2ra-1766/16 — încasarea datoriei

prima instanță: M. Muruianu dosarul nr. 2ra-1766/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Katruk Valeri,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14 împotriva lui Katruk Valeri, intervenient

accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Katruk Valeri și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 14 august 2015 prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La data de 07 mai 2015, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 14 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Katruk Valeri,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2”

cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că Katruk Valeri este locatarul apartamentului

nr.7 din str. Țărnei 107/1, mun. Chișinău, ce se află la balanța Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14.

Susține că în baza contului personal deschis la Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 14, SA „Centrala Electrică de Termoficare nr.2” a

livrat energie termică la locul de consum al lui Katruk Valeri care a achitat parțial

bonurile de plată, inclusiv și a celor de utilizare a energiei termice, fără al le contesta

acceptînd astfel serviciile prestate de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 14 și fiind de acord în mod tăcit cu calitatea serviciilor

prestate.

Astfel, invocă reclamantul că au apărut relațiile dintre Katruk Valeri, care este

de fapt și consumator și Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 14 cu calitatea de gestionar al fondului locativ potrivit Hotărîrii Guvernului nr.

434 din 09 aprilie 1998 și art. 8 alin. (2 lit. b) din Cod civil.

Totodată, invocînd prevederile art. 514 Cod civil, care reglementează

temeiurile nașterii obligațiilor, indică reclamantul că pîrîtul nu a achitat la timp și

integral serviciile prestate, iar datoria formată pentru perioada 01 februarie 2012 – 01

februarie2015 pentru energia termică constituie 2 291,27 lei, fapt ce se confirmă prin

informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ comunale respective.

Susține reclamantul, că, potrivit pct. pct.10, 17 și 18 din Hotărîrea Guvernului

nr.191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite

la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică, iar

conform prevederilor art. art. 530, 533 Cod civil creditorul poate pretinde executarea

obligației la latitudinea sa de la oarecare din debitori în parte sau în întregime.

Menționează reclamantul că prin prisma prevederilor art.617 alin.(2) lit. a) din

Codul civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea

procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă, cu toate

acestea, pârâții au fost informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației să-și

execute obligațiile, însă, aceasta a rămas fără executare.

Solicită, încasarea din contul lui Katruk Valeri a datoriei în sumă de 2 291,27

lei și a cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat în sumă de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 august 2015,

acțiunea a fost admisă integral, fiind încasat din contul lui Katruk Valeri în beneficiul

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14 datoria pentru

energia termică în sumă de 2 291,27 lei și suma de 270 cu titlu de cheltuieli pentru

achitarea taxei de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de Katruk Valeri și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cerințele înaintate de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14 sunt întemeiate,

concluzionînd că la judecarea cauzei s-a stabilit că SA „Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 2” a livrat energie termică la locul de consum, al pîrîtului,

apartamentul nr. 7 din str. Țărnei 107/1, mun. Chișinău, însă ultimul nu a achitat

serviciile prestate, acumulînd o datorie în sumă totală de 2 291,27 lei, fapt ce se

confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale

respective (f.d. 8-13).

A mai reținut instanța de apel că careva probe pertinente și concludente care

ar demonstra că Katruk Valeri nu a consumat serviciile prestate de SA „Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 2” s-au că a achitat serviciile respective nu au fost

prezentate, iar din pct. 8 al. Anexei nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării/reconectării acestora de

la sistemele de încălzire și alimentare cu apă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

191 din 19 februarie 2002, rezultă expres obligația lui Katruk Valeri de achita plata

pentru tranzitul de căldură.

La 26 mai 2016, Katruk Valeri a declarat recurs împotriva deciziei instanțe de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel, la fel, ca și

hotărîrea primei instanțe este ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea și a aplicat în mod eronat

analogia legii.

Astfel, consideră recurentul că concluziile instanței de apel precum că

serviciile se prestează proprietarilor de apartamente încăperi locuibile în cămine sau

asociațiilor lor, chiriașilor și arendașilor în baza contractelor încheiate direct cu

furnizorul de servicii sau cu gestionarul, rezultă din interpretarea eronată a normelor

legale în vigoare și din neaplicarea prevederilor art. 24 din Legea privind drepturilor

consumatorilor la încheierea contractelor nr. 8 din 26 februarie 2016, potrivit căruia,

consumatorul este scutit de obligația de plată în caz de furnizare nesolicitată de

produse, de apă și servicii de canalizare, de gaze naturale, de energie electrică, de

energie termică sau de conținut digital sau în caz de prestare nesolicitată de servicii,

interzisă prin art.13 din Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorilor, care stabilește norme privind combaterea practicilor comerciale

incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii. În asemenea cazuri, absența

unui răspuns din partea consumatorului în urma unei astfel de furnizări sau prestări

nesolicitate nu reprezintă un consimțămînt.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele cauzei copia deciziei instanței de apel din 22

martie 2016, a fost expediată în adresa recurentului Katruk Valeri prin scrisoarea de

însoțire cu numărul de ieșire 17300-4 din 23 martie 201 (f.d. 134), însă date care ar

confirma recepționarea acesteia de către destinatar la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 26 mai 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Katruk Valeri este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Katruk Valeri nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Katruk Valeri asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Katruk Valeri ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Katruk Valeri se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță