1ra-2279/2021 — art. 42 alin. 2, 43, art. 164 alin. 2 lit. b, c, e, g Cp

1ra-2279/2021 — art. 42 alin. 2, 43, art. 164 alin. 2 lit. b, c, e, g Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2279/2021

1-21086529-01-1ra-24122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 octombrie 2021, declarate de avocata Elena Buguța în numele părților

vătămate Bumbu Gheorghe și Gonța Ion, de avocata Elena Țigănașu în numele

inculpatului Sîrbu Petru și de avocatul Roman Medeleanu în numele inculpatului

Chițanu Veniamin, în cauza penală privind inculpații

Sîrbu Petru XXXXXX;

Chițanu Veniamin XXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.06.2021 - 19.07.2021,

instanța de apel: 12.08.2021 - 11.10.2021,

instanța de recurs: 24.12.2021 - 26.01.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Sîrbu Petru a fost

condamnat în baza art. 42 alin. (2), (3), 43, art. 164 alin. (2) lit. b), c), e), g) Cod penal,

la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat

pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

1

Chițanu Veniamin a fost condamnat în baza art. 42 alin. (2), 43, art. 164 alin. (2)

lit. b), c), e), g) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând din 19.07.2021, cu includerea perioadei arestării preventive și la

domiciliu de la 21.04.2021 până la 19.07.2021.

Prin aceeași sentință au mai fost condamnați Avram M., Sîrbu A. și Sîrbu M.,

însă în privința lor hotărârile judecătorești nu au fost contestate.

De la inculpați s-au încasat, solidar, în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 5096 lei.

perioada de timp 22.00 - 01.00, inculpatul Sîrbu P., aflându-se în XXXXXX,

XXXXXX, acționând intenționat și de comun acord cu Avram M., Chițanu V. și Sîrbu

A., manifestând un comportament agresiv și violent, aflându-se la domiciliul lui Cireș

Z., aplicând forța fizică, contrar voinței minorilor Braga P. și Gonța I., i-au scos pe

aceștia în drumul din fața gospodăriei, după care i-au urcat cu forța în portbagajul

automobilului „Mercedes E320”, n.î. XXXXXX, ce aparține lui Sîrbu P. Ulterior,

Chițanu V., Avram M., Sîrbu P. și Sîrbu A., acționând concertat, i-au transportat

contrar voinței, pe minorii Braga P. și Gonța I., până la poarta locuinței lui Sîrbu M.,

unde Chițanu V. le cerea minorilor Braga P. și Gonța I. să recunoască cine din ei a

pătruns în luna ianuarie 2021 în locuința lui Sîrbu M., de unde au fost sustrase mai

multe produse alimentare, iar în acest sens, în scopul sporirii temerii minorilor și pentru

a-i determina pe aceștia să îi comunice informația cu privire la cele relatate,

amenințându-i cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei,

Chițanu V. a scos un pistol de model „EKOL Major”, cu seria și numărul „Emi2-

XXXXXX”, de calibrul 9 mm, pe care îl deținea asupra sa și a efectuat o împușcătură

în direcția părții laterale stângi a corpului minorului Braga P., cauzându-i, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202122P0176, din 21.04.2021 o excoriație în

proiecția marginii superioare a cristei osului iliac centru stânga, ce se califică ca

vătămări corporale neînsemnate.

Tot el, continuându-și acțiunile infracționale, împreună cu Avram M., Chițanu

V. și Sîrbu A. au urcat cu forța minorii Braga P. și Gonța I. în automobilul „Mercedes

E320”, cu care s-au deplasat la domiciliul minorului Bumbu G., unde l-au somat pe

ultimul să iasă în drum, după care, intenționat i-au urcat cu forța, contrar voinței

ultimilor, pe Braga P. și Gonța I. în salonul mașinii, iar pe Bumbu G. în portbagajul

aceluiași mijloc de transport, cu care s-au deplasat în continuare spre domiciliul lui

