1ra-1982/21 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-1982/21 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1982/2021

1-18008614-01-1ra-22092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

acuzatorul de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia și de către

avocatul Josu Gheorghe în numele părții vătămate Măcărescu Angela, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 iunie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Sîrbu Iachim xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

09.09.2020-22.06.2021;

22.09.2021-19.01.2022.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Iachim, învinuit în baza art. 190 alin. (5) Cod penal a fost achitat, pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiuni.

Acțiunea civilă înaintată de Măcărescu Angela a fost lăsată fără soluționare.

A fost revocată măsura de asigurare a acțiunii civile aplicată în temeiul

încheierii Judecătoriei Cimișlia (sediul Leova) din 13 iunie 2018 și anume sechestrul

aplicat pe bunurile imobile ce aparțin cu drept de proprietate lui Sîrbu Iachim: casa de

locuit amplasată în xxxxx și apartamentul amplasat xxxxx.

A fost respins plângerea avocatului Șcheau Igor prin care a solicitat constatarea

nulității absolute a ordonanței de punere sub învinuire din 20 aprilie 2018.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, potrivit

ordonanței de punere sub învinuire din 20 aprilie 2018 și a rechizitoriului întocmit la

29 septembrie 2018 Sîrbu Iachim a fost învinuit pentru faptul că, la data de 27 iunie

2013, aflându-se în magazinul de mobilă ce îi aparține și care este situat xxxxx,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz

de încredere în proporții deosebit de mari, a dobândit ilegal de la Măcărescu Angela,

suma de 25000 euro, care conform cursului BNM constituiau 406600 lei, sub

pretextul vânzării apartamentului său situat în xxxxx, despre care știa cu certitudine

1

că nu putea fi vândut deoarece era pus în gaj în contul creditului de 500000 lei luat de

la BC „Moldova Agroindbank”, conform contractului de ipotecă din 18 noiembrie

sumă de 406600 lei.

Acțiunile lui Sîrbu Iachim au fost încadrate de către acuzatorul de stat conform

prevederilor art. 190 alin. (5) Cod după indicii: escrocherie, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere săvârșite în proporții

deosebit de mari.

Ulterior, în ședința de judecată, acuzatorul de stat a modificat învinuirea adusă

inculpatului prin ordonanța din 28 ianuarie 2019, potrivit căreia Sîrbu Iachim se

învinuiește în aceea, că a comis escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune în proporții deosebit de mari

în următoarele circumstanțe: la data de 27 iunie 2013, ora exactă nu a fost stabilită,

aflându-se xxxxx, în magazinul de mobilă care îi aparține, a dobândit ilicit, prin

inducerea în eroare a cet. Măcărescu Angela, a sumei de 25 mii de euro, pentru

procurare apartamentului care îi aparținea în proprietate privată, xxxxx despre care

știa cu certitudine că nu putea fi vândut deoarece se afla pus în gaj în contul creditului

de 500000 de lei luat de la BC „Moldova Agroindbank”, conform contractului de

ipotecă din 18 noiembrie 2011. Astfel, fiindu-i cauzat părții vătămate un prejudiciu

material considerabil în sumă de 406600 lei.

Potrivit învinuirii modificate, acțiunile lui Sîrbu Iachim au fost încadrate de

către acuzarea de stat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, după indicii calificativi:

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv și viclean care a

produs daune în proporții deosebit de mari.

procuror în procuratura raionului Leova, Babenco Valeriu, în care a cerut admiterea

apelului, casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin car a-l recunoaște culpabil pe

Sîrbu Iachim, în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și în

baza acestei legi, a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt)

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 (cinci)

2

ani invocând că ansamblul probelor privite în coroborare dovedesc vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

2.1 La data de 21 octombrie 2019, avocatul Josu Gheorghe și partea vătămată

Măcărescu Angela au depus apel, în care au cerut casarea sentinței cu pronunțarea

unei noi hotărâri privind condamnarea inculpatului Sîrbu Iachim cu admiterea

integrală a acțiunii civile în procesul penal, privind încasarea de la Sîrbu Iachim a

sumei de 83079,78 lei cu titlu de prejudiciu material, 400000 (patru sute mii) lei cu

titlu de prejudiciu moral, precum și cheltuielile de judecată de la prima instanță și

cheltuielile de judecată de la instanța de apel, invocând că, cauza a fost examinată

unilateral, fără să fie examinate minuțios probele din dosar, ba chiar dându-le o

apreciere greșită.

apelurile declarate cu menținerea sentinței judecătoriei Cimișlia sediul Leova din

07.10.2019.

care a solicitat casarea deciziei emise asupra cauzei penale privindu-l pe Sîrbu Iachim

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

4.1 La data de 07 mai 2020, avocatul Josu Gheorghe și partea vătămată

Măcărescu Angela, au înaintat recurs ordinar prin care au solicitat casarea deciziei

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

recursurile, casată total decizia Curții de Apel Comrat din 17 februarie 2020 și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

casată sentința și pronunță o nouă hotărâre prin care Sîrbu Iachim, învinuit în baza

art. 190 alin.(5) Cod penal, a fost achitat, pe motiv că fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii.

