1ra-172/2022 — art. 42 alin. 2, 190 alin. 5 CP

1ra-172/2022 — art. 42 alin. 2, 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-172/2022

1-20071833-01-1ra-04022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 21 iulie

2020 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021,

declarate de avocatul Oleg Gorobica, în numele părții vătămate Ciubotaru Iulia, și de

avocatul Valentin Caisîn, în numele inculpatului

Lenkov Denis XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.06.2020 - 21.07.2020,

instanța de apel: 17.08.2020 - 16.11.2021,

instanța de recurs: 04.02.2022 - 23.02.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Lenkov Denis a fost

condamnat în baza art. 42 alin. (2), 190 alin. (5) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activitate legată de finanțare pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 21.07.2020, cu

includerea perioadei arestării preventive de la 11.04.2020 până la 21.07.2020.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Staver A. - 99.365,25 lei prejudiciu

material, Ciubotaru I. - 54.138,64 lei material, 5000 lei moral și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 2000 lei, Pruteanu A. - 274.782,84 lei material și 5000 lei moral.

În temeiul art. 105 Cod penal, s-a dispus expulzarea lui Lenkov Denis din

Republica Moldova, după executarea integrală a pedepsei cu închisoarea.

Federației Ruse, acționând în înțelegere prealabilă cu alte persoane, la moment în curs

1

de identificare - cetățeni ai Republicii Moldova, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, la 13 februarie 2020, au înregistrat la Agenția Servicii Publice

persoana juridică SRL „Leasing INC”, c/f XXXXXX XXXXXX, cu genul de activitate

comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare și activități de închiriere și leasing de

autovehicule rutiere grele, unde Lenkov D. a fost indicat ca fondator și administrator.

Ulterior, acționând intenționat, prin înșelăciune și inducerea în eroare, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, cu scopul camuflării acțiunilor sale

criminale, manifestând un comportament viclean și dolosiv ce ține de legalitatea

acțiunilor efectuate, sub pretextul declarat de finanțare în sistemul leasing financiar,

contrar prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 1/2018, cu privire la organizațiile de

creditare nebancară, ca urmare a solicitării parvenite de la Ciubotaru I. de a procura în

rate o motocicletă de model „ATV CFMOTO CF800AU-2A EPS”, proprietatea

„Motoland” SRL, la 27 martie 2020, în sediul SRL „Leasing INC”, situat în XXXXXX

XXXXXX, XXXXXXX, a încheiat fictiv cu Ciubotaru I. contractul de vânzare-

cumpărare nr. 8 privind finanțarea procurării motocicletei de model „ATV CFMOTO

CF800AU-2A EPS” cu codul VIN: XXXXXX XXXXXXX, a/f 2019, în valoare de

180.000 lei, deși era conștient că SRL „Leasing INC” nu dispune de surse financiare

privind procurarea motocicletei indicate supra cu transmiterea ulterioară în leasing lui

Ciubotaru I., cât și nici nu avea în proprietatea persoanei juridice un așa mijloc de

transport.

În baza contractului încheiat, Ciubotaru I., fiind asigurată de legalitatea actului

juridic, a achitat către SRL „Leasing INC” prima rată, în sumă de 54.000 lei.

După încheierea contractului, Lenkov D. nu a realizat nicio acțiune ce decurge

din obligațiile contractuale, ridicând în perioada 03.04.-06.04.2020, în numerar banii

de pe contul întreprinderii, pe care i-a însușit ulterior.

Prin acțiunile sale, Lenkov D. i-a cauzat părții vătămate Ciubotaru I. o daună

materială în proporții considerabile, în sumă de 54.000 lei.

