1ra-571/2023 — Art. 201/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 05 mai 2022, pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Modîrcă Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a dispus a pune în executare sentință din data rămânerii definitive, cu calcularea termenului executării pedepsei în privința lui Modîrca Vitalie din data 05.05.2022, cu includerea în termenul pedepsei a duratei aflării acestuia în stare de arest preventiv, de la 12.03.2022, ora 10:16 min. până la 05.05.2022. A fost menținută față de Modîrca Vitalie măsura preventivă – arestul preventiv prelungită prin încheierea Judecătoriei Strășeni, sediul central din 06.04.2022, până la intrarea sentinței în vigoare. S-a dispus a fi încasat de la inculpatul Modîrca Vitalie în beneficiul bugetului de stat suma de 3 658 (trei mii șase sute cinzeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a constatat că, Modîrca Vitalie, la data de 11.03.2022 în jurul orei 21:30, în timp ce se afla la domiciliul în satul XXXXX str. XXXXX, r-nul xxxxxx, a inițiat un conflict cu concubina sa cet. Botnari Ana, a.n. 1996 care conform art. 1331 din Codul penal este membru de familie, respectiv, acționând cu intenție directă și dându-și seama de acțiunile sale infracționale, i-a aplicat mai multe lovituri cu o țeavă metalică și un par din lemn pe diferite părți ale corpului, în urma cărora, la 12.03.2022 a survenit decesul victimei din cauza șocului traumatic hemoragic. Conform raportului cu nr.202231C0021 din 12.03.2022 s-a constat că, moartea cet. Botnari Ana a survenit peste 20-30 minute după primirea vătămărilor corporale, cu 3-4 ore în urmă până la efectuarea necropsiei, în rezultatul șocului hemoragie și traumatic instalat în rezultatul : TACC cu hemoragie 2 abundentă intracerebrală, hemoragiei retroperitoniale pe dreapta, plăgilor conteze a feții și capului, multiplelor echimoze și excoriații a fetii, cutiei toracice, membrilor- care sa-u format sub acțiunea traumatic a unui corp contondent- dur, prin lovire de aproximativ 30- 35 de lovituri peste diferite pârți ale corpului, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămări corporale grave și sunt în legătură direct decesul. Formarea vătămărilor corporale descrise mai sus, de la o simplă cădere, ori automutilare-se exclude categoric. Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Modîrcă Vitalie a comis infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal – acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Pretula Carolina- Carelia în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, emiterea în privința lui Modîrcă Vitalie a unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse mai blânde. 3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat că: - pedeapsă ce a fost aleasă este una prea aspră în raport cu circumstanțele în care s-au produs evenimentele; - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, mai cu seamă în partea ce ține de individualizarea pedepsei penale pentru condamnat și soluționării chestiunii dacă pedeapsa penală stabilită trebuie să fie executată real; - sentința este una incompleta, deoarece nu oferă răspuns la toate motivele importante invocate in sprijinul apărării, iar nemotivarea unei hotărâri judecătorești încalcă dreptul părților la un proces echitabil, garantat 2 de art. 6 alin. 1 CEDO; - în speță, instanța nu a luat în considerate faptul că cet. Modîrca Vitalie se căiește sincer de fapta comisă, are о atitudine sinceră și că a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, are doi copii minori la întreținere și este unicul întreținător al familiei; - aflarea sa în stare de arest nu va contribui la reeducarea, conștientizarea sau responsabilizarea sa, din contra starea sa de sănătate fizica și psihică în acel mediu s-ar putea agrava, având în vedere ca în Penitenciarul 13 condițiile de detenție sunt degradante si inumane, iar acest fapt nu necesită a fi probat având în vedere multitudinea dosarelor pierdute de Republica Moldova la CtEDO, confirmă acest fapt. - instanța nu a ținut cont de prevederile art. 7 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2022 a fost respins ca nefondat, apelul avocatului Pretula Carolina- Carelia în numele inculpatului și menținută sentința fără modificări. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul Modîrca Vitalie a săvârșit infracțiunile incriminate prevăzute de a art. 2011 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – violența în familie manifestată prin acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul persoanei. Instanța de apel a statuat că prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat concluzia instanței de apel că ea nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. Reiterând în decizie declarațiile inculpatului depuse în prima instană și în instanța de apel și conținutul probelor administrate la caz, instanța de apel a constatat că pe deplin a fost dovedită vina inculpatului Modîrca Vitalie de „violența în familie manifestată prin acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, soldată cu decesul persoanei”, acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art. 2011 alin. (4) Cod penal, iar personalitatea acestuia poate fi supusă răspunderii penale. Instanța de apel a reținut că Modîrca Vitalie a săvârșit o infracțiune 3 deosebit de gravă cu intenție, în calitate de circumstanțe atenuante instanța a constatat căința sinceră, iar în calitate de circumstanță agravanta - comiterea infracțiunii în stare de ebrietate și cu o desebită cruzime. S-a mai statuat că inculpatul a beneficiat de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzută de Lege. Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat de partea apărării, referitor la faptul că instanța de fond la stabilirea pedepsei, nu au ținut cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, neluînd în considerație că inculpatul a recunoscut vina în cele comise și căința sinceră a acestuia. În sensul dat, în decizie s-a menționat că scopul pedepsei penale nu este ca aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că pedeapsa nu trebuie privită ca „prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății, inclusiv prin prisma principiilor proporționalității și cel al echității lor. Instanța de apel a considerat că, în speță prima instanță a respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, precum și a luat în considerație atitudinea acestuia față de consecințele survenite, ținând cont de gravitatea acesteia, de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de faptul că prin acțiunile sale inculpatul a atentat la viața unei persoane care se clasifică ca vătămare gravă. Din considerentele nominalizate, instanța de apel a apreciat că pedeapsa principală stabilită și individualizată de către instanța de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în limitele prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia Modîrcă Vitalie a fost condamnat, prin urmare, decizia contestată în această parte cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În aceiași ordine de idei, instanța de apel nu a admis solicitarea avocatului privind aplicarea unei pedepse mai blînde în privința inculpatului Modîrca Vitalie, în situația în care a constatat că, inculpatului i-a fost numită o pedeapsa proporțională cu gravitatea acesteia.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Pretula Carolina-Carelia în numele inculpatului, prin care neinvocând incidența dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, 4 solicită admiterea recursului ordinar, casarea integrală a sentinței și a deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată lui Modîrcă Vitalie o pedeapsă mai blândă. 5.1 În susținerea recursului, avocatul Pretula Carolina-Carelia menționează următoarele: - decizia este una incompletă, deoarece nu oferă răspuns la toate motivele importante invocate în sprijinul apărării, iar nemotivarea unei hotărâri judecătorești încalcă dreptul părților la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 CEDO; - constatarea instanței de apel dată în partea descriptivă a deciziei este una contradictorie și contravine cu soluția din partea rezolutivă a deciziei contestate.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. La caz, Colegiul penal reține că recursul depus are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de 5 instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente, nu se va expune referitor la aceste aspecte. Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că partea apărării consideră că inculpatului Modîrca Vitalie i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră, însă analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive. Cu privire la eroarea de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs conchide că pedeapsa aplicată inculpatului Modîrca Vitalie este echitabilă și în conformitate cu legea. Colegiul penal menționează că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, or conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu – gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte – persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. Din actele cauzei rezultă că, prin sentință, lui Modîrca Vitalie, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost 6 stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, soluție menținută și de către instanța de apel. La individualizarea pedepsei lui Modîrca Vitalie, instanța de apel a reținut săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave cu intenție, în calitate de circumstanțe atenuante - căința sinceră, iar în calitate de circumstanță agravanta - comiterea infracțiunii în stare de ebrietate și cu o deosebită cruzime. Infracțiunea prevăzută la art. 2011 alin. (4) Cod penal prevede în calitate de pedeapsă doar închisoarea, de la 12 la 15 ani. Ținând cont de faptul că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Modîrca Vitalie a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei cu închisoare (limitele noi fiind de la 8 ani la 10 ani). Colegiul penal statuează că instanța de apel corect a menținut sentința primei instanțe, prin care i-a aplicat inculpatului Modîrca Vitalie pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, conducându-se în prim plan de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal. Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit confirmarea criticile recurentului vis-a-vis de pedeapsa individualizată inculpatului, deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75-78 Cod penal. Totodată, în ce privește temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, instanța de apel explicit și-a motivat soluția de menținere a sentinței, dând răspuns argumentat la toate argumentele părții apărării formulate în cererea de apel. Astfel, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile legii penale, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea inculpatului și pericolul social al infracțiunii săvârșite. Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20). Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe 7 care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, statuează că, temeiurile invocat de către avocatul Pretula Carolina-Carelia, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pretula Carolina-Carelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui Modîrca Vitalie XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 10 august 2023. Președinte Guzun Ion Judecători Daguța Sergiu Eremciuc Ghenadie 8