1ra-2113/21 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-2113/21 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2113/2021

1-21015156-01-1ra-11112021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 august 2021, în cauza

penală privindu-l pe

Pulucciu Andrei xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Pulucciu Andrei Nicolai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

persoana fără permis de conducere, ce i-ar acorda dreptul de conducere mijloacelor

de transport, informația confirmată prin OTR cu nr. de ieșire 03/90-18-1053 din

11.12.2020, la data de 22 noiembrie 2020, aproximativ la orele 22 și 25 minute,

conducând automobilul de model „VAZ-2109” cu numere de înmatriculare xxxxx,

fiind acel conducător al mijlocului de transport, în xxxxx, unde a fost oprit de

colaboratorii de poliție. În pofida faptului că, la verificarea actelor lui Pulucciu A., la

colaboratorii de poliție au apărut suspiciuni că acesta conduce mijlocul de transport

în stare de ebrietate, ultimului i s-a propus să treacă testarea pentru a constata

concentrarea alcoolului în aer evaporat cu alcotester de model „Drager”. Fiind

avertizat de răspunderea penală pentru refuzul, împotrivirea sau eschivarea de la

trecerea procedurii de testare alcoolscopică, Pulucciu A. în încălcarea pct. 11 lit. j) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

1

13.05.2009, dar și lit. c) alin. (3) art. 33 al Legii privind siguranța traficului rutier nr.

131-XVI din 07.06.2007, care îl obligă pe conducătorul mijlocului de transport la

cerința colaboratorului de poliție de a trece procedura de testare alcoolscopică și în

cele din urmă a examenului medical în vederea constatării stării de ebrietate, a

substanțelor narcotice sau medicamentelor cu un efect similar, a refuzat de a trece

procedura de testare alcoolscopică prin ignorarea cerințelor colaboratorilor de poliție.

Prin acțiunile sale intenționate Pulucciu Andrei a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică refuzul conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, comisă de persoană care nu deține permis de conducere.

care a solicitat casarea acesteia în partea ce ține numirea pedepsei cu emiterea unei

noi hotărâri prin care inculpatul Pulucciu A. să fie recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 4 luni închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat că:

- fără a contesta calificarea acțiunilor inculpatului Pulucciu A. consideră

această sentință a fi nefondată în partea aplicării față de inculpat a pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității;

- aplicarea de către instanța de judecată a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității nu corelează cu gravitatea infracțiunii comise.

Mai mult decât atât, inculpatul conștientizând caracterul infracțional al acțiunilor

sale, intenționat, cunoscând că nu dispune de permisul de conducere de modelul

stabilit, ce i-ar permite conducerea mijloacelor de transport, a comis o infracțiune

intenționată;

- inculpatul anterior a fost condamnat pentru o infracțiune analogică, și

anume: prin sentința Judecătoriei Comrat din 22.05.2017 pe art. 2641 alin. (4) Cod

penal, cu numirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

pe un termen de 150 ore; prin sentința Judecătoriei Comrat din 21.12.2017 pe art. 2641

alin. (4) Cod penal, cu numirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 160 ore;

- Pulucciu A. are înclinații pentru comiterea infracțiunilor, în legătură cu care

fapt partea acuzării de stat insistă asupra faptului ca pentru infracțiunile comise lui

Pulucciu A. să-i fie numită pedeapsa definitivă sub forma de închisoare. Aceasta va

ajuta atingerea scopului de restabilire echității sociale, corectare și resocializare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

sentința judecătorească doar în partea pedepsei numite adică, procurorul consideră

sentința numită inculpatului de către instanța de fond a fi neîntemeiat blândă, ce nu

ar putea asigura atingerea scopului pedepsei, dat fiind faptul că aceasta este numită

2

fără a lua în calcul comiterea de către inculpat a unui asemenea gen de infracțiuni

pentru care acesta deja a fost condamnat anterior.

Instanța de apel a reținut că, prevederile legale au fost respectate de către

instanța de fond cu numirea legală inculpatului Pulucciu A. pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității.

