1ra-2129/2021 — art. 264 prim alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 prim alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-2129/2021 — art. 264 prim alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-2129/2021
1-20016982-01-1ra-17112021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 ianuarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Popa Marin în numele inculpatului Nour Vitalie, prin care se solicită casarea
parțială a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 26 martie 2020 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2021, în cauza penală în
privința lui
Nour Vitalie XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond: 07.02.2020 − 26.03.2020;
Instanța de apel: 13.08.2020 − 05.10.2021;
Instanța de recurs: 17.11.2021 − 26.01.2022.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 26 martie 2020, cauza
fiind judecată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Nour Vitalie XXXXX a fost
recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2641
alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității în mărime de 150 (una sută cincizeci) ore.
1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că Nour
Vitalie, la data de 28 octombrie 2019, aproximativ la ora 00:00 - 00:02, pe drumul de acces
în s. XXXXX, fără a deține permis de conducere, a condus mijlocul de transport de model
„Audi” cu n/î XXXXX și a fost stopat de către colaboratorii de poliție pentru verificarea
actelor, fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate,
1
conform art. 438 alin.(2) Cod contravențional, i s-a propus de a fi supus testării
alcooscopice, în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, dar ultimul a refuzat
categoric.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost
încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică refuzul și împotrivirea conducătorului
mijlocului de transport de la testarea alcooscopică, săvârșite de către o persoană care nu deține
permis de conducere.
Nefiind de acord cu sentința nominalizată, împotriva acesteia a declarat apel
avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului Nour Vitalie, care a solicitat admiterea
cererii de apel, casarea sentinței, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Nour Vitalie pentru
comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal să-i fie stabilită o
pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
În motivarea cererii de apel, apărătorul a menționat că prima instanță, la stabilirea
unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, nu a ținut cont
de faptul că inculpatul Nour Vitalie a comis o infracțiune ușoară, a recunoscut integral
vinovăția, nu are antecedente penale, s-a căit de cele comise, a solicitat examinarea cauzei
penale în ordinea prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală. Mai mult, inculpatul
fiind audiat în ședința de judecată, a declarat că recunoaște vinovăția sa pe deplin,
totodată solicitând instanței să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal,
deoarece în cazul aplicării unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității el va fi în imposibilitate să o execute, pe motiv că o are la întreținere pe
bunica sa, care este în etate, precum și cei 3 copii minori ai săi, fiind necesar sa se afle la
domiciliu.
Concomitent, apelantul a considerat că apelul a fost depus în termen, dat fiind că,
atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia nu au fost prezenți la pronunțarea sentinței,
deoarece în Republica Moldova era declarată stare de urgență în legătură cu răspândirea
virusului COVID 19, iar sentința de condamnare a fost expediată prin poștă abia la data
de 25 mai 2020, fapt confirmat prin ștampila de expediere. În așa mod, apelantul a
explicat că termenul de atac începe a curge din momentul recepționării sentinței
motivate, adică la data de 27 mai 2020 (în corespundere cu ștampila de pe plic).
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2021,
apelul declarat a fost respins, ca fiind depus peste termen, cu menținerea sentinței fără
modificări.
3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a reiterat că, în
corespundere cu prescripțiile art. 415 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecând cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii: 1) respinge apelul,
2
menținând hotărârea atacată, dacă: a) apelul a fost depus peste termen, cu excepția cazurilor
prevăzute în art. 402; b) apelul este inadmisibil; c) apelul este nefondat; 2) admite apelul, casând
sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă
hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță; 3) admite apelul, casează sentința
primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată.
Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată se dispune numai atunci când nu a
fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, nu a fost asistat de un avocat sau au
fost încălcate prevederile art. 33-35. Sentința poate fi casată numai cu privire la unele fapte sau
persoane ori numai în ce privește latura penală sau latura civilă, dacă aceasta nu împiedică
soluționarea justă a cauzei.
În temeiul art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile
de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.
Subsecvent, instanța a reținut că sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central în
privința lui Nour Vitalie a fost pronunțată la data de 26 martie 2020, iar potrivit scrisorii
de însoțire a sentinței, copia acesteia a fost expediată în adresa inculpatului și avocatului
acestuia, la data de 25 mai 2020, cu numărul de înregistrare 5-467-06 (f.d. 64). La data de
27 mai 2020, Nour Vitalie, a recepționat sentința instanței de fond, fapt confirmat prin
copia scrisorii, anexată la materialele cauzei (f.d. 72).
