1ra-1318/21 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP

1ra-1318/21 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1318/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către partea vătămată Maniuc Evgheni și de către avocatul Bordian Stanislav în

numele inculpatei Ceviuc Ecaterina, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021, în cauza penală privind-o pe

Ceviuc Ecaterina Xxxx, născută la xxxx, originară

din r-nul xxxx, s. xxxx și domiciliată în mun. xxxx,

str. xxxxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

2020, Ceviuc Ecaterina a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită, cu aplicarea

prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, pedeapsa de 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia conform art. 90 Cod penal, pe o perioadă de

probațiune de 4 ani.

De asemenea, a fost dispusă trecerea în contul statului a cheltuielilor judiciare

în mărime de 10460 lei și soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la data de 20

aprilie 2018, aproximativ la ora 02:00, aflându-se la domiciliul temporar în mun.

xxxx, str. xxxxx, ap. xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a inițiat-o ceartă cu

fostul concubin, Maniuc Evgheni, care este tatăl comun al copilului lor, xxxx, născut

pe xxxxxx. Pe fundalul stării de ebrietate a ambilor și a relațiilor ostile dintre ultimii

doi, care de o perioadă de timp nu mai conlocuiau și nu mai duceau o gospodărie

comună, Ceviuc Ecaterina, acționând în mod intenționat, urmărind scopul cauzării

1

vătămărilor corporale fostului concubin, Maniuc Evgheni, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al faptelor sale, fără să prevadă gravitatea urmărilor și

consecințelor acestora, dar acceptând posibilitatea producerii lor, prin manifestarea

atitudinii indiferente față de rezultatul prejudiciabil cauzat, i-a aplicat ultimului, cu

un cuțit, o lovitură în regiunea spatelui, cauzându-i, potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 201802D1247 din 04.07.2018, vătămare corporală gravă periculoasă

pentru viață, exprimată prin plagă înțepat-tăiată a hemitoracelui drept asociat cu

hemopneumotorace și emfizem subcutan.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatei Ceviuc Ecaterina în baza art.

2011 alin. (3), lit. a) Cod penal - violență în familie, adică acțiuni violente

intenționate în privința unui membru al familiei, care au cauzat vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății acestuia.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Ceviuc Ecaterina să fie recunoscută vinovată

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei.

De asemenea, să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare suportate în

legătură cu efectuarea expertizei, în sumă de 10460 lei.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță la aplicarea pedepsei, eronat a stabilit că comportamentul

victimei, faptul că inculpata întreține de una singură un copil minor și lipsa

pretenților de ordin material și moral din partea părții vătămate, constituie un cumul

de circumstanțe atenuante. Aceste circumstanțe nu sunt anumite condiții ce-i permit

atât inculpatei cât și altor persoane, să comită acțiuni violente față de această

persoană. În cazul acțiunilor provocatoare ale părții vătămate, Ceviuc Ecaterina

urma să apeleze la organele de drept, prin solicitarea la fața locului a poliției, dar nu

a comite acțiuni care au dus la cauzarea vătămării grave a integrității corporale sau

ale sănătății lui Maniuc Evgheni;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că, Ceviuc Ecaterina prin comiterea

acțiunilor de violență față de Maniuc Evgheni, a dus la efecte profund dăunătoare

ultimului. De remarcat că pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât

și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului

și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni;

- aplicarea pedepsei non-privative unei persoane care a săvârșit infracțiune

contra unui membru al familiei, contravine scopului pedepsei privind corectarea și

2

reeducarea vinovatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de violență

din partea sa;

- prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, prin valorificarea unor

circumstanțe reținute în favoarea inculpatei prima instanță nu a ținut cont în deplină

măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, precum gravitatea

infracțiunii, de motivul infracțiunii, a ignorat scopul direct a pedepsei și astfel, prin

suspendarea executării pedepsei, inculpata nu se va corecta și nu va fi restabilită

echitatea socială;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatei, condamnată pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatei de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală: întrucât, săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

2.2. Avocatul Babără Victor cu inculpata Ceviuc Ecaterina, care au solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatei să fie

recalificate din art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal în art. 157 Cod penal, cu încetarea

procesului penal, în legătură cu împăcarea părților.

