1ra-726/2018 — art.186 alin.2 lit. c, d CP

1ra-726/2018 — art.186 alin.2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-726/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan

Judecători - Constantin Alerguș, Elena Cobzac, Iurie Diaconu și Ion Guzun

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Martîniuc Ivan,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iunie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Martîniuc Ivan xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în or. xxxx str. xxxx

xxxx nr.xx ap.xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.07.2014 – 21.12.2015;

Instanța de apel: 21.01.2016 – 23.03.2016;

Instanța de recurs: 19.08.2016– 08.11.2016;

Instanța de apel: 06.01.2017 – 21.06.2017;

Instanța de recurs: 01.03.2018– 15.05.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal, la 7 ani închisoare, în

baza art.186 alin.(4) Cod penal, la 7 ani închisoare și în baza art.186 alin.(2) lit. c) Cod

penal, la 3 ani închisoare.

În conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial, lui Martîniuc Ivan i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Tot prin aceeași sentință, procesul penal în privința inculpatului intentat în baza

art.186 alin.(2) lit. d) și art.186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, a fost încetat din motivul

împăcării părților.

S-a dispus încasarea de la Martîniuc Ivan în beneficiul lui V. Poia prejudiciul în

mărime de 48 290 lei.

1

S-a dispus încasarea de la Martîniuc Ivan în beneficiul lui A. Prepeliță prejudiciul

în mărime de 33 000 lei.

noaptea de 19.05.2014 - 20.05.2014, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, a pătruns în gospodăria cet. Rotăreanu A. de pe str. xxxx nr.xxx din or. xxxx, de

unde, a sustras pe ascuns șase calorifere din fontă, cauzându-i astfel părții vătămate A.

Rotăreanu un prejudiciu material în sumă totală de 1 470 lei.

Tot el, în noaptea de 04.06.2014 - 05.06.2014, urmărind scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane, a pătruns prin forțarea ușii, în casa din localitatea xxxx raionul

xxxx ce aparține cet. Prepeliță A., de unde pe ascuns, a sustras bunuri materiale în valoare

totală de 54 849 lei, cauzându-i astfel părții vătămate A. Prepeliță un prejudiciu material în

proporții mari.

Tot el, în perioada de timp cuprinsă între data 27.03.2015, orele 18 până la data

28.03.2015 orele 09.10, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, ilegal a pătruns în

locuința cet. V. Poia de pe strada xxxx xx or. xxxx, de unde a sustras pe ascuns bani în

sumă de 43 000 lei, și bunuri materiale în valoare totală de 12 790 lei, astfel cauzându-i

părții vătămate V. Poia un prejudiciu material considerabil în proporții marii, în sumă de

55 790 lei.

Tot el, în baza unei intenții infracționale distincte în perioada de timp cuprinsă între

data 25.03.2015, orele 19.00 până la data 26.03.2015 orele 12.00, având scopul însușirii

bunurilor altei persoane, aflându-se în scara blocului locativ de pe str. xxxx or. xxxx, a

sustras pe ascuns un cărucior pentru copii marca „Adamex Clasic” cauzându-i părții

vătămate I. Greseva un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 4

000 lei.

Tot el, în baza unei intenții infracționale distincte în noaptea de 20.04.2015 spre

21.04.2015, având scopul însușiri bunurilor altei persoane, aflându-se în s. xxxx, raionul

xxxx, ilegal a pătruns în casa de locuit nr.xx ce aparține lui L. Păun, de unde a sustras pe

ascuns bunuri materiale în valoare totală de 850 lei, cauzându-i părții vătămate Păun

Ludmila un prejudiciu material.

în numele inculpatului și inculpatul Martîniuc Ivan.

3.1. Avocatul A. Snegur a solicitat casarea sentinței, cu numirea expertizei psihiatrice-

narcologice a lui Martîniuc Ivan, pentru a verifica dacă el nu necesită tratament medical,

dacă era responsabil și dacă nu este persoana cu responsabilitatea redusă conform art.23/1

Cod penal și recalificarea acțiunilor lui Martîniuc Ivan din art.186 alin.(4) Cod penal la

art.186 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepsei mai blânde.

Apelantul, în cererea de apel a invocat faptul că la dosar nu a fost numită expertiza

narcologo-psihiatrică, deși a fost înaintat în sensul dat un demers în ședința de judecată, iar

prima instanță l-a respins ca fiind neîntemeiat.

Avocatul a indicat că din materialele cauzei penale rezultă că Martîniuc Ivan se află

la evidența medicului narcolog cu diagnoza narcomanie. În ședința de judecată el a

2

confirmat că are nevoie de tratament medical. A fost nevoit să fure, deoarece este

narcoman. Nu a fost numită o astfel de expertiză nici la urmărirea penală.

Conform art.385 alin.(1) pct.16) Cod de procedură penală, instanța trebuie să

soluționeze, dacă în privința inculpatului recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

urmează să fie aplicat tratament medical forțat de alcoolism sau narcomanie.

Astfel, reieșind din prevederile art.385 Cod de procedură penală, numirea expertizei

narcologice este obligatorie. Mai mult de atât, aceasta se referă la responsabilitatea

inculpatului, iar responsabilitatea este o parte a componenței infracțiunii. Persoana

iresponsabilă nu este pasibilă de răspunderea penală.

Prin urmare, apelantul a menționat că toate încercările apărării de supune verificării

problema responsabilității, au fost evitate sub diferite motive. Nu se consideră sentința

justă, când inculpatul urmează să fie tratat medicamental, dar în loc de aceasta, el se trimite

în închisoare.

În ceea ce privește condamnarea inculpatului pe episodul infracțiunii de furt a

bunurilor în valoare de 55 790 de lei, de la partea vătămată V. Poia, apelantul a indicat că

inculpatul a recunoscut furtul parțial, comunicând că banii în suma de 43 000 lei nu erau,

însă partea vătămată V. Poia a declarat așa sumă pentru a se răzbuna pe el.

Inculpatul Martîniuc Ivan a declarat că în momentul când a venit poliția la fața

locului, partea vătămată V. Poia nu a declarat despre furtul banilor în sumă de 43 000 lei,

declarând doar despre sustragerea bunurilor, iar peste câteva ore a declarat și despre furtul

banilor. Potrivit opiniei apelantului, acest fapt provoacă dubii, deoarece în cazul că banii

erau în dulap, după cum spune partea vătămată, ultimul ar fi comunicat de îndată, dar nu

peste câteva ore. În cerere partea vătămate la fel nu a menționat despre furtul banilor.

Prin urmare, apărarea a ajuns la concluzia că sustragerea banilor în sumă de 43 000

lei nu și-au găsit confirmare, din care motiv acțiunile inculpatului Martîniuc Ivan urmează

să fie calificate în baza art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal.

Referindu-se la episodul infracțiunii de furt de la partea vătămată A. Prepeliță,

avocatul inculpatului a indicat că valoarea totală a bunurilor sustrase nu fost confirmată,

toate lucrurile nu au putut să fie duse cu o singură mașină și se confirmă anume furtul

obiectelor, care le-a indicat inculpatul. Prin urmare acțiunile lui Martîniuc Ivan urmează a

fi calificate în baza art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, însă nu în baza art.186 alin.(4)

Cod penal.

Totodată, apelantul a menționat că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului a stării

de recidivă periculoase, deoarece la momentul pronunțării sentinței a existat o recidivă

simplă, dar nu periculoasă. Ultima dată Martîniuc Ivan a fost condamnat la închisoare în a.

stabilirea recidivei.

Reieșind din materialele cauzei penale, în cazul lui Martîniuc Ivan s-a constatat

prezența stării de recidiva simplă, dar nu periculoasă, precum a reținut prima instanță, prin

urmare pedeapsa minimă ce poate fi stabilită este 5 ani, respectiv instanța de judecată este

în drept să stabilească o pedeapsă mai blândă.

