1ra-27/2022 — art. 188 alin. 5 CP

1ra-27/2022 — art. 188 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-27/2022

(1-20104869-01-1ra-05012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Samoila Dumitru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

SAMOILA Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.08.2020- 29.10.2020;

Instanța de apel: 18.11.2020- 26.10.2021;

Instanța de recurs: 05.01.2022- 09.02.2022.

c o n s t a t ă:

Samoila Dumitru a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de

14 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Samoila Dumitru în beneficiul statului suma de 4036 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Dumitru Ion în a doua jumătate a zilei de 11.04.2020, având scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, în mod deschis, a pătruns în domiciliul Elenei

Starodub, amplasat XXXXX, fiind deghizat cu o mască medicinală, înarmat cu un

pistol de model „Firat Compact” cu seria și nr. XXXXX, deținând asupra sa un băț

din lemn ce reprezenta un obiect dur contodent, i-a aplicat ultimei mai multe lovituri

în zona capului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

202022P0124 din 15.04.2020, plagă contuză în regiunea parientală a capului, plagă

contuză pe buza superioară, echimoză și excoriații periorbital dreapta - leziuni

produse în urma acțiunii traumatice, a unui corp dur contondent, cu aproximativ 1-2

1

zile până la examinarea medico-legală din 13.04.2020, care în comun se calificau

drept vătămare corporală ușoară și amenințând-o cu pistolul, cu violența periculoasă

pentru viața și sănătate acesteia, în mod deschis ia sustras mijloace bănești în valută

străină în sumă de 40.000 mii Euro (care conform ratei de schimb oficiale a BNM la

ziua comiterii infracțiunii constituiau 793.600 lei), în bancnote cu nominalul a câte

500 euro și suma de 150 Euro (care conform ratei de schimb oficiale a BNM la

momentul comiterii infracțiunii constituiau 2976 lei) în bancnote cu nominalul două

bancnote a câte 50 euro, o bancnotă de 20 euro și o bancnotă de 10 euro, suma de

3000 lei, în bancnote cu nominalul a câte 200 lei și o bancnotă cu nominal de 100 lei,

precum și bijuterii (articole) din aur după cum urmează: un inel din aur alb cu o piatră

albă-combinat cu aur proba 585, ce avea o greutate de aproximativ 3,5 gr, un inel din

aur proba 750 cu pietricele albe, ce avea o greutate de aproximativ de 4 gr, un lanț din

aur proba 750 ce avea o greutate de aproximativ de 6 gr, un pandativ din aur în formă

de inimioară proba 750 cu pietre albe, ce avea o greutate de aproximativ de 3 gr, un

inel din aur proba 585, ce avea formă de floare cu două petale, ce avea o greutate de

aproximativ de 5 gr, un lanț din aur proba 585, ce avea o greutate de aproximativ de

8 gr, cercei din aur proba 585, în formă de floare cu două petale, cu greutate de

aproximativ de 10 gr, brățară din aur proba 750 cu greutate de aproximativ de 25 gr,

un lanț din aur proba 585, cu greutate de aproximativ de 8 gr., un inel din aur proba

585, cu greutate de aproximativ de 4 gr, valoarea bunurilor fabricate din metale

prețioase, care au fost sustrase, constituia suma de 42.425 lei, astfel părții vătămate

Starodub Elena i-a fost cauzată o daună materială în sumă totală de 842.001 lei, ceea

ce constituia proporții deosebit de mari.

Acțiunile lui Samoila Dumitru au fost calificate de organul de urmărire penală

ca tâlhărie, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvârșite de două

sau mai multe persoane, prin pătrunderea în locuință, cu aplicarea violenței

periculoase pentru viață sau sănătate, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite

în calitate de armă, cu cauzarea proporțiilor deosebit de mari, infracțiunea prevăzută

la art. 188 alin. (5) Cod Penal.

către avocatul Victor Mereuță în numele inculpatului și de inculpat, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Hîncești.

3.1 Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul Victor

Mereuță în numele inculpatului, în apel solicita casarea totală a sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Samoila Dumitru pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal și încetarea procesului penal pe

motivul lipsei faptei infracționale.