În argumentarea apelului, apelanții au invocat că:

- învinuirea înaintată lui Ceviuc Ecaterina, este una ne concretă, neclară,

conține divergențe și circumstanțe de acuzare care se contrazic reciproc, adică fiind

una dubioasă - iar instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu

circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatei și întemeierea

soluției pe presupuneri;

- în procesul examinării cauzei penale de către prima instanță n-a fost dovedită

vina incriminată inculpatei Ceviuc Ecaterina, în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin (3) lit. a) Cod penal, nefiind demonstrată intenția inculpatei de a

provoca părții vătămate dureri fizice și psihice, or aceasta s-a apărat când a fost

atacată de partea vătămată, l-a împins pe acesta, care fiind în stare de ebrietate, a

căzut pe spate și s-a lovit în geamul de la fereastra balconului, primind leziunile

corporale indicate;

3

- prin sentință, contrar celor constatate de organul de urmărire penală, că

partea vătămată Maniuc Evgheni și inculpata Ceviuc Ecaterina nu mai conlocuiau

împreună și nu mai duceau o gospodărie comună, fiind constatări contradictorii;

- prima instanță a dat o apreciere faptului că la efectuarea expertizei judiciare

din 04 iulie 2018, de către organul de urmărire penală nu s-a pus întrebarea

expertului, dacă Maniuc Evgheni putea să primească leziunile corporale nu de sine

stătător;

- prin raportul de expertiză din 09.11.2018, nu a fost constatat cu certitudine

cu lama cărui cuțit au fost provocate leziunile corporale părții vătămate.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpată cu avocatul său și a fost

admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința primei instanțe în latura

pedepsei și cheltuielilor judiciare, rejudecată cauză și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ceviuc Ecaterina a fost

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a)

Cod penal și condamnată la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei

de tip semiînchis.

De asemenea, a fost dispusă încasarea de la Ceviuc Ecaterina, în beneficiul

statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor-judiciare, în sumă de

10460 lei.

În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că, inculpata Ceviuc Ecaterina a săvârșit infracțiunea incriminată

prevăzută de art. 2011alin. (3), lit. a) Cod penal, ce s-a demonstrat prin întreaga

sistemă de probe examinate și apreciată de către instanța de apel prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care coroborează între ele.

Instanța de apel a atestat că declarațiile inculpatei Ceviuc Ecaterina privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de

probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și

anume prin declarațiile părții vătămate și a martorilor nominalizați supra și probele

scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și

demonstrează incontestabil vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de violență

în familie.

De asemenea, instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatei Ceviuc

Ecaterina este prezentă latura obiectivă prevăzută la art. 2011 alin. (3) Cod penal, or,

în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedit faptul că Ceviuc Ecaterina la data de

20 aprilie 2018, aproximativ la ora 02:00, aflându-se la domiciliul temporar în

municipiul xxxxx, str. xxxxxx, ap. xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a inițiat

4

o ceartă cu fostul concubin, Maniuc Evgheni, unde i-a aplicat ultimului, cu un cuțit,

o lovitură în regiunea spatelui.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic alegațiile inculpatei cu privire

la ipoteza unui accident suferit de Maniuc Evgheni în timpul cerții cu inculpata, or

potrivit constatărilor medico-legale, ținând cont de caracterul și mecanismul

formării vătămării corporale pe corpul victimei infracțiunii, cauzarea plăgii descrise

în rezultatul căderii de la înălțimea proprie a acestuia, peste sticla geamului nu poate

fi realizată.

La fel, instanța de apel a reținut că potrivit concluziilor medico-legale, a fost

atestată producerea plăgii cu un obiect înțepător-tăietor, posibil cu lama cuțitului

ridicat de la locul infracțiunii (pachetul nr. 1). Aceste împrejurări obiective, combat

versiunea înaintată de inculpată și partea vătămată cu privire la căderea ultimului

peste geamul de la bucătărie și provocarea accidentală a rănii în urma tăierii cu

cioburile de sticlă.

Ce ține de declarațiile părții vătămate Maniuc Evgheni, instanța de apel a

conchis că acestea nu sunt în concordanță cu circumstanțele cauzei și cu starea de

fapt, în pofida obligației acestuia de a face declarații veridice.

