1ra-618/2023 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 1 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6, 10 CPP
1ra-618/2023 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-618/2023
1-22070803-01-1ra-20042023
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
28 iunie 2023 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Guzun Ion,
Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris,
examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a
recursului ordinar declarat de către avocatul Polivenco Victor în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel
Bălți din 08 februarie 2023, în cauza penală în privința lui
Chirica Gheorghi XXXXX, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în r-ul xxxx, s. xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 20.05.2022 – 22.09.2022;
Instanța de apel: 13.10.2022-08.02.2023;
Instanța de recurs: 20.04.2023 – 28.06.2023.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 22 septembrie
2022, pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, Chirica Gheorghi a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și condamnat în
baza acestei Legi, ținând cont și de prevederile art. 3641 pct. (8) Cod de
procedură penală la o pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 2
(doi) ani.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită o pedeapsă definitivă
pentru cumul parțial de sentințe din pedeapsa aplicată, fiindu-i adăugat în
întregime la pedeapsa neispășită sub formă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni
închisoare, fără amendă, stabilită prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul
Glodeni) din 04.04.2018, o pedeapsă definitivă pe un termen de 5 ( cinci) ani,
închisoare, fără amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Termenul pedepsei s-a dispus a fi calculat de la data pronunțării
sentinței 22.09.2022, cu includerea în acest termen a termenului aflării
acestuia în stare de arest preventiv de la 05.09.2022 până la 22.09.2022.
Măsura preventivă aplicată față de Chirica Gheorghi sub formă de arest
1
preventiv, a fost menținută, până la devenirea sentinței definitive.
Demersul acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată,
a fost admis și s-a dispus încasarea de la Chirica Gheorghi în contul statului
cheltuielile judiciare în sumă de 448 ( patru sute patruzeci și opt) lei.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a
constatat că, Chirica Gheorghi, la data de 16.04.2022, aproximativ la orele 15:00,
fiind în stare de ebrietate alcoolică grad avansat, aflându-se la domiciliul său situat în
s. xxxxx, r. xxxxx, în urma unui conflict cu concubina sa, Arceanis Diana, a.n.
1984, care îi este membru de familie potrivit prevederilor art.1331 lit. a) Cod penal,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor
și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă
îndreptată la atingerea scopului său, dând dovadă de o brutalitate ieșită din comun,
ca rezultat a unui conflict apărut între el și concubina sa, Arceanis Diana din motiv
că ultima se afla în stare de ebrietate alcoolică și îi este infidelă, a început să se
răzbune pe ea, exprimându-se în adresa ei cu diferite cuvinte necenzurate și expresii
jignitoare, care înjosesc onoarea și demnitatea persoanei, a agresat-o fizic pe ultima,
îmbrâncind-o, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu un obiect din lemn pe
diferite părți ale corpului, iar ca rezultat al acțiunilor sale infracționale, partea
vătămate a primit, potrivit Raportul de expertiză judiciară nr.202238D0042 din data
de 07.05.2022, leziuni corporale sub formă de plagă contuză în regiunea temporală pe
stânga, echimoze în regiunea feței, toracelui pe stânga, brațului și antebrațului stâng,
edem, hemorage și plagă contuză în regiunea buzei inferioare.
Leziunile corporale depistate au fost produse prin mecanism de lovire cu un
corp(-uri) dur(-e) contondent(-e), de formă alungită, inclusiv și cu un obiect din
lemn, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății
de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară a
integrității corporale. Localizarea și caracterul morphologică al leziunilor corporale,
depistate la Arceanis Diana, exclud producerea lor de sine stătător.
Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Chirica
Gheorghi a comis infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal
–violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în
privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente,
soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Racoviță Ion și cu apel
suplimentar de către avocatul Polivenco Victor, prin care au solicitat
atenuarea pedepsei, prin aplicarea muncii neremunerate în folosul
comunității în mărime de 120 ore, lăsând în temeiul art. 85 alin. (1) și art. 87
alin. (1) Cod penal executarea separată a pedepsei închisorii de 4 ani 7 luni,
stabilită prin sentința judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 04.04.2018, cu
2
păstrarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal, în vederea suspendării ei
condiționate, dat fiind comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, față de care
își manifestă căință sinceră, conștientizarea periculozității faptei săvârșite
manifestată prin apelarea ambulanței imediat după comiterea infracțiunii,
lipsa circumstanțelor agravante, precum și solicitarea victimei de a nu fi
pedepsit aspru, urmând a i se exclude din soluția adoptată agravanta –
săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, neîncriminată prin
rechizitoriu.
Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 08
februarie 2023 a fost respins ca nefondat, apelul avocatului Racoviță Ion și cel
suplimentar al avocatului Polivenco Victor în numele inculpatului Chirica
Gheorghi și menținută sentința fără modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că la faza
urmării penale, în instanța de fond și cea de apel, inculpatul Chirica Gheorghi
și-a recunoscut integral fapta comisă, dovedită prin probele administrate,
depunând declarații benevole în ce privește circumstanțele comiterii ei;
împrejurările expuse colaborând întru-tot cu ansamblul probelor
administrate în prezenta cauză, căror instanța de fond li-a dat o apreciere
obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de
vedere al concludenții, utilității, pertinenței, veridicității și coroborării
reciproce, cu expunerea nemijlocită în conținutul procesului-verbal al ședinței
de judecată și sentința pronunțată pe caz, motivare pe care instanța de apel a
acceptat-o și pentru a evita repetarea ei inutilă a însușit-o
Constatând cu certitudine vinovăția inculpatului Chirica Gheorghi la
comiterea infracțiunii, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei
penale s-a dat deplină eficiență prevederilor articolelor 61, 75 Cod penal ce
determină scopul pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a ei,
în special cele de la art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală ce garantează
vinovatului reducerea cu 1/3 a termenului pedepsei închisorii în cazul
acceptării examinării cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi
penale, corect reținând, că scopul pedepsei penale este cel de restabilire a
echității sociale și corectarea celui vinovat, întru prevenirea comiterii atât de
către el, cât și de către alte persoane a faptelor penale cu conținut analogic.
Instanța de apel a reținut că, numindu-i inculpatului pedeapsa închisorii,
prima instanță a ținut cont de personalitatea lui, or, Chirica Gheorghi nu este
la prima abatere de legea penală, anterior la fel fiind condamnat pentru
comiterea de infracțiuni, una din care fiind însoțită de acte violență împotriva
persoanei (f.d. 135-140).
Instanța de apel a atestat că precedenta condamnare nu l-a făcut să
conștientizeze rolul educativ a pedepsei, precum și cel de prevenire a
3
continuării activității criminale, ceea ce-i determină caracterul criminal stabil
și lipsa dorinței de corectare. Iar pentru excluderea recidivării și prevenirea
comiterii de noi fapte antisociale pasibile răspunderii penale, pedeapsa
închisorii lui numită pe termenul stabilit este una imperioasă, mai cu seamă,
că este numită pentru cumul de sentințe.
Instanța de apel a menționat că acordul părții vătămate pentru numirea
față de inculpat a unei pedepse neprivative de libertate nu constituie temei de
atenuare a pedepsei penale. Conduita inculpatului imediat dubă săvârșirea
infracțiunii, exprimată prin chemarea ambulanței la locul faptei în vederea
acordării ajutorului medical victimei, în cumul cu celelalte circumstanțe
atenuante, instanța de apel a considerat că și-a consumat ponderea de
atenuare prin instituirea pedepsei sub limita maximă disponibilă ulterior
efectuării reducerii prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Cât despre reținerea în sarcina inculpatului, în ordinea art. 77 Cod penal,
a circumstanței agravante neprevăzută în rechizitoriu, instanța de apel a
exclus-o fără a interveni asupra pedepsei individualizate prin sentința
instanței de fond, or, a considerat că atât categoria pedepsei, precum și
cuantumul acesteia, este cu precădere determinat de faptul comiterii
infracțiunii în perioada de probă instituită față de Chirica Gheorghi prin
sentința judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 04.04.2018.
Instanța de apel a reținut că aprecierea instanței, la determinarea
modului de executare a pedepsei privative de libertate, trebuie să se
fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă
la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancționator și educativ, poate fi
realizat și în lipsa executării efective a acesteia. Evaluarea eronată ar putea
induce la aplicarea unei pedepse prea blînde, insuficientă de a realiza inclusiv
scopul de prevenire a săvîrșirii altor infracțiuni.
La caz, instanța de apel a constatat că scopul preventiv al pedepsei
penale, de a împiedica răul neîndreptățit să devină cronic, poate fi asigurat
prin stabilirea pedepsei privative de libertate și cu executarea reală a acesteia.
Instanța de apel a considerat inacceptabilă cerința apărării de a menține
față de Chirica Gheorghi prerogativele art. 90 Cod penal, aplicate în raport cu
pedeapsa închisorii instituită prin precedenta sentință de condamnare,
cumulată la cea pronunțată pe caz. Or, săvârșind o nouă infracțiune în
termenul perioadei de probațiune, inculpatul a dezamăgit încrederea că este
predispus de a sta pe calea corijării în afara executării reale a pedepsei sub
formă de închisoare.
