2ra-2568/16 — Încasarea datoriei

Prima instanță: judecătoria Botanica mun.Chișinău Dosarul nr.2ra-2568/16 judecător: V.Buhnaci Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău judecători: M.Ciugureanu, Gr.Dașchevici, Șt.Niță Î N C H E I E R E 09 noiembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță, Nicolae Craiu examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Buiușchin Vadim împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2016 prin care a fost menținută hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 13 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.1 împotriva lui Biușchin Vadim și Corepeanov Pavel, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” privind încasarea datoriei, c o n s t a t ă : La data de 22 mai 2013, reclamantul Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.1, s-a adresat în judecată cu cerere împotriva lui Biușchin Vadim și Corepeanov Pavel, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom”, solicitînd încasarea solidară a datoriei la plata serviciilor comunale în mărime de 12 263,23 lei.

În motivarea cererii, a indicat că în baza contului personal deschis la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.1, pe numele pîrîților, Societatea pe Acțiuni „Termocom” a livrat energie termică. Pîrîții însă, nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 31 ianuarie 2013 constituie suma de 12 263,23 lei pentru energia termică, fapt confirmat prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Susține reclamantul, că, potrivit pct. pct.10, 17 și 18 din Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Încercările reclamantului de a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, fapt ce l-a determinat să se adreseze în judecată cu cererea respectivă. Solicită reclamantul încasarea de la pîrîți, în mod solidar, a datoriei în sumă de 12 263,23 lei, cît și compensarea cheltuielilor de judecată. 1 Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 13 noiembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Biușchin Vadim și Corepeanov Pavel în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.1 a datoriei în sumă de 12 263,23 lei, taxa de stat în mărime de 368 lei și cheltuieli pentru avizul publicitar în sumă de 100 lei, iar în total suma de 12 731,23 lei.

Instanța de fond a concluzionat că, pîrîții nu-și execută în mod corespunzător obligația de a achita plata pentru serviciile prestate de către Societatea pe Acțiuni „Termocom”, or, potrivit art.60 din Codul cu privire la locuințe, chiriașul este obligat să plătească la timp chiria și pentru serviciile comunale, fapt ce se confirmă și prin declarațiile reprezentantului reclamantului și a intervenientului accesoriu, precum și prin informația despre achitare anexată la materialele cauzei (f.d.7-13). Prin urmare, avînd în vedere că pîrîții nu-și execută în mod corespunzător obliogația de a achita plata pentru serviciile prestate de către Societatea pe Acțiuni „Termocom”, instanța a ajuns la concluzia de a încasa de la pîrîți, în mod solidar, datoria în mărime de 12 263,23 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2016, a fost respins apelul declarat de Biușchin Vadim cu menținerea hotărîrii judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 13 noiembrie 2013. Instanța de apel a conchis că instanța de fond a dat o apreciere corectă și întemeiată tuturor circumstanțelor pricinii, emițînd o hotărîre întemeiată și legală, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzîndu-se de lege. Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 02 septembrie 2016, Biușchin Vadim a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2016 cu emiterea unei noi hotarîri de respingere a cererii în privința încasării datoriei de la Biușchin Vadim.

În motivarea recursului a invocat că instanța de fond și instanța de apel nu au determinat circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, ceea ce au condus la neelucidarea tuturor circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a pricinii, aplicarea de către instanță a legii care nu trebia să fie aplicată, cît și la neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. Menționează recurentul că dînsul locuiește în apartamentul nr.99 situat în mun.Chișinău, str.M.Drăgan, 6, fapt confirmat prin extrasul din fișa de locuință, iar în apartamentul nr.22 din str.Zelinski, 12, mun.Chișinău, a locuit Corepanov Pavel.

A mai invocat că prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 22 septembrie 2008, s-a dispus încasarea datoriilor la serviciile comunale doar de la Corepanov Pavel, însă hotărîrea respectivă nu a fost apreciată de către instanțele inferioare la examinarea prezentei acțiuni. Relevă că în perioada anilor 2008-2011, cînd Corepanov Pavel își ispășea pedeapsa, recurentul a achitat serviciile de energie termică, iar la revenirea ultimului achitarea facturilor au încetat din motiv că doar P.Corepanov locuiește în imobilul respectiv. Consideră recurentul că, dînsul pe deplin și-a îndeplinit obligațiile, achitînd serviciile de care a beneficiat în perioada anilor 2008 - 2011 în mărime de 7 251,34 lei.

Astfel, reeșind din suma pe care o solicită reclamantul-intimatul de a fi încasată în mod 2 solidar, și anume de 12 263,23 lei, consideră că dînsul a achitat deja 7251,34 lei, ceea ce depășește suma solicitată de a fi încasată. În final susține că pe parcursul examinării pricinii a demonstrat prin probe pertinente și concludente achitarea datoriei sale precum și legătura cauzală a tuturor circumstanțelor importante pentru justa soluționare a pricinii. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.14, vol.II).

Însă, la materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma recepționarea de către părți a copiei deciziei. Astfel recursul declarat la data de 02 septembrie 2016, se consideră depus în termen. La data de 30 septembrie 2016, în adresa intimatului Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.1, a fost expediat spre cunoștință copia recursului declarat de către Biușchin Vadim, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d.26). Intimatul Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.1 nu și- a valorificat dreptul de a depune referința la recursul declarat de Biușchin Vadim. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Biușchin Vadim este inadmisibil, din urmatoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Biușchin Vadim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentele lui Biușchin Vadim precum că dînsul nu locuiește în imobilul respectiv și nu urmează a achita serviciile locativ comunale, or, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, Biușchin Vadim este proprietar a ½ din apartamentul nr.22 din str.Zelinski, 12, mun.Chișinău în baza certificatului de moștenitor testamentar nr.1175 din 26 martie 2003 (f.d.14, vol.I). Mai mult, serviciile prestate de Societatea pe Acțiuni 3 „Termoelectrica” sunt servicii de prestare continuă, iar lipsa locatarului din locuință nu absolvă proprietarul de la plata sumelor de consum. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biușchin Vadim ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Biușchin Vadim se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Nicolae Craiu 4