1ra-1990/2021 — art. 320-1 CP

1ra-1990/2021 — art. 320-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1990/2021

1-20028395-01-1ra-24092021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Cealic Zinaida în numele inculpatei Ulihina Cristina, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 07 octombrie 2020 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza

penală privind-o pe

Ulihina Cristina Xxxx, născută la xxxx, originară

și domiciliată în mun. xxxx, str. xxxx, ap. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

2020, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Ulihina Cristina a fost recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 an

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că prin ordonanța

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 21 ianuarie 2020, Ulihina Cristina a fost

obligată să părăsească locuința amplasată în XXXXXXX, fără a decide asupra

modului de proprietate asupra imobilului; să stea departe de locul aflării victimei

Xxxx xXX, la o distanță de cel puțin 300 metri, excluzând și orice contact vizual cu

victima.

Astfel, Ulihina Cristina, la data de 22 ianuarie 2020, în jurul orei 14:00,

cunoscând despre faptul că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

din 21 ianuarie 2020 a fost emisă Ordonanța de protecție a victimei violenței în

familie Xxxx xXX, conform cărei Ulihina Cristina a fost obligată să stea departe de

la locul aflării victimei, la o distanță de minim 300 metri, excluzând orice contact

1

vizual cu victima Xxxx xXX, intenționat nu a executat măsurile prestabilite,

prezentându-se la domiciliul lui Xxxx xXX, amplasat pe adresa XXXXX, unde

manifestând un comportament neadecvat, a început să o insulte pe victimă,

indicându-i să părăsească domiciliul comun (cauza penală nr. 2020020101).

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 23 ianuarie 2020, ora 09:00, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, cunoscând faptul că în privința

sa a fost emisă hotărârea de protecție a victimelor violenței în familie, în mod abuziv

s-a eschivat de la executarea măsurilor stabilite în aceasta și a încălcat-o prin faptul

că a intrat în casa de locuit din mun. XXXXX, în care se afla Xxxx xXX, astfel

cauzându-i un prejudiciu moral.

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 24 ianuarie 2020, ora 16:45, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, cunoscând faptul că în privința

sa a fost emisă hotărârea de protecție a victimelor violenței în familie, în mod abuziv

s-a eschivat de la executarea măsurilor stabilite în aceasta și a încălcat-o prin faptul

că a intrat în casa de locuit din XXXXX, în care se afla Xxxx xXX, astfel cauzându-

i un prejudiciu moral.

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 25 ianuarie 2020, ora 10:00, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, cunoscând faptul că în privința

sa a fost emisă hotărârea de protecție a victimelor violenței în familie, în mod abuziv

s-a eschivat de la executarea măsurilor stabilite în aceasta și a încălcat-o prin faptul

că a intrat în casa de locuit din mun XXXXX, în care se afla Xxxx xXX, astfel

cauzându-i un prejudiciu moral.

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 26 ianuarie 2020, ora 10:00, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, cunoscând faptul că în privința

sa a fost emisă hotărârea de protecție a victimelor violenței în familie, în mod abuziv

s-a eschivat de la executarea măsurilor stabilite în aceasta și a încălcat-o prin faptul

că a intrat în casa de locuit din XXXXX, în care se afla Xxxx xXX, astfel cauzându-

i un prejudiciu moral.

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 27 ianuarie 2020, ora 15:20, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, cunoscând faptul că în privința

sa a fost emisă hotărârea de protecție a victimelor violenței în familie, în mod abuziv

s-a eschivat de la executarea măsurilor stabilite în aceasta și a încălcat-o prin faptul

că a intrat în casa de locuit din XXXXX, în care se afla Xxxx xXX , astfel cauzându-

i un prejudiciu moral (cauza penală nr. 2020020117).

2

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 01 februarie 2020 și 02 februarie 2020,

cunoscând despre faptul că prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

21 ianuarie 2020 a fost emisă Ordonanța de protecție a victimei violenței în familie

Xxxx xXX, conform căreia Ulihina Cristina a fost obligată să stea departe de la locul

aflării victimei, la o distanță de minim 300 metri, excluzând orice contact vizual cu

victima Xxxx xXX, intenționat nu a executat măsurile prestabilite, continuând să

locuiască la domiciliul lui Xxxx xXX, amplasat pe adresa XXXXX, și nu i-a permis

lui Xxxx xXX să intre în apartament, astfel încălcând prevederile Ordonanței de

protecție din 21 ianuarie 2020 emisă pe termen de 3 luni (cauza penală nr.

