, acuzarea și-a argumentat învinuirea înaintată inculpatului prin

probele scrise cercetate de instanța de fond și verificate de instanța de apel.

Conform procesului-verbal din 23.09.2013, s-au ridicat de la Tolmaciova E.

două discuri CD-R cu trei înregistrări audio ale convorbirilor între Tolmaciova E.,

Voroșciuc V. și Zagorneanu A. din 18 și 20 septembrie 2013.

Potrivit procesului-verbal de examinare din 23.09.2013, s-au audiat fișierele

audio de pe două discuri CD-R și s-au stenografiat convorbirile între Tolmaciova

E., Voroșciuc V. și Zagorneanu A. din 18 și 20 septembrie 2013.

Însă, aceste procese-verbale conțin date eronate, ce contravin declarațiilor

lui Tolmaciova E., care a indicat că nu a transmis înregistrările și a confirmat cert

că de la ea personal nu au fost ridicate două discuri CD-R cu trei înregistrări audio

ale convorbirilor între Tolmaciova E., Voroșciuc V. și Zagorneanu A. din 18 și 20

septembrie 2013. Astfel, probele date nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare.

Conform procesului-verbal din 04.12.2014, s-a ridicat de la Tolmaciova E.

un disc CD-R cu o înregistrare audio a convorbirii între Tolmaciova E., Voroșciuc

V. și Zagorneanu A. din 23.09.2013. Potrivit procesului-verbal de examinare din

05.12.2014, s-au examinat fișierele audio de pe un disc CD-R și s-a stenografiat

convorbirea între Tolmaciova E., Voroșciuc V. și Zagorneanu A. din 23.09.2013.

Probele date, la fel, nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, procesele-

verbale fiind în contradicție cu declarațiile lui Tolmaciova E.

Totodată, corpurile delicte prezentate de acuzare: CD-R de model „Barges”

care conține fișierul audio cu conținutul discuțiilor care au avut loc la 18.09.2013,

între Zagorneanu A., Tolmaciova E. și Voroșciuc V.; CD-R de model „Verbatim”

care conține fișierul audio cu conținutul convorbirii care a avut loc la 20.09.2013,

între Zagorneanu A., Tolmaciova E. și Voroșciuc V.; CD-R de model „Barges”

care conține înregistrarea discuțiilor care au avut loc la 20.09.2013, între

Zagorneanu A., Tolmaciova E. și Voroșciuc V. au fost obținute ilegal, în afara

procesului penal, adică până la pornirea procesului penal, nu au fost autorizate de

către judecătorul de instrucție, fiind obținute contrar prevederilor art. 1321, 1322,

6

1329 Cod de procedură penală, iar instanța de fond justificat le-a considerat

inadmisibile, care nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Astfel, în temeiul probelor administrate, instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt, constatând necesitatea achitării inculpatului de sub învinuirea

comiterii infracțiunii incriminate, pe motivul inexistenței faptei.

Or, instanța de fond just a constatat că acuzarea nu a prezentat probe

admisibile, pertinente, concludente, utile și veridice care ar demonstra vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 al. (1) Cod penal și a

pronunțat corect o sentință de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, deoarece învinuirea se bazează pe înscrierile audio ale presupuselor

convorbiri cu inculpatul, pe care martorul Voroșciuc V. le-a efectuat personal, în

timp ce aceste probe au fost obținute ilegal, fără autorizarea judecătorului de

instrucție și sunt inadmisibile.

Prin urmare, nu au fost prezentate probe concludente, pertinente și veridice

care ar demonstra că inculpatul a pretins și acceptat bani, pentru sine sau altă

persoană, susținând că are influență asupra unei persoane publice.

Totodată, declarațiile martorilor Tolmaciova E. și Voroșciuc V. sunt

tendențioase, fiind întemeiată poziția instanței de fond prin care se susține că nu

există alte persoane care ar fi văzut sau ar fi cunoscut despre transmiterea sumei de

100 euro inculpatului, precum și s-a ținut cont de relațiile de concubinaj dintre cei

doi martori, declarațiile acestora nefiind dezinteresate.

În același timp, declarațiile martorilor date în instanța de apel sunt

contradictorii și conțin divergențe, ce se reflectă elocvent în pozițiile evazive pe

care le preiau aceștia, indicând că nu-și amintesc ce au declarat sau dacă au semnat

careva acte etc.