A fost lăsată fără soluționare acțiunea civilă înaintată de Măcărescu Angela.

A fost revocată măsura de asigurare a acțiunii civile aplicată în temeiul

încheierii Judecătoriei Cimișlia (sediul Leova) din 13 iunie 2018 și anume sechestrul

aplicat pe bunurile imobile ce aparțin cu drept de proprietate lui Sîrbu Iachim casa de

locuit amplasată în xxxxx și apartamentul amplasat în xxxxx.

A fost respinsă plângerea înaintată de apărătorul inculpatului Sîrbu Iachim,

avocatul Șcheau Igor, prin care se solicită constatarea nulității absolute a ordonanței

de punere sub învinuire din 20 aprilie 2018.

6.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, prima instanță

nu a dat o apreciere corectă prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății,

or, la caz se reține că, totalitatea de probe administrate de instanța de fond și

verificate în apel, urmau a fi apreciate, cu respectarea prevederilor art. art. 27, 99-101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și

veridicități, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

3

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond nu a relevat clar în limita cărei

învinuiri a judecat cauza, celei formulate în ordonanța de punere sub învinuire din 20

aprilie 2018, în rechizitoriu din 29 septembrie 2018 sau în ordonanța de modificare a

învinuirii din 28 ianuarie 2019, or, a statuat sumar și divergent că: „potrivit

ordonanței de punere sub învinuire din 20 aprilie 2018 și a rechizitoriului din 29

septembrie 2018 Sîrbu Iachim, se învinuiește că, potrivit învinuirii aduse inculpatului

în rechizitoriu, precum și cele încriminate prin ordonanța de modificare a învinuirii,

acuzarea nu a descris care sunt faptele, sau acțiunile inculpatului la semnarea

recipisei dintre el și partea vătămată”.

Totodată, Colegiul a mai reținut că, în motivarea casării sentinței instanței de

fond faptul că în partea descriptivă au fost indicate mai multe motive de achitare, care

se contrazic reciproc și generează diferite consecințe juridice atât în latura penală, cât

și în cea civilă.

Subsecvent, Colegiul a conchis că, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând astfel

dispozitivul hotărârii, motiv pentru care și urmează a fi casată integral.

Ținând cont de faptul că prin Legea pentru modificarea unor acte legislative cu

nr. 179 din 26 iulie 2018 (în vigoare din 17 august 2018), art. 190 Cod penal a suferit

modificări, care nu agravează situația inculpatului, instanța de apel a constatat ca

fiind rezonabil de a continua examinarea apelurilor împotriva sentinței instanței de

fond din 07 octombrie 2019 anume prin prisma Ordonanței de modificare a învinuirii

din 28 ianuarie 2019.

Astfel, instanța de apel, examinând infracțiunea încriminată lui Sîrbu Iachim

prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de latura obiectivă și

latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie prevăzută la art.190 alin. (5) Cod penal,

a conchis că, elementele date lipsesc, or acuzarea nu a probat vinovăția lui Sîrbu

Iachim în comiterea infracțiunii imputate și anume modul și în ce circumstanțe a

indus în eroare partea vătămată, la fel. nu a fost probat că au fost prezentate victimei

fapte mincinoase sau neadevărate.

Totodată, Colegiul a stabilit că, acuzarea nu a prezentat probe incontestabile

care ar sta la baza emiterii unei sentințe de condamnare a inculpatului și anume

modul de determinare a părții vătămate la încheierea actului juridic, la caz recipisa,

prin comportament dolosiv din partea primului.

Astfel, pornind de la declarațiile inculpatului Sîrbu Iachim depuse în cadrul

ședinței de judecată instanța de apel a concluzionat că acestea sunt identice în mare

parte cu cele depuse de partea vătămată și martori atât la urmărirea penală cât și în

ședința instanței de apel.

Unica excepție, este că Sîrbu Iachim confirmă că ar fi înștiințat partea vătămată

despre gajul aplicat asupra imobilului în litigiul la momentul semnării recipisei, fapt

confirmat și prin declarațiile martorului Tomșa Svetlana, pe când aceste afirmații sunt

negate de către partea vătămată Măcărescu Angela și martorii acuzării Măcărescu

Eugeniu și Iacobeț Grigore, care sunt în relații de rudenie cu prima.