În motivarea apelului s-a invocat că, sentința este neîntemeiată, pasibilă de

anulare deoarece, analizând declarațiile martorilor se ajungea la concluzia că între

Samoila Dumitru și Starodub Elena a fost o înțelegere ca ambii să însceneze o tâlhărie.

Considera apelantul că din partea acuzării nu a fost demonstrată o nepărtinire în

investigarea cazului, ci s-a ocupat o poziție de apărare a părții vătămate. Nu s-a stabilit

2

cu certitudine existența în genere a sumei de bani de 40.000 euro și a bijuteriilor,

articolelor din aur cu proba și greutatea indicată cu aproximație atât în actul de

învinuire, cât și în sentința atacată. Învinuirea și sentința de condamnare trebuia să fie

exactă, persoana să fie condamnată pentru fapte concrete, dar nu pentru sustragerea

unor sume sau obiecte, numărul și valoarea cărora a fost stabilită cu aproximație.

Partea vătămată pe parcursul anchetei penale și în judecată și-a schimbat

declarațiile și a depus mărturii false, ascunzând adevărul neconvenabil ei,

demonstrându-se astfel rea-credința ei.

3.2 Inculpatul Samoila Dumitru, în apelul său a solicitat casarea sentinței cu

dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

În motivarea apelului s-a invocat că, presupusa parte vătămată a indus în eroare

organul de urmărire penală și instanța de fond cu rea voință prin declarații mincinoase.

În toate declarațiile depuse de partea vătămată sunt contradicții prin care aceasta

încearcă să ascundă adevărul pentru a nu fi trasă la răspundere penală.

Inculpatul a cerut de multe ori efectuarea unor măsuri de investigații conform

art. 143-147, 151 Cod de procedură penală la care i s-a refuzat, pe tot parcursul

urmăririi penale și în instanța de judecată nu au fost luate în vedere declarațiile sale.

În sentință nu este prezentă o expunere motivată și nici indicate sumele de bani

sau bijuteriile din aur, fiind o examinare superficială și o expunere la fel, sau aceasta

nu a avut loc. Raportând materialele cauzei la prevederile legale enunțate s-a constatat

că ultimele nu au fost respectate întocmai de către instanță, ceea ce a dus la emiterea

unei sentințe nemotivate.

Inculpatul invoca că pe tot parcursul urmăririi penale și ședinței instanței de fond

se regăsesc acțiuni cu îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Astfel, indică

concluziile neclare, incorecte, incerte expuse de instanța inferioară fără a se da o

apreciere a argumentelor invocate de reclamant ceea ce constituie o nemotivare a

hotărârii, prin prisma practicii CEDO se echivalează cu neexaminarea fondului

cauzei. Procedând în asemenea mod, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor legale, astfel la judecarea cauzei s-au constatat erori juridice.

2021, apelurile avocatului Victor Mereuță în numele inculpatului și cel al inculpatului

au fost respinse ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelanților, s-a

ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială

vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate. Astfel, prima instanță nu a

comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate.

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale părții apărării reprezentă

opinia subiectivă or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat

soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, luând în considerație probele administrate

legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta

3

cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură

penală, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate, ale martorilor date în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond a considerat că acestea sunt veridice,

relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, care

coroborează cu probele materiale scrise cercetate în ședința de judecată. În acest

context nu exista temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind

solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de condamnare.

Declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale

incriminate se combăteau prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și

veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate

Starodub Elena, martorilor acuzării audiați în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond Ghenița Grigore, Băxăneanu Mihail, Coțofană Sergiu, Pînzaru Galina, Borș

Natalia, Coțofană Maria, Vasilache Constantin, Cobzari Dumitru. Aceste probe

coroborau între ele au demonstrat incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a considerat starea de fapt stabilită precum și dovedit faptul că,

inculpatul a săvârșit sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvârșită prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătate, cu

aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea proporțiilor

deosebit de mari, adică tâlhăria, infracțiune prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal.