3

Apărarea a contestat și faptul că prima instanță greșit a constatat că Martîniuc Ivan

de două ori comite infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(4) Cod penal.

3.2. Inculpatul Martîniuc Ivan a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei hotărâri echitabile.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat următoarele circumstanțe:

- a considerat că i-au fost încălcate drepturile sale și anume în privința sa s-a dispus

efectuarea expertizei la care nu s-a prezentat deoarece era arestat;

- este narcoman și se află la evidența medicului narcolog de la vârsta de 20 ani;

- nu a putut lua toate lucrurile care a indicat partea vătămată la o singură călătorie

cu taxiul în satul Costuleni;

- nu a fost de acord cu faptul incriminării furtului banilor, deoarece bani acolo nu

erau și V. Poia nu a indicat imediat la venirea poliției despre furtul banilor, dar mai târziu;

- a încercat să se încadreze în câmpul muncii, dar nu a fost acceptat reieșind din

faptul că anterior a fost judecat.

declarate au fost respinse ca fiind nefondate, iar sentința contestată a fost menținută fără

modificări.

anexate la materialele dosarului, a constatat că probele administrate pe cauză în acuzarea

inculpatului, cercetate în ședința instanței de fond, precum și verificate suplimentar în

ședința instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de procedură penală,

adică sunt pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de

condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin vinovăția inculpatului

Martîniuc Ivan în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, după

cum a stabilit prima instanță, în deplină măsură, pe faptul sustragerii bunurilor în proporții

mari de la V. Poia și A. Prepeliță.

În cadrul judecării cauzei s-a stabilit cu certitudine, că inculpatul Martîniuc Ivan a

săvârșit anume infracțiunile prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, deoarece a sustras de

la A. Prepeliță bunuri în valoare de 54 849 lei, iar de la V. Poia bunuri în valoare totală de

55 790 lei, adică a sustras pe ascuns bunurile părților vătămate, cu cauzarea de daune în

proporții mari și nu în proporții considerabile.

Părțile vătămate V. Poia și A. Prepeliță au determinat valoarea bunurilor sustrase

și au confirmat în cadrul examinării cauzei în prima instanță prejudiciul material cauzat de

inculpatului Martîniuc Ivan prin infracțiunea săvârșită prin anexarea la materialele cauzei

a costului obiectelor furate, precum și proveniența și existența sumei de bani în valoare de

43 000 lei, care a fost sustrasă de la partea vătămată V. Poia.

Prin urmare, instanța de apel a constatat întemeiată concluzia primei instanțe cu

privire la prezența în acțiunile lui Martîniuc Ivan a elementelor constitutive a infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, adică de furtul săvârșit în proporții mari.

Instanța de apel în urma evaluării integrale a probelor prezentate a ajuns la

concluzia că nu există dubii rezonabile în ceia ce privește vinovăția inculpatului Martîniuc

Ivan în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, atât în cadrul

4

urmăririi penale, cât și în cadrul ședinței de judecată au fost acumulate probe veridice,

suficiente pentru a demonstra comiterea de către inculpat a infracțiunilor în cauză.

Instanța de apel a apreciat că probele cercetate și apreciate în coroborare dovedesc

deplin vina inculpatului în faptele stabilite de către prima instanță, iar avocatul n-a

prezentat instanței de apel probe în confirmarea nevinovăției inculpatului.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina lui prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, de către prima instanță, nu poate

echivala cu recalificarea acțiunilor lui în baza art.186 alin.(2) Cod penal pe motivul că

prejudiciul cauzat nu este în proporții mari, dar este considerabil, după cum a solicitat

avocatul în apelul declarat, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc

incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(4)

Cod penal, aceasta fiind o metodă de a denatura stabilirea adevărului și de a se eschiva de

răspundere penală.