În continuare, Lenkov D., acționând cu intenție unică, prin aceeași metodă, în

baza acelorași motive identice inventate și a unui singur scop, acționând în înțelegere

prealabilă cu alte persoane, la moment în curs de identificare - cetățeni ai Republicii

Moldova, în calitate de administrator al SRL „Leasing INC”, c/f XXXXXX XXXXXX,

acționând intenționat, prin înșelăciune și inducerea în eroare, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, cu scopul camuflării acțiunilor sale criminale,

manifestând un comportament viclean și dolosiv ce ține de legalitatea acțiunilor

efectuate, sub pretextul declarat de finanțare în sistemul leasing financiar, contrar

prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 1/2018 cu privire la organizațiile de creditare

nebancară, ca urmare a solicitării parvenite de la Pruteanu A. de a procura în rate

automobilul de model „Mercedes GLE 350”, proprietatea „Autostore” SRL, la 30

martie 2020, în sediul SRL „Leasing INC”, situat în XXXXXX XXXXXX,

XXXXXXX, a încheiat fictiv cu Pruteanu A. contractul de vânzare-cumpărare nr. 13,

privind finanțarea procurării automobilului de model „Mercedes GLE 350” cu codul

VIN: XXXXXXX XXXXXX, a/f 2015, în valoare de 925.060 lei, deși era conștient că

SRL „Leasing INC” nu dispune de surse financiare privind procurarea automobilului

indicat supra cu transmiterea ulterioară în leasing lui Pruteanu A., cât și nici nu avea în

proprietatea persoanei juridice un așa mijloc de transport.

2

În baza contractului încheiat, Pruteanu A., fiind asigurată de legalitatea actului

juridic, a achitat către SRL „Leasing INC”, prima rată în sumă de 274.782,84 lei.

După încheierea contractului, Lenkov D. nu a realizat nici o acțiune ce decurge

din obligațiile contractuale, ridicând în perioada 03.04.-06.04.2020, în numerar banii

de pe contul întreprinderii, pe care i-a însușit.

Prin acțiunile sale Lenkov D. i-a cauzat părții vătămate Pruteanu A. o daună

materială în proporții mari, în sumă de 274.782,84 lei.

În continuare, Lenkov D., acționând cu intenție unică, prin aceeași metodă, în

baza acelorași motive identice inventate și a unui singur scop, acționând în înțelegere

prealabilă cu alte persoane, la moment în curs de identificare - cetățeni ai Republicii

Moldova, în calitate de administrator al SRL „Leasing INC”, c/f XXXXXX XXXXXX,

acționând intenționat, prin înșelăciune și inducerea în eroare, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, cu scopul camuflării acțiunilor sale criminale,

manifestând un comportament viclean și dolosiv ce ține de legalitatea acțiunilor

efectuate, sub pretextul declarat de finanțare în sistemul leasing financiar, contrar

prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 1/2018 cu privire la organizațiile de creditare

nebancară, ca urmare a solicitării parvenite de la Staver A. de a procura în rate

automobilul de model „Mercedes C300”, proprietatea „Șargu-Trans” SRL, la 30 martie

2020, în sediul SRL „Leasing INC”, situat în XXXXXX XXXXXX, XXXXXXX, a

încheiat fictiv cu Staver A. contractul de vânzare-cumpărare nr. 10, privind finanțarea

procurării automobilului de model „Mercedes C300” cu codul VIN: XXXXXXX

XXXXXXX, a/f 2015, în valoare de 486.889,73 lei, deși era conștient că SRL „Leasing

INC” nu dispune de surse financiare privind procurarea automobilului indicat supra,

cu transmiterea ulterioară în leasing lui Staver A., cât și nici nu avea în proprietatea

persoanei juridice un așa mijloc de transport.

În baza contractului încheiat, Staver A., fiind asigurat de legalitatea actului

juridic, a achitat către SRL „Leasing INC”, prima rată în sumă de 99.365,25 lei.

