1ra-2229/2021 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 11 februarie 2021, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Stoianov Stepan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare aplicată lui Stoianov Stepan s-a suspendat condiționat cu stabilirea termenului de probă de 2 ani. S-a încasat de la Stoianov Stepan în beneficiul statului cheltuieli judiciare în mărime de 640 lei suportate în legătură cu efectuarea raportului de constatare nr.283/D din 22 iulie 2017 și a raportului de expertiză judiciară nr.286/D din 25 august 2017.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Stoianov Stepan la data de 17 august 2017, în perioada cuprinsă între ora 12:00 și 13:00, aflându- se la domiciliul amplasat în XXXXX, unde, în cadrul unui conflict verbal cu mama sa, Stoianov Alexandra, a aplicat în privința ultimei violenta fizică manifestată printr-o îmbrânceală cu piciorul. În continuare, alungând-o din urmă pe Stoianov Alexandra care, în urma acțiunilor sale violente a alergat din casă în curte, Stoianov Stepan intenționat, având scopul cauzării leziunilor corporale, a îmbrâncit-o pe ultima cu mâinile în spate, în rezultatul cărui fapt aceasta a căzut la pământ, concomitent lovindu- 1 se de un prag din ciment la piciorul stâng, prin ce, conform raportului de expertiză judiciară nr. 286/D din 25.08.2017 i-a fost cauzată vătămare corporală medie exprimată prin fractură transtrohanterică a femurului stâng. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal „Violența în familie, conform indicilor: acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, soldate cu vătămare corporală medie a integrității corporale și a sănătății.”

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către procuror și avocatului Gorlenco Oleg în interesele inculpatului, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Cahul. 3.1 Avocatul Gorlenco Oleg în interesele inculpatului a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri prin care Stoianov Stepan să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei sub formă de 120 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea apelului s-a menționat că instanța de judecată nu a ținut cont de toate circumstanțele și împrejurările cazului, fapt ce a urmat o astfel de sancțiune eronată. Instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal și nu a luat în considerare circumstanțele atenuante- recunoașterea vinovăției și căința sinceră. De asemenea, nu a fost luată în considerare personalitatea inculpatului, că dispune de loc permanent de trai, nu se află la evidența medicilor narcolog, psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv, fără antecedente penale. În opinia apărării, în urma unei analize mai profunde a tuturor circumstanțelor și împrejurărilor cazului și a personalității inculpatului, instanța de fond urma să aplice o pedeapsă mai blândă, în special sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. 3.2 Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea ce ține de stabilirea pedepsei lui Stoianov Stepan, rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care lui Stoianov Stepan recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011, alin. (2), lit. c) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a invocat că, deși instanța de judecată a reținut că infracțiunea imputată a fost comisă de către inculpat, nu a ținut cont de toate circumstanțele cazului și anume gradul și pericolul social pe care îl reprezintă infracțiunea și urmările grave care au servit în rezultatul comiterii acesteia- vătămare corporală medie exprimată prin fractură transtrohanterică a femurului stâng. Instanța de fond nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei și nu a indicat motivele condamnării cu suspendare condiționată în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal. Consideră că pedeapsa stabilită lui Stoianov Stepan este prea blândă și contrar prevederilor art. 61 Cod penal, nu-și v-a atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea lui cât și din partea altor persoane. Mai invocă că instanța de judecată incorect a aplicat termen 2 de probă din motiv că, potrivit art. 89 alin. (3) Cod penal, persoanelor liberate de răspundere penală li se aplică probațiunea, iar militarilor-termenul de probă, urmând la caz să fie aplicată probațiunea.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2021, apelurile procurorului și avocatului Gorlenco Oleg în interesele inculpatului au fost respinse ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului și-a argumentat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă penală în limitele legii. Circumstanțe care atenuează și prezența celor care agravează răspunderea acestuia nu au fost stabilite. Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond corect a determinat felul, măsura de pedeapsă, ținând cont de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 2011, alin. (2), lit. c) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana vinovatului Stoianov Stepan care este fără antecedente penale, de caracterizarea pozitivă a acestuia la locul de trai. Instanța de apel a remarcat că instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. În acest context, în speță sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru atingerea scopului corijării și celui preventiv, nefiind justificată punerea în executare imediată a pedepsei penale sub formă de închisoare așa cum solicită procurorul. Astfel, instanța de apel analizând situația inculpatului, prezentată de către procuror și de către partea apărării în prezenta cauză penală, amplu analizând circumstanțele menționate supra și personalitatea inculpatului, a ajuns la concluzia că nu este rațional ca Stoianov Stepan să execute real pedeapsa cu închisoarea solicitată de către procuror. Pedeapsa stabilită și individualizată inculpatului reprezintă o pedeapsă proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de inculpat, circumstanțelor cauzei, cât și cu personalitatea inculpatului, acordându-i-se în limitele Legii șansa de a se reabilita față de societate pentru faptele comise și de a demonstra abilitățile de personalitate cu șanse de reabilitare pe viitor. Referitor la alegația avocatului Gorlenco Oleg precum inculpatul nu este de acord cu pedeapsa stabilită, susținând că a recunoscut vinovăția, se căiește sincer, dispune de un loc permanent de trai, nu se află la evidența medicului psihiatru, instanța de apel a indicat că judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură 3 penală, și potrivit alin. (8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Instanța de apel a considerat ca neîntemeiate criticile părții apărării, că în privința inculpatului nu poate fi aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 120 ore, or, la aplicarea pedepsei inculpatului instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 3641, alin. (8) Cod de procedură penală, acesta beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Gorlenco Oleg în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de 120 de ore muncă neremunerată în folosul comunității. În motivare recurentul a indicat că, instanțele de judecată la pronunțarea sentinței și a deciziei nu au ținut cont de prevederile art. 5 CEDO, care stipulează că orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția unor cazuri și potrivit căilor legale. Fiind pronunțată o astfel de decizie a instanței de apel, nu s-au respectat condițiile art. 385 alin. (1) pct. 6), 7), 8) Cod de procedură penală, care prevăd că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiuni dacă există circumstanțe care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului și care anume, ce măsură de pedeapsă urmează să fie stabilită inculpatului, dacă măsura de pedeapsă stabilită inculpatului trebuie să fie executată de inculpat sau nu.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Colegiul penal reține că recurentul, nefiind de acord cu decizia contestată o critică, ca temei pentru recurs invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală. În prezenta speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare, or invocarea temeiului fără indicarea erorii comise de 4 instanța de fond/ apel în examinarea cauzei în lipsa unei părți, nu poate servi temei de casare a deciziei atacate. Colegiul reține că potrivit textului recursului se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă verificând actele cauzei, raportate la alegațiile recurentului, instanța de recurs consemnează că cele invocate de recurent nu și-au găsit confirmare, iar soluția adoptată pe marginea acestei cauze de către instanța de apel, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută integral. Colegiul constată că recursul este insuficient de motivat, or textul acestuia trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță, pe când în speță recursul invocă casarea în latura pedepsei care în viziunea apărării este prea aspră. Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale, iar pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 ani, cu suspendarea condiționată a pedepsei pe termen de 2 ani, este echitabilă, raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va descuraja de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen. Faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca temei pentru aplicarea în privința lui Stoianov Stepan a pedepsei non privative de libertate. Privitor la argumentul că instanțele de judecată au încălcat prevederile art. 385 Cod de procedură penală, privitor la soluționarea chestiuni dacă există circumstanțe atenuante sau agravante, Colegiul penal menționează că instanța de apel a argumentat detailat la acest capitol menținând soluția instanței de fond și indicând lipsa circumstanțelor ce atenuează sau agravează răspunderea inculpatului. Instanța de apel just a concluzionat că pedeapsa sub formă de 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității reprezentă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite. Criticile formulate de recurent în recurs au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la 5 jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Grecu Ion în numele inculpatului nu și-au găsit confirmare.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe STOIANOV Stepan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 martie 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 6