4

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Măcărescu Eugeniu și

Iacobeț Grigore cu referire la aspectul comunicării de către inculpat a viciului de

natură juridică a apartamentului, or, aceștia, urmăresc un interes personal, fiind astfel

persoane cointeresate, Măcărescu Eugeniu este soț al părții vătămate, iar banii

transmiși lui Sîrbu Iachim pentru procurarea apartamentului constituia bugetul comun

al familiei, fapt care rezultă din însăși declarațiile acestora, iar Iacobeț Grigore era

nașul de cununie al familiei Măcărescu.

Din declarațiile lui Sîrbu Iachim și martorului Tomșa Svetlana, care au fost

consecvente atât la faza urmăririi penale, cât și în ședința de apel, rezultă că, nu a

indus-o în eroare pe partea vătămată Măcărescu Angela, comunicându-i chiar din

faza negocierilor despre faptul că apartamentul este gajat la bancă și din acest motiv

nu a fost posibil perfectarea tranzacției de vânzare-cumpărare chiar în ziua

transmiterii banilor.

Martorul Tomșa Svetlana a confirmat faptul că, Sîrbu Iachim s-a prezentat la

bancă împreună cu Măcărescu Angela pentru a rezolva întrebarea cu scoaterea de sub

gaj a apartamentului și înlocuirea acestuia cu magazinul de mobilă care la fel a

aparținut inculpatului.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că, în vederea asigurării executării

contractului de vânzare-cumpărare au întocmit și semnat o recipisă prin care se

confirmă transmiterea sumei de 25000 euro în scopul procurării apartamentului.

Instanța de apel a apreciat declarațiile părții vătămate și martorilor nominalizați

supra, doar sub aspectul că prin ele se confirmă faptul transmiterii de către Măcărescu

Angela și primirii de către Sîrbu Iachim a sumei de 25000 euro în cadrul relațiilor

civile ivite în legătură cu vânzarea-cumpărarea unui apartament din xxxxx, faptul dat

nefiind negat de inculpat.

Colegiul a stabilit că, întru confirmarea bunei credințe a inculpatului Sîrbu

Iachim, care este contestată atât de acuzatorul de stat, cât și de partea vătămată

Măcărescu Angela și avocatul acesteia Josu Gheorghe, de către inculpat a fost

transmise părții vătămate cheile și actul de proprietate asupra apartamentului. Or,

buna credință a inculpatului la realizarea tranzacției de vânzare-cumpărare rezultă atât

din declarațiile lui, cât și din declarațiile părții vătămate și a martorilor Măcărescu

Eugeniu și Iacobeț Grigore, toți confirmând că, cu adevărat Sîrbu Iachim i-a transmis

actele și cheile de la apartament ca siguranță ca va fi perfectat contractul de vânzare-

cumpărare. Mai apoi, inculpatul s-a prezentat la sediul BC „Moldova Agroindbank”

SA, filiala xxxxx, unde a comunicat că a găsit un cumpărător al apartamentului care

era gajat la bancă și că ar dori să fie substituit gajul pe un alt bun imobil care-i

aparține cu drept de proprietate și anume magazinul de mobilă situat în xxxxx.

Aceste circumstanțe sunt confirmate pe deplin prin declarațiile martorului

Tomșa Svetlana depuse în instanța de apel, pe care Colegiul le-a apreciat ca fiind

veridice, dat fiind faptul că martorul în cauză este unul neutru, neavând vreun interes

personal în soluționarea litigiului astfel, confirmând că inculpatul Sîrbu Iachim s-a

adresat la ea personal cu solicitarea substituirii gajului de pe apartament pe magazinul

5

de mobilă, comunicând totodată că a găsit cumpărător care deja i-a achitat prețul

imobilului.

Subsecvent, instanța de apel a constatat că, inculpatul Sîrbu Iachim nu a tăinuit

faptul că a primit banii în sumă de 25000 euro de la Măcărescu Angela.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că, Sîrbu Iachim la momentul primirii

banilor nu a urmărit scopul cupidant de însușirea în mod ilegal a cărorva sume de

bani de la Măcărescu Angela și nici nu a intenționat ca să o amăgească pe aceasta sau

alte persoane de careva sume bănești, or, ultimul atât la urmărirea penală, cât și în

ședința de judecată a depus declarații prin care a indicat că a comunicat părții

vătămate despre gajul aplicat, fapt cu care aceasta a fost de acord.

Mai mult ca atât, ulterior transmiterii banilor, împreună cu partea vătămată

Măcărescu Angela s-a prezentat la sediul filialei xxxxx a BC „Moldova-

Agroindbank” SA, unde în prezența ei a discutat cu Tomșa Svetlana, directorul

filialei, referitor la degrevarea apartamentul ca să poată fi perfectată tranzacția de

vânzare-cumpărare.

