1ra-2103/2021 — art. 27, 362 al. 1 CP

1ra-2103/2021 — art. 27, 362 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2103/2021

1-20114411-01-1ra-02112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu recursul ordinar declarat de către avocatul

Polivenco Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2021, în cauza penală în privința

lui,

Djurleac Dumitru xxxxxxxxx, născut la

xxxxxxxxxx, originar din xxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 17.09.2020-20.05.2021;

Instanța de apel: 09.06.2021– 04.08.2021;

Instanța de recurs: 02.11.2021– 09.02.2022.

A C O N S T A T A T :

Djurleac Dumitru, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.27, 362 alin.(1) Cod penal, și i s-a stabilit pedeapsa cu

amendă în mărime de 600(șase sute) unități convenționale, în sumă de

30 000(treizeci mii) lei.

că Djurleac Dumitru, la data de 17.08.2020, aproximativ la orele 2145,

urmărind scopul trecerii ilegale a frontierei de stat a Republicii Moldova,

contrar prevederilor art.13 alin.(1) al Legii cu privire la frontiera de stat a

Republicii Moldova, nr.215 din 04.11.2011, care prevede că, „Persoanele și

mijloacele de transport care intră sau ies în/din Republica Moldova pot

trece frontiera de stat, ... doar prin punctele de trecere în timpul

programului de lucru”, ocolind punctele de trecere a frontierei de stat, s-a

apropiat de malul râului Nistru și asigurându-se că nu este observat de

către grăniceri, eludând controlul de frontieră efectuat la trecerea acesteia,

a încercat să treacă ilegal, prin înot râul Nistru, în Ucraina, în apropierea

semnalului de frontieră 0126 aval 400 m., aflat în regiunea or. Otaci, raionul

1

Ocnița, însă din cauze independente de voința sa nu și-a atins scopul, fiind

reținut de către colaboratorii Sectorului politiei de frontieră „Otaci”.

Acțiunile lui Djurleac Dumitru au fost încadrate în baza art. art. 27,

362 alin.(1) Cod penal după indicele - tentativa de trecere ilegală a

frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludare.

- Inculpatul Djurleac Dumitru, prin care a solicitat casarea integrală a

sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei decizii prin care să fie

achitat.

- Avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului Djurleac

Dumitru, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea

cauzei și în temeiul art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală să fie

dispusă achitarea inculpatului Djurleac Dumitru de sub învinuirea adusă.

3.1 În motivarea cererii de apel, inculpatul a invocat că:

- nu a avut intenția de a traversa frontiera în Ucraina a dorit numai să

se scalde și apoi să se deplaseze în satul Moșana, raionul Dondușeni,

rezonabil se pune întrebarea cum putea el să supraviețuiască în Ucraina

având cu el numai 150 lei și careva lucruri personale, fără a avea în Ucraina

nici cunoscuți, nici rude;

- a fost reținut pe malul râului Nistru de colaboratorii poliției de

frontieră, îmbrăcat, cu rucsacul în spate, fără a avea intenția de a traversa

înot râul Nistru, însă instanța de judecată această declarație a ignorat-o

susținând probele acuzării, evident și acuzatorul de stat a luat poziția

colaboratorilor de poliție ignorând declarațiile inculpatului;

- instanța de judecată nu a stabilit rolul inculpatului, care au fost

acțiunile reale a acestuia, care a fost implicarea directă sau indirectă a

acestuia în comiterea infracțiunii;

- în cadrul urmăririi penale de asemenea și la examinarea cauzei

penale în instanța de judecată vina în comiterea infracțiunii imputate nu a

recunoscut-o, fiindcă nu a comis această infracțiune.

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Polivenco Victor a invocat

că:

- soluția adoptată de prima instanță se bazează exclusiv pe

presupuneri în latura probării intenției inculpatului de a traversa frontiera

de stat ilegal;

- potrivit actului de constatare din 17.08.2020 se atestă că la data de

17.08.2020 în jurul orelor 2145 de către angajații Poliției de Frontieră a fost

observat cet Djurleac Dumitru care avea asupra sa rucsac cu haine și o

bucată de polistiren cu care se invocă că ar avea intenția să traverseze albia

râului Nistru pentru a ajunge în mod ilegal pe teritoriul Ucrainei;

2

- la materialele cauzei lipsește probă în latura depistării în momentul

reținerii inculpatului asupra sa a fâșiei de poliester descrisă în procesul-

verbal de constatare;

- potrivit procesului verbal de examinare a obiectului din 17.08.2020

(data reținerii lui Djurleac Dumitru) organul de urmărire penală a cercetat

lucrurile aflate asupra reținutului și anume un rucsac cu 25 de lucruri în el.

Menționează că în textul procesului verbal nu se face referire la bucata de

poliester indicată în actul de constatare emisă de Sectorul Poliției de

Frontieră „Otaci” din 17.08.2020.