2020020158).

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 08 februarie 2020, aproximativ ora 14:00,

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, cunoscând despre

faptul că la 21 ianuarie 2020, de către Judecătoria Chișinău (sediul Centru), în

privința ei a fost emisă hotărârea privind protecția victimelor violenței în familie, în

mod abuziv s-a eschivat de la executarea măsurilor stabilite în aceasta și a încălcat-

o, prin faptul că a intrat în apartamentul XXXXX, în care se afla mama sa Xxxx

xXX, astfel cauzându-i ultimei un prejudiciu moral (cauza penală nr. 2020020195).

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 17 februarie 2020, în jurul orelor 17:00,

cunoscând despre faptul că prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

21 ianuarie 2020 a fost emisă ordonanța de protecție a victimei violenței în familie,

conform căreia a fost obligată să stea departe de la locul aflării victimei, la o distanță

de minim 300 metri, excluzând orice contact vizual cu victima Xxxx xXX,

intenționat nu a executat măsurile prestabilite, prezentându-se la domiciliul lui Xxxx

xXX, amplasat pe adresa XXXXX, unde manifestând un comportament neadecvat,

s-a apropiat de Xxxx xXX vorbind cu cuvinte necenzurate și lovind-o peste față

cauzându-i dureri fizice (cauza penală nr. 2020020231).

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 21 februarie 2020, aproximativ ora 11:00,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

și admițând în mod conștient survenirea acestora, cunoscând despre faptul că la 21

ianuarie 2020, de către Judecătoria Chișinău (sediul Centru), în privința sa a fost

emisă hotărârea privind protecția victimelor violenței în familie, în mod abuziv s-a

eschivat de la executarea măsurilor stabilite în aceasta și a încălcat-o, prin faptul că

a intrat în apartamentul XXXXX, în care se afla mama sa, Xxxx xXX, astfel

cauzându-i ultimei un prejudiciu moral (cauza penală nr. 2020020237).

Tot ea, Ulihina Cristina, la data de 12 martie 2020, în jurul orei 15:30,

cunoscând despre faptul că prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

21 ianuarie 2020 a fost emisă ordonanța de protecție a victimei violenței în familie,

conform căreia a fost obligată să stea departe de la locul aflării victimei, la o distanță

de minim 300 metri, excluzând orice contact vizual cu victima Xxxx xXX,

3

intenționat nu a executat măsurile prestabilite, prezentându-se la domiciliul lui Xxxx

xXX, amplasat pe adresa XXXXX, unde manifestând un comportament neadecvat,

s-a apropiat de Xxxx xXX vorbind cu cuvinte necenzurate și a îmbrâncit-o fizic, prin

ce a cauzat victimei un prejudiciul moral și fizic (cauza penală nr. 2020020331).

Acțiunile inculpatei Ulihina Cristina au fost calificate de prima instanță în

baza art. 3201 Cod penal.

Zinaida în numele inculpatei Ulihina Cristina, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie aplicată inculpatei Ulihina Cristina o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 luni, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o

perioadă de probațiune minimă.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- instanța de judecată nu a răspuns în niciun fel argumentelor părții apărării,

în care aceasta face referire la faptul că: inculpata nu are antecedente penale, a

recunoscut vinovăția (or, conform art. 76 alin. (1), lit. f) Cod penal recunoașterea

vinovăției constituie o circumstanță atenuantă care urmează a fi luată în vedere în

procesul de individualizare a pedepsei penale conform art. 78-79 Cod penal;

- inculpata Ulihina Cristina în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură

penală a depus o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în cadrul urmăririi penale;

- inculpata Ulihina Cristina se căiește sincer de cele săvârșite, iar aceasta

urmează a fi apreciată ca o circumstanță atenuantă;

- comiterea faptei de către inculpata Ulihina Cristina se datorează unui

concurs accidental de împrejurări din viața sa;

- prima instanță corect a încadrat acțiunile inculpatei, dar condamnând-o pe

Ulihina Cristina în baza art. 3201 Cod penal i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, fără a

ține cont de prevederile art. 7 Cod penal;

- măsura de pedeapsă este una prea aspră în raport cu fapta comisă, Ulihina

Cristina nu are antecedente penale, și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii și

se căiește sincer;

- martorul Xxxx xXX prezentă în ședința de judecată a declarat că locuiește

împreună cu fiica sa Ulihina Cristina, deja de o perioadă lungă de timp între ele nu

există conflicte, Ulihina Cristina nu mai consumă droguri a urmat un tratament

contra narcomaniei, nu are careva pretenții față de ultima și dorește ca aceasta să nu

fie trasă la răspundere penală;

- este relevant și faptul că Ulihina Cristina se află la evidența medicului

narcolog cu diagnoza "narcomanie", aceasta primește tratament în mod regulat, iar

Organizația Mondială a Sănătății a calificat narcomania ca maladie, care necesită

tratament;

4

- restrângerea totală a libertății persoanei prin plasarea acesteia în penitenciar

nu va contribui nicidecum la reeducarea și resocializarea acesteia, dar ar putea să-i

afecteze grav starea de sănătate fizică și psihică, dat fiind faptul că în penitenciare

nu sunt implementate programe de reabilitare a dependenților;

- au fost identificate un șir de circumstanțe atenuate și anume recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, precum și afectarea gravă, prin infracțiunea săvârșită a

făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el din cauza

sănătății lui, iar potrivit art. 78 alin. (1), lit. a) Cod penal - dacă minimul pedepsei cu

închisoarea prevăzut la articolul corespunzător din partea specială a Codului penal

este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă până la acest minim, astfel, a fost

posibilă aplicarea pedepsei prin aplicarea limitei de jos a pedepsei prevăzute la art.

70 alin. (2) Cod penal, adică - 3 luni, așa cum a solicitat în cadrul susținerilor verbale

partea apărării;

- ținând cont de personalitatea inculpatei Ulihina Cristina, precum și de

circumstanțele cauzei, de comportamentul lui Ulihina Cristina în timpul și după

consumarea infracțiunii, de faptul că Ulihina Cristina a conștientizat pericolul social

al acțiunilor sale, s-a împăcat cu mama sa Xxxx xXX și conviețuiesc împreună, dar

și de starea precară de sănătate a acesteia (diagnoza - narcomanie), faptul că nu are

antecedente penale, era posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate inculpatei, în conformitate eu prevederile art. 90 Cod penal, pe un termen

minim.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în privința inculpatei Ulihina Cristina

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume în baza art. 3201 Cod penal.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a menționat că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, respectiv, a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, instanța de apel a reținut că inculpata Ulihina Cristina a săvârșit

o infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate,

a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, s-a căit sincer de cele comise,

careva circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, anterior nu a fost

5

trasă la răspundere penală, se află la evidența medicului narcolog, cu diagnoza

"narcomania", la evidența medicului psihiatru nu se află.

În ceea privește solicitarea părții apărării privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite inculpatei Ulihina Cristina potrivit prevederilor art. 90

Cod penal, intanța de apel a indicat că prima instanță a dispus respingerea acesteia

ca fiind neîntemeiată, în acest sens, evidențiind faptul că, inculpata Ulihina Cristina

a comis o infracțiune prelungită cu intenție directă și reieșind din circumstanțele și

modalitatea în care a fost comisă fapta incriminată, personalitatea inculpatei,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării ultimei, aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, nu ar atinge scopurile pedepsei penale. Respectiv, corectarea și

reeducarea inculpatei Ulihina Cristina e posibilă doar în condițiile izolării acesteia

de societate.

Instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe în latura pedepsei s-a

întemeiat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la

evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa penală stabilită de prima

instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea

inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul

preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul penal.

Cealic Zinaida în numele inculpatei Ulihina Cristina, care indică temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, art. 6, 7, 14, art.