După încheierea contractului, Lenkov D. nu a realizat nici o acțiune ce decurge

din obligațiile contractuale, ridicând în perioada 03.04.-06.04.2020, în numerar banii

de pe contul întreprinderii, pe care i-a însușit ulterior, cauzându-i părții vătămate Staver

A. o daună materială în proporții considerabile, în sumă de 99.365,25 lei.

Prin acțiunile sale intenționate Lenkov D. a cauzat părților vătămate o daună

materială în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 428.148,09 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și probele prezentate, solicitând examinarea cauzei în baza probelor

administrate în cadrul urmăririi penale.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat

acțiunile în baza art. 42 alin. (2), 190 alin. (5) Cod penal, ca escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare și prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, manifestând un comportament viclean și dolosiv

ce ține de legalitatea acțiunilor efectuate, săvârșită în proporții deosebit de mari, comisă

prin participație.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 6 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, că beneficiază de reducerea

3

cu o treime a limitelor de pedeapsă conform art. 3641 Cod de procedură penală, noile

limite fiind de la 5 ani și 4 luni până la 10 ani închisoare, că prejudiciul cauzat părților

vătămate nu fost restituit, concluzionând că realizarea scopului pedepsei penale de

reeducare a făptuitorului și de prevenire a comiterii de către acesta a unor noi

infracțiuni poate fi atins prin stabilirea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 6

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate legată de finanțare

pentru un termen de 5 ani.

Totodată, instanța a conchis ca fiind parțial întemeiată acțiunea civilă înaintată

de partea vătămată Ciubotaru I. privind încasarea prejudiciului material în sumă de

54.138,64 lei, moral în mărime de 50.000 lei, cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 2000 lei și anularea contractului nr. 8 de vânzare-cumpărare a automobilului din

27.03.2020.

Or, a fost probat prejudiciul material în sumă de 54.138,64 lei și cheltuielile de

asistență juridică în cuantum de 2000 lei, prin bonul de plată nr. 281476 din 11.05.2020,

însă prejudiciul moral a fost evaluat la suma de 5000 lei, care este una echitabilă în

raport cu fapta comisă.

Însă, solicitarea de anulare a contractului nr. 8 de vânzare-cumpărare a

automobilului din 27.03.2020 urmează a fi examinată în ordinea acțiunii civile,

deoarece acțiunea civilă în cadrul dosarului penal ține doar de pretențiile de ordin

material și moral.

solicitând casarea încheierii privind examinarea cauzei în procedură simplificată,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie condamnat inculpatul

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 15 ani închisoare, cu admiterea integrală a acțiunii

civile, cu excluderea dispoziției „În temeiul art. 395 alin. (5) Cod de procedură penală,

se explică lui Lenkov Denis, cetățean al Federației Ruse, dreptul de a cere transferarea

în țara de reședință, Federația Rusă”.

Apelanții au invocat că, părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material în

sumă de 54.138,64 lei și moral în mărime de 50.000 lei, exprimat prin stres și frică

continuă, care durează mai mult de trei luni.

Cererea de amânare depusă de avocatul părții vătămate a fost ignorată de instanța

de fond, fiind lăsată fără soluționare, iar în ședința de judecată, fără asigurarea și

respectarea dreptului la apărare a părții vătămate, s-a dispus ilegal examinarea cauzei

în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, încheierea de examinare a cauzei penale în procedură simplificată este o

încălcare gravă a drepturilor și garanțiilor procesuale ale părții vătămate, inclusiv a

dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO.

Totodată, în cadrul urmăririi penale au fost admise mai multe încălcări de ordin

procesual, care urmează a fi înlăturate parțial numai la judecarea cauzei în procedură

generală.

3.1. A declarat apel și avocatul Dinu Băgu, solicitând casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

Apelantul a indicat că la aplicarea pedepsei, instanța de fond nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76, 78, 79 Cod penal și a omis circumstanțele

atenuante - prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii

4

săvârșite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate, or,

inculpatul intenționa să restituie integral sumele sustrase prin înșelăciune, dar a fost

răpit și lipsit de libertate de un grup de persoane, fiind închis într-un beci, față de el

fiind aplicată violență fizică și psihică, în scopul dobândirii de la el a banilor pe care îi

avea sau au fost extrași din contul companiei, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, săvârșirea infracțiunii ca rezultat al constrângerii fizice și psihice, ce nu

înlătură caracterul penal al faptei, aflarea la întreținerea lui a mamei pensionare

bolnave, care este dependentă de aportul financiar și psiho-emoțional al fiului, lipsa

antecedentelor penale.

