1ra-1983/2021 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1983/2021 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-1983/2021

1-19061133-01-1ra-23092021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui

Sîrbu Dumitru xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.04.2019 – 26.06.2020;

Instanța de apel: 19.01.2021 – 14.06.2021;

Instanța de recurs: 23.09.2021 – 02.02.2022.

A C O N S T A T A T:

Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare.

conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, având intenția directă îndreptată spre

circulație ilegală a drogurilor, fără scop de înstrăinare, a păstrat ilegal droguri, la

domiciliul său situat pe strada Xxxx până la data de 23.11.2018 aproximativ la ora

15:10, când în urma efectuării percheziției, de către colaboratorii Inspectoratului de

Poliție Strășeni, au fost ridicate: un fragment din hârtie cu masă vegetală uscată,

mărunțită și un pachețel polimeric în interiorul căruia se află o substanță de culoare albă

sub formă de praf. Conform raportului de constatare tehnico-științific nr.34/12/1-R-

5391 din 14.12.2018, substanța solidă, cristalină de culoare albă, în formă de praf,

prezentată în polimeric de tip ,,zip-lock” ridicată în urma percheziției la domiciliul lui

Sîrbu Dumitru reprezintă PVP (a-pirrolidunovalerophenone). Masa substanței

1

stupefiante PVP constituie 0, 46 g. Masa vegetală uscată și mărunțită, ridicate în urma

percheziției domiciliului lui Sîrbu Dumitru reprezintă marijuana obținută artizanal din

plante de canabis (cânepă) care se atribuie la categoria substanțe stupefiante (marijuana

materie uscată) constituie în total 2,49 g. În conformitate cu ,,Lista substanțelor

stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23

ianuarie 2006 este inclusă în tabelul nr.1 și se atribuie la substanțe stupefiante, iar

cantitatea depistată la Sîrbu Dumitru constituie proporții mari (2,49 g). La fel, conform

„Listei completate a substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.20 din 18 ianuarie 2014, PVP (apirrolidunovalerophenone)

este inclusă lista substanțelor narcotice sub poziția ,,148” și se atribuie la substanțe

narcotice, iar cantitatea depistată la Sîrbu Dumitru constituie proporții mari (0, 46g).

Acțiunile lui Sîrbu Dumitru, au fost încadrate în baza art.217 alin.(2) Cod penal,

circulația ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, adică păstrarea ilegală a

drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 1680 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins

demersul acuzatorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost

suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru

efectuarea expertizei judiciare.

Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă

instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat,

în cazul dat suma de 1680 lei, costul raportului de expertiză.

3.1. Avocatul Gumeniuc Ion în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel,

solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Sîrbu Dumitru să fie achitat, din motivul lipsei în

acțiunile lui a elementelor constitutive a infracțiunii imputate.

În motivarea apelului a invocat, că învinuirea este bazată pe declarațiile martorilor

Pîrău Victor, Sîrbu Sergiu și Pleșca Ion, care sunt colaboratori de polițe și care au

documentat cazul în privința inculpatului.

Apărarea a reiterat că o calitate inerentă a statutului de martor în procesul penal

este dezinteresul și nepărtinirea față de procesul penal în derulare, ceea ce nu îi

caracterizează pe cei trei martori ai acuzării, cu atât mai mult că, colaboratorii

menționați au declarat că, căutau un cazan sustras, iar însuși Pleșca Ion, care chipurile

a „depistat și ridicat” drogurile, la moment ocupa anume funcția de inspector al poliției

criminale specializat în combaterea drogurilor.

A menționat apărarea, că însuși Sîrbu Dumitru atât la urmărirea penală, cât în

timpul cercetării judecătorești, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut

și a declarat că bunurile nu-i aparțin și ar fi fost „depistate” de către colaboratorii poliției

în timpul când el se afla cu spatele la ei.

A remarcat apărarea, că nu este clar, din care considerente - Sîrbu Dumitru de la

2

bun început a declarat că bunurile nu-i aparțin, de pe ele nu au fost ridicate amprentele

digitale și nu a fost dispusă efectuarea expertizei dactiloscopice, nu este confirmat prin

careva probe nici invocarea faptului, precum că Sîrbu Dumitru la momentul efectuării

percheziției se afla în stare de ebrietate narcologică, deoarece în realitate el a fost supus

examinării medicale de constatare a stării de ebrietate doar la 07.12.2018, adică peste

14 zile.