4 a Protocolului 7 CEDO, art. 16, 26 din Constituția Republicii Moldova și solicită

casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea în privința inculpatei Ulihina Cristina a

unei pedepse sub formă de închisoare, pe un termen de 3 luni, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe perioada minimă de probațiune.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- constatarea instanței de apel din partea descriptivă a deciziei este una

contradictorie și contravine cu soluția din partea rezolutivă a deciziei contestate;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

ce ține de individualizarea pedepsei și modul de executare a acesteia;

- instanța de apel nu a răspuns în niciun fel argumentelor părții apărării, în care

aceasta face referire la faptul că: inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut

vinovăția (or, conform art. 76 alin. (1), lit. f) Cod penal recunoașterea vinovăției

constituie o circumstanță atenuantă care urmează a fi luată în vedere în procesul de

individualizare a pedepsei penale conform art. 78-79 Cod penal; inculpata Ulihina

Cristina în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală a depus o cerere prin

6

care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi

penale;

-inculpata Ulihina Cristina se căiește sincer de cele săvârșite, iar aceasta

urmează a fi apreciată ca o circumstanță atenuantă;

- comiterea faptei de către inculpata Ulihina Cristina se datorează unui concurs

accidental de împrejurări din viața sa și aceasta se tratează de narcomanie;

- este absurdă constatarea din decizia instanței de apel că prevederile art. 90

Cod penal nu sunt aplicabile speței, și că din materialele cauzei rezultă că

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, în speță nu ar atinge

scopurile pedepsei penale și că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă doar

în condițiile izolării acesteia de societate;

- instanța de apel nu a indicat care anume materiale ale cauzei atrag

imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal;

- instanța de apel nu a motivat individualizarea pedepsei penale de 1 an

închisoare stabilite inculpatei Ulihina Cristina, în condițiile în care instanța de apel

a identificat mai multe circumstanțe care permit posibilitatea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal, și anume că inculpata nu are antecedente penale, se caracterizează

pozitiv, nu se află la evidența medicului psihiatru, s-a împăcat cu mama sa Xxxx

xXX și convețuiesc împreună, inculpata are la întreținere un copil minor;

- instanța de apel nu a apreciat just personalitatea inculpatei, reieșind din

scopul pedepsei aplicate, ce poate fi atins în absența executării efective a acesteia

raportat la consecințe negative pe care le implică privarea de libertate, care are

impact asupra sănătății, înstrăinarea față de familie, copil și modul de viață, inculpata

urma a fi condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, care va

atinge scopul pedepsei penale de corijare și reeducare, nefiind absolut necesară

izolarea inculpatei de societate;

- instanța de apel nu a valorificat pe deplin sistemul de circumstanțe atenuante

reținute în speță;

- raționamentul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, este determinat de

faptul că Ulihina Cristina și-a apreciat fapta social periculoasă încă de la momentul

săvârșirii infracțiunii, a manifestat o conduită bună, a depus stăruință pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii și s-a împăcat cu mama sa, între acestea nu mai există

conflicte, a manifestat o comportare sinceră în tot cursul procesului penal, greutatea

poverii pedepsei aplicate acesteia;

- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, precum și faptului că pedeapsa cu închisoarea este una dintre cele mai grave

pedepse și se aplică doar în cazurile când corectarea și reeducarea condamnatului

este posibilă fără izolarea lui de societate;

7

- prin devierea instanței de apel de la regulile prescrise de individualizare a

pedepsei penale, s-a încălcat principiul legalități incriminării, prin intermediul unei

interpretări extensiv defavorabile contrar art. 7 CEDO;

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt prin faptul că a admis

discriminarea inculpatei;

- circumstanțele descrise cad sub incidența art. 6§1, 14 CEDO, or s-au admis

erori de drept care au dus la sfidarea drepturilor și libertățior fundamentale ale

condamnatului.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Astfel, indică că soluția instanței de apel referitor la categoria și mărimea

pedepsei stabilite este în conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal,

art. 3641 alin. (8) Cod penal.

În acest sens, a indicat că instanțele de judecată, și-au argumentat suficient

soluția în sensul pedepsei penale stabilite, au ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

iar în final stabilindu-i lui Ulihina Cristina o pedeapsă echitabilă.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului, recurentul indică temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, sub

aspectele că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția

în partea ce ține de individualizarea pedepsei stabilite inculpatei", manifestând

dezacordul cu soluția instanțelor de judecată de neaplicare în privința inculpatei

Ulihina Cristina a suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea, pe

o perioadă de probațiune în temeiul art. 90 Cod penal, invocând totodată sub acest

8

aspect și încălcarea prevederilor art. 6, 7, art. 4 a Protocolului 7 CEDO, art. 16, 26

din Constituția Republicii Moldova.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri de recurs

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de alegațiile recurentului privind individualizarea pedepsei

stabilite inculpatei Ulihina Cristina și anume în partea neaplicării prevederilor art.