Deși, inculpatul nu a recunoscut vina sa, vinovăția lui în cele incriminate se

demonstrează pe deplin prin elementele de fapt dobândite din probele cercetate, prin

probele scrise care au fost cercetate în cadrul ședințelor judiciare și care coroborează

deplin, demonstrând cu certitudine existența infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și

constatarea vinovăției lui.

În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că prima instanță a apreciat

probele administrate în ansamblu din punct de vedere al coroborării, fiind înlăturate toate

dubiile privind nevinovăția inculpatului și just a concluzionat referitor la vinovăția

inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat și argumentul invocat

de avocat referitor la faptul că există îndoieli la constatarea de către prima instanță a stării

de recidivă periculoasă în acțiunile inculpatului Martîniuc Ivan, deoarece la momentul

pronunțării sentinței a existat starea de recidivă simplă.

Rodica în numele inculpatului Martîniuc Ivan, invocând temeiurile de drept prevăzute la

art.427 alin.(1) pct.10) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, la baza sentinței de condamnare, atât prima

instanță cât și cea de apel au statuat probele, care în viziunea lor nu dovedesc vinovăția lui

Martîniuc Ivan în furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane în proporții

mari, infracțiune prevăzută de art.186 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a considerat, că probele pe caz sunt pertinente, concludente și utile

pentru a putea fi puse baza unei sentințe de condamnare, fiind dovedită în același timp și

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, pe

faptul sustragerii bunurilor în proporții mari de la V. Poia și A. Prepeliță.

Recurentul menționează și faptul că instanța de apel, eronat, contrar prevederilor

art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, a refuzat nemotivat în asigurarea în instanța de

apel a părții vătămate Poia V. și Prepeliță A., declarații pe care inculpatul Martîniuc Ivan

le contestă. Prin acest refuz neîntemeiat, instanța de apel a îngrădit dreptul inculpatului

5

prevăzut de art.6 alin.(3) lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, conform căreia „Orice acuzat are, în special, dreptul: să întrebe

sau să solicite audierea martorilor acuzări , să obțină citarea și audierea martorilor

apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.” Art.6 alin.(1) din Convenție, prevede

că: Orice persoană are dreptul la judecarea în echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege,

care va hotărî fie asupra încălcării drepturi și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

La fel a menționat că instanța de apel, prin refuzul său, a încălcat principiul

contradictorialității în procesul penal, prevăzut în art.24 Cod de procedură penală, cât și

drepturile inculpatului prevăzute de art.19 Cod de procedură penală - accesul liber la

justiție, art.17 Cod de procedură penală - asigurarea dreptului la apărare, art.8 Cod de

procedură penală - prezumția nevinovăției.

A mai menționat că instanța de apel, contrar prevederilor procesual-penale, nu a

motivat soluția sa prin analiza probelor din dosar, care ar demonstra cu certitudine

vinovăția lui Martîniuc Ivan.

Totodată, indică și faptul că instanța de apel eronat a dispus respingerea demersului

apărării privitor la dispunerea și efectuarea expertizei psihiatrice și a unei expertize

merceologice din contul statului, ca fiind nefondat, invocându-se faptul că nu sunt

obligatorii în speța în cauză. Apărarea nu este de acord cu constatarea și motivarea instanței

de apel față de demersul înaintat, deoarece soluția instanței de apel îngrădește drepturile

fundamentale ale inculpatului Martîniuc Ivan, el fiind prezumat nevinovat până nu-i va fi

stabilită vinovăția într-un proces echitabil, fiind supuse apelului și recursului cauza penală

intentată împotriva sa.

Concluzia instanței de apel cu referire la neobligativitatea efectuării expertizelor

solicitate, este una incorectă, aceste expertize fiind necesare într-un proces intentat față de

Martîniuc Ivan, deoarece acesta se află la evidența medicului narcolog pe o perioadă destul

de mare - 20 ani. Drogurile au influențat negativ, atât psihicul, cât și fizicul ultimului.

urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece instanța de apel a adoptat o decizie legală și

întemeiată, iar argumentele invocate de recurent nu sunt relevante prin prisma exigențelor

prevăzute la art.427 Cod de procedură penală.