Instanța de apel a respins alegațiile apelanților cu privire la faptul că instanța de

fond greșit a concluzionat că nu a fost demonstrată latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, care se realizează prin intenție directă și cu

scop de cupiditate. Or, declarațiile inculpatului au fost pe deplin confirmat de către

martorul Tomșa Svetlana, care a indicat cu certitudine că anume cu partea vătămată

Măcărescu Angela, inculpatul Sîrbu Iachim s-a prezentat la sediul filialei xxxxx a BC

„Moldova-Agroindbank” SA cu solicitarea substituirii gajului de pe apartament pe

magazinul de mobilă. Tot atunci, martorul a menționat că a aflat că partea vătămată

este verișoara lui Sîrbu Iachim și că aceasta deja i-a achitat prețul apartamentului, iar

ultimul i-a permis să locuiască în acest imobil. Tot în ziua respectivă, ei toți trei au

plecat la notarul Mișcenco Alexandru unde s-au consultat cu privire la posibilitatea

legală de degrevare a apartamentului, iar partea vătămată a așteptat afară.

Subsecvent instanța a reținut că, intenția inculpatului de a degreva apartamentul

pentru a-și putea onora obligațiunile față de partea vătămată cu privire la perfectarea

tranzacției de vânzare-cumpărare se confirmă, în continuare, prin declarațiile

aceluiași martor Tomșa Svetlana, potrivit cărora deciziile referitoare la substituirea

gajului de pe bun imobil pe altul se adoptă de către banca centrală și în acest sens, la

solicitarea lui Sîrbu Iachim, a fost întocmit un asemenea demers către banca centrală,

la care au primit un aviz pozitiv.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Măcărescu Angela

or, versiunea înaintată de către aceasta este contrazisă în totalmente prin declarațiile

martorului Tomșa Svetlana.

La studierea minuțioasă a materialelor cauzei și a declarațiilor date de către

persoanele audiate pe prezenta cauză în cadrul urmăririi penale, în instanța de fond și

în instanța de apel, s-a constatat că, în cazul de față lipsesc indicii infracțiunii ce se

atribuie la încălcările de ordin juridic penal stipulate în Capitolul VI a părții speciale

a Codului penal, dat fiind faptul că nu se încadrează în criteriile dictate de dobândirea

6

ilicită a bunurilor altei persoane. Or, Sîrbu Iachim nu a negat faptul că a primit de la

Măcărescu Angela suma de 25000 euro, întocmind în acest sens o recipisă.

Potrivit conținutului textului recipisei, în coroborare cu textul cererii de chemare

în judecată de la f.d.56 vol. 1, instanța de apel a dedus concluzia că, părțile au

convenit la încheierea pe viitor, în mod notarial a unui contract de vânzare-cumpărare

a apartamentului situat xxxxx la prețul de 25000 Euro, fără a se specifica un termen

concret când urma să fie autentificată tranzacția în mod notarial.

La caz, Colegiul a conchis că, în speța dată este vorba despre niște relații

contractuale de ordin particular civil și care de fapt au și fost soluționate de legislația

procesual civilă, fiind emise și hotărâri ale instanței de judecată în ordinea procedurii

civile.

Deci, rezumând învinuirea adusă inculpatului Sîrbu Iachim modificată prin

ordonanța de modificare a învinuirii din 28 ianuarie 2019, instanța a constatat că,

acuzarea nu a descris care sunt faptele, sau acțiunile lui Sîrbu Iachim la semnarea

recipisei dintre el și partea vătămată Măcărescu Angela. La fel, în actul de învinuire

acuzarea nu a descris comportamentul dolosiv a lui Sîrbu Iachim la determinarea

părții vătămate la încheierea actului juridic.

Instanța de apel, prin prisma doctrinei penale, a menționat că, la realizarea laturii

obiective descrise în învinuire, trebuie să preceadă acțiunile încriminate și anume -

inducerea în eroare și determinarea la întocmirea actului juridic, trebuie să aibă loc la

începutul transmiterii sumelor de bani, ca mai apoi să se eschiveze inculpatul cu rea

voință de la executarea obligațiunilor asumate. Însă studiind materialele cauzei

penale, audiind inculpatul, partea vătămată și martorii, aceștia au menționat că a fost

transmisă o sumă de bani cu scopul executării unei tranzacții, adică lipsind în acest

sens latura obiectivă a comiterii infracțiunii imputate, or Sîrbu Iachim după cum a

fost indicat mai sus, a acceptat și a încheiat un act juridic (recipisa) prin care a

recunoscut etapa negocierilor cu privire la viitoarea tranzacție de vânzare-cumpărare

a apartamentului. De aici rezultă că din acel moment, al întocmirii și semnării

recipisei, între părți s-a format un litigiu cu caracter civil, care urma a fi soluționat

prin prisma normelor procesul-civile și nici într-un caz prin legea penală.

