1ra-913/2022 — art. 188 alin. 2 lit. f CP

1ra-913/2022 — art. 188 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-913/2022

1-20120775-01-1ra-22062022

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Conoval Igor în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2022, în cauza penală în

privința lui

Curleac Pavel Xxxxx, xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Pavel a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute la art. 78 alin. (2)

Cod contravențional, stabilindu-i-se în baza acestei legi o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 40 unități convenționale, echivalentul a 2000 (două mii) lei.

Curleac Pavel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal și condamnat în baza acestei legi, stabilindu-i pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni, fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a anulat condamnarea cu suspendarea executării pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Comrat din 15 martie 2019 și conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul

parțial al pedepselor, lui Curleac Pavel i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de

1

închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, fiind

dispusă încasarea de la Curleac Pavel în folosul statului a sumei de 448 lei.

28.08.2020, aproximativ la ora 05:20, aflându-se în Scuarul Catedralei, amplasat pe bd.

Ștefan cel Mare și Sfânt din mun. Chișinău, în urma unei altercații verbale cu Ilvițchii

Anatolie, folosindu-se de faptul că acesta se afla în stare de ebrietate alcoolică și se

deplasa singur, l-a ajuns din urmă pe la spate și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

regiunea tâmplei, acțiune, în rezultatul căreia, partea vătămată Ilvițki Anatolii și-a

pierdut cunoștința și a căzut. Astfel, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. xxxx

din 21.09.2020, la Ilvițki Anatolii s-au constatat vătămări corporale ușoare.

Apoi, Curleac Pavel, folosindu-se de faptul că partea vătămată Ilvițki Anatolii este

inconștientă, în prezența altor persoane, a sustras de la aceasta un telefon mobil de model

„IPhone 11”, cu nr. IMEI: xxxx, în care era activată cartela SIM cu nr. xxxx, la preț de 20

000 lei, precum și un dispozitiv „IQOS”, la preț de 600 lei și bani în sumă de 2 000 lei,

care se aflau la Ilvițki Anatolii în portmoneu. Drept consecință, Curleac Pavel, fiind deja

în posesia bunurilor sustrase, a plecat spre strada Pușkin, mun. Chișinău și s-a deplasat

într-o direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate Ilvițki Anatolii un prejudiciu

material în proporții considerabile, în sumă totală de 22 600 lei.

Chișinău, Cristina Novac, prin a care solicitat admiterea cererii de apel, casarea sentinței

în partea ce ține de încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și stabilirea pedepsei;

rejudecarea cauzei penale conform ordinei stabilite pentru prima instanță, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Curleac Pavel să fie recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, și să-i fie stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de

sentințe, prin cumul parțial, la pedeapsa stabilită lui Curleac Pavel, a adaugă partea

neexecutată din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Comrat din 15.03.2020,

stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 6 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în rest, sentința urmează a fi

menținută.

3.1. În motivarea apelului a invocat următoarele aspecte:

- în motivarea deciziei sale, instanța de judecată a menționat că „prin totalitatea

2

probelor cercetate, instanța de judecată consideră că vinovăția inculpatului Curleac

Pavel este dovedită, încadrând acțiunile sale în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional,

adică vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă

durată a sănătății, și în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, jaf, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile. În urma celor

stabilite (și anume declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorului Crețu

Adelina), instanța ajunge la concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a-i cauza

lovituri părții vătămate cu scopul de a însuși bunurile acesteia, ci i-a aplicat lovituri în

urma altercațiilor verbale neînsemnate. Instanța constată că infracțiunea, de care a fost

învinuit inculpatul de către partea acuzării, prevăzută la art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal

- tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

amenințarea cu aplicarea unei violențe periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile, nu și-a găsit aplicabilitatea în urma probelor

cercetate. Astfel, se atestă că, acuzarea se contrazice în expunerea învinuirii, mai întâi

afirmă că în urma altercației verbale cu partea vătămată, inculpatul i-a aplicat o lovitură

cu pumnul, iar ulterior, menționează că, în urma aplicării loviturilor, inculpatul a dorit

să își ducă la bun sfârșit intenția criminală, folosindu-se de faptul că partea vătămată este

inconștientă, a sustras bunurile. Or, în cadrul cercetării judecătorești s-a demonstrat

faptul că inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate în urma altercației verbale cu

aceasta, iar intenția de a sustrage bunurile părții vătămate a apărut spontan, după

aplicarea loviturilor.

