1ra-1291/2021 — art. 217 alin. 2, art. 248 alin. 2 CP

1ra-1291/2021 — art. 217 alin. 2, art. 248 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1291/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Toma Nadejda

Judecători - Cobzac Elena, Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie și Guzun Ion

judecând fără citarea părților recursul ordinar, declarat de către avocatul

Rotari Mihaela în numele inculpatului Djurleac Dumitru prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Djurleac Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat în orașul Xxxxx, strada Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

3.Instanța de recurs: 20.04.2021-08.06.2021.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Dumitru Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 217 alin. (2) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare;

- art.248 alin. (2) Cod penal, la 6 luni închisoare,.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani

închisoare.

S-a dispus încasarea din contul lui Djurleac Dumitru în beneficiul statului, a

sumei de 1680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

martie 2018, în jurul orei 22:50, la PTF Otaci, raionul Ocnița, intrare în Republica

Moldova, Djurleac Dumitru, a fost stopat și supus percheziției corporale, unde

între timp Djurleac Dumitru, a aruncat jos la sol, o coală de hârtie argintie în care

se afla praf de culoarea albă.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/2-R-364 din

17.12.2018, în masa solidă, uscată, de culoarea galbenă, depistată și ridicată la

1

data de 27.03.2018, în cadrul efectuării cercetării la fața locului, lângă piciorul

stâng a lui Șarban Ion, s-a depistat „amfetamin” care se atribuie la categoria

substanțelor psihotrope, cantitatea substanței psihotrope - „amfetamin” (materie

uscată) constituie 0,144 g.

Prin prisma probelor examinate în ședința de judecată, instanța a constatat

ca fiind dovedită integral vinovăția inculpatului Djurleac Dumitru în fapta lui

incriminată, iar acțiunile acestuia le-a încadrat în baza art. 217 alin.(2) Cod penal

- păstrarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșite în proporții mari, fără scop de

înstrăinare și art. 248 alin. (2) Cod penal - trecerea peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal.

numele inculpatului Djurleac Dumitru, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Djurleac Dumitru să fie achitat în temeiul art.

390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, pentru că fapta nu a fost comisă de

inculpat.

În motivarea apelului apărarea a indicat că, inculpatul nu a recunoscut vina

pe parcursul procesului, iar vinovăția acestuia de comiterea infracțiunilor

imputate nu a fost demonstrată, nefiind prezentate probe suficiente în acest sens.

Or, substanțele narcotice depistate nu aparțineau lui Djurleac Dumitru, iar

martorul Șerban Ivan a dat declarații împotriva inculpatului pentru a se eschiva

de la răspundere penală.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința parțial, în latura pedepsei, și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Djurleac Dumitru a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal și prin coroborare

cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, s-a liberat de

pedeapsa penală în legătură cu prescrierea atragerii la răspunderea penală,

prevăzută la art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal. Djurleac Dumitru s-a considerat

condamnat în baza art. 248 alin. (2) Cod penal, conform acestei legi, stabilindu-i

pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței

referitor la corpurile delicte și cheltuieli judiciare, au fost menținute.

administrate în cadrul prezentei cauze penale formează un ansamblu probatoriu,

prin care se dovedește pe deplin vinovăția inculpatului Djurleac Dumitru în

faptele aduse în învinuire, totodată fiind totalmente combătute argumentele

invocate în cererea de apel formulată, cu privire la nevinovăția inculpatului.

2

Instanța de apel, cercetând sub toate aspectele probele administrate,

efectuând o analiză amplă a acestora, a constatat că, instanța de judecată a dat o

apreciere juridică justă acțiunilor inculpatului Djurleac Dumitru, corect

încadrându-i acțiunile în baza art. 217 alin. (2) Cod penal - păstrarea ilegală a

substanțelor psihotrope, săvârșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare și art.248

alin. (2) Cod penal - trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal.

Constatând ca fiind demonstrate faptele infracționale prevăzute de art. 217

alin. (2) și art. 248 alin. (2) Cod penal, precum și faptul că, acestea au fost comise

cu vinovăție de către Djurleac Dumitru, instanța de apel a constatat temei pentru

liberarea acestuia de pedeapsa penală, pe capătul de acuzare în comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Având în vedere prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură

penală și art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, ținând cont că, la caz s-a constatat

vinovăția inculpatului Djurleac Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 217 alin. (2) Cod penal - catalogată, conform art. 16 alin. (2) Cod penal, ca

fiind ușoară, aceasta fiind săvârșită la 27.03.2018 și de la comiterea ei au trecut

mai mult de 2 ani, instanța de apel a considerat oportun de a-l libera pe Djurleac

Dumitru de pedeapsă penală, în legătură cu prescrierea atragerii la răspunderea

penală.

