1ra-24/2022 — art. 151 alin. 2 lit. d CP

1ra-24/2022 — art. 151 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-24/2022

(1-18163063-01-1ra-04012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Guțan Marcel în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021, în cauza penală privindu-l

pe

MODÎRCA Constantin XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.06.2018– 23.06.2020;

Instanța de apel: 26.08.2020– 29.09.2021;

Instanța de recurs: 04.01.2022- 09.02.2022.

c o n s t a t ă:

Constantin a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de

10 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Ionașcu Vasile a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirii să se pronunțe instanța în

ordinea procesului civil.

S-a încasat de la Modîrca Constantin în beneficiul statului, cheltuielile judiciare

în legătură cu efectuarea expertizei judiciare în cauza penală, în mărime de 57 lei.

Constantin la 06 aprilie 2015, aproximativ ora 18:00, fiind în înțelegere prealabilă și

de comun acord cu Babaian Andrei, prin participație simplă, aflându-se în casa

amplasată în XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică provocată de consumul

abuziv al băuturilor spirtoase, având scopul de a cauza vătămări corporale lui Ionașcu

Vasile, din motive huliganice, conștientizând urmările ce pot surveni, în rezultatul

acțiunilor sale, a inițiat un conflict cu Ionașcu Vasile și, acționând cu intenție directă,

i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu un băț peste suprafața capului, după care i-a

mai aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste suprafața capului și a

1

corpului, în timp ce Babaian Andrei de asemenea i-a aplicat mai multe lovituri cu

mâinile și picioarele în regiunea capului și corpului, cauzându-i părții vătămate Ionașcu

Vasile traumatism thoracic închis, manifestat prin fractura coastelor 7, 8, 9 pe stânga

și hemopeomotorace pe stânga, ce prezenta pericol pentru viață și conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 1213/D din 21.05.2015, se califica ca vătămare

corporală gravă.

Acțiunile lui Modîrca Constantin au fost calificate de organul de urmărire penală

ca vătămare intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, săvârșită de două persoane, adică infracțiunea prevăzută la

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod Penal.

avocatul Guțan Marcel în interesele inculpatului, care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea cererii de apel s-a indicat că acuzarea nu a prezentat probe suficiente

pentru a fi stabilită cu certitudine vinovăția inculpatului, iar instanța de judecată nu a

luat în considerație motivele expuse de apărător, fiind apreciate critic.

Modîrca Constantin nu a acționat cu intenție directă de a-i cauza vătămări

corporale grave, deoarece nu a fost realizată latura subiectivă a infracțiunii sub care a

fost pus sub învinuire– intenția directă, având în vedere că inculpatul i-a aplicat o

singură lovitură cu palma în regiunea feței, potrivit declarațiilor inculpatului, părții

vătămate și martorului audiați în cadrul cercetării judecătorești.

Această lovitură a fost aplicată fără scopul de a cauza survenirea urmărilor

prejudiciabile, adică sub formă de vătămări corporale grave periculoase pentru viață,

dar pentru a respinge atacul direct și imediat a părții vătămate Ionașcu Vasile îndreptat

împotriva sa în urma conflictului inițiat tot de partea vătămată care l-a atacat cu un

cuțit.

Nici partea vătămată Ionașcu Vasile, nici martorul ocular Babaian Andrei, audiați

în cadrul cercetării judecătorești, nu au menționat că inculpatul a aplicat mai multe

lovituri față de Ionașcu Vasile, cât și lovituri în alte regiuni ale corpului.

2021, apelul avocatului Guțan Marcel în interesele inculpatului a fost respins ca

nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat. Aceste împrejurări au

fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care

au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

2

Instanța de apel a evidențiat că alegațiile apărării în partea în care s-a solicitat

achitarea inculpatului pe motivul lipsei în acțiunile acestuia a componenței de

infracțiune, sunt declarative.

Instanța de apel a indicat că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 151

Cod penal, se caracterizează prin vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății,

care la rândul său a implicat producerea unor urmări prejudiciabile. Din punct de

vedere al laturii obiective, fapta infracțională de la alin. (2) lit. d) art. 151 Cod penal

cuprinde vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, care, la rândul său, a

implicat producerea unor urmări prejudiciabile secundare. În planul laturii subiective,

se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă.

La caz, instanța de apel a constatat cu certitudine că, vătămarea corporală a lui

Ionașcu Vasile a survenit ca urmare a aplicării unor lovituri de către inculpat și martorul

Babaian Andrei. În acest sens, instanța a concluzionat că, Modîrca Constantin în

momentul aplicării loviturilor lui Ionașcu Vasile, trebuia și putea să prevadă

posibilitatea survenirii urmărilor grave, care ar duce la vătămarea integrității corporale

și a sănătății, or, în condițiile în care inculpatul a văzut că victima este în stare de

ebrietate, nu a calculat și nu a luat în considerație forța cu care a aplicat loviturile, iar

după intensitate și în coraport cu cel care a suportat loviturile, are o forță majoră, care

în consecință a dus la cauzarea unor leziuni corporale periculoase pentru viață.

Instanța de apel a reținut că, atât potrivit declarațiilor inculpatului cât și a părții

vătămate și a martorului Babaian Andrei, între Modîrca Constantin și Ionașcu Vasile,

inițial a avut loc un conflict. Or, potrivit declarațiilor, aceștia au menționat că după ce

împreună cu victima au servit băuturi alcoolice, între Ionașcu Vasile și Modîrca

Constantin s-a iscat un conflict, iar ca rezultat inculpatul i-a aplicat victimei lovituri

peste cap și corp.