Afirmațiile apărării că Tolmaciova E., fiind audiată în instanța de fond, a

declarat precum că procurorul V. Harti i-a spus că o va reține, însă V. Harti a

declarat contrariul, precum că nu a dispus reținerea acesteia și nici măcar nu a

insinuat acest fapt sunt întemeiate, iar acuzatorul nu a eliminat această

contradicție prin procedee probatorii legale. La fel, Tolmaciova E. a relatat că a

încheiat contractul de asistență juridică cu avocatul în prezența lui Voroșciuc V.,

ultimul însă neagă acest fapt, astfel declarațiile lor se contrazic, fiind divergente.

Declarațiile martorilor date în instanța de apel, la fel, se contrazic, negând

învinuirea adusă. Or, martorii, au declarat cert în instanța de apel, în privința

pretinderii sumei de 400 euro, că inculpatul a refuzat să ia careva sume de bani de

la ei. Astfel, Tolmaciova E. a declarat în instanța de apel că „....Zagorneanu Artur

i-a comunicat că cu prostii nu se ocupă și să își caute un alt avocat...”, iar

Voroșciuc V. a relatat că „....recunoaște că inculpatul i-a spus că nu se ocupă cu

așa chestii....”.

Potrivit art. 1321 Cod de procedură penală, activitatea specială de investigații

reprezintă totalitatea de acțiuni de urmărire penală cu caracter public și/sau secret

efectuate de către ofițerii de investigații în cadrul urmăririi penale numai în

condițiile și în modul prevăzute de prezentul cod.

Conform art. 1322 alin. (1) lit. c) Cod de procedură penală, în vederea

descoperirii și cercetării infracțiunilor se efectuează următoarele măsuri speciale de

7

investigații cu autorizarea judecătorului de instrucție interceptarea și înregistrarea

comunicărilor sau a imaginilor.

În conformitate cu prevederile art. 1329 alin. (1), (9), (11), (15) Cod de

procedură penală, interceptarea și înregistrarea comunicărilor se efectuează de

către organul de urmărire penală sau de către ofițerul de investigații. Asigurarea

tehnică a interceptării comunicărilor se realizează de către autoritatea abilitată prin

lege cu asemenea atribuții, utilizându-se mijloace tehnice speciale.

Instanța de fond corect a constatat că aceste probe au fost obținute ilegal, în

afara procesului penal, adică până la pornirea procesului penal în speța dată, nu

au fost autorizate de către judecătorul de instrucție, fiind obținute contrar

prevederilor art. 1321, 1322, 1329 Cod de procedură penală, astfel, sunt

inadmisibile.

Prin urmare, sunt pertinente declarațiile lui Tolmaciova E., care a indicat că

Voroșciuc V. a înscris de pe telefonul său mobil înregistrările pe un flash și le-a

predat ofițerilor CNA în prezența ei și că ea personal nu a predat nimic organului

de urmărire penală, iar Voroșciuc V. a declarat că a predat organului de urmărire

penală din cadrul CNA telefonul său mobil, iar colaboratorii CNA au copiat în

calculator conținutul înregistrării și că el personal nu a realizat niciun înscris al

înregistrărilor pe alt suport electronic și nu a predat nimic organului de urmărire

penală altceva decât telefonul său mobil.

Or, a fost stabilit just că, pe de o parte, organul de urmărire penală realizează

acțiuni procesuale (ordonanța de ridicare de la Tolmaciova E. a două discuri CD-R

din 23.09.2013, ordonanța de ridicare din 23.09.2013 de la Voroșciuc V. a unui

suport, fără a indica ce suport, procesul-verbal de ridicare din 04.12.2013 a unui

disc), iar pe de altă parte, martorii declară contrariul - că de la Voroșciuc V. a fost

ridicat numai telefonul, fapt reținut din conținutul actelor procesuale realizate de

organul de urmărire penală.

Astfel, din probele acuzării nu se constată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 326 alin. (1) Cod penal, nefiind

demonstrată existența infracțiunii de trafic de influență, sentința instanței de

fond fiind legală, corectă și întemeiată, lipsind temeiuri de casare a acesteia.

Or, acuzarea nu a prezentat probe admisibile, pertinente și concludente,

care ar dovedi, în afara oricăror dubii, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că elementele infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1)

Cod penal, în acțiunile inculpatului se demonstrează prin declarațiile martorilor

Tolmaciova E., Harti V. și Voroșciuc V.;

procesul-verbal de primire a plângerii, actele din cauza de acuzare a lui

Tolmaciova E.;

ordonanța de ridicare din 23.09.2013;

procesul-verbal de ridicare de la Tolmaciova E. a 2 CD-uri cu 3 înregistrări

ale convorbirilor din 18.09.2013 și 20.09.2013 cu inculpatul;

8

procesul-verbal de examinare din 23.09.2013 a fișierelor audio de pe CD-uri

și stenografierea convorbirilor avute loc între Tolmaciova E., Voroșciuc V. și

Zagorneanu A. la 18.09.2013 și 20.09.2013, prin care s-a stabilit că inculpatul

pretinde suma de 400 euro pentru a influența procurorul.