Subsecvent, Colegiul a reținut că, partea vătămată Măcărescu Angela

conștientizând că litigiul dintre ea și inculpatul Sîrbu Iachim este de natură civilă, a

înaintat la data de 03 decembrie 2013 o cerere de chemare în judecată prin care a

solicitat rezilierea contractului și încasarea datoriei.

Instanța de apel a stabilit că, raportul juridic litigios dintre inculpat și partea

vătămată cu privire la restituirea sumei de 25000 euro este deja soluționat în mod

civil printr-o hotărâre definitivă, irevocabilă și mai mult ca atât executată, astfel și

rezultă din declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, conform cărora în scopul

executării hotărârii Judecătoriei Leova din 30 noiembrie 2015 a fost transmis în

proprietatea părții vătămate magazinul de mobilă ce aparținea inculpatului. Acest fapt

se mai confirmă și prin procesul-verbal de transmitere a bunului în proprietatea

privată creditorului urmăritor în contul achitării datoriei din 20 februarie 2017 (f.d.34,

vol.I).

7

Reieșind din circumstanțele elucidate, Colegiul judiciar a conchis că, în acțiunile

inculpatului Sîrbu Iachim lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de

escrocherie, care se realizează prin intenție directă și prezența scopului de profit, iar

raporturile existente dintre inculpatul Sîrbu Iachim și partea vătămată Măcărescu

Angela au un caracter juridico-civil și care au fost deja soluționate printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, irevocabilă și executată integral după cum s-a indicat supra.

În contextul celor relatate, este relevant faptul că partea vătămată a recurs la

mijloacele procesului penal abia doar peste 4 ani de la transmiterea banilor și când

deja instanța civilă s-a expus printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la

încasarea banilor din contul inculpatului în beneficiul său și toate acestea doar din

motivul duratei mai îndelungate a procedurii de executare vizate la caz. În același

sens, din conținutul materialelor pricinii civile de încasare a datoriei menționată supra

rezultă că, chiar prealabil depunerii cererii de chemare în judecată, la doar 5 luni de la

încheierea acordului de vânzare-cumpărare a apartamentului cu inculpatul, partea

vătămată deja renunța în genere la procurarea acestuia, optând pentru restituirea

banilor.

Deci, din circumstanțele stabilite, Colegiul a indicat că, relațiile între partea

vătămată Măcărescu Angela și inculpatul Sîrbu Iachim poartă un caracter civil, iar

limita între acordul civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă, care în

cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este caracterizată prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a persoanei inclusiv la determinare părții vătămate sau altei

persoane la încheierea actului juridic prin comportamentul dolosiv.

stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia și de către avocatul Josu

Gheorghe în numele părții vătămate Măcărescu Angela.

7.1 Procurorul invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod

procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului acuzarea invocă că:

- instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat în mod cuvenit declarațiile făcute

de către partea vătămată Măcărescu Angela, martorii Măcărescu Eugeniu și Iacobeț

Grigore care au confirmat modalitatea inducerii părții vătămate în eroare;

- reieșind din declarațiile părții vătămate a martorilor Măcărescu Eugeniu și

Iacobeț Grigore este evident că inculpatul Sîrbu Iachim, știind cu certitudine că

apartamentul a fost gajat la bancă și respectiv nu era posibil să-l vândă și să

perfecteze actele necesare, intenționat a indus-o pe partea vătămată în eroare privind

calitatea apartamentului, nu i-a comunicat despre probleme de ordin juridic, care la

rândul său puteau să o determine pe părea vătămată să nu procure apartamentul.

Adică, primind banii pentru apartament inculpatul din start cunoștea cu certitudine că

na va perfecta actele pe apartament și nu îl va transmite în proprietatea părții

vătămate Măcărescu A.;

8

- inculpatul din start avea intenția de a comite escrocheria. Concomitent, intenția

inculpatului de a comite infracțiunea încriminată se confirmă prin faptul că,

inculpatul chiar la data de 30.01.2014, având posibilitatea reală de a transmite părții

vătămate Măcărescu Angela apartamentul sau banii, din motiv că acesta a fost scos

de sub gaj, nu a făcut lucrul dat. Inculpatul din nou a încheiat contractul de credit și a

pus același apartament sub gaj. Hotărârea pe cauza civilă a fost pronunțată abia la

data de 30.11.2015, adică peste un an și jumătate. Prin aceasta se confirmă, că

inculpatul nici la data primirii banilor chiar și în continuare nu a avut intenție de a

vinde sau de a transmite apartamentul părții vătămate;

- instanța de apel fără careva motive întemeiate și neargumentat a respins

probele acuzării, și s-a axat mai mult pe probele prezentate de către parte apărării;

- nu este clar cum instanța de apel a ajuns la concluzie că martorii Măcărescu E.

și Iacobeț Gr. au un interes personal în cazul dat, prin ce probe se dovedește acest

fapt. În cazul dat toți martorii au fost audiați în condiții egale, sub jurământ și

respectiv nu sunt careva temei de a considera ca declarațiile martorilor Măcărescu E.