Potrivit alin. (5) al art. 60 Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată - anume la aceste prevederi s-a referit procurorul invocând că, la caz,

răspunderea lui Djurleac Dumitru nu este prescrisă, întrucât acesta s-a sustras de

la judecată pe parcursul procesului penal. În dezacord cu această poziție,

instanța de apel a reținut că, pe cazul penal din speță, până la pronunțarea

sentinței de condamnare - 22.07.2020, în privința inculpatului Djurleac Dumitru

nu a fost pornit dosarul de căutare, materialele cauzei penale denotă lipsa vre-

unui document ce ar atesta că, acesta s-a eschivat de la prezentare la organul de

urmărire penală sau instanța de judecată. Respectiv, curgerea prescripție pe

cazul dat nu a fost întreruptă, iar la data pronunțării sentinței - 22.07.2020,

răspunderea penală era deja prescrisă.

Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. (2) Cod penal, în a cărei

comitere a fost găsit vinovat Djurleac Dumitru, instanța de apel a conchis că,

pentru a atinge scopurile pedepsei penale, pentru inculpat urmează a fi aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare.

Ținând cont de faptul că, Djurleac Dumitru cu toate că nu are antecedente

penale, totuși a comis infracțiunea care este catalogată, conform art.16 alin. (3)

Cod penal, ca fiind mai puțin gravă, îndreptată împotriva desfășurării normale și

dezvoltare a relațiilor sociale referitoare la regimul vamal, instanța de apel a

3

conchis că, anume o pedeapsa cu închisoarea axată spre limita minimă ar fi

pasibilă atingerii scopurilor invocate în textul art. 61 alin.(2) Cod penal.

La aprecierea cuantumului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul,

că, Djurleac Dumitru se caracterizează pozitiv la locul de trai, locuiește cu mama

sa, Djurleac Natalia, care este încadrată în gradul de dezabilitate, în acest sens de

către partea apărării fiind prezentate înscrisuri justificative, numindu-i o

pedeapsă sub formă de închisoarea, dar axată spre limita minimă.

Rotari Mihaela în numele inculpatului Djurleac Dumitru, care solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatului.

În motivarea recursului, avocatul indică:

- instanța de apel, a apreciat greșit acele criterii ce au stat la baza pronunțării

deciziei;

- la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a luat în considerație

personalitatea lui Djurleac Dumitru, faptul că nu se află la evidență la medicul

narcolog sau psihiatru, lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă de la

locul de trai, și aflarea la întreținerea inculpatului a mamei care are grad de

invaliditate. Iar faptul că nu a recunoscut vinovăția nu trebuia nicidecum

apreciată ca o circumstanță agravantă;

- vinovăția inculpatului pe parcursul examinării cauzei nu a fost

demonstrată, nefiind prezentate probe suficiente în acest sens. Necătînd la faptul

că, în ședință de judecată au fost vizionate înregistrările efectuate la 27.03.2018, în

cadrul percheziției corporale a lui Djurleac Dumitru și Șerban Ion, instanța de

apel nu a dat apreciere acestora, or, chiar în înregistrare, unul dintre colaboratorii

organelor de drept descrie coala de hârtie argintie, în care se afla praf de culoare

albă, menționând că acesta a căzut din buzunarul lui Șerban Ion;

- declarațiile inculpatului în susținerea nevinovăției sale pe marginea

învinuirii aduse sunt susținute și de probele cauzei penale;

- vinovăția inculpatului Djurleac Dumitru nu a fost demonstrată de către

instanța de judecată, iar în aceste circumstanțe, instanța de apel urma să emită

decizie de achitare în privința inculpatului.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra

recursului declarat, solicitând inadmisibilitatea prezentului recurs, deoarece

instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei,

corect stabilind vinovăția inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal și art.

248 alin. (2) Cod penal.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

4

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

aceluiași Cod.

Așadar, în prezenta speță, avocatul Rotari M. în numele inculpatului, invocă

faptul că, vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată, iar la stabilirea pedepsei

nu a fost luat în considerație personalitatea inculpatului, astfel semnalând

temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de procedură

penală, ce stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că nu a fost demonstrată vina inculpatului, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra,

la cererea părților orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar.

Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel judecând cauza și verificând

probele în ședința de judecată, a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma

propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru

soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se

sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din

care motive a ajuns la concluzia de casare parțială a sentinței, în latura pedepsei.

Totodată, instanța de apel și-a argumentat soluția prin faptul că, din

declarațiile martorilor și din probele materiale prezentate în cauză, cert se

demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 217

alin. (2), art. 248 alin. (2) Cod penal, probe care sânt descrise amănunțit în

hotărârea judecătorească (f.d. 230-236 v. I).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței

de apel, pe care Colegiul le însușește.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

5

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că,

instanța de apel nu a dat apreciere înregistrărilor efectuate la 27.03.2018, în

cadrul percheziției corporale a lui Djurleac D.

Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că, chestiunea dată a constituit obiect

de discuție în instanța de apel, care a indicat că, învinuirea adusă inculpatului

Djurleac Dumitru se confirmă și prin înregistrările video stocate pe suportul

electronic păstrat la materialele cauzei și care a fost recunoscut în calitate de corp

delict. În cadrul reproducerii acestor înregistrări s-a constatat, că la data de

27.03.2018, pe timp de noapte, de inspectorul superior Niculcea Renat, inspector

superior Proca Ivan, comisar Scutelnic Andrei și inspector principal Savciuc

Mihail, a fost efectuată percheziția corporală asupra lui Djurleac Dumitru și

Șerban Ion. În timpul percheziției corporale, lângă piciorul stâng a lui Șerban Ion,

a fost depistat un plic de culoare argintie. La deschiderea acestui plic, s-a stabilit,

că în plic se află praf de culoare albă, care a fost ridicat și transmis pentru

efectuarea expertizei tehnico-științifice. S-a văzut și s-a auzit din înregistrare,

cum Șerban Ion spune că acest plic nu îi aparține și că a fost aruncat de cineva.

Djurleac Dumitru în timpul percheziției corporale se indigna, întrebând din ce

motiv a fost stopat. În cadrul percheziției corporale careva bunuri interzise

asupra lui Djurleac Dumitru nu au fost depistate. Însă, distanță dintre Șerban Ion

și Djurleac Dumitru era de aproximativ 1-2 metri, fapt care fac credibile

declarațiile lui Șerban Ion, cu privire la faptul că, pachețelul cu substanțele

narcotice au fost aruncate la piciorul său de către Djurleac Dumitru, acest fapt

fiind confirmat și prin declarațiile martorilor Scutelnic Andrei, Niculcea Renat și

Proca Ion, depuse în instanța de fond.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel întemeiat a reținut că,

prima instanță corect a statuat, că poziția inculpatului este una declarativă, care

vine în contradicție cu probatoriul acumulat, având drept scop eschivarea de la

răspunderea penală, or, din probele administrate este evident faptul, că anume

inculpatul Djurleac Dumitru, la PTF Otaci, raionul Ocnița, intrare în Republica

Moldova, avea asupra sa substanțele psihotrope, pe care cu prilejul stopării lui

de către poliție, le-a aruncat la sol, lângă piciorul lui Șerban Ion.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal lărgit

statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția

inculpatului Djurleac D., în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar acțiunile

acestuia sânt incidente elementelor infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (2),

art. 248 alin. (2) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs semnalat și

stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, de către inculpat nu

și-a găsit confirmarea.

6

Cu referire la temeiul pentru recurs semnalat de avocat - s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul critică

hotărârea dată în partea stabilirii pedepsei, fără a aduce careva critici la acest

capitol.

Colegiul consideră, că nici acest temei pentru recurs invocat nu este incident

în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului Djurleac D.,

stabilită conform sancțiunii art. 248 alin. (2) Cod penal.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate

de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei

în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este

în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special a

dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa

mai aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

7

atingerea scopului scontat.

Instanța de recurs menționează că instanța de apel a motivat corespunzător

temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, pe o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de

apel just a menționat că, nu au fost constatate careva circumstanțe agravante și

atenuante, Djurleac Dumitru, cu toate că nu are antecedente penale, totuși a

comis infracțiune care este catalogată, conform art. 16 alin. (3) Cod penal, ca fiind

mai puțin gravă, îndreptată împotriva desfășurării normale și dezvoltare a

relațiilor sociale referitoare la regimul vamal, astfel considerând că, anume o

pedeapsa cu închisoarea axată spre limita minimă, ar fi pasibilă atingerii

scopurilor invocate în textul art. 61 alin.(2) Cod penal.

De asemenea, la aprecierea cuantumului pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de faptul, că Djurleac Dumitru se caracterizează pozitiv la locul de trai,

locuiește cu mama sa, Djurleac Natalia, care este încadrată în gradul de

dizabilitate, în acest sens de către partea apărării fiind prezentate înscrisuri

justificative, astfel considerând, că scopurile pedepsei sunt realizabile și prin

stabilirea față de Djurleac Dumitru a pedepsei cu închisoarea, dar axată spre

limita minimă.

La fel, Colegiul penal lărgit relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal,

dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul

nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie

concluzia instanței că, nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa

stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și

alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

8

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

În atare împrejurări, Colegiului penal lărgit consideră, că instanța de apel a

ținut cont de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă

echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile

generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia

stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât

acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul penal lărgit statuează, că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 8), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel,

iar pedeapsa stabilită inculpatului Djurleac D., de către instanța de apel, a fost

aplicată în limitele legii, din care considerente se respinge ca inadmisibil recursul

ordinar declarat de către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, cu

menținerea deciziei.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Rotari

Mihaela în numele inculpatului Djurleac Dumitru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Djurleac Dumitru Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 29 iulie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

9