90 Cod penal în privința acesteia, Colegiul penal lărgit conchide că nu pot fi admise,

or prima instanță în sentință (f.d. 95 verso-47, vol. I) și instanța de apel în decizia sa

(f.d. 162-163, vol. I) și-au motivat corect soluția de respingere a solicitării de

suspendare condiționată în temeiul art. 90 Cod penal a executării pedepsei cu

închisoarea stabilite inculpatei Ulihina Cristina în baza art. 3201 Cod penal, ținând

cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale,

prevăzute de art. 7, 75, 76, 77 Cod penal, precum și de cerințele prevăzute de art. 61

alin. (2), 90 Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a

echității sociale, corectare și reeducare a inculpatei Ulihina Cristina, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatei Ulihina Cristina,

cât și a altor persoane, prevederi legale care au fost raportate just la circumstanțele

cauzei penale, or inculpata a săvârșit repetat, mai multe acțiuni de neexecutare a

măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei

violenței în familie, toate faptele fiind săvârșite cu aceeași intenție și același scop.

Prin urmare, se atestă că instanțele ierarhic inferioare just au conchis că în

privința inculpatei Ulihina Cristina nu este echitabilă stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, or aceasta nu va atinge scopul

pedepsei penale stabilit la art. 61 alin. (2) Cod penal.

De asemenea, se notează că instanța de apel în decizia sa, s-a pronunțat

suficient de detaliat și argumentat pe soluția sa de respingere a solicitării de aplicare

a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatei Ulihina Cristina, întemeindu-

și această soluție pe motive ce rezultă din circumstanțele particulare speței,

gravitatea infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatei, în strictă conformitate cu

prevederile legale, fără a încălca drepturile inculpatei, garantate de art. 6, 7, 14, art.

4 a Protocolului 7 CEDO, art. 16, 26 din Constituția Republicii Moldova, iar careva

motive justificative ce ar combate poziția instanței de apel pe acest aspect nu se rețin

din textul recursului ordinar.

În privința motivelor invocate de recurent, precum că: „inculpata nu are

antecedente penale, a recunoscut vinovăția (or, conform art. 76 alin. (1), lit. f) Cod

penal recunoașterea vinovăției constituie o circumstanță atenuantă care urmează a

fi luată în vedere în procesul de individualizare a pedepsei penale conform art. 78-

79 Cod penal; în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală a depus o

cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în

9

cadrul urmăririi penale; se căiește sincer de cele săvârșite, iar aceasta urmează a

fi apreciată ca o circumstanță atenuantă; - comiterea faptei de către inculpata

Ulihina Cristina se datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa și

aceasta se tratează de narcomanie. Instanța de apel nu a apreciat just personalitatea

inculpatei, reieșind din scopul pedepsei aplicate, ce poate fi atins în absența

executării efective a acesteia raportat la consecințe negative pe care le implică

privarea de libertate, care are impact asupra sănătății, înstrăinarea față de familie,

copil și modul de viață, inculpata urma a fi condamnată cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, care va atinge scopul pedepsei penale de

corijare și reeducare, nefiind absolut necesară izolarea inculpatei de societate;-

instanța de apel nu a valorificat pe deplin sistemul de circumstanțe atenuante

reținute în speță;- raționamentul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, este

determinat de faptul că Ulihina Cristina și-a apreciat fapta social periculoasă încă

de la momentul săvârșirii infracțiunii, a manifestat o conduită bună, a depus

stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii și s-a împăcat cu mama sa, între

acestea nu mai există conflicte, a manifestat o comportare sinceră în tot cursul

procesului penal, greutatea poverii pedepsei aplicate acestei;”, Colegiul penal lărgit

atestă că reprezintă opinia subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată, or

circumstanțele menționate au fost luate în considerare de prima instanță și instanța