și Iacobeț G. sunt neveridice în comparație cu declarațiile martorului Tomșa S.;

- instanța de apel nu a apreciat în mod corespunzător faptul că versiunea

inculpatului, precum că, el s-a adresat la bancă pentru scoaterea gajului de pe

apartament, nu se confirmă prin careva acte, cereri adresate la bancă, documente care

ar confirma inițierea procedurii de înlocuire a obiectului gajat și etc;

- instanța de apel a avut o poziție unilaterală, nemotivată și tendențioasă și s-a

bazat în exclusivitate de probele apărării și poziția inculpatului;

- soluția achitării inculpatului a reieșit din respingerea majorității probelor

administrate pe caz fără o motivație legală, astfel, achitându-1 pe inculpat, instanța de

apel nu a luat în considerație toate probele administrate la caz, fapt ce duce la

concluzia, că deși la materialele cauzei sunt prezentate un șir de probe, instanța fără a

le aprecia în urma unei evaluări în ansamblu, prematur le-a respins.

7.2 Apărătorul invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod

procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Avocatul Josu Gheorghe în motivarea cerințelor sale indică:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei;

- vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile martorilor acuzării

Măcărescu Eugeniu, Iacobeț Grigore care au confirmat declarațiile lui Măcărescu

Angela că mai târziu, de la avocatul lor a aflat că apartamentul era pus în gaj și din

acest motiv nu au fost perfectate actele. La momentul transmiterii banilor nu au știut

că apartamentul este gajat la bancă;

- în ceia ce privește declarațiile martorului Tomșa Svetlana aceste declarații

trebuie privite sub un unghi critic deoarece sunt date sub influența lui Sîrbu Iachim;

- instanța de apel nu au dat o apreciere tuturor celor declarate de acest martor

precum că, Sîrbu Iachim are o istorie creditară bună, întârzieri la achitarea ratelor

creditare nu admite, poate o zi, două, ori cel mult o săptămână;

9

- instanțele de asemenea nu au dat o apreciere corectă hotărârii Judecătoriei

Leova nr.2-70/2015 din 30 noiembrie 2015 (f.d. 11) și deciziei Curții de Apel Cahul

din 26 aprilie 2016 (f.d.12-15) care confirmă faptul că inculpatul Sîrbu Iachim, până

la primirea banilor nu a preîntâmpinat-o pe Măcărescu Angela despre faptul că

apartamentul era gajat. Instanța nu a luat în considerație concluzia instanței civile

care a constatat că nu se demonstrează cu nimic despre aducerea la cunoștință a

cumpărătorului despre gajul aplicat;

- din cele indicate este vizibilă prezența viciilor de natură juridică - gajul care nu

a fost adus la cunoștința cumpărătorului;

- vinovăția inculpatului Sîrbu Iachim este demonstrată prin faptul că Măcărescu

Angela nu a fost preîntâmpinată despre faptul că apartamentul este gajat, deoarece

aceasta este demonstrat prin hotărârile judecătorești civile;

- instanțele nu au dat apreciere procesului-verbal de transmitere a bunului în

proprietate din 20 februarie 2017 (f.d.37), prin care se confirmă acțiunile de fapt ale

inculpatului după primirea sumei de 25000 euro, că inculpatul a acționat intenționat

în scopul de a nu recupera această sumă, tergiversând prin toate metodele restituirea

datoriei, care de fapt nici până la pronunțarea sentinței nu a fost recuperată, deoarece

încă nu era vândut magazinul;

- Curtea de Apel în decizie de nenumărate ori menționează despre acțiunile care

le-a întreprins Sîrbu Iachim după 6 luni de la primirea sumei de 25000 euro, însă nu

se ia în considerație că infracțiunea de escrocherie este consumată de la data primirii

banilor și de aceia instanța trebuia să ia în considerație acțiunile de fapt ale

inculpatului până la primirea banilor nu după ce a fost consumată infracțiunea;

- Curtea de apel în decizie menționează că în recipisă nu a fost stabilit un termen

de întocmire a contractului, însă nu se ia în considerație că chiar dacă era stabilit vre-

un termen nici până în ziua de astăzi contractul nu putea fi autentificat notarial,

deoarece apartamentul este gajat până în anul 2021;

- instanța mai menționează că, din materialele dosarului rezultă că la momentul

semnării recipisei - 27 iunie 2013 - apartamentul în litigiu era ipotecat doar la bancă,

nefiind aplicate alte sechestre, aplicarea altor interdicții de către executorul

judecătoresc Calinovici Diana a avut loc ulterior prin încheierea din 16 iulie 2013,

însă nu se atrage atenția de instanță că sechestru a fost aplicat doar peste 19 zile de la

primirea banilor de la Măcărescu Angela și conform Codului de executare sechestru

se aplică după luarea tuturor măsurilor de executare, deci la data primirii sumei de