Din materialele cauzei rezultă că, la determinarea mărimii de pedeapsă pentru

inculpat, instanța de judecată a luat în calcul gradul de pericol social al infracțiunilor

inculpatului, existența circumstanțelor atenuante sub formă de recunoașterea

vinovăției sale și lipsa celor agravante, comportamentul lui Pulucciu A. în timpul și

după comiterea infracțiunii, reieșind din principiile individualizării pedepsei penale,

lipsei recidivei infracționale în acțiunile acestuia, notând că inculpatul Pulucciu A. are

antecedente penale:

- prin sentința judecătoriei Comrat din 05.07.2013 pe art. 152 alin. (2) lit. e); art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu numirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, în baza art. 90 Cod penal s-a stabilit termenul de probațiune 3 ani

(antecedente penale stinse);

-prin sentința Judecătoriei Comrat din 22.05.2017 pe art. 2641 alin. (4) Cod penal,

cu numirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 150 ore (antecedente penale stinse);

-prin sentința Judecătoriei Comrat din 21.12.2017 pe art. 2641 alin. (4) Cod penal

cu numirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 160 ore (antecedente penale stinse);

- inculpatul se caracterizează pozitiv (f. d. 41);

- nu se află la evidența la medic-narcolog și medic psihiatru de la locul de trai

(f. d. 36, 37)

De asemenea, de către instanța s-a luat în calcul că, fapta comisă de inculpat, se

referă la categoria infracțiunilor ușoare, constatând lipsa pe caz a împrejurărilor

excepționale, ce i-ar permite aplicarea art. 79 Cod penal, cât și a art. 55 Cod penal.

Instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia că, corectarea și atingerea scopurilor

pedepsei prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, pentru infracțiunea comisă este

posibilă la numirea inculpatului pedepsei penale cu aplicarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 160 ore.

Instanța de apel a fost de acord cu concluziile instanței de fond precum că, nu

poate fi luată în calcul ca o circumstanță ce agravează răspunderea acel fapt că,

Pulucciu A. anterior a comis infracțiunile prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, ce

s-au exprimat în conducerea mijlocului de transport de către o persoană în stare de

ebrietate sau de acea persoană care nu dispune de permis de conducere de model

stabilit, din motiv că aceste fapte ilicite nu se apreciază ca faptul comiterii anterioare

de către Pulucciu A. a unei infracțiuni analogice cu cea prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal - refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică,

comisă de persoană care nu deține permis de conducere de model stabilit. În opinia

3

completului, într-adevăr aceste două fapte ilicite se deosebesc una de la alta de

indicele laturii obiective și subiective ale componenței infracțiunilor, motiv din care

acestea nu pot fi considerate ca fiind analogice, chiar dacă sunt prevăzute de unul și

același articol din Legea penală - art. 2641 Cod penal.

Instanța de apel a reținut că pedeapsa, numită pe art. 2641 alin. (4) Cod penal

inculpatului Pulucciu A. xxxxx., de către instanța de fond corespunde sancțiunii

articolului legii penale în baza învinuirii înaintate acestuia, luând în seama redacția

art. 2641 alin. (4) Cod penal, în vigoare pentru data comiterii faptei în cauză de către

Pulucciu A.

Din împrejurările relatate supra rezultă a fi neîntemeiat argumentul apelantului

precum că, aplicarea de către instanța de judecată a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității nu corelează cu gravitatea infracțiunii comise.

Mai mult decât atât, în apelul declarat apelantul nu a adus nici o circumstanță ce

nu i-ar permite instanței de judecată să aplice în privința inculpatului Pulucciu A. a

unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe art. 2641

alin. (4) Cod penal.

În viziunea instanței de apel, apelantul nu a indicat împrejurări suficiente și

relevante ce i-ar permite să se tragă concluzia precum că, corectarea inculpatului este

pasibilă doar prin intermediul izolării acestuia de la societate și necesității ispășirii

pedepsei de către acesta sub forma închisorii în instituția penitenciară pentru

comiterea faptei incriminate, întrucât din conținutul sentinței atacate rezultă că, la

numirea făptuitorului pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, instanța de fond a luat în calcul toate împrejurările faptei comise,

comportamentul inculpatului, personalitatea și căința sinceră a acestuia în cele

înfăptuite, lipsei în acțiunile acestuia recidivei infracțiunii ceea ce, în opinia

completului, ar asigura atingerea scopului pedepsei.

În opinia instanței de apel, pedeapsa numită inculpatului Pulucciu A. sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 de ore, este

una echitabilă, corespunde cu scopurile și obiectivele de nur a pedepsei penale, în

legătură cu aceasta completul nu găsește oportun ca pedeapsa numită să fie înlocuită

cu una mai aspră.

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului indică:

- la stabilirea pedepsei, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără ca acesta să fie izolat de

societate și a menținut pedeapsa stabilită în formă de muncă neremunerată;

- instanța de apel la soluția de aplicare a pedepsei în formă de munca

neremunerată, nu a ținut cont pe deplin de circumstanțele cauzei și persoana celui

vinovat;

4

- atât în procesul urmăririi penale, cât și în procesul examinării cauzei a fost

stabilită lipsa circumstanțelor excepționale, cât și celor atenuate, prezența

circumstanțelor agravante, și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoana care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, iar datele privind

personalitatea inculpatului confirmă predispunerea acestuia la comiterea

infracțiunilor, ținând cont de caracteristica acestuia, prezența condamnărilor

anterioare pentru infracțiuni similare;

- inculpatul a fost condamnat de două ori pentru comiterea infracțiunilor,

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în formă de muncă

neremunerată (sentința Judecătoriei Comrat din 22.05.2017 pe art.2641 alin.(4) Cod

penal, la 140 ore munca neremunerată; sentința Judecătoriei Comrat din 22.05.2017 pe

art.2641 alin.(4) Cod penal, la 160 ore munca neremunerată), însă careva concluzii

pentru sine nu și-a făcut și din nou, intenționat, știind că nu are drept de a conduce

mijloace de transport fără permis de conducere, a urcat la volanul mijlocului de

transport și a comis din nou o infracțiune intenționată;

- inculpatul, fiind deja atras la răspunderea penală pentru infracțiuni similare, și

nu o dată, nu a făcut pentru sine careva concluzii, dimpotrivă a continuat activitatea

sa infracțională, fiind sigur că va scăpa de pedeapsa, ceea ce și s-a întâmplat.

Respectiv, pedepsele stabilite anterior nu au avut careva efect asupra inculpatului, nu

au influențat asupra corectării și reeducării acestuia;

- pedeapsa prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului

a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și

echitatea sistemului de justiție, or, în cazul dat a fost demonstrat că pedeapsă prea

blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

- aceste circumstanțe, nu au fost luate în considerație în mod corespunzător la

aplicarea pedepsei de către instanța de fond și instanța de apel;

- în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe ce ar micșora

esențial gravitatea faptei inculpatului Pulucciu A. ce ar permite de a concluziona că

corectarea lui este posibilă fără executarea pedepsei în formă de închisoare.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

penală, avocatul Jecov N. în numele inculpatului a depus referință privind opinia

asupra recursului declarat, solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind

vădit neîntemeiat, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului este întemeiată, iar

instanța de apel a argumentat decizia în acest sens.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

5

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

aceluiași Cod.

Așadar, în prezenta speță, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, și

anume că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a

ronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că recurentul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste

aspecte.

Din conținutul recursului, Colegiul penal lărgit reține că, recurentul critică

decizia, deoarece instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpatului, sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

lucrările dosarului, Colegiului penal lărgit consideră, că în prezenta speța acestea nu

și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de fond au

adoptat hotărârea, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii articolului 2641 alin. (4) Cod penal, ținând

cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează că, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

6

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială, să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

De asemenea, Colegiul penal lărgit evidențiază că, inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima

instanță a admis această solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în

corespundere cu prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost

admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8)

art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Codul penal, care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul

comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu amendă.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.

