2ra-1369/15 — încasarea datoriei

prima instanță: Gh. Balan dosarul nr. 2ra-1369/15

instanța de apel: N. Cernat

A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

18 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Voitcișina

Vera,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 3 împotriva Verei Voitcișina cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015

c o n s t a t ă

La 14 iulie 2014 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 3

(în continuare Î.M.G.F.L nr. 3) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Verei

Voitcișina, intervenient accesoriu S.A. „Termocom” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a menționat că, Verei Voitcișina în perioada noiembrie 2001 –

martie 2014 i-au fost prestate servicii de livrare a energiei termice pentru încălzirea ap. 35

din str. Ion Vodă Viteazul 11 mun. Chișinău, ultima acumulînd o datorie în sumă de

9280,71 lei.

Solicită încasarea în beneficiul său de la Vera Voitcișina a datoriei în sumă de

9280,71 lei, precum și a cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat în

mărime de 290 lei, în total suma de 9570,71 lei.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 11 septembrie 2014 s-a

admis acțiunea, s-a încasat de la Voitcișina Vera în beneficiul Î.M.G.F.L. nr. 3 datoria

pentru serviciile de livrare a energiei termice în sumă de 9280,71 lei și cheltuielile de

judecată în sumă de 290 lei.

În motivarea soluției prima instanță a reținut că, Î.M.G.F.L. nr. 3 a prestat servicii

comunale Verei Voitcișina în sumă de 9280,71 lei, iar ultima nu a prezentat probe ce ar

confirma faptul achitării plăților pentru serviciile nominalizate și nici nu a respectat

graficul de eșalonare a datoriei încheiat la 20 februarie 2014 cu S.A. „Termocom”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015 s-a respins apelul declarat

de Voitcișina Vera și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

În apel Voitcișina Vera a invocat prescrierea acțiunii, cerință care a fost respinsă de

instanța de apel din motivul întreruperii termenului de prescripție or, dînsa achitînd parțial

pentru serviciile de livrare a energiei termice a confirmat recunoașterea datoriei.

La 30 martie 2015 Voitcișina Vera a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 10 februarie 2015 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu remiterea pricinii spre o nouă rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel în decizia recurată eronat a

indicat despre lipsa recurentei la ședința de judecată și consideră că, i s-a încălcat în mod

flagrant dreptul la apărare și dreptul de a fi asistată de un translator deoarece nu cunoaște

suficient limba de stat.

Afirmă că, nu este și nu poate fi moștenitoarea apartamentului în care locuiește

deoarece acesta aparține statului și nu este privatizat pînă în prezent.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

2

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele pricinii denotă că recursul a fost depus în termen or, reprezentantul

Verei Voitcișina, avocatul Alexandru Mihail a luat cunoștință de decizia recurată la 20

martie 2015 (f.d. 71), iar recursul a fost depus la 30 martie 2015 (f.d. 73).

Completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la normele de drept citate.

Alegațiile invocate de recurentă precum că, i s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul

de a fi asistată de un translator deoarece nu cunoaște suficient limba de stat nu pot fi

reținute, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată se atestă că recurenta și

reprezentantul acesteia au fost prezenți la examinarea cauzei și au pledat în fața instanței

de apel, în acest sens fiindu-le oferite toate garanțiile ce derivă din dreptul la un proces

echitabil. De asemenea din conținutul procesului-verbal nu rezultă că, recurenta a solicitat

amînarea procesului sau asistența unui translator.

Cu referire la faptul că, Voitcișina Vera nu este moștenitoarea apartamentului 35 din

str. Ion Vodă Viteazul 11 mun. Chișinău și nu poate fi impusă să achite total datoria

acumulată Colegiul notează că, rațiunea încasării datoriei nu derivă din calitatea de

proprietar a recurentei ci din calitatea de chiriaș/locatar al apartamentului nr. 35 din str.

Ion Vodă Viteazul 11 mun. Chișinău, concluzie justificată pe prevederile art. 17 și 18 din

Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument în

vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

3

șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Colegiul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar

argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Voitcișina Vera ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 440, art. 432-434 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de Voitcișina Vera se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Galina Stratulat

4