de apel la adoptarea soluției privind pedeapsa stabilită și modul de executare a

acesteia (f.d. 95 verso-47, vol. I, f.d. 158-164, vol. I), în coraport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite – una mai puțin gravă, dar o infracțiune prelungită cu intenție

directă (11 episoade, unele dintre ele fiind însoțite și de aplicarea violenței în

privința părții vătămate), precum și, fiind luate în considerare criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale prescrise în art. 75 Cod penal, totodată cu

respectarea cerințelor prevăzute de art. 90 alin. (1) Cod penal și de art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că în speță circumstanțe de aplicare a

suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 90 Cod penal, corect nu

au fost reținute de instanțele de judecată, care s-au expus argumentat pe acest aspect.

Mai mult, se notează că aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal

reprezintă un drept descriționar al instanței de judecată, care poate dar nu e obligată

să aplice instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, în dependență de

circumstanțele specifice fiecării cauze penale în parte.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

relevante contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a

expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra chestiunilor esențiale invocate în

apelul declarat de avocatul Cealic Zinaida în numele inculpatei Ulihina Cristina, iar

motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări

10

inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece decizia adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Cealic

Zinaida în numele inculpatei Ulihina Cristina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală privind-o pe Ulihina

Cristina XXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

11

Dosarul nr. 1ra-1990/2021

1-20028395-01-1ra-24092021

22 februarie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privind-o pe Ulihina Cristina XXX.

februarie 2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

avocatul Cealic Zinaida în numele inculpatei Ulihina Cristina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală

privind-o pe Ulihina Cristina XX, cu menținerea deciziei atacate.

penală, dar nu am fost de acord cu motivarea și soluția adoptată și am propus o altă

soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

și anume:

"De admis recursul ordinar declarat de către avocatul Cealic Zinaida în

numele inculpatei Ulihina Cristina, de casat total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală privind-o pe Ulihina Cristina

XXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău în alt

complet de judecată".

în pct. 1-5 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22

februarie 2022, nr. 1ra-1990/2021, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

Accept constatarea vinovăției inculpatei Ulihina Cristina în baza mijloacelor de

probă examinate de prima instanță, la fel consider că și calificarea acțiunilor

inculpatei este corectă în baza art. 3201 Cod penal, dar nu accept ignorarea

prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care a intrat în

vigoare la 31.12.2021 (în continuare Legea nr. 243), în speța dată.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege

organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei,

în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după

condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

12

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii

penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru

faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un

caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in

personam (relativ doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-

se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în

care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite

în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul

amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7

ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată

de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură

penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la

faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu

epuizează toate căile ordinare de atac.

Curtea Supremă de Justiție a rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din

aceea că, potrivit dispoziției art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile

definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele

de urmărire penală, procurori și instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea

Curții Constituționale nr. 10 din 16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica

Moldova, dreptul intern și cel internațional reprezintă un tot întreg, o structură

unitară. Așadar, în categoria actelor normative se includ și normele internaționale,

la care Republica Moldova este parte. Având în vedere că, prin interpretarea

prevederilor Convenției Europene, jurisprudența CtEDO face parte din dreptul

accesoriu la tratatul internațional (soft law), ea devine parte a dreptului intern. De

aici, modificarea jurisprudenței CtEDO echivalează cu modificarea actelor

normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu

13

poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza

toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în

sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c.

Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi

contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea

definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre

definitivă este și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu

mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă

căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale

acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu

excepția unor cazuri excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,

orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul

amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe

cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului

penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de consiliu și

va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii

de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

și (3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței,

poate hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru

a da posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii

nr. 243, plus să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi

de acord cu soluția, prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la

un proces echitabil.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243

în privința inculpatei Ulihina Cristina, deoarece nu văd interdicții la aplicarea Legii

14

nr. 243 în privința ei, pentru ce am propus o altă motivare a deciziei instanței de

recurs ordinar și o altă soluție, indicată în pct. 2 a prezentei Opinii separate, dar fără

a oferi vreo careva motivare în decizie, ceilalți judecători din Colegiu au ignorat

aplicarea Legii nr. 243 în speța dată, cu ce nu sunt de acord categoric.

Judecător Timofti Vladimir

15