Argumentele expuse de instanță urmează a fi apreciate critic în baza următoarelor

circumstanțe: latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) Cod penal

constă în fapta prejudiciabilă alcătuită din următoarele două acțiuni: 1) acțiunea

principală, care se exprimă în sustragere în formă consumată sau sub formă de tentativă;

2) acțiunea adiacentă, care constă în atacul săvârșit asupra unei persoane, care este însoțit

în mod alternativ de: a) violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate; b) amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe; 3) urmările prejudiciabile

și anume - daune în proporții considerabile.

Prin „atac” se înțelege acțiunea agresivă a făptuitorului, surprinzătoare pentru

victimă, care este însoțită de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Prin „violența periculoasă pentru viața sau sănătatea victimei” trebuie de înțeles

violența soldată cu vătămarea ușoară ori medie a integrității corporale sau a sănătății,

ori care, deși nu a cauzat asemenea urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită

3

metodei de operare, un pericol real pentru viața sau sănătatea victimei.

Infracțiunea prevăzută la art. 188 alin. (2) Cod penal, este o infracțiune formală. Ea

se consideră consumată din momentul săvârșirii atacului asupra victimei, dacă acesta

este însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) Cod penal se

caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare,

este obligatorie stabilirea scopului special - de sustragere - cel prin care se exprimă scopul

de cupiditate.

Fapta nu va putea fi calificată în conformitate cu art. 188 alin. (2) Cod penal, dacă

scopul de sustragere a apărut la făptuitor deja după aplicarea violenței sau după

amenințarea cu aplicarea ei. În această ipoteză, cele comise trebuie calificate prin

concurs: una dintre infracțiunile prevăzute la art. 186 sau 187 Cod penal, pe de o parte,

și infracțiunea prevăzută la art. 152 sau 155 Cod penal, sau fapta specificată la art. 78 Cod

contravențional, pe de altă parte.

Deși instanța și-a bazat soluția în principal pe declarațiile inculpatului care a

menționat că: „Pe drum spre casă, o persoană a trecut pe lângă ei și s-a uitat urât. El

(Curleac Pavel) l-a întrebat dacă sunt probleme, iar el a răspuns urât înapoi și a mers mai

departe. Partea vătămată nu a dorit să se oprească să discute cu ei. El (Curleac Pavel) nu

a înțeles, strigându-l din urmă, el s-a întors și l-a lovit, căzând portmoneul, IQOS-ul și

telefonul”, și ale martorului Crețu Adelina care a comunicat că: „Aproximativ pe 29

august, anul curent, s-au plimbat prin parc cu Curleac Pavel până dimineața. Apoi, ea l-

a rugat să o petreacă acasă. Între timp, un băiat necunoscut, s-a uitat urât la ea și Pavel a

întrebat: „ceva interesant ai văzut?” și acel băiat a spus ceva în partea ei. Atunci, Curleac

Pavel l-a lovit pe băiat, iar din buzunarul acestuia i-au căzut lucrurile, printre care un

telefon și portmoneu”, totuși aceasta nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate

care atât la întrebarea instanței, cât și la întrebarea apărătorului inculpatului a accentuat

următoarele: „Ei nu erau oamenii străzii, erau tineri și crede că a dorit să îi ia telefonul.

Presupune că din start au avut intenția să îi sustragă bunurile, acestea nu au fost

returnate. Mergea cu telefonul și portmoneul în mână, crede că au vrut să-i ia telefonul.

Era noapte, locul unde s-au văzut era luminat, iar după ce a trecut, când a primit lovitura

era mai întunecat”, ceea ce dovedește faptul că intenția de sustragere a bunurilor a

apărut la inculpat înainte și nu după săvârșirea atacului asupra lui Ilvițki Anatoli.

Apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

4

consideră că acestea sunt admisibile, pertinente, concludente și utile, administrate în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală și confirmă integral vinovăția

lui Curleac Pavel în săvârșirea infracțiunii incriminate. Or, în cadrul urmăririi penale au

fost administrate probe care pe deplin dovedesc vinovăția lui Curleac Pavel în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal. În acest sens, luând în

considerație declarațiile părții vătămate Ilvițchi Anatolie și ale martorilor Sterbeț

Elizaveta, Stratan Andrei și Crițchii Nicolae, s-a stabilit cu certitudine că Curleac Pavel a

realizat latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. f)

Cod penal, care se exprimă prin fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de

sustragere, însoțită de atacul asupra persoanei cu aplicarea violenței periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate, or, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri părții

vătămate, provocându-i mai multe leziuni, care conform expertizelor efectuate în cadrul

urmăririi penale, se califică ca vătămare corporală ușoară, după care i-a sustras mai

multe bunuri, cauzându-i un prejudiciu material considerabil.

Urmează a fi apreciate critic declarațiile martorului Crețu Adelina, or, aceasta s-a

aflat anterior într-o relație de concubinaj cu inculpatul, iar cele invocate de către ea în

cadrul ședinței de judecată, urmează a fi apreciate drept o modalitate de exercitare a

dreptului la apărare, urmărindu-se scopul ușurării situației inculpatului. Vinovăția

inculpatului Curleac Pavel a fost probată pe capătul de acuzare incriminat, încadrarea

juridică a acțiunilor acestuia, efectuată de către procuror în cadrul judecării cauzei fiind

corectă conform indicilor infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea

altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane, or, practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Astfel, în vederea asigurării unei executări eficiente a pedepsei penale și implicit

asigurarea respectării scopului legii penale, Curleac Pavel urmează a fi recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, și de a-i

stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

fost admis apelul procurorului, sentința casată total și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instantă, după cum urmează.

5

Curleac Pavel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. f) Cod penal, și în baza acestei Legi i s-a stabilit o pedeapsă, cu aplicarea

prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani

și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe s-a adăugat parțial la

pedeapsa stabilită, pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Comrat din

15.03.2019, stabilindu-i lui Curleac Pavel pedeapsa definitivă de 7 (șapte) ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Curleac Pavel în beneficiul statului cheltuielile de

judecată în mărime de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei .

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de fond

a stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, ce au fost

apreciate incorect, astfel că aceasta ajungând eronat la concluzia de reîncadrare a

acțiunilor inculpatului Curleac Pavel în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional,

vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată

a sănătății și în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Codul penal, jaful adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile, având în

vedere aprecierea eronată dată de către instanța de fond a probatoriului administrat la

caz, cât și interpretarea incorectă a stării de fapt constatate pe parcursul cercetării

judecătorești.

Astfel, în urma rejudecării cauzei instanța de apel a constatat următoarea situație

de fapt:

La data de 15.01.2020, aproximativ la ora 05:30, Curleac Pavel, urmărind scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața sau sănătatea persoanei, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări,

aflându-se în Scuarul Catedralei, amplasat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfînt din mun.

Chișinău, în urma unei altercații verbale cu cet. Ilvițchii Anatolie, folosindu-se de faptul

că acesta se afla în stare de ebrietate alcoolică și se deplasa singur, l-a ajuns din urmă pe

la spate și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea tâmplei, acțiune, în rezultatul

căreia, partea vătămată Ilvițchii Anatolie și-a pierdut cunoștința și a căzut.

În continuarea acțiunilor sale criminale, Curleac Pavel, dorind să-și ducă la bun

sfârșit intenția sa criminală, acționând în vederea realizării acesteia, folosindu-se de

faptul că partea vătămată Ilvițchii Anatolie este inconștientă, a sustras de la acesta un

telefon mobil de model „IPhone 11”, cu nr. IMEI: 352825111433672, în care era activată

6

cartela SIM cu nr. 069828388, la preț de 20 000 lei, precum și un dispozitiv „IQOS” la preț

de 600 lei și suma de 2 000 lei, care se aflau la Ilvițchii Anatolie în portofel.