25000 euro Sîrbu Iachim știa cu certitudine că are datorii și este la executare, de aceia

a solicitat ilegal suma de 25000 euro pentru a-și acoperi datoriile, de fapt neavând

intenția să vândă apartamentul, însă instanța, iar face trimitere la martorul Tomșa

Svetlana, care a menționat că Sîrbu Iachim nici odată nu admitea întârzieri, ceea ce

demonstrează că situația financiar -economică a sa era una bună;

- intenția directă a lui Sîrbu Iachim a fost de a primi banii de la Măcărescu

Angela și de a achita datoriile la această sumă altor persoane juridice și nu de a

întocmi contractul de vânzare- cumpărare.

10

raport cu materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile ordinare în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură

penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Din textul recursurilor Colegiul penal constată, că recurenții invocă temeiul

prevăzut la pct.6) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței. Suplimentar instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația inculpaților.

De fapt, din textul recursurilor Colegiul penal atestă, că autorii critică soluția

instanței de apel de achitare a lui Sîrbu Iachim de sub învinuirea adusă în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, făcând referire la probele

administrate de organul de urmărire penală și cercetate în cadrul ședințelor de

judecată, indicând că, „fapta prejudiciabilă comisă de către Sîrbu Iachim este

confirmată pe deplin de întregul sistem de probe pertinente administrate la cauza

penală, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele și pe care instanța

fără a le aprecia în urma unei evaluări în ansamblu, prematur le-a respins”.

Din materialele cauzei se reține că, instanța de apel ținând cont de prevederile

art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, corect a admis apelurile

procurorului în Procuratura raionului Leova, Babenco Valeriu, a părții vătămate

Măcărescu Angela și a avocatului acesteia Josu Gheorghe, a casat sentința și a

pronunțat o nouă hotărâre, prin care: Sîrbu Iachim a fost achitat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii, iar argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de procuror, partea vătămată și avocatul acesteia în cererea de

11

apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, argumentate fundamentate

în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată, astfel respectând prevederile art.

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală.

Făcând o analiză a criticilor expuse în recursurile declarate de către acuzatorul

de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia și de către avocatul Josu

Gheorghe în numele părții vătămate Măcărescu Angela în raport cu textul deciziei,

Colegiul penal constată că, instanța de apel, s-a pronunțat argumentat și motivat

asupra apelurilor declarate de către aceleași părți, a indicat temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea acestora, precum și motivele adoptării respectivei

soluții, concluzionând asupra nevinovăției lui Sîrbu Iachim de învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Code penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, soluție de la care instanța de recurs nu se va îndepărta, și a

cărei reluare nu se mai impune, învederând considerentele Curții Europene și anume,

în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret

la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de casație poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției ale instanței de fond.

(Garcia Ruis c. Spaniei din 21 ianuarie1999, Heile c. Finlandei din 19 decembrie

1997).

Totodată, din cuprinsul recursului, în viziunea recurenților probele administrate

confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5)

Codul penal, menționând conținutul declarațiilor părții vătămate Măcărescu Angela,

declarațiile martorilor Măcărescu Eugeniu și Iacobeț Grigore, cât și celelalte probe

materiale administrate, însă aceste alegații, nu pot fi reținute de către instanța de

recurs, deoarece din cuprinsul hotărârii atacate se constată, că probele indicate au fost

cercetate și asupra cărora instanța de apel s-a expus întemeiat prin argumente

fundamentate în fapt și în drept, și care au fost redate în pct. 6.1 al prezentei decizii,

iar în motivarea soluției sale just a statuat, că: „probele prezentate de partea acuzării

cât și cele invocate de partea vătămată și reprezentantul său, indică la existența unor

relații contractuale care sunt reglementate de legislația civilă, iar modul de

examinare a acestora este prevăzut de Codul civil, fapt prin care se conchide că

inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală, reieșind din faptul că în acțiunile

acestuia lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie,

care se realizează prin intenție directă și prezența scopului de profit, iar raporturile

existente dintre inculpatul Sîrbu Iachim și partea vătămată Măcărescu Angela au un

caracter juridico-civil și care au fost deja soluționate printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, irevocabilă și executată integral după cum s-a indicat

supra”.

Cu referire la argumentul recurentului precum că, instanța de apel nu a analizat

și nu a apreciat în mod cuvenit declarațiile făcute de către partea vătămată

Măcărescu Angela, martorii Măcărescu Eugeniu și Iacobeț Grigore care au

confirmat modalitatea inducerii părții vătămate în eroare, Colegiul penal

menționează că, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală la faza judecării

12

cauzei instanța apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege. Astfel că, din cuprinsul hotărârii atacate se constată, că probele indicate au fost

cercetate și apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și

asupra cărora instanța de apel s-a expus întemeiat ajungând la concluzia că, aceste

declarații urmează a fi apreciate critic deoarece aceștia, urmăresc un interes personal,

fiind persoane cointeresate, Măcărescu Eugeniu este soțul părții vătămate, iar Iacobeț

Grigore nașul de cununie al familiei Măcărescu.

