2ra-418/17 — încasarea datoriei

2ra-418/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Dulghieru dosarul nr.2ra-418/17

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău)

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii : Tamara Chișca-Doneva, Ala Cobăneanu,

Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 15,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, intervenientul accesoriu Societatea pe

acțiuni „Termoelectrica” împotriva Alexandrei Buraga și Iuri Buraga cu privire la

încasarea datoriei la plata serviciilor locativ-comunale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de către Alexandra Buraga, casată hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 aprilie 2016 și emisă o nouă hotărâre

de respingere a acțiunii ca fiind tardivă,

c o n s t a t a:

La 16 iulie 2015, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 15, intervenientul accesoriu Societatea pe acțiuni „Termoelectrica” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Buraga și Iuri Buraga cu

privire la încasarea datoriei la plata serviciilor locativ-comunale.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contului personal deschis la

ÎMGFL-15 pe numele pârâților Buraga Alexandra și Buraga Iuri, SA „CET nr.2” a

livrat energia termică. Odată cu deschiderea contului personal, pârâții au acceptat

prestarea serviciilor de către ÎMGFL-15, fapt ce se confirmă prin achitarea

bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice.

Astfel, reieșind din cele menționate au apărut relații dintre consumator și

ÎMGFL-15, în calitate de gestionar al fondului locativ potrivit pct. 20 al Hotărârii

Guvernului nr.434 din 09 aprilie 1998 care prevede expres că, în clădirile cu mai

mulți consumatori și cu un singur echipament de măsurare a energiei consumate,

contractul se încheie cu consumatorul principal. De asemenea art. 8 alin. (2) lit. b)

din Codul civil specifică obligațiile civile apar din acte emisie de o autoritate

publică, prevăzute de lege drept temei al apariției drepturilor și obligațiilor civile.

Mai mult ca atît, art. 514 din Codul civil stabilește obligațiile ce se nasc din

contract, delict, și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile

1

legii. Pârâții locuiesc într-un bloc cu multe etaje și nu dispun de rețele aparte care

ar putea fi conectate direct la rețelele furnizorilor, ei beneficiază de servicii care

sunt prestate prin rețelele comune din bloc, la fel ca și ceilalți locatari.

Menționează că, pârâții nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la

data de 01 martie 2015 constituie suma de 5 631 lei, pentru energia termică, fapt ce

se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-

comunale respective.

Astfel, conform art. 617 alin. (2) lit. a) Codul civil ÎMGFL-15 este în drept

să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de

soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă necătînd la acest fapt

pârâții sunt informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației (somației) prin

care se pune în vedere pârâților să-și execute obligațiile, însă aceștia nu și le-au

executat până la momentul de față.

Solicită reclamantul ÎMGFL nr.15 încasarea în mod solidar din contul

pârâților Buraga Alexandra și Buraga Iuri cu titlu de datorie suma de 5 631 lei și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 aprilie 2016,

acțiunea a fost admisă. A fost încasat, în mod solidar din contul lui Buraga

Alexandra și Buraga Iuri în beneficiul ÎMGFL nr.15 suma de 5631 lei, cu titlu de

datorie la plata serviciilor locativ-comunale și suma de 270 lei cu titlu de taxă de

stat.

La 17 mai 2016, Alexandra Buraga a depus cerere de apel, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

admitere parțială a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016 a fost admis

apelul declarat de Alexandra Buraga, casată hotărârea primei instanțe și emisă o

nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind tardivă.

La 21 decembrie 2016, ÎMGFL nr. 15 a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul ÎMGFL nr. 15 în motivarea recursului a indicat că, nu este de

acord cu decizia instanței de apel deoarece nu a dat o apreciere corectă probelor

administrate, circumstanțele expuse în decizia instanței de apel sunt în contradicție

cu actele cauzei.

Menționează că instanța de apel incorect prin decizia contestată și-a

argumentat concluzia prin faptul că locatarii apartamentului nr. 87 din str.

Marinescu 19/1 au acumulat datorii la plata serviciilor locativ-comunale, inclusiv

încălzire și apă caldă în cuantum de 5631 lei pentru perioada noiembrie 2001-

februarie 2015, pe cînd acest fapt nu este veridic.