Instanța de apel a atestat că declarațiile părții vătămate și a martorului audiat

în ședință, în coroborare cu procesul verbal de cercetare la fața locului din data de

20 mai 2018, raportul de expertiză judiciară Nr. 201802D1247 din 04 iulie 2018,

raportul de expertiză judiciară Nr. 20180500268 din 12 septembrie 2018, raportul

de expertiză judiciară Nr. 201808M0135 din 09 noiembrie 2018, toate probele fiind

apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării lor, demonstrează că inculpata Ceviuc Ecaterina a săvârșit fapta

incriminată.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul inculpatei, precum că

probele administrate și cercetate dovedesc că a fost comisă fapta prevăzută de art.

157 Cod penal, motivând că neglijența ca modalitate a imprudenței există atunci

când persoana nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei, nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, deși urma să le prevadă. Astfel, lipsa

de înțelegere a gradului prejudiciabil al faptei și al prevederii producerii rezultatului

ei deosebesc imprudența de toate celelalte modalități ale vinovăției.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a stabilit că

infracțiunea în cauză a fost comisă de inculpata Ceviuc Ecaterina prin intenție

directă, adică numita, în mod deliberat, urmărind scopul cauzării vătămărilor

corporale lui Maniuc Evgheni, din motive ostile și pe fonul stării de ebrietate, în

rezultatul cerții cu ultimul, i-a aplicat în regiunea spatelui o lovitură cu un obiect

tăietor-înțepător, care se presupune a fi cuțitul de bucătărie, nimerit la îndemâna

inculpatei în momentul conflictului.

5

Totodată, instanța de apel a conchis că la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatei în prezenta speță, prima instanță a pus accentul mai mult pe

personalitatea persoanei vinovate, fără a avea în vedere și alte criterii de

individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

În acest sens, instanța de apel a notat că prima instanță neîntemeiat a conchis

că împrejurările prezentei cauze penale, ce vizează personalitatea inculpatei, sunt

suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, or, deși inculpata

Ceviuc Ecaterina, anterior a fost atrasă la răspundere penală, nu s-a eschivat de la

examinarea cauzei penale, nu a recunoscut vinovăția incriminată, aceasta a comis o

infracțiune cu intenție, pentru care anterior a fost condamnată, care face parte din

categoria infracțiunilor mai puțin grave prin prisma art. 16 Cod penal, fapt ce denotă,

că sentința contestată la caz, urmează a fi casată în partea stabilirii pedepsei

inculpatei.

Instanța de apel a indicat că la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatei Ceviuc Ecaterina, a ținut cont de prevederile art. 6,

7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se

atribuie la categoria infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal,

de faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, de personalitatea inculpatei, care

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, este invalidă de gradul doi, are

la întreținere un copil minor.

Totodată, instanța de apel a remarcat că prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 07.07.2015, în baza art. 220 alin. (2), lit. a), c) Cod penal,

inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în baza art. 90 Cod penal, pe un termen de probă

de 2 ani.

În acest context, instanța de apel a conchis că deși s-a stabilit că, la moment

antecedentele penale sunt stinse, inculpata Ceviuc Ecaterina, deși a fost condamnată

anterior pentru proxenetism, aceasta nu a făcut concluzia de rigoare și a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Astfel, instanța de apel, a indicat că reieșind din circumstanțele cauzei și a

personalității inculpatei, urmărind în acest sens comportamentul ei în viața socială,

precum și cel de înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate a considerat că în

coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea

inculpatei, instanța de apel constată că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă

doar cu aplicarea unei pedepse în formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu

executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis în corespundere cu

prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal.

6

Mai mult, instanța de apel a reținut că pedeapsa privativă de libertate este

echitabilă în speță, va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatei, cât și a altor persoane, or, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința lui Ceviuc Ecaterina, este inoportună, în situația în care, inculpata,

deși anterior a fost condamnată pentru proxenetism, a comis o nouă faptă ce

atentează la relațiile sociale cu privire la solidaritatea familială.

Subsidiar, instanța de apel a menționat că prima instanță absolut neîntemeiat

a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, motivând prin prezența copilului minor la

întreținere, or acest fapt nu poate fi considerat ca circumstanță excepțională.

Având în vedere tipul infracțiunii și modalitatea săvârșirii acesteia, precum și

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, circumstanțe ce afectează grav, mai mult

asupra unui minor, instanța de apel a considerat că este gerșită concluzia primei

instanțe ca această circumstanță fiind o circumstanță excepțională, aceasta mai

degrabă fiind considerată ca circumstanță atenuantă.