Sîrbu P., amplasat în XXXXXX, XXXXXX, unde în gospodăria ultimului, Sîrbu P.,

împreună cu Avram M., i-au aplicat minorului Bumbu G. multiple lovituri peste

diferite părți ale corpului cu o ștachetă, utilizată în calitate de obiect pentru cauzarea

leziunilor corporale precum și cu palmele, după care, în scopul inspirării fricii și

temerii, deținând un topor asupra sa, l-a amenințat pe minorul Bumbu G. cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei pentru a-l determina pe acesta

să recunoască furtul produselor alimentare din gospodăria lui Sîrbu M. din luna

ianuarie 2021, fiindu-i cauzat minorului Bumbu G., conform raportului de expertiză

judiciară nr. 202122P0175 din 21.04.2021, echimoze sub ochiul drept, antebrațului

mâinii drepte, gambele picioarelor, ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Astfel, inculpatul Sîrbu P. a comis infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (2) și

(3), 43, art. 164 alin. (2) lit. b), c), e), g) Cod penal, ca organizator și autor la răpirea

2

mai multor persoane, cu buna știință asupra unor minori, de mai multe persoane, cu

aplicarea armei și a altor obiecte folosite în calitate de armă.

Chițanu V. în noaptea de 12 spre 13 aprilie 2021, în perioada de timp 22.00 -

01.00, aflându-se în XXXXXX, XXXXXX, acționând intenționat și de comun acord

cu Avram M., Sîrbu P. și Sîrbu A., manifestând un comportament agresiv și violent,

aflându-se la domiciliul lui Cireș Z., aplicând forța fizică, contrar voinței minorilor

Braga P. și Gonța I., i-au scos pe aceștia în drumul din fața gospodăriei, după care i-au

urcat cu forța în portbagajul automobilului „Mercedes E320”, n.î. XXXXXX, ce

aparține lui Sîrbu P. Ulterior, Chițanu V., Avram M., Sîrbu P. și Sîrbu A., acționând

concertat, i-au transportat contrar voinței pe minorii Braga P. și Gonța I., până la poarta

locuinței lui Sîrbu M., unde Chițanu V. le cerea minorilor Braga P. și Gonța I. să

recunoască cine din ei a pătruns în luna ianuarie 2021 în locuința lui Sîrbu M., de unde

au fost sustrase mai multe produse alimentare, iar în acest sens, în scopul sporirii

temerii minorilor și pentru a-i determina pe aceștia să îi comunice informația cu privire

la cele relatate, amenințându-i cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei, Chițanu V. a scos un pistol de model „EKOL Major”, cu seria și

numărul „Emi2-XXXXXX”, de calibrul 9 mm, pe care îl deținea asupra sa și a efectuat

o împușcătură în direcția părții laterale stângi a corpului minorului Braga P., cauzându-

i conform raportului de expertiză judiciară nr. 202122P0176, din 21.04.2021 o

excoriație în proiecția marginii superioare a cristei osului iliac centru stânga, ce se

califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Tot el, continuându-și acțiunile infracționale, împreună cu Avram M., Sîrbu P.

și Sîrbu A. au urcat cu forța minorii Braga P. și Gonța I. în automobilul „Mercedes

E320”, cu care s-au deplasat la domiciliul minorului Bumbu G., unde, l-au somat pe

ultimul să iasă în drum, după care, intenționat i-au urcat cu forța, contrar voinței

ultimilor, pe Braga P. și Gonța I. în salonul mașinii, iar pe Bumbu G. în portbagajul

aceluiași mijloc de transport, cu care s-au deplasat în continuare spre domiciliul lui

Sîrbu P., amplasat în XXXXXX, XXXXXX, unde în gospodăria ultimului, Sîrbu P.,

împreună cu Avram M., i-au aplicat minorului Bumbu G. multiple lovituri peste

diferite părți ale corpului cu o ștachetă utilizată în calitate de obiect pentru cauzarea

leziunilor corporale, precum și cu palmele, după care, în scopul inspirării fricii și

temerii, deținând un topor asupra sa, l-a amenințat pe minorul Bumbu G. cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei pentru a-l determina pe acesta

să recunoască furtul produselor alimentare din gospodăria lui Sîrbu M. din luna

ianuarie 2021, fiindu-i cauzat minorului Bumbu G., conform raportului de expertiză

judiciară nr. 202122P0175 din 21.04.2021, echimoze sub ochiul drept, antebrațului

mâinii drepte, gambele picioarelor, ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Astfel, inculpatul Chițanu V. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (2),