A menționat apărarea că la materialele cauzei penale este prezent doar raportul

de constatare tehnico-științific nr.34/12/1-R-5391 din 14.12.2018, dar nicidecum raport

de expertiză, cum e indicat în învinuire.

fost admise apelul declarate, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu în baza art.409

alin.(2) Cod de procedură penală, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Sîrbu Dumitru recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, a fost liberat

de pedeapsa penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală în temeiul art.60 alin.(4) Cod penal.

A fost dispusă încasarea de la Sîrbu Dumitru în beneficiul statului suma de 1 680

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar tuturor în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Sîrbu Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod

penal, calificarea faptei fiind corectă precum și măsura de pedeapsă.

Instanța de apel a conchis că deși inculpatul neagă comiterea faptei imputate,

soluția primei instanțe privind vinovăția acestuia în circulația ilegală a drogurilor fără

scop de înstrăinare se bazează pe elementele de fapt dobândite din declarațiile martorilor

Pîrău Victor, Sîrbu Sergiu și Pleșca Ion, precum și din probele scrise ale cauzei penale,

verificate și în ședința instanței de apel suplimentar, care sunt: ordonanța și procesul-

verbal de ridicare a copiilor actelor din materialele cauzei penale nr. 2017330455

(ordonanța privind pornirea urmăririi penale, ordonanța, demersul încheierea privind

efectuarea percheziției la domiciliu cet. Sîrbu Dumitru, a.n.xxxx, dom. str. xxxx;

procesul-verbal de percheziție din 23.11.2018, poză a obiectelor depistate menționate

în procesul-verbal de percheziție) (f.d.18-23); procesul-verbal de percheziție din data de

23.11.2018 efectuată la domiciliul lui Sîrbu Dumitru situat pe str. xxxx, în cadrul căruia

din buzunarul scurtei din interior ce aparținea lui Sîrbu Dumitru au fost ridicate: un

pachet din hârtie cu masă vegetală (iarbă) verde, uscată, cu miros specific și un pachețel

din peliculă acoperit cu scoci galben, în care se afla o substanță de culoare albă;

împreună cu foto-tabel (f.d.24-27); raportul de constatare tehnico-științific nr. 34/12/1-

R-5391 din 14.12.2018 (f.d.29-34); ordonanța și procesul-verbal de ridicare a unui CD-

R cu înregistrare video a efectuării acțiunii procesuale percheziția la domiciliul cet.

Sîrbu Dumitru a.n.xxxx str. xxxx (f.d.60-61); procesul-verbal de examinare a CD-R cu

înregistrării video a acțiunii procesuale percheziția din data de 23.11.2018 efectuată la

domiciliul lui Sîrbu Dumitru situat pe str. xxxx, împreună cu CD-R (f.d.62-63);

3

procesul-verbal nr. 40 din 07.12.2018 privind examinarea medicală de constatare a stării

de ebrietate și naturii ei în privința lui Sîrbu Dumitru conform căruia din cele menționate

de către ultimul, la momentul prelevării probelor expertizatului (Sîrbu Dumitru)

prezenta consecințe ale consumului de substanțe narcotice (f.d.83); procesul-verbal nr.

05 din 01.02.2019 privind examinarea medicală de constatare a stării de ebrietate și

naturii ei în privința lui Sîrbu Dumitru conform căruia din cele menționate de către

ultimul, la momentul prelevării probelor expertizatul (Sîrbu Dumitru) prezenta

consecințe ale consumului de substanțe narcotice (f.d.84).

Instanța de apel a considerat că probele respective administrate în cauză, cercetate

în ședința primei instanțe, verificate suplimentar în ședința instanței de apel și apreciate

în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dovedesc pe deplin

vinovăția inculpatului Sîrbu Dumitru de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(2) Cod penal, susținând în acest sens concluzia primei instanțe.