Ce ține de cheltuielile judiciare, instanța de apel a conchis că cheltuielile

judiciare în suma totală de 10460 lei, suportate pentru efectuarea raporturilor de

expertiză judiciară urmează a fi achitate de inculpata Ceviuc Ecaterina în contul

statului, având în vedere că, la momentul derulării acțiunilor de urmărire penală

aceste cheltuieli au fost suportate de stat, deoarece, procesul penal era guvernat de

principiul prezumției nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul cercetării

judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatei, motiv din care, urmează

să recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat pentru efectuarea la caz, a

expertizelor judiciare.

4.1. Partea vătămată Maniuc Evgheni, care fără a face referire la vreun temei

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa, nefiind citat la nici o ședința

din instanța de apel, prin ce i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil garantat de

art. 6 CEDO;

- în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată, nu a fost de acord cu

concluzia expertului medico-legal, în ce privește calificarea leziunilor corporale

provocate;

- nu i-a fost explicat dreptul de a face cunoștință cu materialele cauzei penale

și cu dreptul de a solicita o expertiză medico-legală în comisie, deoarece de

7

gravitatea leziunilor corporale a depins și încadrarea acțiunilor inculpatei Ceviuc

Ecaterina;

- organul de urmărire penală, prima instanță și instanța de apel au calificat

incorect acțiunile inculpatei în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, și i-au stabilit

eronat o pedeapsă penală ilegală.

4.2. Avocatul Bordian Stanislav în numele inculpatei Ceviuc Ecaterina, care

indică temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 16) Cod de

procedură penală și solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție;

- învinuirea formulată inculpatei Ceviuc Ecaterina nu s-a confirmat, reieșind

din probele prezentate de partea acuzării și partea apărării;

- concluziile instanțelor de judecată de a o recunoaște pe Ceviuc Ecaterina

vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, în

temeiul raportului de expertiză judiciară nr. 20180500268 din 12 septembrie 2018,

or în cadrul cercetării judecătorești nu a fost probată "legătura de cauzalitate",

deoarece de către experți s-a constatat că "petele suspecte de pe cuțitul pentru legume

(m/ob. 7-9) sânge nu a fost depistat";

- dacă făptuitorul consideră, în mod întemeiat, că victima nu are calitate de

membru de familie, nu-i poate fi aplicată răspunderea în baza alin. (3) art. 2011 Cod

penal. Aceasta nu înseamnă însă că făptuitorul nu va răspunde pentru una dintre

infracțiunile specificate la art. 150, 151 sau 152 Cod penal, a căror prezență poate fi

pusă la îndoială;

- instanțele de judecată au operat cu un termen/noțiune care nu este prevăzută

de Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenței în

familie, nr. 45 din 01.03.2007, cât și în materia dreptului penal, anume termenul "fost

concubin", fiindu-i atribuit greșit părții vătămate calitatea de "membru al familiei",

cu alte cuvinte, Maniuc Evgheni nu poate fi subiect (victimă) a violenței în familie,

ce a dus la calificarea greșită a acțiunilor lui Ceviuc Ecaterina în baza art. 2011 Cod

penal;

- instanțele de judecată au ignorat declarațiile lui Ceviuc Ecaterina, și astfel

nu au pătruns în esența problemei de fapt, fiind prezentă discrepanță între cele

8

reținute de instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

a dus la pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate;

- instanțele de judecată nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 26, 27,

99-101 Cod de procedură penală, nefiind cercetate minuțios probele cauzei, nu a fost

apreciate fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept invocate în rechizitoriu,

neidicînd clar motivele pentru care au admis unele probe și respinse alte probe din

cele administrate;

- la încadrare juridică a faptelor în temeiul art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

conform semnelor "manifestată prin atitudine indiferentă față de rezultatul

prejudiciabil cauzat, i-a aplicat ultimului", instanța de fond a depășit limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, or asemenea calificative și circumstanțe nu au

fost invocate în acesta;

- nu s-a demonstrat latura subiectivă a infracțiunii, și în actul de învinuire nu

sunt indicate mijloacele, modul săvârșirii infracțiunii, după cum este prevăzut în

latura obiectivă (legătura de cauzalitate) și subiectivă, acuzarea limitându-se doar la

indicarea constatării expertizei medico-legale și a leziunilor corporale care au dus la

cauzarea vătămărilor grave părții vătămate.

procedură penală, au depus referințe:

5.1. Procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate, invocând că temeiurile de recurs indicate de recurenți nu persistă în

cauză, deoarece din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că just s-au constatat

circumstanțele de fapt și de drept, și corect s-a menținut sentința primei instanțe.