43, art. 164 alin. (2) lit. b), c), e), g) Cod penal, ca autor la răpirea mai multor persoane,

cu buna știință asupra unor minori, de mai multe persoane, cu aplicarea armei și a altor

obiecte folosite în calitate de armă.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și probele administrate în cadrul urmăririi penale, solicitând examinarea

cauzei în procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul Sîrbu P. se caracterizează pozitiv, are la întreținere patru copii minori, a

3

comis multiple contravenții, anterior nu a fost condamnat, însă prin ordonanța

Procuraturii Hâncești din 09.12.2008 a fost încetată urmărirea penală în privința lui în

legătură cu intervenirea amnistiei, că inculpatul Chițanu V. se caracterizează

nesatisfăcător, a comis multiple contravenții, anterior a fost condamnat, prin sentința

Judecătoriei Hâncești din 06.04.2017, fiind încetat procesul penal pornit în baza art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, în temeiul art. 109 alin. (1) Cod penal, în legătură

cu împăcarea părților, că inculpații au comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 6 la 10 ani, limitele noi, în corespundere cu prevederile art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, fiind de la 4 ani la 6 ani și 8 luni închisoare.

De asemenea, instanța a statuat că, odată ce inculpatul Sîrbu P. se caracterizează

pozitiv, este angajat în câmpul muncii, anterior nu a fost judecat, are patru copii minori,

soția este însărcinată, că lipsesc circumstanțe agravante, corectarea și reeducarea

acestuia este posibilă prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dar cu suspendarea

condiționată a executării ei, în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, în cazul în care inculpatul Chițanu V. nu este pentru prima dată pe

banca acuzaților, se caracterizează satisfăcător, nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante și agravante, că anume acesta a aplicat arma în privința minorilor, corectarea

și reeducarea lui este posibilă doar prin izolare de societate.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpaților să le fie aplicată pedeapsa cu 6 ani închisoare, la fiecare.

Apelanta a invocat că sentința este ilegală sub aspectul aplicării pedepsei prea

blânde inculpaților.

Or, în privința lui Sîrbu P. au fost intentate trei cauze penale în baza art. 287 alin.

(2) Cod penal, care au fost încetate, cu scoaterea acestuia de sub urmărire penală, iar

pe o cauză a fost aplicată amnistia.

În privința lui Chițanu V. a fost încetată o cauză penală în baza art. 186 alin. (2)

Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

Deci, pedepsele aplicate inculpaților nu vor duce la realizarea scopului stipulat

la art. 61 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea lui, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

3.1. A declarat apel și avocata Elena Țigănașu, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Chițanu V. să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Apelanta a indicat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a omis și faptul că

părțile vătămate minore provin din familii social vulnerabile, părinții fiind iresponsabili

și consumatori de băuturi alcoolice. Minorii sunt de foarte mult timp în conflict cu

legea, iar poliția nu a acordat suficientă atenție, au fost și sunt cercetați penal pentru

furturi, jafuri și alte infracțiuni. Anume aceste împrejurări au determinat inculpații la

comiterea infracțiunii, neavând încredere în organele de drept.

Astfel, după decesul rudelor inculpaților, care a fost jefuite de către părțile

vătămate, aceștia au dorit doar să-i sperie să nu mai comită alte fapte, însă s-au ales cu

o pedeapsă penală.

4

Totodată, instanța de fond nu a ținut cont că inculpatul se căiește sincer și că îi

pare foarte rău că a fost atras de către prieteni la comiterea infracțiunii, a recunoscut pe

deplin vinovăția, comunicând circumstanțele cauzei în care a fost săvârșită

infracțiunea, că părțile vătămate au solicitat să nu-i fie aplicată inculpatului pedeapsa

cu închisoare, deoarece s-au împăcat, a recuperat prejudicial moral și material și a avut

un rol de complice, adică mai puțin activ în comiterea faptei.

Prin urmare, în privința acestuia sunt aplicabile prevederile art. 78 și 79 Cod

penal.

2021, apelul avocatei Elena Țigănașu a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Lui Chițanu Veniamin, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 42 alin. (2), 43, art. 164 alin. (2) lit. b), c), e), g) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând

din 11.10.2021, cu includerea perioadei arestării preventive și la domiciliu de la

21.04.2021 până la 19.07.2021, cât și perioada executată a pedepsei de la 19.07.2021

până la 11.10.2021.