La acest capitol instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există dubii în ce

privește existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(2) Cod penal, în acțiunile inculpatului Sîrbu Dumitru, iar faptul că inculpatul nu-

și recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii imputate a fost considerat de instanță

drept o metodă de apărare, dar aceasta se combate prin cumulul de probe administrat.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a respins argumentele apărării cu

privire la achitarea inculpatului, deoarece probele cercetate în ședința de judecată

dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind declarative și argumentele

apărării potrivit cărora la materialele cauzei penale nu au fost administrate suficiente

probe ce să demonstreze vinovăția inculpatului Sîrbu Dumitru în săvârșirea infracțiunii

incriminate, or, din probele cercetate în ședința de judecată rezultă cu certitudine că,

inculpatul Sîrbu Dumitru, a păstrat ilegal droguri, la domiciliul său situat pe strada xxxx,

în care s-a depistat un fragment din hârtie cu masă vegetală uscată, mărunțită și un

pachețel polimeric în interiorul căruia se află o substanță de culoare albă sub formă de

praf, obiecte care au fost depistate și ridicate la 23.11.2018 în rezultatul efectuării

percheziției de către angajații Inspectoratului de Poliție Strășeni.

Instanța de apel a mai precizat, că aceste circumstanțe în ședința de judecată s-au

confirmat prin declarațiile martorilor Pîrău Victor, Sîrbu Sergiu, Pleșca Ion care au

menționat că, în cadrul percheziției la domiciliul lui Sîrbu Dumitru în buzunarul scurtei

ce-i aparținea inculpatului au depistat o folie de hârtie cu masă vegetală uscată și o folie

de polietilenă ce conținea praf de culoare albă.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată versiunea

inculpatului, precum că, dânsul este victima acțiunilor colaboratorilor de poliție, or,

potrivit art.2 al Legii nr.320 din 27.12.2012 „cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului”, poliția este o instituție publică specializată a statului, în subordinea

Ministerului Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra drepturile și libertățile

fundamentale ale persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii

și securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și

contravențiilor, iar martorii audiați au fost preîntâmpinați de răspundere penală în baza

art.312-313 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că nu are nici un temei de a pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor colaboratorilor de poliție Pîrău Victor, Sîrbu Sergiu și Pleșca

4

Ion, or, nu pot fi reținute careva motive din partea colaboratorilor de poliție de a-i cauza

în mod intenționat careva neplăceri inculpatului Sîrbu Dumitru.

Cu referire la argumentele părții apărării, precum că la materialele cauzei penale

este prezent doar raportul de constatare tehnico-științific nr.34/12/1-R-5391 din

14.12.2018, dar nicidecum raport de expertiză, cum e indicat în învinuire, instanța de

apel a subliniat că în învinuirea înaintată inculpatului Sîrbu Dumitru au fost reflectate

concluziile raportului de constatare tehnico-științific nr.34/12/1-R-5391 din 14.12.2018,

care constituie mijloc de probă în conformitate cu prevederile art.93 alin.(2) Cod de

procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind declarative și argumentele

apărării potrivit cărora nu e confirmat prin careva probe nici invocarea faptului precum

că, Sîrbu Dumitru la momentul efectuării percheziției se afla în stare de ebrietate

narcologică, deoarece în realitate el a fost supus examinării medicale de constatare a

stării de ebrietate doar la 07.12.2018, adică peste 14 zile, iar, aceste invocări nu

echivalează cu pronunțarea unei sentințe de achitare, or, inculpatului Sîrbu Dumitru i s-

a incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, adică

păstrarea ilegală a drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Instanța de apel a conchis, că nu există temei pentru achitarea inculpatului Sîrbu

Dumitru învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal.

Cu privire la motivele invocate de procuror, având în susținere prevederile

art.art.227, 228, 229, 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că

cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științific

nr.34/12/1-R-5391 din 14.12.2018, în mărime de 1 680 lei, urmează a fi suportate de

inculpat.

Referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului, instanța de

apel a reținut în acest sens că la caz a expirat termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală, iar în conformitate cu prevederile art.389 alin.(4), pct. 3) Cod de

procedură penală, inculpatul Sîrbu Dumitru urmează a fi liberat de pedeapsa penală în

legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În conformitate cu criteriile prevăzute de art.16 alin.(2) Cod penal, infracțiunea

prevăzută la art.217 alin.(2) Cod penal, se califică ca infracțiune ușoară, iar potrivit

art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care pe parcursul judecării cauzei,

se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct. 5) – 9), 285 alin.(1) pct. 1),

2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Reținând prevederile art.60 Cod penal, instanța de apel a subliniat că infracțiunea

prevăzută de art.217 alin.(2) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare.

Astfel, faptele imputate inculpatului Sîrbu Dumitru, au fost săvârșite la data de

23.11.2018, iar ținând cont de prevederile art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, rezultă că

termenul pentru tragere la răspundere penală, a expirat la data de 23 noiembrie 2020.

recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicită casarea acesteia, cu trimiterea

cauzei la rejudecare, în instanța de apel.