Prin urmare, instanța de fond în mod justificat nu a reținut argumentele

inculpatului invocate în ședința de judecată, potrivit cărora, toate acțiunile sale au fost

înscenate, iar scenariul l-a creat chiar partea vătămată pentru a-i întinde o cursă

concubinului acesteia.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

imputate inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele părții apărării,

precum că lipsește fapta infracțională, au fost apreciate ca neîntemeiate și care

contraveneau actelor cauzei, inclusiv declarațiilor pârții vătămate, martorilor descrise

mai sus precum și înscrisurile anexate la materialele cauzei.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de fond la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării persoanei vinovate.

Examinând personalitatea celui vinovat, instanța de apel a stabilit că, potrivit

revendicării F-246, Samoila Dumitru anterior a fost judecat (f.d. 173-174 vol. II). În

conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, careva circumstanțe atenuante nu au

4

fost stabilite. Totuși, a fost stabilită ca circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de fond justificat a reținut

prevederile art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, potrivit cărora recidiva se consideră

periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă

sau deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă, deosebit de

gravă sau excepțional de gravă, precum și prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal,

potrivit cărora mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă și deosebit de

periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Prin urmare s-a reținut în acțiunile inculpatului Samoila Dumitru starea de

recidivă periculoasă, or potrivit sentinței judecătoriei Strășeni din 03.02.2015,

Samoila Dumitru a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin. (5) Cod penal, infracțiune care, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, se

atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă,

în cuantumul nominalizat în dispozitivul sentinței în limitele sancțiunii art. 188 alin.

(5) Cod penal cu aplicarea prevederilor normelor legale citate supra a art. 34 alin. (2)

lit. b) și 82 alin. (2) Cod penal.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată inculpatului, astfel fiind în

corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind corect încasarea cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea raporturilor de expertiză judiciară în sumă totală de 4036

lei, în baza art. art. 228- 229 Cod procedură penală de la Samoila Dumitru.

ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând

casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivare recurentul a indicat dezacordul cu decizia atacată care a susținut

integral motivarea instanței de fond fără a repara erorile comise în prima instanță și

enumeră prevederile legale încălcate atât de instanța de fond cât și de apel. Recurentul

invocă acele motive indicate în cererea de apel privitor la inexistența infracțiunii și

fiind o farsă comisă de partea vătămată.

De asemenea indică că instanța de apel nu a analizat obiectiv materialele

dosarului și nu s-a expus asupra argumentelor invocate în cererile de apel.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, că nu

îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

5

baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În speță, recurentul critică hotărârea, solicitând rejudecarea cauzei, însă nu face

trimitere la temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală sau la

presupusele erori depistate în decizie.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate de

recurent nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală

potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar

decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat.

Instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a procedurilor nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanța ierarhic

inferioară.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul o

consideră neîntemeiată, or instanțele de judecată inferioare, judecând cauza și

verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct

de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția lui Samoila Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (5) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs o însușește.

Totodată, la stabilirea pedepsei instanțele just și argumentat au ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa respectivă fiind motivată,

individualizată și aplicată inculpaților în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpaților, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea lor, cât și a altor persoane. Astfel, Colegiul consideră că pedeapsa sub formă

de închisoare pe termen de 14 ani este echitabilă și î-l va descuraja de a comite pe

viitor alte fapte infracționale de același gen.

6

Dacă vorbim de motivele indicate în recurs, recurentul nu concretizează anumite

erori de drept ce ar afecta hotărârea pronunțată, dar critică declarațiile părții vătămate

și fapta stabilită, argumente ce nu aduc credibilitate și temei pentru instanța de recurs

să intervină.

Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor nu poate fi supusă analizei

la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Mai mult, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal. Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la modul

de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul.

Colegiul penal menționează că conținutul probelor și valoarea lor probatorie este

expusă detaliat în textul hotărârii judecătorești recurate, or, temeiuri de a pune la

îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Criticile formulate de recurent au constituit deja obiect de examinare în instanța

de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

De asemenea, invocarea formală a unor argumente de casare, care nu sunt urmate

de o motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs,

având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Adică completarea cererilor de recurs cu argumente de drept,

care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară

principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii

și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de inculpat sunt vădit

neîntemeiate.

Penal

7

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul SAMOILA Dumitru

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

octombrie 2021, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

8