Lui Sîrbu Petru, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

42 alin. (2), (3), 43, art. 164 alin. (2) lit. b), c), e), g) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la

reținere, cu includerea perioadei arestării preventive și la domiciliu de la 22.04.2021

până la 19.07.2021.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Sîrbu P. se caracterizează pozitiv, are cinci

copii minori la întreținere, a comis multiple contravenții, anterior nu a fost judecat, însă

prin ordonanța Procuraturii Hâncești din 09.12.2008 a fost încetată urmărirea penală în

privința lui în legătură cu intervenirea amnistiei, iar circumstanțe agravante nu au fost

stabilite.

Inculpatul Chițanu V. se caracterizează nesatisfăcător, a comis multiple

contravenții, anterior a fost judecat, prin sentința Judecătoriei Hâncești din 06.04.2017,

procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal fiind încetat în temeiul

art. 109 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, că circumstanțe atenuante

și agravante nu au fost stabilite.

Deci, în circumstanțele în care inculpatul Chițanu V. anterior a fost condamnat,

se caracterizează satisfăcător, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante sau agravante,

și anume, acesta a aplicat arma în privința minorilor, lui Chițanu V., recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 43, art. 164 alin. (2) lit. b),

c), e), g) Cod penal urmează a-i fi aplicată pedeapsa sub formă de 4 ani închisoare, cu

executare.

Totodată, inculpatul Sîrbu P. se caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul

muncii, anterior nu a fost judecat, dar prin ordonanța Procuraturii Hâncești din

09.12.2008 s-a dispus încetarea urmăririi penale în privința lui în legătură cu

intervenirea amnistiei și a fost scos de sub urmărire penală pe art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal în două cauze penale, acesta are calitatea de organizator și autor în săvârșirea

infracțiunii, că are cinci copii minori la întreținere, că au fost stabilite circumstanțe

5

atenuante și lipsesc cele agravante, și astfel, inculpatului Sîrbu P., recunoscut vinovat

în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (2), (3), 43, 164 alin. (2) lit. b), c),

e), g) Cod penal, urmează a-i fi aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Or, pedeapsa penală are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește

fapta penală săvârșită, cât și persoana inculpatului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie

să fie astfel individualizată, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea

instanței de judecată că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a

acesteia, trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective,

care să conducă la concluzia că scopul pedepsei, poate fi realizat și în acest mod.

Prin urmare, referitor la modalitatea de executare a pedepsei penale sub formă

de închisoare, aplicată inculpatului Sîrbu P., se impune în mod imperativ executarea în

regim real al pedepsei.

Deci, cererea procurorului de a aplica în privința lui Sîrbu P. pedeapsa cu

închisoarea cu executarea reală și argumentele formulate în apel sunt neîntemeiate, or,

corectarea inculpatului este posibilă doar cu privarea de libertate, deoarece o pedeapsă

prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și

echitatea sistemului de justiție.

Anume aplicarea pedepsei cu închisoare, cu executare reală în privința

inculpatului Sîrbu P. este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea

comisă de către inculpat, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aptă de a îndeplini

funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social al faptei comise

de către acesta, cât și personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea

infracțiunii incriminate.

În împrejurările cauzei, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului Sîrbu P., aplicată de instanța de fond este

neîntemeiată și nejustificată. Or, acestuia urmează a fi stabilită o pedeapsă mai aspră,

sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, care îl va convinge de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Bumbu G. și Gonța I., în care solicită casarea deciziei menționate și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie dispus admiterea solicitărilor declarate de către avocata

Elena Țigănașu.

Recurenta invocă că instanța de apel a încălcat dreptul părților la un proces

echitabil, nu a dat răspuns argumentelor invocate de apărătorul Elena Țigănașu în

cadrul cererii de apel depuse în interesele apelanților.

Mai mult, instanța de apel absolut incorect a reținut că apărătoarea Elena Buguța

a susținut apelul declarat de procuror cu respingerea apelului declarat de apărătoarea

Elena Țigănașu.

6

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. Declară recurs ordinar și avocata Elena Țigănașu, în numele inculpatului

Sîrbu I., în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței

instanței de fond.

Recurenta menționează că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul

Sîrbu P. este la prima abatere de natură penală, și-a recunoscut vinovăția și s-a căit

sincer, are 5 copii minori la întreținere, este unicul întreținător al familiei, soția nefiind

angajată în câmpul muncii, fiind invalid, iar ultimul copil este nou-născut, că comiterea

faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări în viața sa.