Pe lângă aceasta, instanța de fond urma să verifice prezența circumstanțelor

excepționale care servesc ca temei de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal și să le

reflecte în sentința adoptată.

3.2. Inculpatul, la fel, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a indicat că instanța de fond a ignorat circumstanțele atenuante

prezente în speță, iar pedeapsa aplicată este prea aspră și contrară principiului

umanismului.

2021, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că cercetarea judecătorească în instanța de fond a fost

efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, judecarea

cauzei potrivit procedurii enunțate nefiind viciată, în cadrul urmăririi penale nefiind

încălcate normele de procedură penală, concluzionând că nu este în drept să rețină o

altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Or, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de

acesta încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate.

De asemenea, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a luat în

considerație toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, ținând cont de faptul că acesta a

comis o infracțiune deosebit de gravă, a recunoscut vinovăția, anterior nu a fost

condamnat, prejudiciul părților vătămate nu a fost restituit, nefiind stabilite careva

situații excepționale pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, acesta beneficiind

de reducerea pedepsei cu o treime, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele apărării privind aplicarea unei pedepse mai blânde în

privința inculpatului sunt nefondate, or, instanța de fond a ținut cont de personalitatea

inculpatului, a acceptat cererea de examinare a cauzei în procedură simplificată, acesta

beneficiind de reducerea pedepsei cu o treime, nefiind stabilit vreun temei de a desființa

sentința emisă în această parte.

Sunt nefondate și alegațiile părții vătămate Ciubotaru I. privind aplicarea unei

pedepse mai aspre - cu închisoare pe un termen de 15 ani, deoarece la stabilirea

pedepsei inculpatului a fost luat în considerație motivul și gravitatea infracțiunii

săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea

penală, precum și faptul că acesta a recunoscut fapta la etapa urmăririi penale, a

contribuit la descoperirea infracțiunii, instanța de fond aplicându-i o pedeapsă legală,

întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

5

Deci, pedeapsa a fost individualizată în raport cu exigențele legii penale și care,

raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, va descuraja inculpatul de

la comiterea pe viitor a altor fapte infracționale similare.

Totodată, instanța de fond just a admis acțiunea civilă și a încasat de la inculpat

în beneficiul părții vătămate Ciubotaru I. prejudiciul material în mărime de 54.138,64

lei, moral - 5000 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 lei, ținând

corect cont de prevederile art. 1998 Cod civil și faptul că au fost întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul a comis cu vinovăție o faptă ilicită ce

a cauzat un prejudiciu, iar între fapta ilicită și prejudiciu există raport de cauzalitate.

Soluția instanței de fond privind încasarea prejudiciului cauzat părții vătămate în

limita prejudiciului real cauzat este întemeiată, deoarece prejudiciul material cauzat

prin infracțiune a fost recunoscut de către inculpat.

În același timp, sunt irelevante alegațiile avocatului Gorobica O. și ale părții

vătămate Ciubotaru I., privind casarea încheierii de examinare a cauzei penale în

procedură simplificată cu dispunerea examinării cauzei în procedură generală. Or,

potrivit art. 3641 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală, până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaște

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata nu poate avea loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că

recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea de

noi probe. În cadrul ședinței preliminare sau până la începerea cercetării judecătorești,

instanța îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are

obiecții, apoi acordă cuvântul procurorului, părții vătămate și celorlalte părți asupra

cererii formulate. Instanța de judecată este obligată să examineze dosarul în baza

acestei proceduri doar dacă din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt

stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei

pedepse.

Conform art. 3641 alin. (9) Cod de procedură penală, judecătorul este în drept de

a respinge cererea inculpatului și de a dispune judecarea cauzei în procedură generală,

atunci când există dubii cu privire la vinovăția inculpatului sau în cazul unei

recunoașteri parțiale a situației de fapt, ori chiar în cazul unei recunoașteri totale a

faptelor imputate, când nu este lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și

consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, judecătorul respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei în

procedură simplificată.