2016, a fost admis recursul ordinar declarat, decizia instanței de apel casată integral, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

ședinței de judecată în instanța de apel avocatul inculpatului R. Gaina a înaintat un demers

prin care a solicitat numirea de către instanța de apel a expertizelor merceologice și

psihiatrice cu achitarea taxei pentru efectuarea acestora din bugetul de stat, motivând că

prima instanță ilegal a pus în sarcina inculpatului achitarea taxei de stat pentru efectuarea

acestor expertize, iar aceste expertize nu au fost efectuate, deoarece inculpatul nu a avut

posibilitatea reală de a le achita.

6

Prin încheiere instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat demersul avocatului

inculpatului, motivând că expertizele solicitate nu cad sub incidența prevederilor art.143

Cod de procedură penală, care stipulează lista expertizelor judiciare obligatorii, achitate

din bugetul de stat.

Colegiul penal a reținut că solicitarea efectuării unei expertize este dreptul

procesual al părților participante la proces. Dispunerea efectuării expertizei judiciare se

face de către instanța de judecată, la cererea părților, dacă se constată că cererea este

întemeiată și poate contribui la stabilirea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie

pentru cauza penală.

Prin urmare, Colegiul penal a indicat că instanța de apel, la emiterea încheierii de

respingere a demersului înaintat de către partea apărării, nu a dat eficiență prevederilor

normelor procesual penale privind numirea expertizei judiciare de către instanța de

judecată, precum și principiilor generale ale procesului penal, astfel au fost încălcate

drepturile inculpatului la un proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs a concluzionat că instanțele de fond neîntemeiat au pus în

sarcina inculpatului Martîniuc Ivan achitarea preventivă a plăților pentru efectuarea

expertizelor judiciare solicitate de către partea apărării, fapt care a constituit un impediment

în exercitarea dreptului de apărare a inculpatului Martîniuc Ivan.

La fel, instanța de recurs a menționat că în cazul în care instanța de judecată dispune

efectuarea expertizei judiciare solicitate, pentru constatare circumstanțelor care în opinia

părții apărării vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor, instanța nu este în drept

reieșind din prevederile art.142-145 Cod de procedură penală, să condiționeze efectuarea

expertizei dispuse, prin achitarea plăților aferente acesteia de către partea care a solicitat

numirea expertizei.

Tot aici, Colegiul penal a reținut că la etapa judecării cauzei în prima instanță unde

s-a dispus efectuarea expertizelor solicitate de către avocatul inculpatului, achitarea

acestora nu putea fi pusă în sarcina inculpatului, deoarece instanța de judecată a pus partea

apărării într-o poziție nefavorabilă față de celelalte părți în proces, îngrădindu-i dreptul de

inculpatului de a utiliza toate armele legale întru apărarea sa și demonstrarea nevinovăției

acestuia în cele incriminate.

În asemenea condiții, instanța de recurs a considerat că, decizia adoptată de către

instanța de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care, Martîniuc Ivan a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunilor prevăzute la art.186 alin.(2) lit. c), d), art.186 alin.(2) lit. c), d) și

art.186 alin.(2) lit. c) Cod penal, i s-au stabilit următoarele pedepse:

- în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal – 3 ani închisoare;

- în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal – 3 ani închisoare;

- în baza art.186 alin.(2) lit. c) Cod penal – 3 ani închisoare.

7

Conform prevederilor art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor, i s-a stabilit o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

au fost corect apreciate de către prima instanță, respectând prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, demonstrând pe

deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a menționat că reieșind din învinuirea înaintată inculpatului și faptele

constatate de către instanța de fond, infracțiunea de furt a fost comisă de către inculpat pe

parcursul anilor 2014-2015.

