1ra-501/2022 — Art. 186 alin. 2 lit. d, CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 01 septembrie 2020, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Martîniuc Ivan a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 1 an închisoare, art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 8 luni închisoare și art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 6 luni închisoare. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i- a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din data reținerii. De la inculpat s-a încasat în beneficiul SC „Unconsalex” SRL prejudiciul material în mărime de 1662 lei. 1

Instanța de fond a constatat că inculpatul Martîniuc Ivan, în perioada lunilor noiembrie - decembrie 2019, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin acces liber, a pătruns în incinta magazinului de materiale de construcții ”Cartier Construct” din str. Xxxx, mun. xxxx, de unde a sustras pe ascuns o mașină de găurit de model „Dewalt” la preț de 6 076 lei, 24 chei mici cu clichet la preț de 170 lei bucata, în sumă totală de 4080 lei, 2 seturi de chei tubulare la preț de 783 lei setul, în sumă totală de 1566 lei și 3 chei cu mâner curbat la preț de 385 lei bucata, în sumă de 1155 lei, cauzând SC ”Unconsalex” SRL o pagubă considerabilă, în sumă de 12.877 lei. Tot el, la 29 noiembrie 2019, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin acces liber, a pătruns în incinta magazinului de materiale de construcții ”Cartier Construct” din str. Xxxx, mun. xxxx, de unde a sustras pe ascuns o mașină de găurit de model ”Makita” la prețul de 1590 lei și o mașină de înșurubat de model ”Bort BAB” la preț de 1923 lei, cauzând SC ”Unconsalex” SRL o pagubă considerabilă, în mărime de 3513 lei. Tot el, la 30 noiembrie 2019, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin acces liber, a pătruns în incinta magazinului de materiale de construcții ”Cartier Construct” din str. Xxxx, mun. xxxx, de unde a sustras pe ascuns o mașină de înșurubat de model ”Hamer”, în valoare de 1662 lei, cauzând SC ”Unconsalex” SRL o pagubă considerabilă. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, acțiunile inculpatului urmând a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea în mod ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea unei daune materiale considerabile. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiuni care se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, că la locul de trai se caracterizează negativ, nu este angajat în câmpul muncii, nu are persoane la întreținere, se află la evidența medicului narcolog, că recunoscut vina, dar anterior a mai fost condamnată pentru infracțiuni similare, or, potrivit deciziei Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017, a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal la 4 ani închisoare, antecedentele penale nefiind stinse, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu executare.

Procurorul în Procuratura raionului Ungheni, Marian Neamțu, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 84 Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executare. 2 Apelantul a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța nu a luat în considerație faptul că inculpatul anterior a mai fost condamnat în repetate rânduri pentru comiterea diferitor infracțiuni, fiindu-i aplicate pedepse sub forma de închisoare. Or, comiterea infracțiunilor, pentru acesta, a devenit o deprindere și o modalitate de conviețuire în societate, iar aplicarea unor pedepse cu închisoarea mai blânde nu va avea influență asupra inculpatului și nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Totodată, pe rolul Judecătoriei Ungheni, se examinează în fond circa 6 cauze penale în privinta inculpatului Martîniuc I. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 186 și art. 217 Cod penal. 3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal. Apelantul a indicat că a recunoscut vina, a contribuit substanțial la stabilirea adevărului, parțial a recuperat paguba materială, are loc permanent de trai, iar antecedentele penale sunt stinse.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, apelurile au fost respinse, ca nefondate. Instanța de apel a statuat că instanța de fond, la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, întemeiat a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, că faptele incriminate inculpatului fac parte din infracțiuni mai puțin grave, care se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, că circumstanțe atenuante - recunoașterea vinovăției, iar cele agravante - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a săvârșit infracțiuni similare, or, conform deciziei Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017, inculpatul a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, la 4 ani închisoare, antecedentele penale nefiind stinse, la locul de trai se caracterizează negativ, nu este angajat în câmpul muncii, nu are persoane la întreținere, se află la evidența medicului narcolog, de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penal că beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, just concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu executare reală. Or, suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal, nu va fi în stare să realizeze prevenția specială, deoarece anterior inculpatului i s-a acordat șansa de a păși pe calea corectării, dar careva concluzii pentru sine nu a făcut, dimpotrivă și-a continuat activitatea infracțională, iar pedepsele blânde nu și-au atins scopul. Prin urmare, instanța de fond întemeiat a stabilit inculpatului pedeapsa închisorii pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fiind întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, ce va duce le realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, iar argumentele invocate de către inculpat și procuror în apelurile declarate sunt, astfel, declarative și formale. 3

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu, declară recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor adoptate și restituirea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel. Recurenta invocă că inculpatul anterior a mai fost condamnat, dar nu și-a făcut concluziile potrivite, care ar permite să se constate că poate fi corectat, fără executarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 10 ani. Instanța urma să țină cont, la individualizarea pedepsei, că pe rolul Judecătoriei Ungheni, se examinează în fond circa 6 cauze penale în privința inculpatului, în baza art. 186 și art. 217 Cod penal. Comiterea infracțiunilor pentru inculpat a devenit o deprindere și o modalitate de conviețuire în societate, iar aplicarea unor pedepse cu închisoarea mai blânde, nu va avea influență asupra inculpatului și nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Inculpatul are antecedente penale, bunurile sustrase au fost restituite parțial, partea vătămată având pretenții materiale față de inculpat în mărime de 1662 lei. Totodată, instanța de apel nu a indicat circumstanțele care ar constata că corectarea inculpatului este posibilă cu izolarea lui de societate doar pe un termen de 1 an 6 luni, limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor de fapt constatate, fără a aprecia la modul cuvenit pericolul social al infracțiunilor comise, inclusiv fenomenul sustragerii bunurilor din proprietate, care a înregistrat o creștere semnificativă inclusive, în rândurile generației tinere. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate соntrаr prevederilor legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui 4 vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care inculpatul a comis două infracțiuni mai puțin grave, anterior a mai fost condamnat, la locul de trai este caracterizat negativ, nu este angajat în câmpul muncii, se află la evidența medicului narcolog, dar a recunoscut vina și a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, a restituit parțial prejudiciul material cauzat, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, este una inechitabilă și proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, cu persoana inculpatului, cât și cu scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie). Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele și circumstanțele cauzei în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. 5 Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei). În același timp, motivele recurentei că: ”Instanța urma să țină cont la individualizarea pedepsei că pe rolul Judecătoriei Ungheni, se examinează în fond circa 6 cauze penale în privința inculpatului în baza art. 186 și art. 217 Cod penal”, contravin prevederilor articolul 8 alin. (1) Cod de procedură penală, că - persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sal, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă, în speță nefiind anexate sentințe definitive în aspectul vizat, deci nu au niciun suport legal (pct. 5. din decizie). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în privința inculpatului Martîniuc Ivan xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 10 iunie 2022. Președinte Nadejda Toma Judecători Iurie Diaconu Victor Boico 6