Totodată, în cadrul procesului penal, examinat în procedură simplificată, s-au

urmărit și garanțiile părții vătămate, cum ar fi dreptul de a fi informat referitor la

condițiile procedurii simplificate, data, locul și ora ședinței de judecată în care se va

examina cauza; dreptul de a fi prezent în cadrul ședinței de judecată în care se va judeca

cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; și unul din factorii

principali dreptul de a deveni parte civilă cu posibilitatea de a propune administrarea

probelor.

6

Prin urmare, la examinarea cauzei penale în procedură simplificată nu au fost

încălcate garanțiile părții vătămate Ciubotaru I., iar prin sentință i-a fost soluționată

acțiunea civilă.

La fel, sunt nefondate și pretențiile avocatului Gorobica O. privind remiterea

cauzei la rejudecare pe motiv că în cadrul examinării cauzei în instanța de fond ar fi

fost încălcate drepturile procedurale ale părții vătămate Ciubotaru I., or, potrivit art.

415 alin. (1) pct. 3) Cod procedură penală, rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre

a fost anulată se dispune numai atunci când nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat

dreptul la interpret, nu a fost asistat de un avocat sau au fost încălcate prevederile art.

33–35, ceea ce la caz nu se atestă.

Urmează a fi respinsă și cererea de excludere din sentință a mențiunii că

inculpatul are dreptul de a cere transferarea în țara de reședință, deoarece această

prevedere este stipulată la art. 395 alin. (5) Cod de procedură penală și urmează a fi

indicată în dispozitivul sentinței de condamnare în cazul condamnării unui cetățean

străin sau apatrid cu reședință permanentă în alt stat.

Ciubotaru Iulia, în care solicită casarea încheierii de examinare a cauzei în procedură

simplificată și deciziei menționate cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

sau casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă

rejudecarea cauzei în prima instanță, sau inculpatul să fie condamnat în baza art. 190

alin. (5) Cod penal la 15 ani închisoare cu excluderea dispoziției „În temeiul art. 395

alin. (5) Cod de procedură penală, se explică lui Lenkov Denis, cetățean al Federației

Ruse, dreptul de a cere transferarea în țara de reședință, Federația Rusă”.

Recurentul invocă că, fără asigurarea și respectarea dreptului la apărare al părții

vătămate, s-a dispus ilegal examinarea cauzei civile în procedura simplificată,

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, în cadrul urmăririi penale au fost admise mai multe încălcări de ordin

procesual, care urmează a fi înlăturate parțial numai la judecarea cauzei în procedură

generală.

Viciile admise pot fi înlăturate doar prin judecarea cauzei în procedură generală,

cu audierea ofițerilor de urmărire penală și a specialiștilor, dispunerea efectuării

expertizei, precum și înaintarea demersurilor în vederea examinării obiective și

verificării corectitudinii calificării acțiunilor inculpatului și a persoanelor care au

acționat împreună cu acesta.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 10) Cod de

procedură penală - judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului,

precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era

obligatorie potrivit legii, cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

7

5.1. Declară recurs ordinar și avocatul Valentin Caisîn, în care solicită casarea

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate.

Recurentul menționează că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76, 78, 79 Cod penal și a omis

următoarele circumstanțele atenuante - inculpatul intenționează să restituie integral

sumele sustrase prin înșelăciune, dar a fost răpit și lipsit de libertate de un grup de

persoane, fiind închis într-un beci, față de el fiind aplicată violență fizică și psihică, în

scopul dobândirii banilor pe care îi avea sau au fost extrași din contul companiei;

contribuirea la identificarea coparticipanților la săvârșirea infracțiunii; intenția de a

renunța la comiterea infracțiunii, fiind atenționat însă de membrii grupării să continue

activitatea companiei; suferă de o boală incurabilă mai mult de 10 ani, iar pedeapsa

aplicată echivalează cu detenția pe viață, fiind disproporțională în raport cu acțiunile

comise; aflarea la întreținerea lui a mamei pensionare bolnave, care este dependentă de

aportul financiar și psiho-emoțional al fiului său; lipsa antecedentelor penale.