La fel, instanța de apel nu a indicat care circumstanțe atrag imposibilitatea

aplicării prevederilor art. 79 și 90 Cod penal și nu a motivat cum poate avea loc pretinsa

favorizare a inculpatului de a săvârși pe viitor acțiuni similare în cazul suspendării

condiționate a executării pedepsei.

Astfel, instanța de apel nu a operat cu o individualizare clară a pedepsei aplicate

inculpatului or, art. 7 alin. (1) Cod penal prevede că la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, instanța de fond corect a motivat oportunitatea suspendării

condiționate a executării pedepsei cu închisoare, inclusiv în raport cu prevederile art.

90 alin. (1) Cod penal, constatând și stabilind circumstanțele cauzei și persoana

inculpatului care au justificat concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedepasa stabilită.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și10) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.2. Avocatul Roman Medeleanu, la fel, declară recurs ordinar, în care solicită

casarea parțială a deciziei menționate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului Chițanu V. să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Recurentul indică faptul că instanța de apel, dispunând respingerea apelului

apărării, nu a invocat argumente plauzibile în vederea adoptării acestei soluții, fiind

menționate argumente de ordin general, nefiind analizate motivele apelului privind

circumstanțele atenuante ale cauzei cu referire la personalitatea inculpatului.

Or, concluziile instanțelor de fond și de apel privind neaplicarea prevederilor art.

90 Cod penal în privința inculpatului Chițanu V. sunt neîntemeiate.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, conform art. 421, 401 alin. (2) Cod de procedură penală, recurs

ordinar poate fi declarat în numele inculpatului și de către apărător sau reprezentantul

7

lui legal. Potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs

sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului,

dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca

cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația.

În sensul vizat, se reține că recursul ordinar declarat de avocata Elena Buguța,

privind dezacordul cu soluția instanței de apel prin care a fost respins apelul declarat

de avocata Elena Țigănașu în numele inculpatului Chițanu V., nu are niciun suport

legal, deoarece nu ea este nici apărător și nici reprezentantul legal al persoanelor vizate

(pct. 2.- 5. din decizie).

Mai mult, aceasta nu a folosit calea apelului, iar prin decizia instanței de apel,

contestată de ea, nu s-a înrăutățit situația părților vătămate, a căror avocată este (pct. 3.-

Prin urmare, acest recurs ordinar este unul vădit neîntemeiat, iar conform art.

432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului în asemenea caz.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul avocatului Roman Medeleanu este fondat

pe temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale (pct.

5.2. din decizie).

Însă, în recursul declarat, în pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, care ar fi erorile de

drept și esența că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este

expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prevederile

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, fiind omisă în totalitate

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5.2. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul avocatului Roman Medeleanu nu

întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent (pct. 5.2. din decizie).

8

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare ale

avocaților Elena Țigănașu și Roman Medeleanu, în care nici nu sunt indicate concrete

erori de drept și clar definite (pct. 5.1.-5.2. din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.,

din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul în

care inculpații au recunoscut vina și au solicitat examinarea cauzei în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Sîrbu P. are la întreține cinci

copii minori, dar au comis, prin participație, o infracțiune gravă, față de mai multe părți

vătămate minore, care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare de la 6 la 10 ani,

anterior fiind deja în conflict cu legea, ce denotă că sunt predispuși spre comiterea

acțiunilor infracționale, potrivit art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

judecată, nefiind obligată să argumenteze neaplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod

penal, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de recurenți, o pedeapsă penală mai

9

blândă decât cea stabilită de instanța de apel, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana inculpaților și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării acestora, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Mai mult, această soluție este conformă și jurisprudenței naționale, potrivit cărei,

instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele

adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpaților

în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5.1. și 5.2. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpaților.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile nominalizate au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 4. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenții Elena Țigănașu și Roman

Medeleanu, că hotărârea atacată cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-

au aplicat inculpaților pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că aceste

recursuri ordinare sunt, la fel, vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a

fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal,

10

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Elena Buguța în

numele părților vătămate Bumbu Gheorghe și Gonța Ion, de avocata Elena Țigănașu

în numele inculpatului Sîrbu Petru Ion și de avocatul Roman Medeleanu în numele

inculpatului Chițanu Veniamin Ion, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 octombrie 2021, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

11