Totodată, instanța de apel, contrar argumentelor invocate de apărătorul
inculpatului privind lipsa inculpatului la pronunțarea sentinței, a stabilit că, potrivit
procesului - verbal al ședinței de judecată din 27 februarie 2020 (f.d. 55-56), inculpatul
Nour Vitalie și avocatul său, Canțer Serghei au participat la examinarea cauzei penale,
iar pentru data de 26 martie 2020, a fost amânată deliberarea și pronunțarea sentinței,
însă, participanții la proces, deși cunoșteau despre ședința ulterioară stabilită, din motive
necunoscute instanței, nu s-au prezentat la data fixată de instanța de fond pentru
pronunțarea sentinței și nu au preferat să manifeste o minimă doză de diligență în acest
sens.
Deci, reieșind din aceste considerente, instanța de apel a remarcat faptul că
inculpatul Nour Vitalie și reprezentantul său, Canțer Serghei au cunoscut despre ziua
pronunțării sentinței, potrivit datelor din procesul-verbal al ședinței de judecată din 27
februarie 2020.
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a desconsiderat argumentele din cererea
de apel înaintată, privind omiterea termenului de declarare a apelului pe motivul
declanșării stării de urgență în legătură cu răspândirea virusului COVID 19, or potrivit
Hotărârii Parlamentului R. Moldova Nr. 55 din 17.03.2021, la art. 1 a fost indicat că se
declară stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie -
15 mai 2020.
3
În asemenea condiții, ținând cont de faptul că starea de urgență a încetat de drept
la 15.05.2020 și că cererea de apel a fost depusă abia la 09.06.2021, instanța a conchis că
aceasta a fost depusă peste termenul stabilit de lege. Astfel, instanța de apel a constatat
că, la data de 15 mai 2020, a încetat starea de urgență, succesiv, anume din data de 15
mai 2020 au început a curge noi termene de aceeași durată pentru părțile în proces, însă
autorul cererii de apel nu a prezentat probe care să demonstreze că apelul a fost depus
în termenul legal și nici nu a solicitat repunerea în termenul de atac.
Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs
ordinar de către avocatul Popa Marin în numele inculpatului Nour Vitalie, care
invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de
procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești pronunțate pe caz, în partea
stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,
iar cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie
suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.
Pentru a susține recursul în sensul declarat, apărătorul explică faptul că, în cadrul
cercetării judecătorești, inculpatul Nour Vitalie, fiind audiat potrivit regulilor de audiere
a martorului care și-a recunoscut integral vinovăția, a solicitat instanței printr-un înscris
autentic judecarea cauzei în procedură simplificată, în baza probelor administrate la faza
urmăririi penale și reținute în rechizitoriu.
Totodată, inculpatul a pledat ca la individualizarea pedepsei să fie luat în
considerare că dânsul locuiește cu bunica sa în etate și că mai are și trei copii minori la
întreținere. În legătură cu acest fapt, a solicitat instanței să-i fie aplicată pedeapsa cu
închisoare, care urma a fi suspendată în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal.
Cerința dată, a fost motivată prin prisma faptului că numai în cazul dat va avea
posibilitate să activeze în câmpul muncii pentru a-și întreține membrii familiei. A mai
menționat că nu este de acord cu aplicarea unei pedepse sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității, doar din considerentul că în cazul dat, acesta nu va
avea posibilitate de a-și întreține cei trei copii minori, care necesită zilnic îngrijire și
hrană.
Pe lângă aceasta, instanța de apel nu a dat curs cererii de apel, pe motiv că ar fi
fost depusă cu omiterea termenului de atac. Această abordare este una arbitrală, și
contravine situației de fapt, or inculpatul Nour Vitalie, cât și avocatul acestuia, Canțer
Serghei nu au fost prezenți la ședința de judecată în cadrul căreia a fost pronunțată
sentința. Prima instanță urma imediat după pronunțare să le remită prin poștă copia
sentinței pentru cunoștință.
Mai mult, instanța de apel nu a luat în calcul faptul că, începând cu 23 martie 2020
4
pe tot teritoriul Republicii Moldova a fost instituit regim special de examinare a cauzelor
în instanță, în legătură cu starea de urgență legată de răspândirea virusului COVID-19,
în baza căreia sentința a fost pronunțată în lipsa părților.
Totodată, instanța de apel a făcut concluzii contradictorii, constatând că inculpatul
a recepționat sentința motivată la 27 mai 2020 prin intermediul serviciului poștat, și că
apelul a fost depus la 06 iunie 2020, dar îl consideră depus tardiv, ceea ce nu corespunde
realității or, de la 27 mai 2020 până la 06 iunie 2020 s-au scurs doar 10 zile, perioadă de
timp ce se încadrează în termenul legal de 15 zile.