- consideră că aceste circumstanțe de fapt denotă lipsa utilajului cu

care ar putea fi săvârșită infracțiunea de către Djurleac Dumitru și

probează lipsa intenției acestuia de a traversa ilegal frontieră;

- la materialele cauzei nu este anexat procesul-verbal de reținere a lui

Djurleac Dumitru pentru a putea fi verificate declarațiile făcute de acesta în

momentul reținerii și a le suprapune cu declarațiile martorilor care declară

că în momentul reținerii ultimul a recunoscut intenția de a traversa

frontiera în mod ilegal;

- în prezenta speță organul de urmărire penală nu a probat existența

intenției lui Djurleac Dumitru de a traversa ilegal frontiera de stat și soluția

instanței de fond se bazează doar pe presupuneri;

2021, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de către

inculpatul Djurleac Dumitru și de avocatul Polivenco Victor în interesele

inculpatului, și menținută fără modificări, sentința Judecătoriei Edineț

sediul Ocnița din 20.05.2021.

4.1 Instanța de apel a stabilit că, judecând cauza penală prima

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect a stabilit starea de fapt și just a calificat

acțiunile inculpatului Djurleac Dumitru în baza art.27, 362 alin.1 Cod

penal, totodată corect a stabilit măsura de pedeapsă inculpatului, ținând

cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată.

În urma evaluării probelor cercetate, instanța de apel a considerat că

probele administrate pe cauză în acuzarea inculpatului, cercetate atât în

ședința instanței de fond, precum și verificate suplimentar în ședința

instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de

procedură penală, adică sânt pertinente, concludente, utile pentru a putea

fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între

ele și demonstrând deplin vinovăția lui Djurleac Dumitru în comiterea

3

infracțiunii prevăzute de art.27, 362 alin.1 Cod penal, după cum a stabilit

instanța de fond, în deplină măsură.

În continuare, instanța de apel a considerat că declarațiile

inculpatului Djurleac Dumitru, prin care nu recunoaște vinovăția nu au

putut fi luate în considerație în favoarea inculpatului, deoarece nu combat

situația stabilită pe cauză de constatare a vinovăției lui Djurleac Dumitru în

tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova prin

eludare, aceste declarații ale inculpatului se contrazic cu probele existente

pe cauză, care demonstrează vina inculpatului în faptele incriminate și

stabilite de instanța de fond, declarațiile fiind apreciate ca un drept al

inculpatului, care nu poate fi îngrădit.

Prin prisma tuturor probelor administrate și examinate în ședință de

judecată s-a confirmat stare de fapt probată, atât în faza de urmărire

penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești.

Prima instanță în ședința de judecată cu certitudine a constatat faptul

că, inculpatul Djurleac Dumitru la data de 17.08.2020, aproximativ la orele

2145, ocolind punctele de trecere a frontierei de stat, s-a apropiat de malul

râului Nistru și asigurându-se că nu este observat de către nimeni, a avut

intenția de a sări în râul Nistru având cu sine lucruri personale pentru

prima folosință și o bucată de plasă cu care intenționa să treacă ilegal, prin

înot, din Republica Moldova în Ucraina.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei față de inculpatul Djurleac

Dumitru, prima instanță a reținut din materialele cauzei că inculpatul a fost

anterior condamnat, și anume: 1) prin sentința Judecătoriei Edineț sediul

Ocnița din 22.07.2020 pe art.217 alin.(2) și 248 alin.(2) Cod penal, fiindu-i

stabilită în baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

pedeapsa închisorii pentru un termen de 2 (doi) ani (f.d.36-39). Ulterior,

prin Decizia Curții de Apel Bălți din 03.03.2021, sentința în cauză a fost

casată parțial, prin care pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(2) Cod penal, Djurleac Dumitru a fost recunoscut vinovat, însă a fost

eliberat de pedeapsă penală în legătură cu prescrierea atragerii la

răspundere penală, prevăzută de art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, iar pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(2) Cod penal i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) luni.

În ședința de judecată prima instanță a mai stabilit, că Djurleac

Dumitru a ispășit pedeapsa aplicată prin decizia Curții de Apel Bălți din

03.03.2021, fapt confirmat prin informația parvenită de la Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, Administrația Națională a Penitenciarelor,

Penitenciarul nr.11 cu nr.5/2055 din 19.03.2021, însă, potrivit art.111 alin.(1)

lit. g) Cod penal, antecedentele penale inculpatului nu sunt stinse deoarece

nu a expirat 2 ani după executarea pedepsei. Astfel, prima instanță a

4

reținut, că inculpatul Djurleac Dumitru anterior a fost condamnat,

antecedentele penale nefiind stinse, vina nu a recunoscut, la locul de trai se

caracterizează din punct de vedere satisfăcător (f.d.31), la evidență

medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d.41- 42), anterior nu a fost tras

la răspunderea contravențională (f.d.40). Reieșind din caracterul faptei

comise, circumstanțele legate de personalitatea inculpatului Djurleac

Dumitru, prima instanță a considerat rezonabil aplicarea pedepsei cu

amendă, reieșind din limitele prevăzute la art.362 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel în sensul dat, a conchis că prima instanță la stabilirea

pedepsei inculpatului Djurleac Dumitru a acordat deplină eficiență și s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61

alin. 2 Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal, iar ținând cont de circumstanțele

reale și personale și de persoana vinovată, corect stabilindu-i inculpatului

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600(șase sute) unități

convenționale, ceea ce constituie 30000(treizeci mii) lei.

avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, prin care invocând

incidența pct. 6) și 8) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, și cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului avocatul Polivenco Victor în numele

inculpatului invocă:

- instanța de apel nu s-a expus cu privire la circumstanțele de fapt și

de drept invocate de către apărare în apelul suplimentar depusă în ședința

de judecată din 04.08.2021 prin care a fost invocat faptul că declarațiile

martorilor audiați pe caz nu corespunde cu circumstanțele de fapt constate

de către organul de urmărire penală;

- deși martorii audiați pe caz declară că inculpatul asupra sa a avut o

bucată de poliester aceasta nu este reflectat în procesul-verbal verbal de

examinare a obiectelor depistate asupra lui Djurleac Dumitru în momentul

reținerii și la materialele cauzei nu există ordonanță de recunoaștere în

calitate de corp delict a unui obiect cu care inculpatul ar putea traversa prin

înot albia râului Nistru;

- divergențele între declarațiile martorilor și cele constatate prin

procesul verbal de examinare a obiectelor au fost invocate în cadrul

examinării apelurilor declarate însă în textul deciziei nu se regăsește

motivarea respingerii argumentelor indicate în apel și susținute în ședință

de judecată de către apărare și inculpat;

- consideră că infracțiunea prevăzută de art. 362 Cod penal se

consideră consumată din moment ce Djurleac Dumitru ar fi traversat ilegal

5

albia râului Nistru, invocă că nu poate fi reținută în acțiunile lui Djurleac

Dumitru componența de infracțiune prevăzută de art. 27, 362 Cod penal

din moment ce ultimul nici un a intrat în apele râului și la materialele

cauzei nu a fost recunoscut în calitate de corp delict careva utilaj pentru a

pluti pe apele râului Nistru;

- în urma examinării cauzei în prima instanță și instanța apel nu a

fost determinat timpul cît s-a aflat Djurleac Dumitru pe malul râului Nistru

și dacă acest timp ar fi permis ultimului de a încerca să traverseze ilegal

frontiera.

baza materialului din dosarul cauzei, a motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă

declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în

proces. Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că

titularul cererii de recurs ordinar invocă în calitate de temeiuri de drept

pentru casarea hotărârilor instanțelor de fond art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Totodată, lecturând recursul declarat, Colegiul reține că acesta nu

este motivat prin prisma temeiurilor de recurs indicate de către recurent în

partea dispozitivă a acestora, recurentul de fapt criticând modalitatea de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și făcând deducții proprii

referitor la acțiunile inculpatului în ziua de 17 august 2020.

6

Colegiul menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă

faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în

conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs

separat. Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de

reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării

cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu

caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o

chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se

înfăptuiește de către instanța de recurs.

Cu referire la eroarea prevăzută la pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, invocat de către recurent, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal, atestă că acesta a omis

să concretizeze prin ce se confirmă acestea, lipsind o motivare

corespunzătoare în acest sens.

Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile recurenților,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar

motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

De asemenea, reieșind din esența criticilor invocate de către autorul

cererii de recurs, Colegiul penal reține că acesta se referă în mare parte

doar la chestiunea de apreciere a probelor. Or, recurentul a efectuat o

evaluare proprie a materialului probator, prezentând versiunea potrivit

căruia probele administrate de către instanțele de fond nu confirmă

vinovăția inculpatului Djurleac Dumitru în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. art. 27, 361 alin. (1) Cod penal.

7

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor

este efectuată doar de către instanța de judecată, iar intima convingere a

judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, precum și pe

examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și

obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după

pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele

în ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs

reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi

considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului Djurleac Dumitru conform învinuirii incriminate, astfel că

reaprecierea probelor, în modul propus de către partea apărării, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă

opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe,

apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în

fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal relevă, că din conținutul deciziei recurate rezultă în

mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de apel prin

care a fost menținută sentința primei instanțe.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o

eroare de drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a

constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurenților privitor la existența în cauza

examinată a erorii de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

8

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță, inculpatul

Djurleac Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 361 alin. (1) Cod penal, tentativa de trecere ilegală a

frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludare.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță

corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința

inculpatului în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, prima instanță a

dat o apreciere corectă probatoriului administrat în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția

primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Djurleac Dumitru, astfel corect

concluzionând că în acțiunile acestora sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 361 alin. (1) Cod penal,

motivându-și temeinic soluția în acest sens, soluție pe care instanța de

recurs o reține ca fiind una corectă și reiterarea căreia nu o consideră

necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare

constante.

Pe cale de consecință, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost

constatată nici existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost

comisă.

Instanța de recurs mai atestă și faptul, că argumentele invocate de

recurent, au fost combătute de instanța de apel în mod corespunzător,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie

2010, statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie

9

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinate chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar

motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, că instanța de apel

nu a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că fapta

întrunește elementele infracțiunii.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și

întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele

invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin probelor

administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permit

instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului

declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Polivenco Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2021, în cauza penală în privința

lui Djurleac Dumitru xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

10