Concomitent, potrivit modificărilor operate în dispoziția normei art.126 alin.(1) Cod

penal al Legii nr.207 din 29.07.2016 cu privire la modificarea și completarea unor acte

legislative, în vigoare la 07.11.2016, aceasta are următorul cuprins:

„(1) Se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite,

fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera

vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care

depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de

Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. (11) Se consideră proporții deosebit de

mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei

pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 de salarii medii

lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei.” (2) Caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește

luând-u-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe

care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii

drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Astfel, instanța de apel a reținut că în speța dată, a fost aplicabile prevederile art.10

alin.(1) Cod penal, potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei,

care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele

respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care

execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Având în vedere raționamentele expuse mai sus, instanța de apel a considerat

necesar de a reîncadra juridic fapta incriminată inculpatului pe episoadele de furt, deoarece

aceasta nu întrunește elementele constitutive ale componenței prevăzute la art.186 alin. (4)

Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a reîncadrat juridic fapta inculpatului din prevederile

art.186 alin.(4) Cod penal în cele ale art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal - furtul, adică

8

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, în alt

loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

recurs ordinar, prin care, neinvocând concret vreun temei de drept prevăzut de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestea, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care sa-i fie aplicată о pedeapsă mai blândă.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de inculpat,

considerându-l inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, deoarece recurentul critică hotărârea

contestată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, însă instanțele de judecată corect

au stabilit pedeapsa inculpatului.

concluzia că acesta urmează a fi admis, inclusiv din alte motive decât cele invocate de

recurent, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs.

Conform art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Deși recurentul nu a invocat nici un temei pentru recurs, din textul recursului

declarat Colegiul penal lărgit constată că acesta nu este de acord cu individualizarea

pedepsei, temei care se regăsește la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală.

Sub aspectul dat, instanța de recurs conchide că recursul inculpatului este

neîntemeiat, iar argumentele invocate privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite

acestuia se resping ca nefondate.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că incident speței date este temeiul prevăzut

la art.427 alin.(1) pct.13) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului atunci când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel, verificând cele imputate lui

Martîniuc Ivan prin rechizitoriu, ținând cont de reglementările art.126 alin.(1) Cod penal, în

vigoare din 28.10.2016 în coraport cu circumstanțele cauzei (timpul comiterii infracțiunii)

proporții mari constituie 90 000 lei, iar proporții deosebit de mari constituie 180 000 lei.

Instanța corect a conchis de a reîncadra juridic fapta incriminată inculpatului pe episoadele

de furt, deoarece aceasta nu întrunește elementele constitutive ale componenței prevăzute la

art.186 alin.(4) Cod penal, totodată just fiindu-i stabilită vinovatului pedeapsa definitivă,

însă după parvenirea unor modificări în legea penală care vizează inclusiv art.72 Cod penal,

se constată că greșit a fost stabilit tipul penitenciarului în care urmează să-și execute

pedeapsa inculpatul.

La acest capitol se constată, că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că

infracțiunea comisă de inculpatul Martîniuc Ivan conform art.16 alin.(3) Cod penal, se

9

consideră mai puțin gravă, pentru care legiuitorul în conformitate cu prevederile alin.(3) art.

72 Cod penal, prevede executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și greșit a dispus

că acesta urmează sa execute pedeapsa stabilită în penitenciar de tip închis.

Colegiul conchide că aceasta reprezintă o eroare de drept, care a fost admisă de către

instanța de apel, din care considerente va admite recursul declarat, cu casarea parțială a

hotărârii atacate, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea respectivă.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Martîniuc Ivan, casează parțial, în

partea stabilirii tipului de penitenciar sentința Judecătoriei Ungheni din 21 decembrie 2015

și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017, în cauza penală

privindu-l pe Martîniuc Ivan xxxx, rejudecă cauza în această parte, pronunțând următoarea

hotărâre:

Se stabilește executarea pedepsei cu închisoarea lui Martîniuc Ivan xxxx în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest se mențin prevederile hotărârilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 14 iunie 2018.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Constantin Alerguș

Elena Cobzac

Iurie Diaconu

Ion Guzun

10