4.1. Asupra recursului declarat, procurorul de nivelul Curții Supreme de Justiție
a depus referință, prin care solicită inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit
neîntemeiat, din motiv că instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor specificate de art. 427 Cod de procedură
penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Din textul recursului declarat, se constată că recurentul critică soluția privind
individualizarea pedepsei penale, solicitând concomitent și repunerea în termen a
apelului declarat, pe motiv că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia cu privire la
tardivitatea apelului declarat de avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului.
În speța dedusă judecății, Colegiul penal conchide că alegațiile recurentului
expuse în textul recursului sunt vădit nefondate, pornind de la dispozitivul deciziei
pronunțate de instanța de apel, potrivit căruia se constată că Colegiul penal al Curții de
Apel Chișinău a dispus respingerea apelului declarat de avocatul Canțer Serghei în
numele inculpatului, ca depus peste termen.
Potrivit art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
cauza în ordine de apel, este în drept să respingă apelul, menținând hotărârea atacată,
dacă acesta a fost depus peste termen și, în atare situație, instanța de apel nu examinează
legalitatea și temeinicia apelului, adică nu verifică în fapt și în drept hotărârea atacată,
ceea ce înseamnă că, la respingerea apelului ca depus peste termen nu are loc un control
asupra fondului cauzei, iar sentința rămâne definitivă de la data expirării termenului de
apel.
5
Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală termenul de apel este de 15
zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.
La calcularea termenului de apel determinant este constatarea momentului de la
care începe să curgă acesta. Termenul începe să curgă pentru părțile care au fost prezente
la pronunțarea hotărârii, din ziua următoare în care aceasta a fost pronunțată.
Însă, reieșind din faptul că potrivit Hotărârii Parlamentului R. Moldova Nr. 55 din
17.03.2021, la art. 1 a fost indicat că se declară stare de urgență pe întreg teritoriul
Republicii Moldova pe perioada 17 martie - 15 mai 2020, instanța de apel justificat a
stabilit că termenul de apel începe a curge din data când a încetat de drept starea de
urgență, adică 15 mai 2020.
La caz, se constată că apelul declarat de avocatul Canței Serghei a fost depus la 09
iunie 2020, potrivit datei aplicate pe parafa primei instanței (f.d. 68), adică după
expirarea termenului de 15 zile.
Cu referire la solicitarea recurentului de a fi repus în termen apelul declarat, din
considerentele că termenul de exercitare a căii de atac apelul, începe a curge din
momentul recepționării sentinței prin oficiului poștal nu poate fi reținută că întemeiată,
întrucât instanța de apel corect a apreciat data din care începe a curge termenul de
declarare a apelului, reiterând că anume din data de 15 mai 2020 au început a curge noi
termene de aceeași durată pentru părțile în proces, însă autorul cererii de apel nu a prezentat
probe care să demonstreze că apelul a fost depus în termenul legal (f.d. 99).
Astfel, instanța de recurs reamintește că art. 420 Cod de procedură penală,
stipulează că recursul este o cale ordinară de atac care poate fi folosită împotriva
hotărîrilor pronunțate asupra fondului cauzei de către instanțele inferioare. Potrivit alin.
(4) al aceluiași articol – nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora părțile nu
au folosit calea apelului.
În contextul dat, elocventă rezultă a fi jurisprudența CtEDO, unde în hotărârea
Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019, Curtea s-a expus asupra importanței
interpretării termenelor procedurali menționând, inter alia, că părțile ar trebui să ia
măsuri la intervale rezonabile pentru a solicita informații cu privire la evoluția
procedurilor judiciare în care sunt implicate. În orice caz, instanțele naționale trebuie să
verifice dacă motivele pentru extinderea unui termen procedural ar putea justifica
ingerința în principiul autorității de lucru judecat, în special în cazul în care legislația
internă limitează marja discreționară a instanțelor referitoare la motivele de prelungire
a termenilor procedurali.
Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin
lege. Termenul respectiv este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage
decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat
6
după expirarea termenului, acesta urmează a fi respins ca declarat peste termen, cu
excepția când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, însă, la caz, această
din urmă premiză nu s-a confirmat.
Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia
impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
În cauza deferită judecării, Colegiul penal reține că motive care ar fi oferit temei
de repunere în termen a apelului declarat de avocatul Canțer Serghei, nu s-au constatat,
atât de către instanța de apel, cât și cea de recurs.
Pe cale de consecință, având în vedere circumstanțele descrise mai sus, cererea de
recurs de pe rol urmează a fi declarată inadmisibilă, ca fiind vădit neîntemeiată.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
DECIDE:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popa Marin în
numele inculpatului Nour Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 05 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Nour Vitalie XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 17 martie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Guzun Ion
Catan Liliana
7