La fel greșit instanța de apel a indicat că apartamentul nr. 87 din luna

septembrie 2005 a fost debranșat de la sistemul de încălzire, instalându-se o altă

sursă de încălzire numit cazan Ariston T2 UNO, nr. fabricării 16001230,

confirmându-se prin contractul de deservire tehnică nr.03/23.09.2005, făcând

trimitere la lunile: noiembrie, decembrie an.2005, iar calculul pentru serviciul

energiei termice și apă caldă sa efectuat incorect, deoarece ÎMGFL nr. 15 înaintând

acțiunea cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale pentru

energia termică pentru perioada decembrie 2006-februarie 2015 inclusiv, iar apă

2

caldă din perioada lunii aprilie 2011-februarie 2015 inclusiv, în acest caz cum a

apreciat instanța de apel încasarea datoriei pentru serviciile locativ comunale

precum că este tardivă pe cînd în cauza dată nu are nici o tangență cu perioada

noiembrie, decembrie 2005 analizată de instanța de apel, deoarece în luna

noiembrie 2006 datoria la energia termică era stinsă. Iar apa caldă în sumă de 700

lei datorai a fost stinsă pînă la zero prin efectuarea ultimei achitări în luna februarie

2010, drept dovadă servește informația despre calcularea și achitarea serviciilor

locativ-comunale pe luna februarie 2010.

A mai indicat că apartamentul intimaților nu este debranșat de la sistemul de

apă caldă menajeră și asta deoarece această deconectare se efectuează contra plată,

în baza cererii depuse de consumator pe numele ÎMGFL, iar deconectarea se

efectuează numai prin ruptura vizibilă și sudarea branșamentelor de la coloanele de

apă caldă menajeră conform prevederilor pct.4-8 prevăzute din Anexa nr.6 din

Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, pe cînd locatarul ap.87 este

deconectat numai de la sistemul de încălzire centralizate conform prevederilor

pct.3-7 prevăzute din Anexa nr.7 din Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie

2002, astfel instanța de apel prin decizia sa a apreciat incorect probele și normele

materiale, aplicând legea care nu trebuia să fie aplicată și interpretând în mod

eronat legea.

Mai mult, consideră că instanța de apel greșit a concluzionat că a omis

neîntemeiat termenul legal de intentare a acțiunii în judecată.

La 28 februarie 2017, Alexandra Buraga a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o

consideră întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

emisă la 20 octombrie 2016, iar recursul împotriva deciziei a fost depus la 21

decembrie 2016.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016,

în termenul legal.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 martie 2017, recursul

declarat de către Întreprinderea Municipal de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15

a fost considerat admisibil.

Reieșind din prevederile art. 444 CPC, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și remiterea

pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 432 alin. (2) lit. a) CPC, se consideră că normele de drept

3

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin prisma art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată. În conformitate

cu art. 240 alin. (1) CPC, la deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază

probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinilor,

care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea

aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

Conform art. 267 alin. (1) Codul civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 271 Codul civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea

dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit

numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Astfel materialele dosarului atestă că ÎMGFL nr. 15 la 16 iulie 2015 s-a

adresat cu prezenta acțiune în judecată, solicitând încasarea datoriei pentru energia

termică în mărime de 5631 lei pentru apartamentul 87 situat pe str. Al. Marinescu

19/1, mun. Chișinău.

Prima instanță fiind investită cu judecarea pricinii în fond a ajuns la

concluzia temeiniciei acesteia, admițînd-o cu încasarea de la Alexandra Buraga și

Iuri Buraga în beneficiul ÎMGFL nr. 15 datoria la plata serviciilor locativ-comunale

în mărime de 5631 lei și suma de 270 lei plata taxei de stat.

La 25 iulie 2016, Alexandra Buraga a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii, recunoscând că are datorii

la plata energiei termice și apă caldă în sumă de 2357,96 lei.

De asemenea s-a stabilit cert că apelanta Alexandra Buraga în cererea de apel

a invocat expirarea termenului de prescripție pentru cerințele de achitare a datoriei

pentru perioada noiembrie 2001 până în februarie 2015 în temeiul art. 267 alin. (1)

Codul civil (f.d. 97).

