1ra-985/2022 — art. 187 alin. 2 lit. b,e,f, 70 al. 3-1 CP

Dosarul nr. 1ra-985/2022

1-20115636-01-1ra-07072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 martie 2022, declarat de avocatul Emil Iorga, în numele inculpatului

Castraveț Cristi XXXX,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Chișinău din 05.04.2019 în

baza art. 192 alin. (1), 90 Cod penal la 6 luni închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 3 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.09.2020 - 30.07.2021,

instanța de apel: 18.08.2021 - 03.03.2022,

instanța de recurs: 07.07.2022 - 19.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Castraveț Cristi a fost

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 2 ani și 3 luni închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate

conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 05.04.2019, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 2 ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de

la reținere.

1

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Scripcari Sergiu, însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu sunt contestate.

perioada de timp cuprinsă de la orele 23:00, până la orele 00:00, acționând de comun

acord și împreună cu Scripcari Sergiu, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, aflându-se la

intersecția str. Alba Iulia și str. O. Ghibu, mun. Chișinău, i-au aplicat lovituri peste

diferite părți ale corpului lui Dumitraș Sergiu, acțiune, în rezultatul căreia, ultimul și-a

pierdut echilibrul și a căzut. Drept consecință, Castraveț Cristi, acționând de comun

acord și împreună cu Scripcari Sergiu, dorind să-și ducă la bun sfârșit intenția lor

criminală, acționând în vederea realizării acesteia, în mod deschis i-au sustras gentuța

din piele de culoare neagră, la preț de 500 lei, în care se afla un telefon mobil de model

„Sony Z5”, cu cartela SIM XXXX, la preț de 5.000 lei, după care cu bunurile sustrase

au părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate un prejudiciu material în

proporții considerabile, în sumă totală de 5500 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale pe care le recunoaște și asupra

cărora nu are obiecții.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat

acțiunile pe art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, ca jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, a recunoscut vina integral și s-a căit

de cele comise, anterior a mai fost judecat, a comis infracțiunea în termenul de probă

și în perioada în care nu a atins vârsta de 21 ani, nu este angajat în câmpul muncii,

circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, că potrivit art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală și art. 70 alin. (31) Cod penal beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor 85 alin. (1) Cod penal.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa pe art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal de 3

ani 1 lună și 10 zile închisoare, iar în baza art. 85 Cod penal – 3 ani și 4 luni închisoare.

Apelantul a invocat că instanța de fond, nu a ținut cont de prevederile art. 70

alin. (31) Cod penal.

Sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal prevede pedeapsa de la 5 la 7 ani

închisoare. În baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acestea s-au redus cu

1/3, constituind de la 3 ani 4 luni până la 4 ani 8 luni închisoare.

2

Conform art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care au

atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 ani, care au săvârșit infracțiune la

vârsta de 18 până la 21 ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. Astfel, noile limite

ale pedepsei sunt de la 3 ani 4 luni până la 3 ani 1 lună 10 zile închisoare.

În asemenea circumstanțe, termenul pedepsei închisorii ce poate fi aplicat

inculpatului, nu poate fi nici mai mic și nici mai mare de 3 ani 1 lună și 10 zile

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

2022, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată nouă hotărâre.

Lui Castraveț Cristi, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 2 luni

închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate

conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 05.04.2019, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de

la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a luat în considerare că inculpatul nu s-a

prezentat la ședințele de judecată în instanța de apel, manifestând lipsă de respect, deși

cu certitudine cunoștea despre ședințele stabilite, prin încheierea din 07.02.2022 fiind

anunțat în căutare, că în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 70 alin.

(31) Cod penal, greșit i-a individualizat pedeapsa, or urma a-i fi aplicată pedeapsa de 3

ani și 2 luni închisoare, dar nu 2 ani 3 luni închisoare, ținându-se cont și de sentința

Judecătoriei Chișinău din 05.04.2019, prin care a fost condamnat în baza art. 192 alin.

(1), 90 Cod penal la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei pe un

termen de probațiune de 3 ani, iar conform art. 85 alin. (1) Cod penal, urmând a-i fi

stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul invocă că instanța de apel, nu a ținut cont de toate criteriile din art.

75 Cod penal, de faptul că cauza a fost examinată în procedură specială, că inculpatul

anterior nu a mai fost condamnat, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află.

În drept, recursul, este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală - s-au aplicat pedepse individualizate соntrаr prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

3

instanță, în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect

ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 70 alin. (31), 85 alin. (1) și (3), 90 alin. (1) și

(10) Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. La aplicarea pedepsei persoanelor care au săvârșit infracțiune la vârsta de la

18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o tremie. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă cu închisoare. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune fixat, condamnatul nu

va săvîrși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat. În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o nouă infracțiune

intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85 Cod penal.

Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime

sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei

stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe

trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și

decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de

judecată.

4

Consecutivitatea normelor vizate supra, atestă clar și expres că suspendarea

executării pedepsei închisorii este condiționată prin nesăvârșirea de către condamnat a

unei noi infracțiuni intenționate în perioada de probațiune acordată.

Ori, dacă ultimul, în perioada probațiunii fixate, comite o nouă infracțiune

intenționată, nerespectând, astfel, condițiile probațiunii și neîndreptățind încrederea ce

i s-a acordat, suspendarea executării pedepsei închisorii decade de drept, și acesta

urmează să execute în penitenciar noua pedeapsă definitivă, aplicată pentru cumul de

sentințe, care v-a fi una mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi

infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară.

Astfel, pedeapsa respectiv a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, ținându-se cont de noile limite ale sancțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal în coroborate cu prescripțiile din

art. 70 alin. (31), 85 alin. (1) și (3), 90 alin. (1) și (10) Cod penal, cât și art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, corespund principiului proporționalității și scopului de

restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea

de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele și circumstanțele cauzei în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale

în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală

a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

5

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Emil Iorga, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2022, în privința

inculpatului Castraveț Cristi XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 04 noiembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

6

7