Astfel, potrivit convorbirilor din anexa nr. 2, se constată că la 20.09.2013,

Zagorneanu A. indică suma de 400 euro, la garanția solicitată de Voroșciuc V.,

acesta se expune că „la închisoare nu a să te pună”, că „ sau mergem la mine, mai

scriem un contract de asistență juridică și, s pontom, mi-ai dat pentru asistență

juridică, și-i dau … capica, eu mă tem, eu sluciaino să fiu ca intermediar, un nu

știu … pentru” și, totodată, se sesizează tendința inculpatului la instigare a

infracțiunilor în domeniul corupției, explicându-le părților că în cazul numirii

pedepsei cu muncă neremunerată „s pontom lucrezi la stat, da i-ai dat 1000 lei la

biroul de probațiune și ț-o scris că atrabotala tot”.

Din convorbirile din anexa nr. 3 se constată că la 20.09.2013, inculpatul,

prin diferite modalități, convinge părțile să transmită banii, inclusiv, indicând și

relațiile sale cu procurorul, precum și garanțiile pe care le oferă și modul în care va

acționa dacă nu va fi onorată pretinsa promisiune „garanția asta-i sovistea

procurorului, altceva că eu n-am să-l consider ca om, ca și voi, de exemplu”;

ordonanța de recunoaștere a CD-urilor ridicate de la Tolmaciova E. în

calitate de corpuri delicte și anexare la cauza penală;

ordonanța de ridicare din 04.12.2014 de la Tolmaciova E. a CD-ului;

procesul-verbal de ridicare de la Tolmaciova E. a unui CD cu înregistrări ale

convorbirilor din 23.09.2013 cu inculpatul;

procesul-verbal de examinare din 04.12.2014 a fișierelor audio de pe CD-ul

și stenografierea convorbirilor dintre Tolmaciova E., Voroșciuc V. și Zagorneanu

A. la 23.09.2013.

Or, instanța de fond a dat probelor expuse o apreciere greșită, aceasta fiind

preluată de instanța de apel, contrar faptului că probele dovedesc realizarea faptei

imputate de către inculpat.

Totodată, reținerea lui Tolmaciova E. pe Aeroportul Chișinău a fost

efectuată în prezența martorului Voroșciuc V., acesta fiind prezent și la

convorbirile între Tolmaciova E. și avocatul Zagorneanu A., inclusiv la discuțiile

când ultimul a pretins că poate influența procurorul în schimbul unei sume de bani

să recalifice învinuirea în una mai blândă. Tot el a declarat că a transmis suma de

100 euro inculpatului, pe care acesta a pretins-o pentru a influența asupra

procurorului pentru ca Tolmaciova E. să nu fie reținută sau arestată.

În calitate de martor ocular al convorbirilor și evenimentelor petrecute,

Voroșciuc V. a confirmat declarațiile martorului Tolmaciova E. și a înregistrat

câteva convorbiri care au avut loc între ei și inculpat, care reconfirmă declarațiile

acestora și indică asupra prezenței semnelor infracțiunii de trafic de influență

incriminate inculpatului.

Declarațiile martorilor Tolmaciova E. și Voroșciuc V. se completează

reciproc, acestea nu se combat și nu se exclud, nefiind clar din ce motiv au fost

neglijate și nu le-a fost dată o apreciere corespunzătoare, în coroborare cu celelalte

probe.

9

Instanța de fond greșit a interpretat faptul că suma de 400 euro nu a fost

transmisă inculpatului la 23.09.2013 nu din motiv că procurorul nu era în biroul de

serviciu dar din motiv că în acea zi, Tolmaciova E. și Zagorneanu A. au luat

cunoștință cu învinuirea finală, unde faptele lui Tolmaciova E. au fost calificate

conform art. 312 alin. (2) lit. (a) Cod penal și nu conform art. 312 alin. (1) Cod

penal, așa cum a pretins inculpatul, că în schimbul sumei de 400 euro poate

influența procurorul în Procuratura Botanica să recalifice învinuirea în favoarea lui

Tolmaciova E. Or, nefiind recalificată fapta, iar martorii având dubii referitor la

existența unei influențe promise de inculpat, au refuzat să transmită suma de bani.

