1re-6/2022 — Art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 13 noiembrie 2020, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cebotariov Veaceslav a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 6 luni închisoare. Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20.07.2006 și încheierii 1 Judecătoriei Soroca din 14.12.2010, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere. De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 1680 lei.

Instanța de fond a constatat că la 04.08.2020, orele 15:00, inculpatul Cebotariov Veaceslav, aflându-se în parcul de pe str. Braniștii, mun. Chișinău, observând angajații de poliție, a aruncat un pachețel în care, conform Raportului de expertiză nr. xxx din 21.08.2020, se conține substanță stupefiantă PVP în cantitate de 0,344 grame, ce constituie cantități mari, pe care le păstra asupra sa, fără scop de înstrăinare. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Dat fiind că probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului, acțiunile lui urmează a fi încadrate pe art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, manifestată prin păstrarea drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, cu intenție, anterior a mai fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20.07.2006 și încheierea Judecătoriei Soroca din 14.12.2010 în baza art. 145 alin. (1), 290 alin. (1), 186 alin. (2) lit. d), 84 Cod penal la 16 ani închisoare, prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 12.02.2019 fiind liberat condiționat de pedeapsă înainte de termen cu 2 ani 8 luni și 17 zile, circumstanțele atenuante fiind contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia este posibilă prin stabilirea unei pedepse cu închisoare, în condițiile beneficierii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind oportun de a-i aplica 6 luni închisoare, iar în baza art. 85 alin. (1) Cod penal a-i stabili pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Avocatul Victor Selifanov a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă minimă. Apelantul a invocat că inculpatul și-a recunoscut vina, solicitând са judecata să se fасă рrin арliсаrеа аrt. 3641 alin. (8) Cod de рrосеdură реnаlă ре bаzа рrоbеlоr administrate în faza de urmărire реnаlă. Totodată, instanța de fond a ignorat рrеvеdеrilе cu art. 91 alin. (8) Cod penal, iar la рrорunеrеа organului de control аsuрrа ехесutării pedepsei, nu а solicitat caracteristica inculpatului și informațiа се ține de pedeapsa definitivă și tеrmenul de pedeapsă rămаs neexecutat. Mai mult, inculpatul se саracterizează pozitiv, iаr data ехесutării depline este 29.10.2021.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2021, pronunțată integral la 07 iulie 2021, apelul a fost respins, ca nefondat. 2 Instanța de apel a reținut că instanța de fond, a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia și corect a respins solicitarea apărării de a stabili inculpatului a unei pedepse la limita minimă, deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și din personalitatea inculpatului, care anterior a fost atras la răspundere penală, însă pedepsele penale nu și-au atins scopul de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia. Prin urmare, sunt irelevante afirmațiile precum că inculpatul se caracterizează pozitiv, iar data executării depline a pedepsei este 29.10.2021, deoarece aceste circumstanțe raportate la personalitatea inculpatului, care a comis prezenta infracțiune, după liberarea condiționată înainte de termen, aplicată prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 12 februarie 2019, anterior fiind atras la răspundere penală de mai multe ori, nu au puterea juridică de a prevala asupra acestor aspecte și de a-i aplica o pedeapsă la limita minimă. Astfel, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei penale în conformitate cu art. 75 Cod penal și va asigura realizarea scopului pedepsei penale reglementat de art. 61 Cod penal.

Hotărârile judecătorești au devenit irevocabile în virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, prin neatacare cu recurs ordinar.

La 10 ianuarie 2022, avocatul Sergiu Criclivîi declară recurs în anulare, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel. Recurentul menționează că instanța de fond și-а atribuit competențe се nu-i revin, сu încălсаrеа procedurii penale și a prevederilor art. 268 alin. (4) Cod de ехeсutаrе, că organul de probațiune, împuternicit сu atribuții de suрrаvеghеrе а condamnatului, urmа să înainteze un demers în Judecătoria Chișinău, pentru revосаrеа liberării condiționate, fapt се nu а avut loc sau nesolicitat de instanța de fond. Sentința de соndаmnаrе din 13.11.2020, рrin prisma аrt. 384 alin. (3) Сod de procedură penală este una ilegală, neîntemeiată și nemotivată, iar prin prisma art. 251 alin. (1) Сod de procedură penală, este lovită de nulitate relativă. Astfel, încălcările admise de către instanța de fond nu au fost corectate de сătrе instanța de apel, potrivit art. 414 alin. (1) Сod de procedură penală. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 452 alin. (1), 453 alin. (1) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea 3 cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 din protocolul nr. 7 CtEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenita pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică redeschiderea, reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată. Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 7. din decizie). Mai mult, conform art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul în anulare poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, dar doar după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului ordinar. Potrivit jurisprudenței naționale și a CtEDO, pentru a epuiza căile interne de recurs, reclamantul trebuie să abordeze pretenția, care este formulată în temeiul Convenției, în cadrul procedurilor naționale (hotărârea CtEDO din 05.07.2011, pct. 21, în cauza Dan c. Moldovei). În această consecutivitate, se atestă că hotărârile adoptate în prezenta cauză nu au fost contestate în procedura recursului ordinar, condamnatul și avocatul acceptându- le, ceea ce echivalează cu neutilizarea căii respective, ordinare, de atac și, astfel, argumentele invocate în recursul în anulare nu au suport juridic (pct. 2. - 7. din decizie). Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de formă și de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al avocatului cu circumstanțe în fapt și în 4 drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil. 7. În conformitate cu art. 456 alin. (1), 455 alin. (2), 431, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Sergiu Criclivîi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2021, în privința condamnatului Cebotariov Veaceslav xxxx, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 25 februarie 2022. Președinte Nadejda Toma Judecători Iurie Diaconu Victor Boico 5