Astfel, instanța de apel a considerat că acțiunile inculpatului au fost calificate

corespunzător, iar careva temeiuri de încetare a procesului penal nu s-au atestat. În

privința lui Modîrca Constantin circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, însă ca

circumstanță agravantă a fost reținută săvârșirea infracțiunii prin orice formă de

participație.

S-a indicat că la individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 76, 77, 75 Cod penal și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață

ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, aplicând o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise, instanța

de apel precizând că pedeapsa pe art. 151 alin. 2 lit. d) Cod penal pe termen de 10 ani

în penitenciar de tip semiînchis, stabilită prin sentință este legală și proporțională

faptelor comise, și va constitui o metodă de corectare și reeducare a inculpatului.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 4), 5), 6), 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea

3

în această parte a unei noi decizii prin care inculpatul să fie achitat din motivul că în

acțiunile lui nu se conțin elementele constitutive ale componenței de infracțiune.

În motivare recurentul a indicat că:

- lui Modîrca Constantin i-a fost violat dreptul la un proces echitabil, instanța de

apel a refuzat nemotivat solicitările apărătorului de a întreprinde toate măsurile de

rigoare, de citare, de aducere silită, pornirea dosarului de căutare în privința lui Modîrca

Constantin, precum și solicitarea apărătorului de a interveni cu o interpelare către

Administrația Națională a Penitenciarelor de a informa instanța de judecată dacă

inculpatul nu se deține în penitenciare;

- instanțele de judecată nu a luat în considerație motivele invocate de apărător,

expuse atât în cadrul examinării cauzei penale în instanța de fond cât și în apel și au

fost respinse ca nefondate;

- lipsesc probe incontestabile care ar confirma vinovăția lui Modîrca Constantin

în săvârșirea infracțiunii incriminate;

- partea apărării consideră că probele anexate la dosarul penal dovedesc

nevinovăția lui Modîrca Constantin în infracțiunea incriminată de către partea acuzării,

nefiind combătute aceste probe în nici un fel de către acuzatorul de stat;

- Modîrca Constantin nu a acționat cu intenție directă de a-i cauza vătămări

corporale grave, lovitura a fost aplicată fără scopul de a urmări survenirea consecințelor

prejudiciabile dar pentru a respinge atacul direct și imediat al părții vătămate Ionașcu

Vasile îndreptat împotriva sa în urma conflictului inițiat tot de partea vătămată, care l-

a atacat cu un cuțit;

- partea vătămată Ionașcu Vasile și martorul ocular Babaian Andrei nu au

menționat că inculpatul a aplicat mai multe lovituri față de Ionașcu Vasile, cât și

lovituri în alte regiuni ale corpului.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

4

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că avocatul Guțan Marcel

invocă temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 8) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 4)

judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când participarea lui era

obligatorie potrivit legii; 5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără

citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta

și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; 6) hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii

sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Cu referire la temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 5) Cod de procedură

penală, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate, or, conform materialelor cauzei

instanța de apel nu a încălcat procedurile de citare a părților, executând citarea multiplă

a inculpatului la proces, însă scrisorile cu citații s-au returnat cu mențiunea pe aviz de

recepție nereclamat. Inculpatul a fost prezent în instanța de fond și împreună cu

apărătorul său au înaintat cerere de apel. Prin urmare, inculpatul cunoștea cu certitudine

că cauza urma să fie examinată în instanța de apel, însă careva cereri din partea

inculpatului sau prin intermediul avocatului nu au fost prezentate, ce ar motiva absența

la ședința de judecată. Astfel, argumentul recurentului că instanța de apel nu a luat toate

măsurile necesare de a asigura prezența inculpatului la ședințele de judecată este

neîntemeiat. La acest aspect, Colegiul penal menționează și faptul că inculpatul nu

putea fi anunțat în căutare în propriul apel.

Cât privește temeiul de recurs invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că, nu a stabilit nici o

argumentare corespunzătoare în susținerea acestui temei, criticarea deciziei instanței

de apel în sensul temeiului invocat poartă un caracter formal și respectiv invocând doar

dezacordul cu hotărârile instanțelor inferioare.

Referitor la argumentele în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, Colegiul penal le constată ca declarative și nu pot fi

acceptate, or, aceste argumente au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe

cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios

și veridic răspunsuri în sentința adoptată și în decizia instanței de apel.

Verificând argumentele recurentului, în sensul că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or

instanțele de judecată, judecând cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art. 101

Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

5

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Modîrca Constantin în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, concluzie pe care

instanța de recurs o însușește.

În descriptivul deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel a dezbătut

prin mai multe argumente invocările ce vizau nevinovăția inculpatului pe ambele

infracțiuni și a dispus condamnarea cu închisoare a inculpatului

Pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului de către instanța de apel în corespundere cu prevederile legale, fiind una

echitabilă și proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât

și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate. Prin

urmare, criticile recurentului nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin.(1), (5), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii incriminate

nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării

cauzei au fost administrate probe care au confirmat cu certitudine vina lui, iar cele

invocate de recurent prin prisma criticii materialelor cauzei sunt apreciate de către

instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se

scopul evitării răspunderii penale.

Mai mult, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Astfel, Colegiul penal conchide că, temeiurile de casare invocate nu și-au găsit

confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Or,

prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă

a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei

infracțiuni, a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate, a martorilor și raportului

de expertiză medico-legală nr. 1213/D din 21.05.2015 examinate în cadrul ședinței

instanței de apel, decizia contestată, fiind bine argumentată la acest capitol.

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței,

conform jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Pe cale de consecință, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt

urmate de o motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de

6

recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii. Adică completarea cererilor de recurs cu argumente de

drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară

principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocatul Guțan Marcel în numele inculpatului nu și-

au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Guțan Marcel în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe MODÎRCA Constantin XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

7