Acuzarea nu neagă că martorii au afirmat că se află în relații de concubinaj,

însă anume din acest motiv au fost în permanență împreună, ambii fiind martori

oculari și comunicând cu avocatul, au descris modul în care au decurs

evenimentele și au prezentat probe organului de urmărire penală.

Totodată, înregistrările convorbirilor de către Voroșciuc V. au fost efectuate

anterior depunerii plângerii și sesizării organului de drept, fiind efectuate la

inițiativa proprie a martorilor.

Astfel, nu au fost încălcate prevederile art. 157, 158, 159, 279, 301 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 158 Cod de procedură penală, corpurile delicte sunt recunoscute

obiectele, în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele pot servi ca

mijloace pentru descoperirea infracțiunii, constatarea circumstanțelor, identificarea

persoanelor vinovate.

Prin urmare, CD-urile care conțin fișierul audio cu discuțiile care au avut loc

între persoanele indicate întrunesc semnele corpurilor delicte, fiind evident că

aceste convorbiri confirmă declarațiile martorilor Voroșciuc V. și Tolmaciova E. și

constată circumstanțele comiterii infracțiunii de către inculpat.

Instanțele de fond și de apel au confundat modul de administrare a probelor

sau mijloacelor de probă până la pornirea urmăririi penale și în cadrul urmăririi

penale, greșit apreciind înregistrarea comunicărilor efectuate de Voroșciuc V. la

18-21 septembrie 2013 drept o activitate specială de investigație. Soluția adoptată

presupune că orice înregistrare efectuată de orice persoană, ar fi o măsură specială

de investigație iar administrarea unor fișiere audio, video, efectuate în afara unui

proces, nu ar fi posibilă.

Or, instanța de judecată a ignorat dispozițiile art. 158 alin. (3) pct. 2) Cod de

procedură penală, care prevede că obiectul poate fi recunoscut drept corp delict cu

condiția dacă a fost prezentat de către participanții la proces cu ascultarea

prealabilă a acestora.

Potrivit art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, în calitate de probe în

procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul corpurilor

delicte.

Astfel, din declarațiile martorilor Voroșciuc V. și Tolmaciova E. se constată

și se dovedește modul prin care au fost dobândite aceste înregistrări, fiind dovedită

și cunoscută sursa de proveniență.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauza penală Schenk vs. Elveția,

decizia din 12.07.1988, în care petiționarul a invocat că prin administrarea și

acceptarea în calitate de probă a unei înregistrări audio a discuției lui cu o altă

10

persoană, care a și prezentat această înregistrare în mod ilegal a fost încălcat art. 6

pct. 1) al CEDO.

CtEDO a statuat că dreptul la apărare a fost respectat, deoarece petiționarul a

cunoscut de la bun început modul în care a fost dobândită și administrată

înregistrarea și a avut posibilitatea, după examinarea acesteia, să conteste

veridicitatea și autenticitatea ei. Această înregistrare nu a fost singura probă ce a

dovedit vinovăția, fiind luată în considerație de comun cu persoanele audiate,

inclusiv și care a prezentat înregistrarea. Or, folosirea acestei înregistrări în calitate

de probă nu a privat petiționarul de un proces echitabil, nefiind încălcate

prevederile art. 6 pct. 1) al CEDO.

Mai mult, prin autorizarea acelor măsuri speciale de investigații, indicate în

sentință de către instanța de fond, legislatorul a garantat excluderea imixtiunii

statului în viața privată a unei persoane.

Înregistrările prezentate de martorii Voroșciuc V. și Tolmaciova E. au fost

efectuate fără implicarea statului, fiind realizate personal de către aceștia ca o

măsură prin care Tolmaciova E. s-a asigurat că îi sunt respectate drepturile de către

inculpat, urmare a statutului pe care îl avea în raport cu ea și atribuțiilor pe care le

exercita din numele ei. Astfel, motivarea expusă în excluderea probelor de către

instanțele de fond și de apel nu poate fi admisă, fiind în contradicție cu normele

legale în vigoare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

11

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Conform art. 93 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, în calitate de probe în

procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul corpurile

delicte, înregistrările audio. Potrivit art. 164 Cod de procedură penală, înregistrările

audio alți purtători de informație tehnico-electronică, dobândite în condițiile

prezentului cod, constituie mijloace de probă dacă ele conțin date sau indici

temeinici privind săvârșirea unei infracțiuni și dacă conținutul lor contribuie la

aflarea adevărului în cauza respectivă. Conform art. 158 alin. (1), (3) pct. 2) Cod de