Drept consecință, Curleac Pavel, fiind deja în posesia bunurilor sustrase, a plecat

spre strada Pușkin, mun. Chișinău și s-a deplasat într-o direcție necunoscută, cauzându-

i părții vătămate Ilvițchii Anatolie un prejudiciu material în proporții considerabile, în

sumă totală de 22 600 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Curleac Pavel a comis infracțiunea

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra

uneipersoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea unei violențe periculoase pentru

viața și sănătatea persoanei agresate, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În ședința instanței de apel inculpatul Curleac Pavel a declarat că, este de acord cu

apelul declarat de către procuror și recunoaște că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 ale Codului de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le

minuțios, dându-le o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității lor, care în ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului Curleac Pavel în

temeiul art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, deși prima instanță și-a bazat soluția

în principal pe declarațiile inculpatului care a menționat că „Pe drum spre casă, o persoană

a trecut pe lângă ei și s-a uitat urât. El (Curleac Pavel) l-a întrebat dacă sunt probleme, iar el a

răspuns urât înapoi și a mers mai departe. Partea vătămată nu a dorit să se oprească să discute

cu ei. El (Curleac Pavel) nu a înțeles, strigându-l din urmă, el s-a întors și l-a lovit, căzând

portmoneul, IQOS-ul și telefonul”, și ale martorului Crețu Adelina care a comunicat că:

„Aproximativ pe 29 august, anul curent, s-au plimbat prin parc cu Curleac Pavel până dimineața.

Apoi, ea l-a rugat să o petreacă acasă. Între timp, un băiat necunoscut, s-a uitat urât la ea și Pavel

a întrebat: „ceva înteresant ai văzut?”, și acel băiat a spus ceva în partea ei. Atunci, Curleac Pavel

l-a lovit pe băiat, iar din buzunarul acestuia i-au căzut lucrurile, printre care un telefon și

portmoneu”, totuși aceasta nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate care atât

la întrebarea instanței, cât și la întrebarea apărătorului inculpatului a accentuat

următoarele: „Ei nu erau oamenii străzii, erau tineri și crede că a dorit să îi ia telefonul.

Presupune că din start au avut intenția să îi sustragă bunurile, acestea nu au fost returnate.

Mergea cu telefonul și portmoneul în mîină. Crede că au vrut să-i ia telefonul. Bunurile erau în

mîină - portmoneul și telefonul. Era noapte, locul unde s-au văzut era luminat, iar după ce a

trecut, când a primit lovitura era mai întunecat”, ceea ce dovedește faptul că intenția de

sustragere a bunurilor a apărut la inculpat înainte și nu după săvârșirea atacului asupra

7

lui Ilvitki Anatoli.

Prin urmare, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, instanța de apel a concluzionat că acestea sunt admisibile,

pertinente, concludente și utile, administrate în conformitate cu prevederile Codului de

procedură penală, și confirmă integral vinovăția lui Curleac Pavel în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Or, în cadrul urmăririi penale au fost administrate probe care pe deplin dovedesc

vinovăția lui Curleac Pavel în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f)

Cod penal, în acest sens, luând în considerație declarațiile părții vătămate Ilvițchi

Anatolie și ale martorilor Șterbeț Elizaveta, Stratan Andrei și Crițchii Nicolae stabilind

cu certitudine că Curleac Pavel a realizat latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, care se exprimă prin fapta prejudiciabilă

care constă în acțiunea de sustragere, însoțită de atacul asupra persoanei cu aplicarea

violenței periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, or, inculpatul i-a

aplicat mai multe lovituri părții vătămate, provocându-i mai multe leziuni, care conform

expertizelor efectuate în cadrul urmăririi penale, se califică ca vătămare corporală

ușoară, după care i-a sustras mai multe bunuri, cauzându-i un prejudiciu material

considerabil.

Subsecvent, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Crețu Adelina,

or, aceasta s-a aflat anterior într-o relație de concubinaj cu inculpatul, iar cele invocate

de către ea în cadrul ședinței de judecată, au fost apreciate drept o modalitate de

exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul ușurării situației inculpatului.

Starea de fapt reținută în seama inculpatului Curleac Pavel concordă cu probele

administrate de organul de urmărire penală în condițiile prevederilor Codului procesual

penal, fiecare probă în parte fiind pertinentă, concludentă, utilă și veridică, iar în

ansamblu coroborează între ele și se completează prin probe ce au fost obiect de studiu

și în instanța de apel.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond pronunțat o hotărâre

neîntemeiată, deoarece careva temeiuri pentru recalificarea acțiunilor inculpatului

Curleac Pavel în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, adică vătămarea intenționată

ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății și

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, jaful adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile, pe cauza dată

lipsesc.