Judecând pricina în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea

primei instanțe și a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind tardivă,

concluzionând că ÎMGFL nr. 15 solicită încasarea de la locatarii apartamentului nr.

87 din str. A. Marinescu 15/1, mun. Chișinău a datoriei formată la agentul termic și

apa caldă pentru perioada 2001-2015, fapt ce rezultă din informația despre

achitarea serviciilor locativ-comunale, iar cu acțiune în judecată ÎMGFL nr. 15 s-a

adresat la 16 iulie 2015, considerând că pentru ultimul termenul de prescripție a

expirat la 23 septembrie 2008 și nu a solicitat repunerea în termen a acțiunii.

Totodată, instanța de apel a indicat că apartamentul intimaților este debranșat de la

sistemul centralizat de încălzire din data de 23 septembrie 2005, când a fost

instalată încălzire autonomă, moment din care a început să curgă termenul de

prescripție.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de apel este una pripită.

4

Astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel nu și-a motivat soluția și

nu s-a pronunțat anume cum a ajuns la concluzia expirării termenului de prescripție

în anul 2008, necătînd la faptul că pînă în prezent în calculele la serviciile locativ-

comunale lunar sunt indicate datorii. Nu este clar și nu se reflectă în decizia

contestată, situația achitării serviciilor locativ comunale pînă în anul 2015, si cum

rămîne cu perioada din 2008-2015.

La fel, instanța de apel a concluzionat că apartamentul intimaților este

debranșat de la energia termică și rețelele de aprovizionare apă caldă, or, aceasta

deconectare se efectuează contra plată, în baza cererii depuse de consumator pe

numele ÎMGFL, iar deconectarea se efectuează numai prin ruptură vizibilă și

sudarea branșamentelor de la coloanele de apă menajeră conform prevederilor pct.

4-8 prevăzute din anexa nr. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

Curtea de Apel Chișinău nu a ținut cont de Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, care la art. 10, 17, 18 prevede că proprietarii, chiriașii sunt

obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie

termică. În cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii

locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse

de încălzire pentru întreținerea temperaturii constatate în încăpere la un nivel de cel

puțin +18 C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 10%

începînd cu 01 octombrie 2011, 15% începând cu 01 octombrie 2012, 20%,

începînd cu 01 octombrie 2013 din costul energiei calculate pentru un metru pătrat

al apartamentului (încăperii locuibile).

Mai mult, din cererea de apel depusă de Alexandra Buraga rezultă că aceasta

solicită casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

parțială a acțiunii cu încasarea plății pentru energia termică în sumă de 2357,96 lei,

însă contrar prevederilor art. 373 alin. (5) CPC, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate de apelant în cererea de apel.

În consecință, instanța de recurs conchide că la caz exigențele legalității și

temeiniciei unei hotărâri judecătorești nu au fost respectate. Se reține că actul

judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de

părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și

obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5

privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării

justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului

Europei), ceea ce la cazul prezentei spețe este lipsă.

Dat fiind cele relevate, se constată cu certitudine că instanța de apel a

soluționat pricina fără a se expune asupra fondului pricinii, or cerința privind

aplicarea prescripției în privința pretențiilor formulate în cererea de chemare în

judecată constituie în sine fondul pricinii.

Se reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, prezumă dreptul la о hotărâre și decizie motivate. Motivarea este о

parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune

concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

5

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces

echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în

hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către

părți întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c.

Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței

de apel nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc și că s-a constatat într-o manieră certă încălcarea certă a normelor de

drept procedural, omisiuni care nu pot fi corectate de către instanța de recurs la

examinarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către ÎMGFL nr. 15, a casa integral decizia Curții de Apel

Chișinău din 20 octombrie 2016 și a remite pricina spre rejudecare în instanța de

apel în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare

a fondului Locativ nr. 15.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 15, intervenientul accesoriu Societatea pe acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Alexandrei Buraga și Iuri Buraga cu privire la

încasarea datoriei la plata serviciilor locativ-comunale, cu remiterea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6