La fel, notează că argumentele invocate în cererea de recurs, au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, cărora aceasta le-a dat o motivare

corespunzătoare.

Totodată, a menționat că recurentul, de fapt își motivează contestația pe

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

materialului probator nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod

penal.

Cu referire la critica, că instanța de apel a examinat cauza în lipsa părții

vătămate Maniuc Evgheni, invocă că aceasta nu corespunde materialelor cauzei,

deoarece, fiind întreprinse măsuri de înștiințare despre locul, data și ora examinării

cauzei penale, acesta nu s-a prezentat și instanța de apel conducându-se de

prevederile art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, corect a dispus judecarea

cauzei în absența părții vătămate.

9

5.2. La 24 mai 2021, partea vătămată Maniuc Evgheni care pledează pentru

admisibilitatea acestora, cu casarea hotărârilor instanțelor de judecată și achitarea

inculpatei, invocând că fapta ce i se incriminează inculpatei nu a avut loc, or aceasta

a fost condamnată doar în baza constatărilor din raportul de expertiză medico-legală

nr. 201802D1247 din 04.07.2018, expertiză efectuată în lipsa sa, fiind constatat că

i-au fost provocate vătămări corporale grave, însă el a fost externat a treia zi de la

spital și într-o săptămână s-a reîntors la serviciu, simțindu-se foarte bine după

externare.

Mai invocă, că cauza penală a fost examinată de instanța de apel în lipsa sa, și

nu s-a demonstrat că anume Ceviuc Ecaterina i-a aplicat o lovitură cu un obiect

înțepător.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că potrivit textului recursului, avocatul Bordian Stanislav în

numele inculpatei invocă temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 16) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazie dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, norma de drept aplicată

în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Totodată, Colegiul penal atestă că partea vătămată Maniuc Evgheni, deși în

recurs nu indică vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, acestă invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil garatat de art. 6

10

CEDO prin faptul că nu ar fi fost citat pentru a participa la ședința instanței de apel,

cauza fiind examinată de instanța de apel în lipsa sa.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

atestă că motivele invocate de recurenți în argumentarea recursurilor nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, Colegiul penal notează că temeiul de recurs invocat de avocatul

Bordian Stanislav în numele inculpatei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, prin prisma aspectelor indicate de acesta, și criticilor că:

"instanțele de judecată au ignorat declarațiile lui Ceviuc Ecaterina, și astfel nu au

pătruns în esența problemei de fapt, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce a dus la

pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate", în prezenta speță nu s-au

confirmat, or prin hotărârea adoptată instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor relevante, invocate în apelul declarat de către apărător cu inculpata,

întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și

apreciate corect, și de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d. 8-15, vol. II), iar decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de

menținere în latura vinovăției și calificării a sentinței primei instanțe de condamnare

a inculpatei Ceviuc Ecaterina pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (3) lit. a) Cod penal, or just s-a reținut că din probele administrate se confirmă

prezența elementelor infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatei Ceviuc

Ecaterina, fiind confirmată cu certitudine legătura cauzală din acțiunile acesteia -

lovitura cu un obiect ascuțit (cuțit) în spatele părții vătămate cu cauzarea acestuia

vătămării corporale grave. În acest sens, se atestă că instanța de apel nu a comis vreo

eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei

contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurenților descrise la pct. 4.1., 4.2 a

prezentei decizii, prin care aceștia primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea

probelor de către prima instanță și instanța de apel, care în opinia lor nu confirmă

vinovăția inculpatei și că "instanțele de judecată nu au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 26, 27, 99-101 Cod de procedură penală, nefiind cercetate

minuțios probele cauzei, nu a fost apreciată fiecare probă separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt

și de drept invocate în rechizitoriu, neidicând clar motivele pentru care au admis

unele probe și respinse alte probe din cele administrate; nu s-a demonstrat latura

subiectivă a infracțiunii, și în actul de învinuire nu sunt indicate mijloacele, modul

săvârșirii infracțiunii, după cum este prevăzut în latura obiectivă (legătura de

11

cauzalitate) și subiectivă, acuzarea limitându-se doar la indicarea constatării

expertizei medico-legale și a leziunilor corporale care au dus la cauzarea

vătămărilor grave părții vătămate organul de urmărire penală, prima instanță și

instanța de apel au calificat incorect acțiunile inculpatei în baza art. 2011 alin. (3)

lit. a) Cod penal", însă instanța de recurs ordinar la aceste motive a recurenților,

atestă că nu pot fi acceptate, or contravin constatărilor corecte a instanței de apel în

prezenta speță, care just a indicat că "prima instanță corect a stabilit că infracțiunea

în cauză a fost comisă de inculpata Ceviuc Ecaterina prin intenție directă, adică

numita, în mod deliberat, urmărind scopul cauzării vătămărilor corporale lui

Maniuc Evgheni, din motive ostile și pe fonul stării de ebrietate, în rezultatul cerții

cu ultimul, i-a aplicat în regiunea spatelui o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător,

care se presupune a fi cuțitul de bucătărie, nimerit la îndemâna inculpatei în

momentul conflictului", ce sunt întemeiate pe întreg cumulul de probe descris,

verificat și apreciat de instanța de apel în decizia sa prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală (f.d. 8-15, vol. II), iar alegațiile recurentului nu sunt

întemeiate pe careva probe, fiind doar interpretative și declarative.

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin prisma

cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie cu

privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor

prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

Totodată, ce ține de alegațiile avocatului Bordeian Stanislav, că "părții

vătămate i-a fost atribuit greșit calitatea de membru al familei, instanțele de

judecată operând cu termenul de "fost concubin", ce nu este prevăzut de Legea cu

privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, nr. 45 din 01.03.2007, cât

și în materia dreptului, și astfel Maniuc Evgheni nu poate fi victimă a infracțiunii de

violență în familie", Colegiul penal atestă că nu pot fi acceptate, deoarece constituie

o interpretare subiectivă de către recurent a normelor legale, or potrivit prevederilor

art. 1331 lit. b) Cod penal, "prin membru de familie se înțelege în condiția de locuire

separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorț, rudele, afinii lor, copiii adoptivi,

persoanele aflate sub curatelă, persoanele care se află ori s-au aflat în relații

asemănătoare celora dintre soți (concubinaj)".

Colegiul penal notează că temeiul de recurs invocat de avocatul Bordian

Stanislav, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin prisma

aspectelor că nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate în acțiunile

inculpatei Ceviuc Ecaterina, și criticile că: "concluziile instanțelor de judecată de a

o recunoaște pe Ceviuc Ecaterina vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, în temeiul raportului de expertiză judiciară nr.

20180500268 din 12 septembrie 2018, or în cadrul cercetării judecătorești nu a fost

12

probată "legătura de cauzalitate", deoarece de către experți s-a constatat că "petele

suspecte de pe cuțitul pentru legume (m/ob. 7-9) sânge nu a fost depistat; nu s-a

demonstrat latura subiectivă a infracțiunii, și în actul de învinuire nu sunt indicate

mijloacele, modul săvârșirii infracțiunii, după cum este prevăzut în latura obiectivă

(legătura de cauzalitate) și subiectivă, acuzarea limitându-se doar la indicarea

constatării expertizei medico-legale și a leziunilor corporale care au dus la

cauzarea vătămărilor grave părții vătămate.", în prezenta speță nu s-au confirmat,

or în decizia adoptată instanța de apel a stabilit just prezența elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal în acțiunile inculpatei Ceviuc

Ecaterina, care la data de 20 aprilie 2018, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a inițiat

o ceartă cu fostul concubin, Maniuc Evgheni, unde i-a aplicat ultimului, cu un cuțit,

o lovitură în regiunea spatelui, cauzându-i vătămare corporală gravă, întemeindu-și

această soluție în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și apreciate

corect și de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d. 8-15, vol. II), în special declarațiile

părții vătămate și a martorului audiat în ședință, în coroborare cu procesul verbal de

cercetare la fața locului din data de 20 mai 2018, raportul de expertiză judiciară Nr.

201802D1247 din 04 iulie 2018, (în care s-a concluzionat că luând în considerare

aspectul morfologic al leziunii corporale constatate, producerea acesteia prin

cădere sau contact cu sticla geamului, nu poate fi realizată), raportul de expertiză

judiciară Nr. 20180500268 din 12 septembrie 2018 (în concluzia căruia e indicat că

pe firișoarele de tifon din petele de pe cuțitul pentru bucătărie (m/ob. 5,6 a fost

depistat sânge. Apartenența sângelui nu a fost determinată, posibil din cauza

cantităților infime a proteinelor necesare pentru astfel de examinare) și raportul de

expertiză judiciară Nr. 201808M0135 din 09 noiembrie 2018.

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat întregul cumul de probele

prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se

în decizie cu privire la motivele respingerii probelor și argumentelor părții apărării

și acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de

principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală, constatând

just ca demonstrată pe deplin vinovăția inculpatei Ceviuc Ecaterina în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar criticile recurenților

reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestora, în condițiile în care, instanța de

recurs ordinar nu identifică vreun temei de a interveni în decizia instanței de apel

sub aspectele invocate, or aceasta este legală și întemeiată.

Cât privește temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de

procedură penală, indicat de avocatul Bordian Stanislav, Colegiul penal conchide că

în textul recursului acesta nu specifică nici un argument în susținerea acestui temei

de recurs, prin urmare se atestă că acesta este invocat declarativ.

13

La fel, se resping ca inadmisibile și alegațiile părții vătămate că "în cadrul

urmăririi penale și în ședința de judecată, nu a fost de acord cu concluzia expertului

medico-legal, în ce privește calificarea leziunilor corporale provocate;- nu i-a fost

explicat dreptul de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și cu dreptul de a

solicita o expertiză medico-legală în comisie, deoarece de gravitatea leziunilor

corporale a depins și încadrarea acțiunilor inculpatei Ceviuc Ecaterina", or acesta

în prezenta speță nu a contestat cu apel sentința primei instanțe, care a fost

modificată în agravare de instanța de apel doar în latura pedepsei, și astfel acesta

prin prisma prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, are dreptul să o

conteste doar în latura pedepsei.

Ce ține de critica părții vătămate Maniuc Evgheni, precum că instanța de apel

a examinat cauza în lipsa sa, nefiind citat legal, prin ce i-a fost lezat dreptul la un

proces echitabil, Colegiul penal o respinge și notează că aceasta contravine

materialelor cauzei penale, or în adresa părții vătămate a fost expediată citație pentru

participare în ședința instanței de apel, iar potrivit avizului de recepție (f.d. 225, vol.

I), acestuia sub semnătură i-a fost înmânată această citație, însă ultimul în ședința

instanței de apel, din motive necunoscute nu s-a prezentat.

În privința criticii părții vătămate Maniuc Evgheni, privind stabilirea de către

instanța de apel inculpatei Ceviuc Ecaterina a unei pedepse penale ilegale, Colegiul

penal observă că aceasta este invocată în lipsa vreunor motive și astfel se apreciază

ca fiind una declarativă, iar instanța de recurs ordinar verificând decizia instanței de

apel și prin prisma acestui aspect, constată că instanța de apel a luat în considerare

circumstanțele comiterii infracțiunii și personalitatea inculpatei Ceviuc Ecaterina,

stabilind acesteia o pedeapsă echitabilă de 6 ani închisoare la limita minimă

prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, conducându-se în deplină

măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art.

7, 75 Cod penal, ținând cont și de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal,

în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare

și reeducare a inculpatei Ceviuc Ecaterina, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acesteia, cât și a altor persoane, or aceasta deși anterior a

fost judecată și condamnată pentru comiterea infracțiunii de proxenitism, nu s-a

reeducat și corectat dar a comis din nou o infracțiune, având antecedente penale

stinse, care caracterizează negativ persoana.

De asemenea, Colegiul penal atestă că motivele invocate de avocatul Bordian

Stanislav în cererea de recurs, sunt în majoritate similare cu cele invocate în apel,

descrise și în pct. 2.2. a prezentei decizii, în privința cărora instanța de apel în decizia

sa (f.d. 8-15, vol. II), s-a expus motivat, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

14

argumentat asupra fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale invocate în

apelul declarat de avocat cu inculpata Ceviuc Ecaterina, iar motivarea din decizia

acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de

recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursurile declarate sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată

Maniuc Evgheni și de către avocatul Bordian Stanislav în numele inculpatei Ceviuc

Ecaterina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

februarie 2021, în cauza penală privind-o pe Ceviuc Ecaterina Xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

15