ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 24.03.2022

1ra-2066/2021 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

HOTĂRÂRE
24.03.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 187 alin. 2 lit. e, f CP
Temei legal
art. 427 al. 1 pct. 8 CPP
Citează această cauză
1ra-2066/2021 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2066/2021

1-20130936-01-1ra-13102021

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Plămădeală Ghenadie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Lazăr Vitalii în numele inculpatului Monu Alexandru, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 18 noiembrie 2020 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Monu Alexandru Xxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. xxxx, str. xxxx nr. xxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Monu Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Monu Alexandru,

la data de 27 octombrie 2019, aproximativ la ora 13:00, aflându-se pe str. Iachir 17/1

din mun. Orhei, lângă ghereta "Apă Pură" amplasată în nemijlocita apropiere de

magazinul "Fagur", urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

acționând intenționat și pentru a-și atinge mai ușor scopul urmărit, l-a amenințat cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și sănătate pe Strașnîi Iurii, amenințare

care s-a manifestat prin poziționarea unei șurubelnițe în regiunea gâtului lui Strașnîi

Iurii și în mod deschis a sustras de la el, un telefon mobil de model "Ergo FI 81", la

1

preț de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate Strașnîi Iurii o daună materială

considerabilă în sumă de 1000 lei.

Acțiunile inculpatului Monu Alexandru au fost calificate de prima instanță în

baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f) din Codul penal, după indicii calificativi jaful - adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu amenințarea aplicării

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

2.1. Avocatul Lazăr Vitalii în numele inculpatului Monu Alexandru, care a

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Monu Alexandru să fie achitat.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- unica probă care indică la faptul că Monu Alexandru ar fi sustras în mod

deschis de la partea vătămată Strașnîi Iurii telefonul mobil, este declarația lui Strașnîi

Iurii;

- cu adevărat telefonul a fost ridicat de la piața din Orhei, dar acest fapt nu

demonstrează că a fost sustras anume de Monu Alexandru, nu este exclus că

telefonul a fost găsit sau transmis lui Monu Alexandru în mod benevol, în preajma

magazinului "Fagur" sunt camere de luat vederi, însă nici una nu a fost ridicată;

- având în vedere că Strașnîi Iurii a depus plângere abia peste 2 zile de la

presupusa faptă, apar dubii asupra existenței sau nu a componenței de infracțiune -

jaful;

- partea vătămată a indicat că Monu Alexandru mai era cu o persoană, însă

organul de urmărire penală a omis să identifice și să audieze acea persoană;

- eroarea gravă admisă de către instanță se rezumă la acordarea unei

credibilități absolute unor declarații ale părții vătămate nefondate, neprobate,

neconfirmate de alte probe, în pofida existenței unor martori care nu confirmă aceste

declarații.

2.2. Inculpatul Monu Alexandru, prin care a solicitat casarea acesteia,

motivând că deși se afla în stare de arest, cauza a fost examinată în lipsa sa, și nu i

s-a respectat dreptul la ultimul cuvânt, iar probatoriul în prezenta speță se întemeiază

doar pe declarațiile părții vătămate, care nejustificat îl învinuiește de comiterea

infracțiunii.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința primei instanțe

fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de procedură

penală și vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

2

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a notat că deși inculpatul Monu Alexandru, atât la urmărirea

penală, cât și în prima instanță și cea de apel nu a recunoscut vinovăția în comiterea

faptei incriminate, vina acestuia a fost confirmată prin probele anexate la materialele

cauzei și cercetate în ședința de judecată în prima instanță și verificate în instanța de

apel.

În continuare, instanța de apel a indicat că prima instanță întemeiat a încadrat

acțiunile lui Monu Alexandru în prevederile art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal,

iar în prima instanță s-a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului

Monu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f)

Cod penal.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel a menționat că prima instanță

corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celor vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

În acest sens, instanța de apel a atestat că la stabilirea pedepsei inculpatului

Monu Alexandru, prima instanță întemeiat a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei în privința inculpatului, deoarece Monu Alexandru a

comis cu intenție o infracțiune gravă, având antecedente penale pentru o infracțiune

la fel comisă cu intenție, care face parte din categoria infracțiunilor grave, adică

infracțiunea analizată în prezenta speță e comisă în stare de recidivă periculoasă.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Monu Alexandru anterior a fost

condamnat, însă acesta nu a făcut concluziile respective în vederea corijării și

reîncadrării în societate, nu a conștientizat caracterul social al faptelor comise

anterior și faptul că i-a fost oferită șansa ca prin comportament exemplar să își

reabiliteze încrederea societății, însă a comis din nou o infracțiune cu intenție.

Totodată, s-a observat că potrivit caracteristicii eliberate de OS al SP nr. 1

Orhei, Lozan Ion din 19.05.2020, inculpatul Monu Alexandru de către vecini și

persoanele care îl cunosc se caracterizează negativ, a fost observat pe timp de noapte

în locuri publice și în cercurile persoanelor anterior judecate. Acesta are un

3

comportament neadecvat în societate și a fost de nenumărate rânduri sancționat

contravențional, și astfel scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar cu aplicarea

față de inculpatul Monu Alexandru a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 6 ani.