8

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, din care considerente instanța de apel a concluzionat că, corijarea

inculpatului poate avea loc doar cu izolarea acestuia de societate ceea ce va duce la

atingerea scopului susmenționat.

Instanța de apel a menționat că, la data comiterii infracțiunii sancțiunea prevăzută

de art. 188 alin. (2) din Codul penal prevedea pedeapsa cu închisoare de la 8 la 10 ani.

Conform art. 16 alin. (4) din Codul penal, infracțiuni grave se consideră faptele

pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până

la 12 ani inclusiv. În această ordine de idei instanța de judecată a conchis că, infracțiunea

comisă de Curleac Pavel face parte din categoria infracțiunilor grave, fiind comisă cu

intenție.

La examinarea cauzei și la stabilirea pedepsei inculpatului Curleac Pavel, instanța

de apel nu a reținut careva circumstanțe atenuante, însă în calitate de circumstanță

agravantă în privința inculpatului a fost stabilită: săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

Totodată, potrivit art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care

au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune

la vârsta de la 18 pînă la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în

care instanța, ținând cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin

aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate

dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită.

Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către

instanța de judecată.

În acest sens, instanța de apel, analizând circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului Curleac Pavel, a.n. 01.09.1999, care la momentul săvârșirii faptei nu a atins

vârsta de 21 ani (28.08.2020), i-a aplicat, pentru infracțiunea prevăzută la art. 188 alin. (2)

lit. f) Cod penal, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani și 8

(opt) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a constatat că, prin Sentința Judecătoriei Comrat din

15.03.2019, inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod

penal, în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă

9

de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită s-a suspendat condiționat

pe un termen de probațiune de 2 ani, cu obligarea inculpatului să nu săvârșească noi

infracțiuni. Raportând la caz, inculpatul a săvârșit infracțiunea pe data de 28.08.2020, în

perioada de probațiune.

Prin urmare, ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit ultima infracțiune în

termenul de probațiune, încălcând condițiile suspendării executării pedepsei, că Biroul

de Probațiune Leova a comunicat că inculpatul nu se prezintă la întrevederile planificate,

părăsind domiciliul fără înștiințarea biroului, instanța de apel a ajuns la conclizia a aplica

prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal. Astfel, prin cumul parțial de sentințe, a adăugat

parțial la pedeapsa stabilită, pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei

Comrat din 15.03.2019, stabilindu-i o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 7 (șapte) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a dispus încasarea din contul inculpatului Curleac Pavel

a cheltuielilor judiciare, în cuantum de 448 lei, pentru efectuarea raportului de constatare

nr. 202002P2549 din 29.08.2020, în sumă de 128 lei (f.d. 20) și raportului de expertiză

judiciară nr. 202002D1704 din 21.09.2020, în sumă de 320 lei (f.d. 21-22), având în vedere

că cheltuielile invocate de către acuzatorul de stat cad sub incidența art. 227 Cod de

procedură penală, și se probează prin rapoartele de expertiză.

Igor în numele inculpatului, care, semnalând temeiurile pentru recurs prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În argumentarea celor solicitate invocă următoarele aspecte:

În cadrul cercetării judecătorești de către instanța de apel a avut loc o apreciere

arbitrară a probelor, s-a constatat cu certitudine lipsa elementelor probatorii prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludentei și

veridicității în susținerea învinuirii lui Curleac Pavel în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, iar instanța de apel urma să mențină sentința fără

modificări.

După finalizarea cercetării judecătorești din lista probelor prezentate de acuzare și

examinate în ședință de judecată atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, nici o

probă nu confirmă cu certitudine săvârșirea de către Curleac Pavel a tâlhăriei, adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

10

proporții considerabile.

Astfel, de către instanța de apel, faptei săvârșite de către Curleac Pavel, i s-a dat o

încadrare juridică greșită, adică eronat a apreciat probele administrate.

Instanța de apel urma să ajungă la concluzia că inculpatul Curleac Pavel nu a avut

intenția de a-i cauza lovituri părții vătămate cu scopul de a însuși bunurile acesteia, ci i-

a aplicat lovituri în urma altercațiilor verbale neînsemnate, iar concluziile instanței de

fond sunt corecte în acest sens, or inculpatul nu a avut intenția de a-i cauza lovituri

periculoase pentru viața sau sănătatea părții vătămate cu scopul de a însuși bunurile

acesteia, ci i-a aplicat lovituri în urma altercațiilor verbale neînsemnate, fapt confirmat

atât prin declarațiile lui Curleac Pavel, cât și prin raportul de expertiză judiciară nr. xxxx

din 21.09.2020, unde la Ilvițki Anatolii s-au depistat vătămări corporale ușoare.