În argumentarea recursului menționează, că decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, astfel încât motivarea soluției în speță, este

expusă neclar, iar soluția de încetare a procesului penal în temeiul art.391 alin.(1) pct.

5

6) Cod de procedură penală, privind învinuirea imputată inculpatului Sîrbu Dumitru în

baza art.217 alin.(2) Cod penal, este una neîntemeiată.

Menționează, că instanța de apel urma să verifice dacă termenul de prescripție

prevăzut de legea penală pentru tragerea la răspundere penală a fost întrerupt prin

săvârșirea unei noi infracțiuni. Or, instanța de apel a ratat involuntar să stabilească că

inculpatul Sîrbu Dumitru a săvârșit în perioada 11-17 noiembrie 2020 o infracțiune de

sustragere pe ascuns a bunurilor din avutul altei persoane.

Subliniază, că în perioada 11-17 noiembrie 2020, înainte de intervenire a

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art.217 alin.(2) Cod penal, acesta a săvârșit o infracțiune de

furt, calificată potrivit elementelor infracțiunii prevăzută de art.186 alin.(2) b), c), d)

Cod penal, iar pedeapsa pentru noua infracțiune este mai mare decât de doi ani

închisoare, astfel, termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a fost

întrerupt.

Or, din prevederile art.60 alin.(4) Cod penal, prescripția se va întrеruре dacă, până

la expirarea tеrmеnеlоr prevăzute la alin.(1), реrsоаnа va săvârși о infrасțiunе реntru

care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare ре un termen

mai mаrе de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz înсере din momentul săvârșii

unei noi infracțiuni.

cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că procurorul a invocat

în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

sau motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414

6

alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții acuzării, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În privința criticilor recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat la liberat

pe inculpatul Sîrbu Dumitru de pedeapsa penală în legătură cu intervenirea termenului

de prescripție de tragere la răspundere penală în temeiul art.60 Cod penal, Colegiul

penal atestă că sunt neîntemeiate, or instanța de apel în decizia sa și-a argumentat

detaliat soluția de casare parțială a sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care corect a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, și liberat de

răspunderea penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală în temeiul art.60 alin.(4) Cod penal, totodată, instanța de apel la

adoptarea acestei soluții a ținut cont de prevăzute de art.16 alin.(2) Cod penal, că

infracțiunea prevăzută la art.217 alin.(2) Cod penal, se califică ca infracțiune ușoară care

prevede pedeapsa cu închisoare de până la 1 an, iar potrivit art.332 alin.(1) Cod de

procedură penală, în cazul în care pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din

temeiurile prevăzute în art.275 pct. 5) – 9), 285 alin.(1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în

cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă, precum și că faptele imputate inculpatului

Sîrbu Dumitru, au fost săvârșite la data de 23.11.2018, iar ținând cont de prevederile

art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, rezultă că termenul pentru tragere la răspundere penală,

a expirat la data de 23 noiembrie 2020, fără ca instanța de apel să admită careva erori

de fapt sau de drept la judecarea cauzei, iar alegațiile invocate de recurent constituie

opinia subiectivă a acestuia ce nu poate fi acceptată.

Totodată, criticile precum că în perioada 11-17 noiembrie 2020, înainte de

intervenire a termenului de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.217 alin.(2) Cod penal, acesta a săvârșit o

infracțiune de furt, iar termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a fost

întrerupt, Colegiul penal le respinge ca declarative, or la materialele cauzei de către

partea acuzării nu au fost prezentate careva probe ce ar confirma alegațiile invocate în

cererea de recurs ordinar.

La fel, Colegiul penal menționează că conform prevederile art.60 alin.(3) Cod

penal, rezultă că, în cazul săvârșirii de către persoană a unei noi infracțiuni, prescripția

se calculează pentru fiecare infracțiune separat.

Astfel, motivarea deciziei instanței de apel, în care s-a expus argumentat pe

chestiunile esențiale supuse atenției sale, descrisă și la pct. 4.1. a prezentei decizii, în

virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile se acceptă și se însușește,

7

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, se atestă că instanța de apel just a adoptat soluția în cauză, or,

totodată s-a pus în balanță și faptul că tragerea la răspundere penală, precum și o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și

de neîncredere în lege, fapt ce, în circumstanțele particulare ale speței deferită judecății

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Sîrbu Dumitru xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8