Pe lângă aceasta, instanțele urmau să verifice prezența circumstanțelor

excepționale care servesc ca temei de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal și să le

reflecte în hotărârile adoptate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Conform

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursurile sunt fondate pe temeiurile prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 10) Cod de procedură penală - judecata a avut loc fără

participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și

traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii, cauza a fost judecată

în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost

în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

8

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, în recursurile declarate, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

care ar fi erorile de drept și esența că judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea

lor era obligatorie potrivit legii, cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără

citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta

și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prevederile

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, fiind omisă în totalitate argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de formă

și de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile ordinare ale avocaților cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica

și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți (pct. 5., 5.1.

din decizie).

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile de

pe rol, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5., 5.1. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept, inclusiv privind pedeapsa penală aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au luat în considerare prevederile art.

7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8), 395 alin. (5) Cod de procedură penală, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

9

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare. În cazul condamnării unui cetățean străin,

dispozitivul sentinței va cuprinde explicații privind dreptul de a cere transferarea

condamnatului în țara de reședință (pct. 2., 4. din decizie).

În același timp, art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală nu obligă instanța să

motiveze neaplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii

de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și altor persoane (pct. 2., 4. din

decizie).

Totodată, în corespundere cu art. 3641 alin. (1), (4) și (5) Cod de procedură

penală, (1) până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara, personal

prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța

de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă că

faptele inculpatului sunt stabilite și dacă sunt suficiente date cu privire la persoana sa

pentru a permite stabilirea unei pedepse și procedează la audierea inculpatului potrivit

regulilor de audiere a martorului. În caz de admitere a cererii, președintele explică

persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă și întreabă partea civilă, partea

civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanța

procedează la dezbateri judiciare. Dezbaterile judiciare se compun din discursurile

procurorului, apărătorului și inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de

replică. Dacă în ședință participă partea vătămată, partea civilă și partea civilmente

responsabilă, cuvânt în dezbateri li se oferă și acestora.

Astfel, solicitarea avocatului Oleg Gorobica de casare a încheierii de examinare

a cauzei în procedură simplificată nu are niciun suport juridic, deoarece examinarea

cauzei în procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală este un drept de

care beneficiază doar inculpatul, realizarea căruia ține doar de competența instanței de

judecată, părții vătămate fiindu-i garantate drepturile de a se expune pe celelalte

aspecte ale procesului penal.

În această consecutivitate, se reține că instanțele legal și întemeiat au constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei privind mărimea prejudiciului

moral cauzat părții vătămate Ciubotaru Iulia în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au

ținut cont de prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) și (3) Cod de

10

procedură penală, art. 2037 Cod civil, conform căror, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în

conformitate cu normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de

judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea

civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. În cazuri excepționale

când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată

judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. Mărimea

despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța

de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al

persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să

acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în

mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile

cazului (pct. 2., 4. din decizie).

Prin urmare, instanțele just și întemeiat s-au pronunțat asupra mărimii

despăgubirii morale de 5000 lei, în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului

moral cauzat, de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă

părții vătămate, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

respectând proporționalitatea comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în

împrejurări similare și ținând cont de particularitățile cazului.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez

c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei, inclusiv în latura civilă și

privind aplicarea pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 79 alin. (1) Cod penal, art. 27, 101, 414 alin.

(1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una

11

mai blândă, de altă categorie, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, în alt

sens decât cel pe care îl propun avocații părții vătămate și inculpatului, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile vizate au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i

s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile

ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Oleg Gorobica, în

numele părții vătămate Ciubotaru Iulia, și de avocatul Valentin Caisîn, în numele

inculpatului Lenkov Denis XXX, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 noiembrie 2021, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 martie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

12