Respectiv, instanța de apel a fost solidară concluziei instanței de fond în
partea numirii definitive spre executare a pedepsei de 5 ani închisoare față de
Chirica Gheroghi, considerând că în acest fel poate fi asigurată abandonarea
4
de către infractor a conduitei criminale și, în cele din urmă, reeducarea lui în
scopul prevenirii de noi infracțiuni.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, prin care invocând
incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal,
solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța
de apel în alt complet de judecată.
5.1 În susținerea recursului, avocatul Polivenco Victor menționează
următoarele:
- prin decizia instanței de apel nu au fost apreciate circumstanțele de fapt
și de drept invocate de apărare prin apelul suplimentar în numele
inculpatului Chirica Gheorghi, în latura imposibilității aplicării prevederilor
art. 90 alin. (11) Cod penal de către prima instanță;
- circumstanțele comiterii infracțiunii, comportamentul inculpatului în
cadrul desfășurării urmăririi penale și personalitatea acestuia denotă
posibilitatea atingerii scopului pedepsei penale prin suspendarea
condiționată a executării pedepsii cu închisoarea aplicată prin sentința
pronunțată;
- instanța de apel a adoptat o soluție neclară, fără a se expune pe
aspectele esențiale menționate supra, lăsând fără o apreciere cuvenită
argumentelor invocate de apărător în raport cu circumstanțele cauzei penale,
prin ce a fost afectată soluția adoptată.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care
pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat,
în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod
de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de
apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
5
dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera
de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază
criticile, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 6) și 10) alin. (1) art.
427 Cod de procedură penală, referindu-se la situația în care instanța de apel
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-a aplicat pedeapsă individualizată
contrar prevederilor legale.
Totodată, Colegiul penal atestă că, în esență, recurentul este de acord cu
starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea
juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel, în
principal, cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării
materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele.
Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în
parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare
în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei
penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează
sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,
având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,
ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului
acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare,
6
dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului
de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului
trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se
corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei poate fi
atins și prin suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe un
termen de probă.
Din actele cauzei rezultă că prin sentință, Chirica Gheorghi a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza a art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal,
la 2 ani închisoare. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită o
pedeapsă definitivă pe un termen de 5 ani închisoare, fără amendă, cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, soluție ce a fost menținută
și de către instanța de apel.
Analizând argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5. din decizie), se
atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor
contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în
mod concludent că instanțele de fond legal și întemeiat au constatat și
apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei
aplicate inculpatului Chirica Gheorghi, în strictă conformitate cu prevederile
normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, inclusiv ale
articolelor 6, 7, 16, 61, 75, 85 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală,
conform căror pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La
stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,
de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,
precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, după pronunțarea
sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a
săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau
parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei
stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de
sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea
unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin
sentința anterioară a instanței de judecată. Inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de
7
reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul
pedepsei cu închisoare.
În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că, în cazul
care inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și a solicitat
examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură
penală, dar a comis infracțiunea în termenul de probațiune, fiind una mai
puțin gravă, care se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani, iar art.
90 alin. (10) și 85 alin. (1), (3) Cod penal, prescriu clar că dacă, după
pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,
condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în
întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea
neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în
cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită
pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei
pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată, o soluție de
pedeapsă penală mai blândă decât cea aplicată inculpatului va fi lipsită de
orice suport legal, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu
gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a
scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării
ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a
altor persoane.
Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând
pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale și au motivat
aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor
circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,
și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o
pedeapsă privativă de libertate, va asigura scopul pedepsei, din care motiv
nu pot fi reținute argumentele recurentului privind aplicarea unei pedepse
mai blânde în privința inculpatului Chirica Gheorghi.
În consecință, Colegiul conchide că hotărârea recurată corespunde
tuturor prevederilor legii, este întemeiată, iar temeiurile invocate de recurent
nu persistă în cauză, astfel, instanța de recurs concluzionează asupra
inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.
Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul
vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de
apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie
asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de
condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).
8
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Polivenco
Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al
Curții de Apel Bălți din 08 februarie 2023, în cauza penală în privința lui
Chirica Gheorghi XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 10 august 2023.
Președinte Guzun Ion
Judecători Țurcan Anatolie
Talpă Boris
9