procedură penală, corpuri delicte sunt recunoscute obiectele care pot servi ca

mijloace pentru descoperirea infracțiunii, constatarea circumstanțelor, identificarea

persoanelor vinovate sau pentru respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii

penale. Obiectul poate fi recunoscut drept corp delict dacă a fost prezentat de către

participanții la proces.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond:

a) a constatat în descriptiv sumar, neclar și divergent mai multe temeiuri de

achitare a inculpatului, cum ar fi că: „...învinuirea adusă inculpatului nu și-a

găsit confirmare..., inculpatul nu a pretins, nu a acceptat și nu a primit personal

bani, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are influență asupra

unei persoane publice…, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii…, nefiind

prezentate probe că inculpatul a săvârșit traficul de influență...”.

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis dispunând că inculpatul este achitat pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

b) indicând că acuzarea a prezentat înregistrările audio ale presupuselor

convorbiri cu inculpatul, înscrieri efectuate personal de martorul Voroșciuc V. cu

telefonul său pe CD-R, neîntemeiat a conchis că: „aceste probe au fost obținute

ilegal, prin încălcarea prevederilor art. 132/2 alin. (1), (9), (11) și (15) Cod de

procedură penală, aceste măsuri speciale de investigații nefiind autorizate de

judecătorul de instrucție, prin urmare, fiind inadmisibile”.

Or, această concluzie contravine prevederilor de drept enunțate, prescrise în

art. 93 alin. (2) pct. 3), 101 alin. (1) și (4), 158 alin. (1), (3) pct. 2), 164 Cod de

procedură penală, cât și jurisprudenței CtEDO, din care rezultă că pentru

efectuarea înregistrărilor audio în particular nu este necesară autorizația

judecătorului de instrucție, aceasta nefiind o măsură specială de investigație

dispusă de organul de urmărire penală. Totodată, nu se poate exclude faptul că

mijloacele de probă obținute de către un particular pot conduce uneori la o lipsă de

echitate a procedurii, de aceia instanța urmează să aprecieze dacă procedura a avut

un caracter echitabil în ansamblul său, în coroborare cu celelalte probe acumulate

pe caz, și dacă prin administrarea și acceptarea în calitate de probe a înregistrărilor

12

audio efectuate în particular nu este încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil, prevăzut la art. 6 CEDO (Hotărârea CtEDO din 12.07.1988, Schenk vs. Elveția,

Hotărârea CtEDO din 06.04.2004, Shannon c. Marii Britanii,).

Prin urmare, probele nominalizate urmează a fi apreciate separat, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, cât și în

coroborare cu toate probele în ansamblu;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală

care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu.

Mai mult, stabilind că: „momentul transmiterii sumei de 100 euro de către

Voroșciuc V. inculpatului a fost văzut doar de către martorul Tolmaciova E., iar

faptul că inculpatul a pretins suma de 400 euro a fost confirmat doar de acești doi

martori”, a concluzionat neîntemeiat că: „declarațiile lor urmează a fi apreciate

prin prisma relațiilor dintre aceștia, or, ei se află în relații de concubinaj”,

deoarece asemenea apreciere nu corespunde exigențelor prescrise în art. 101 Cod

de procedură penală.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

13

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) a constatat divergent mai multe temeiuri de achitare a inculpatului,

invocând că: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii…, probele

administrate nu dovedesc faptul că acesta a comis infracțiunea incriminată…,

acuzarea nu a prezentat probe care ar demonstra vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii…, nu au fost prezentate probe care ar demonstra că

inculpatul a pretins și acceptat bani…, din probele acuzării nu se constată

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii…, nefiind demonstrată existența

infracțiunii de trafic de influență…, acuzarea nu a prezentat probe care ar

dovedi, în afara oricăror dubii, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate…”, dar, contrazicându-se, a menținut soluția de achitare a inculpatului

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu circumstanțele în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu.

Mai mult, remarca din descriptivul deciziei că: „acuzatorul nu a eliminat

această contradicție prin procedee probatorii legale”, contravine prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, conform căror aprecierea probelor în cadrul

judecării cauzei ține doar de competența respectivei instanțe de judecată;

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

procuror și repetate în recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie, în care

acestea sunt reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie (pct. 3., 5. din decizie);

e) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi corpurile delicte –

trei CD-R cu înregistrarea discuțiilor între inculpat și martorii Tolmaciova E.,

Voroșciuc V.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

14

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în privința inculpatului Zagorneanu

Artur XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22

decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

15