Astfel, de către instanța de apel urma a fi apreciate critic declarațiile părții vătămate

Ilvițki Anatolii, care a declarat că inculpatul Curleac Pavel a dorit să îi i-a telefonul și

presupune că din start a avut intenția să îi sustragă bunurile, or aceste declarații nu sunt

susținute prin coroborare cu alte probe cercetate în instanța de judecată.

Instanța de apel nu a luat în calcul faptul că acțiunea inculpatului Curleac Pavel

urmează a fi calificată în baza art. 78 alin. (2) din Codul contravențional și art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, or, partea acuzării nu a demonstrat sub nici o formă intenția

condamnatului de a sustrage bunurile părții vătămate cu aplicare violenței periculoase

pentru viața persoanei.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului ordinar declarat de

către avocatul Conoval Igor în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. Or, instanța de apel just a constatat

circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și, corect a constatat vinovăția și la

condamnat pe Curleac Pavel în baza infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod

penal.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul invocă

temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

11

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

xepus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

și când 12) faptei săvârșite s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din esența argumentelor avansate în cererea de recurs declarată de către partea

apărării, Colegiul penal atestă că dezacordul recurentului se axează pe soluția instanței

de apel cu privire la reîncadrarea acțiunilor inculpatului Curleac Pavel din art. 78 alin.

(2) Cod contravențional și art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, în baza art. 188 alin. (2) lit. f)

Cod penal, susținând că instanța de apel eronat a apreciat modul și metoda de comitere

a infracțiunii încriminate, precum și consecințele acesteia.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul nu specifică

care ar fi erorile de drept și esența că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prescripțiile din art. 6 pct. 111)

Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, fiind omisă în totalitate

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul avocatului nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Cu referire la argumentele recurentului privind existența în cauza examinată a

erorii de drept prevăzute la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, susținând

în acest sens că acțiunile inculpatului Curleac Pavel incorect au fost reîncadrate în baza

art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, Colegiul penal, constată că alegațiile avocatului în

această parte sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept pot fi

erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial, iar instanța

de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

12

material.

Însă, pentru o astfel de concluzie, trebuie să se țină seama de fapta săvârșită și cum

aceasta a fost stabilită și dacă această faptă a fost încadrată corect în norma penală, iar

dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în baza altei norme penale, înseamnă că acesteia

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în cauză

și le-a oferit o apreciere obiectivă, care în ansamblul lor, au confirmat vinovăția

inculpatului Curleac Pavel în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f)

Cod penal, în consecință atribuind o încadrare juridică justă acțiunilor inculpatului.

Reținând declarațiile părții vătămate Ilvițki Anatolii și ale martorilor Șterbeț

Elizaveta, Stratan Andrei și Crițchii Nicolae, instanța de apel corect a stabilit că

inculpatul Curleac Pavel a realizat latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de tâlhărie

(art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal), care se exprimă prin fapta prejudiciabilă care constă

în acțiunea de sustragere, însoțită de atacul asupra persoanei cu aplicarea violenței

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, or, inculpatul i-a aplicat mai

multe lovituri părții vătămate, provocându-i mai multe leziuni, care conform expertizei

efectuate în cadrul urmăririi penale, se califică ca vătămate corporală ușoară, după care

i-a sustras mai multe bunuri, cauzându-i un prejudiciu material considerabil.

Iar careva temeiuri de a recalifica acțiunile inculpatului Curleac Pavel în baza art.

78 alin. (2) Cod contravențional și art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, pe cauza dată lipsesc.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

și coroborării lor.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

13

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în

sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor

și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora,

iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos)

În acest context, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat cu strictețe prevederile enunțate la art. art. 414-419 Cod de

procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată sub toate aspectele, iar

temei pentru admiterea recursului declarat nu se regăsește, motiv din care se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Conoval Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

01 martie 2022, în cauza penală în privința lui Curleac Pavel Xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 06 decembrie 2022.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

14