2641 alin. (4) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul prevede ca

pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sa cu

închisoare de pînă la 1 an.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 160 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, se încadrează în limitele sancțiunii normei penale date, conform

noilor limite stabilite.

Instanța de recurs reține, că în prezenta cauză penală, instanța de apel a ținut

cont de faptul, că infracțiunea săvârșită, face parte din categoria celor ușoare,

inculpatul în ședința de judecată a recunoscut vina și a solicitat judecarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la domiciliu inculpatul se

caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află,

existența circumstanței atenuante - recunoașterea vinei și lipsa circumstanțelor

agravante, cu toate că inculpatul are antecendente penale, acestea sunt stinse.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, prin care s-

a aplicat inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, urmare a circumstanțelor expuse mai

sus, a atitudinii inculpatului față de cele comise și influența pedepsei asupra

corectării și reeducării acestuia, din care considerent, instanța de recurs respinge ca

7

neîntemeiate afirmațiile procurorului, precum că pedeapsa aplicată inculpatului este

prea blândă.

Ce ține de argumentul recurentului, precum că în speță este prezentă

circumstanța agravantă și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, Colegiul penal reține că

acesta întemeiat a fost exclusă de către instanța de apel. Astfel, la stabilirea pedepsei,

instanțele judecătorești pot recunoaște ca agravante numai acele circumstanțe care

au fost stabilite de organele de urmărire penală, au fost indicate în rechizitoriu (art.

296 alin. (2) Cod de procedură penală) și numai dacă au fost susținute de acuzatorul

de stat în dezbateri judiciare. La caz, reieșind din rechizitoriul întocmit (f.d.76 verso),

se atestă că nu au fost constatate careva circumstanțe agravante. Mai mult ca atât,

prin persoană care anterior a fost condamnată se înțelege persoana care anterior a

fost condamnată definitiv pentru infracțiune intenționată sau din imprudență,

infracțiune consumată sau neconsumată și antecedentele penale nu au fost stinse sau

anulate, sau nu a fost anulată condamnrea și stinse antecedentele penale, însă în

prezenta speță inculpatul are antecedente penale stinse.

Având în vedere toate aceste împrejurări, în opinia Colegiului lărgit, instanța de

apel întemeiat a menținut sentința prin care s-a stabilit inculpatului pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fiind una echitabilă în raport

cu fapta comisă și se încadrează în limitele prevăzute de lege și rigorile stipulate de

alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, luând în considerație toate criteriile

generale de individualizare a pedepsei, fiind individualizată corect și în așa fel încât

persoana vinovată să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai aspre va fi

neproporțională faptelor comise.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că, pedeapsa individualizată de

prima instanță, menținută de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire

a echității sociale, corectare a inculpaților, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide, că în cauza dată

nu și-au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu

sânt motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a

fost individualizată potrivit legii.

Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal lărgit concluzionează că,

recursul declarat de către procuror, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

8

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, cu menținerea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 august 2021, în cauza penală

privindu-l pe Pulucciu Andrei xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 31 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

9

Dosarul nr. 1ra-2113/2021

1-21015156-01-1ra-11112021

15 februarie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Pulucciu Andrei xxxxx.

februarie 2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, cu menținerea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 august 2021, în cauza penală

privindu-l pe Pulucciu Andrei xxxxx.

penală, dar nu am susținut motivarea și soluția adoptată, și am propus o altă soluție:

”De admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Sîrbu Lilia, de casat parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 10 august 2021, în cauza penală privindu-l pe Pulucciu Andrei xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Comrat în alt complet de

judecată”, sub aspect că inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis .

pct. 1-7 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 februarie

2022, în prezenta cauză nr. 1ra-2113/2021.

reieșind din următoarele considerente.

Conform motivelor invocate de procuror în recursul ordinar (f.d. 157):

”La stabilirea pedepsei, Colegiul judiciar al Curții de Apel Comrat eronat a

ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără ca

acesta să fie izolat de societate și a menținut pedeapsa stabilită în formă de muncă

neremunerată.

În conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art. 7 CP) în coroborare

cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) CP,

consider că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța greșit a aplicat criteriile

generale de individualizare a pedepsei, potrivit cărora, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

10

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunile penale pentru a-și atinge scopurile și pentru a avea eficiență funcțiile

lor trebuie să fie corect individualizate, motiv pentru care individualizarea pedepselor

constiuie un principiu de bază a dreptului penal.

Reieșind din scopul pedepsei penale prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, și

anume că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

în partea condamnaților, cât și a altor persoane, anume executarea de către inculpat a

pedepsei în formă de închisoare va restabili echitatea socială și încrederea societății

în actul de justiție.

Totodată, instanța de apel la soluția sa de aplicare a pedepsei în formă de munca

neremunerată, nu a ținut cont pe deplin de circumstanțele cauzei și persoana celui

vinovat.

Astfel, atât în procesul urmăririi penale, cât și în procesul examinării cauzei a

fost stabilită lipsa circumstanțelor excepționale, cât și celor atenuante, prezența

circumstanțelor agravante, și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, iar datele privind

personalitatea inculpatului confirmă predispunerea acestuia la comiterea

infracțiunilor, ținând cont de caracteristica acestuia, prezența condamnărilor

anterioare pentru infracțiuni similare.

Astfel, inculpatul a fost condamnat de două ori pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată (sentința Judecătoriei Comrat din 22.05.2017 pe art. 2641 alin. (4) CP

la 150 ore muncă neremunerată; sentința Judecătoriei Comrat din 21.12.2017 pe art.

2641 alin. (4) CP la 160 ore muncă neremunerată) însă careva concluzii pentru sine

nu și-a făcut și din nou, intenționat, știind cu certitudine că nu are drept de a conduce

mijloace de transport fără permis de conducere, a urcat la volanul mijloclului de

transport și a comis din nou o infracțiune intenționată.

Reieșind din cele menționate este evident că inculpatul, fiind deja atras la

răspunderea penală pentru infracțiuni similare, și nu o dată, nu a făcut pentru sine

careva concluzii, dimpotrivă a continuat activitatea sa infracțională, fiind sigur că va

scăpa de pedeapsă, ceea ce și s-a întâmplat. Respectiv, pedepsele stabilite anterior nu

au avut careva efect asupra inculpatului, nu au influențat asupra corectării și

reeducării acestuia.

În acest compartiment e de menționat că, pedeapsa prea blândă va fi apreciată

ca o atitudine tolerantă din partea statului asupra comportamentului prejudiciabil și

va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or, în

11

cazul dat a fost demonstrat că pedeapsa prea blândă nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, aceste circumstanțe, nu au fost luate în considerare în mod

corespunzător la aplicarea pedepsei de către instanța de fond și instanța de apel.

Așadar, în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar

micșora esențial gravitatea faptei inculpatului Pulucciu A., ce ar permite de a

concluziona că corectarea lui este posibilă fără executarea pedepsei în formă de

închisoare”.

Astfel, consider că aceste motive, și-au găsit total confirmarea în speța dată, or

inculpatul deja a 3-a oară comite infracțiuni similiare în perioada de 3 ani și de fiecare

dată este aplicată față de el aceeași pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, care evident că nu este luată de inculpat în serios (care a mai fost

tras de mai multe ori la răspundere contravențională pentru comiterea contravențiilor,

inclusiv de încălcare a regulilor de circulație rutieră, are cazier contravențional cu 23

de contravenții (f.d. 33)), ce evident în viziunea mea nu va duce la restabilirea echității

sociale, precum și atingerea scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod

penal, privind corectarea și reeducarea inculpatului în vederea neadmiterii pe viitor a

săvârșirii de către inculpat a unor noi infracțiuni, precum și a prevenirii săvârșirii de

noi infracțiuni de alte persoane.

Temeiul pentru recurs ordinar, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, și-a găsit confirmare în speța dată și în concluzie am propus soluția,

conformă prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, descrisă

în pct. 2 a prezentei Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător Timofti Vladimir

12