Cu referire la faptul că, sentința a fost emisă în absența inculpatului și acesta

nu a avut dreptul legal la ultimul cuvânt, instanța de apel a notat că potrivit

procesului - verbal din data de 09.11.2020 a primei instanțe, inculpatului i s-a acordat

ultimul cuvânt, prin care a menționat: "eu nu sunt vinovat. Eu nu am putut să fac

așa", iar însăși deliberarea și pronunțarea sentinței a avut loc la data de 18.11.2020.

Respectiv, instanța de apel a conchis că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil și i-a fost oferită posibilitatea de a se expune în ultimul cuvânt. Mai

mult, după cum reiese din declarațiile date de către inculpatul Monu Alexandru în

instanța de apel, acesta în prima instanță a refuzat să de-a declarații.

Lazăr Vitalie în numele inculpatului Monu Alexandru, care fără a indica vreun temei

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

achitat.

În argumentarea recursului, recurentul invocă argumente similare cu cele din

cererea de apel, descrise la pct. 2.1 a prezentei decizii și că:

- instanța de apel nu a apreciat declarațiile părții vătămate în coroborare cu

faptul că acesta se cunoaște cu inculpatul și se află în relații ostile, iar din declarațiile

martorilor nu se probează că inculpatul Monu Alexandru a vândut telefonul la piață;

- nu a fost înlăturat dubiul că, partea vătămată posibil singură a transmis

benevol telefonul inculpatului.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la afirmațiile recurentului, procurorul invocă că instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și corect a reținut constatarea

vinovăției lui Monu Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal.

Astfel, consideră că decizia contestată conține motive clare și legale pe care

se întemeiază soluția, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

4

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că potrivit textului recursului, recurentul își manifestă

dezacordul cu soluția de constatare a vinovăției inculpatului Monu Alexandru, critici

ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

atestă că motivele invocate de recurent în argumentarea recursului nu s-au confirmat

în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, Colegiul penal notează că în decizia adoptată instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate de

avocatul Lazăr Vitalii în numele inculpatului Monu Alexandru, precum și de către

inculpatul Monu Alexandru ce țin de soluția de constatare a vinovăției acestuia în

comiterea infracțiunii incriminate, instanța de apel întemeindu-și soluția just în baza

probelor cercetate de prima instanță, verificate și apreciate corect de instanța de apel

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, unele mijloace de probe

fiind reexaminate nemijlocit în intanța de apel, fiind descrise și analizate în decizia

instanței de apel (f.d. 226- 232, vol. I).

La fel, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde motivele

pe care își întemeiază soluția corectă de menținere a sentinței primei instanțe, prin

care Monu Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, just constatând că prin

probele administrate, verificate în instanța de apel, se demonstrează vinovăția

inculpatului Monu Alexandru în comiterea acestei infracțiuni.

5

În acest sens, se atestă că instanța de apel nu a comis vreo eroare de fapt sau

de drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4 a prezentei

decizii, se conchide că recurentul primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, și în special cu declarațiile părții vătămate Strașnîi

Iurii, însă instanța de recurs ordinar la aceste motive a recurentului, atestă că nu pot

fi acceptate, or contravin constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță,

privind constatarea vinovăției inculpatului Monu Alexandru în baza art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal, ce sunt întemeiate pe întreg cumulul de probe descris, verificat

și apreciat de instanța de apel în decizia sa prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, iar alegațiile recurentului constituie doar niște presupuneri ce nu

sunt întemeiate pe careva probe credibile.

Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate argumentele recurentului invocate

în apel și repetat în recursul ordinar, ce țin de aprecierea probelor în prezenta speță,

or din decizia instanței de apel rezultă cert că toate probele administrate în prezenta

cauză penală au fost apreciate de instanța de apel prin coroborare între ele, conform

prevederilor art. 27, 101 Cod de procedură penală, fără a admite careva erori de fapt

sau de drept, iar la acest aspect instanța de apel s-a expus în decizie cu privire la

motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor prezentate de

partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat

în art. 24 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că instanța de apel a reținut just ca

demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului Monu Alexandru în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, iar obiecțiile

recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or nu se identifică

vreun temei de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele invocate de

acesta.

Astfel, Colegiul penal, având în vedere veridicitatea argumentelor instanțelor

ierarhic inferioare în motivarea soluției lor și în virtutea corectitudinii acesteia și

pentru a evita repetări inutile, conchide că o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

6

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lazăr Vitalii în

numele inculpatului Monu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe Monu Alexandru

Xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-01-20
0,96
1ra-1673/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP, art. 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1673/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 01 decembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Plămădeală Ghenadi
CSJ 2022-11-03
0,95
1ra-306/2022 — art. 42 alin. 5, 187 alin. 2 lit. b, f CP
Dosarul nr.1ra-306/2022 1-21093618-01-1ra-28022022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 27 septembrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir
CSJ 2022-04-07
0,95
1ra-1887/21 — art. 186 alin. 2 lit. c,d CP
Dosarul nr. 1ra-1887/2021 1-21020835-01-1ra-26082021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 februarie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – To
CSJ 2022-03-17
0,95
1ra-2104/2021 — art. 141 alin. 2; 362 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-2104/2021 1-19070903-01-1ra-04112021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 26 ianuarie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, examin
CSJ 2022-04-21
0,95
1ra-165/2022 — art. 42, 187 alin. 2 lit. e, f, CP
Dosarul nr. 1ra-165/2022 1-19168900-01-1ra-03022022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 23 martie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecăto
Sursă