1ra-148/2022 — art. 190 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 25 mai 2021, Garașcov Ion Xxxxx, fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, s-au cumulat parțial pedepsele stabilite prin decizia Curții de Apel Bălți din 18.12.2019 și sentința Judecătoriei Bălți din 18.11.2019, cu stabilirea pedepsei definitive sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Osic Nicolai a fost admisă integral și s-a dispus încasarea de la Garașcov Ion în beneficiul lui Osic Nicolai a prejudiciului material în mărime de 37299 lei, a prejudiciului moral în mărime de 20000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei.

Potrivit sentinței menționate, s-a constatat că inculpatul Garașcov Ion, acționând cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a lui Osic Nicolai, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul că ulterior va achita la casa de amanet taxa necesară și va răscumpăra bunurile, la data de 26.07.2018, l-a determinat pe Osic Nicolai și ilegal a dobândit de la ultimul un telefon mobil de model ’’Samsung S9” la preț de 19299 lei și o brățară din aur cu greutatea de 16 grame, la preț de 18000 lei, bunuri pe care le-a gajat în lombardul Blaga, situat în mun. Bălți str. Xxxxx, iar banii i-a însușit el, obligându-se ca pe parcursul a 15 zile să achite suma necesară și să răscumpere bunurile gajate, prin ce a cauzat victimei un prejudiciu considerabil în sumă de 37299 lei. 1

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Cojocar R. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu adoptarea unei hotărâri noi, prin care Garașcov Ion să fie achitat. În motivarea cerințelor apelului a invocat: - din cauza greutăților financiare, pe care le avea atunci inculpatul, el nu a putut să răscumpere bunurile gajate în timp de 15 zile. Deci inculpatul avea intenția să le răscumpere, nu avea ca scop înstrăinarea bunurilor străine prin înșelăciune. De aceea, consideră că în faptele inculpatului Garașcov Ion lipsesc elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal. Deci făptuitorul poate fi tras la răspundere pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal, doar dacă făptuitorul urmărea scopul sustragerii bunurilor și nu avea intenția șă-și execute angajamentul asumat, ceea ce lipsește în speță; - victima Osic Nicolai cu inculpatul Garașcov Ion împreună au cheltuit banii primiți la lombard, deci ambii au beneficiat de acel împrumut și ambii au fost obligați să răscumpere bunurile gajate. În cazul cînd una din părți a achitat și partea celuilalt debitor, atunci acesta urmează a se adresa în instanța de judecată cu o acțiune în regres pentru a restitui suma achitată. Din cele menționate reiese că cauza dată este de ordin civil și nu penal; - instanța de fond nu și-a motivat soluția și nu a dat apreciere probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Deși, în temeiul principiului contradictorialității, fiind obligată să motiveze în sentință admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate, instanța de fond s-a limitat la reproducerea în calitate de probe a declarațiilor părții vătămate, martorilor, precum și a înscrisurilor prezentate în acest sens de partea acuzării și nu s-a expus în conținutul sentinței pe probele invocate de partea apărării; - în sentință, instanța de fond s-a expus asupra argumentelor altui apărător a altui inculpat, care nu au nici o legătură cu cauza inculpatului Garașcov Ion. Consideră că instanța nu s-a expus asupra argumentelor și asupra probelor aduse în apărarea lui Garașcov Ion; - instanța de fond a adoptat o sentință de condamnare a inculpatului Garașcov Ion în baza învinuirii de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, printr-o motivare insuficientă, superficială, prin ce a fost afectată soluția și motivarea soluției.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 octombrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat, că la examinarea cauzei respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului Garașcov Ion în baza art. 190 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a reținut, că temeinicia sentinței a fost verificată reieșind din 2 argumentele aduse de către autorul apelului în raport cu materialul probant acumulat și cu cadrul legal existent. În acest sens, instanța de apel a stabilit, că în ședința instanței de apel avocatul Cojocar R., care a reprezentat interesele inculpatului Garașcov Ion, și-a schimbat poziția și a solicitat aplicarea în privința inculpatului a unei alte pedepse decât cea aplicată de instanța de fond. Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiată, precum și lipsită de suport, solicitarea avocatului privind aplicarea în privința inculpatului Garașcov Ion a unei alte pedepse decât cea stabilită prin sentință, din care motiv respinge solicitarea dată expusă în instanța de apel. La determinarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele ce s-au stabilit pe cauză, în corespundere cu prevederile ait. 61, 75 Cod penal, a aplicat o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social, personalității inculpatului, care nu este la prima abatere, anterior săvârșind mai multe infracțiuni, însă inculpatul concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție prezenta infracțiune. Inculpatul anterior a fost în conflict cu legea penală, săvârșind mai multe infracțiuni, fiind condamnat pentru comiterea acestora, însă nu a pășit pe calea corijării și a comis infracțiunea în cauză, fără a conștientiza acțiunile sale. Faptele date denotă, că este ineficientă stabilirea în privința inculpatului a unei alte pedepse decât pedeapsa închisorii, urmând a fi respinse argumentele avocatului în acest sens. Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat de mai multe ori, însă inculpatul nu și-a făcut concluziile de rigoare nu a pășit pe calea corijării și din nou a comis o infracțiune cu intenție, de aceea instanța de fond întemeiat i-a aplicat lui Garașcov Ion pedeapsa sub formă ce închisoare, pedeapsă care este adecvată celor comise. Pedeapsa aplicată ce instanța de fond este în corespundere cu legislația, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul Garașcov Ion poate fi corectat prin stabilirea în privința lui a unei alte pedepse, nu s-au stabilit. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate mai sus, instanța de apel a considerat pedeapsa stabilită lui Garașcov Ion de prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cojocar R. în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului indică: -instanța de fond nu a motivat soluția și nu a dat apreciere probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu- din punct de vedere al coroborării lor; - în sentință, instanța de fond s-a expus asupra argumentelor altui apărător a altui inculpat care nu au nici o legătura cu cauza inculpatului Garașcov Ion. 3 Consideră că instanța nu s-a expus asupra argumentelor și asupra probelor aduse în apărarea lui Garașcov Ion; - instanța de fond a adoptat o sentință de condamnare a inculpatului Garașcov Ion în baza învinuirii de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, printr-o motivare insuficientă, superficială, prin ce a fost afectată soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii. În drept recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri legale, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelantului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Însă, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârea instanței de apel poate fi atacată cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise atât de instanța de fond cât și cea de apel la judecarea cauzei. Colegiul penal lecturând textul recursului reține, că de către recurent s-a invocat temeiul de casare prevăzut la în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Totodată, este necesar de a specifica, că recurentul nu argumentează acest temei și nu relevă asupra căror motive concrete invocate în apelul declarat de către avocatul Cojocar R. în numele inculpatului, nu s-a pronunțat instanța de apel în raport cu circumstanțele relevate în descriptivul deciziei contestate, inclusiv cele indicate în pct. 5 al prezentei decizii și care ar fi esența circumstanțelor că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind omisă argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Din atare considerente, Colegiul penal respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs și reiterează, că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu. 4 Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. Totodată, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiul invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția, adoptând o hotărâre legală, întemeiată și motivată, în urma propriei cercetări și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză în baza art. 190 alin. (1) Cod penal. Ce ține de argumentul recurentului, precum că în sentință, instanța de fond s-a expus asupra argumentelor altui apărător a altui inculpat care nu au nici o legătura cu cauza inculpatului Garașcov Ion, Colegiul penal reține că, faptul indicării în motivarea sentinței, în două aliniate a altui nume a inculpatului și a avocatului, constituie o eroare materială ce poate fi corectată în ordinea art. 249 Cod de procedură penală. În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Garașcov Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 02 martie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecător Cobzac Elena Judecător Plămădeală Ghenadie 5