În acest context, instanța de recurs remarcă că, instanța de apel, conform

prevederilor art.414 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit,

sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată,

martorii, precum a examinat și documentele cauzei și, ținând seama de stipulările

art.27 Cod de procedură penală, le-a apreciat în mod obiectiv, care au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate

nu este dovedită, soluție descrisă în textul deciziei recurate, iar recurenții invocând

reaprecierea probelor, nu a indicat careva argument plauzibil precum că probele nu au

fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult, chestiunea de apreciere a probelor nu poate fi invocată la această

etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă,

nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

La acest capitol, Colegiul penal reține că, instanța de apel cercetând declarațiile

inculpatului, a părții vătămate, a martorilor Măcărescu Eugeniu, Iacobeț Grigore,

Tomșa Svetlana și probele materiale administrate la materialele cauzei întemeiat a

stabilită că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Code penal, între inculpat și părțile vătămate fiind

prezente relațiile civile.

Cu referire la argumentul recurenților precum că, partea vătămată nu a cunoscut

despre faptul că, apartamentul era gajat, Colegiul penal menționează că, nu poate fi

reținut deoarece a format obiect de discuție la judecarea cauzei în ordine de apel și

asupra cărora instanța de apel s-a expus pe larg în hotărârea adoptată dându-i o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă constatând că, fiind audiat

atât la urmărirea penală cât și în ședința de judecată inculpatul a confirmat că i-a

comunicat părții vătămate despre gajul aplicat asupra apartamentului chiar din faza

negocierilor cu privire șa înstrăinarea apartamentului motiv din care nu a fost posibil

perfectarea tranzacției de vânzare-cumpărare în ziua transmiterii banilor, fapt cu care

partea vătămată a fost de acord. Declarațiile inculpatului au fost pe deplin confirmate

de către martorul Tomșa Svetlana, care este unul neutru neavând careva interes

13

personal în soluționarea litigiului dat, care a indicat că anume partea vătămată

împreună cu inculpatul s-au prezentat la sediul filialei xxxxx a BC „Moldova-

Agroindbank” SA, unde s-a discutat referitor la degrevarea apartamentului ca să

poată fi perfectată tranzacția de vânzare-cumpărare. Tot în acea zi, toți trei s-au

deplasat la notar pentru a se consulta cu privire a modalitatea legală de degrevare a

apartamentului.

Prin urmare, instanța de recurs stabilește, că instanța de apel în motivarea

soluției, just a reținut că, acuzarea nu a prezentat careva probe ce ar demonstra

comportamentul dolosiv al inculpatului, prin prezentarea părții vătămate a faptelor

mincinoase, modul inducerii în eroare a părții vătămate la întocmirea recipisei.

Nefondat este și argumentul acuzării precum că, versiunea inculpatului precum

că el s-a adresat la bancă pentru scoaterea gajului nu se confirmă prin careva acte.

Or, potrivit constatărilor instanței de apel, just reținute, se atestă că, potrivit

declarațiilor martorului Tomșa Svetlana inculpatul împreună cu partea vătămată s-a

adresat la filiala xxxxx a BC „Moldova-Agroindbank” SA cu solicitarea substituirii

gajului, iar deciziile referitoare la substituirea gajului de pe bun imobil pe altul se

adoptă de către banca centrală și în acest sens, la solicitarea lui Sîrbu Iachim, a fost

întocmit un asemenea demers către banca centrală, la care au primit un aviz pozitiv.

La fel, nu poate fi reținut argumentul avocatului Josu Gheorghe precum că,

declarațiile martorului Tomșa Svetlana trebuie privite sub un unghi critic deoarece

sunt date sub influența inculpatului. Or, instanța de apel veridic a constatat că,

martorul în cauză este unul neutru, neavând vreun interes personal în soluționarea

litigiului.

Astfel, Colegiul penal reține că, instanța de apel, cercetând probele administrate,

întemeiat a stabilită că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Code penal, între inculpat și partea vătămată

fiind prezente relațiile civile, care au fost soluționate în instanța civilă, care prin

hotărârea din 30 noiembrie 2015, menținută și de instanța de apel, acțiunea civilă

înaintată de Măcărescu Angela către Sîrbu Iachim privind rezilierea contractului și

încasarea datoriei a fost admisă; s-a dispus rezilierea contractului din 27 iunie 2013

încheiat în formă de un înscris privat între Măcărescu Angela și Sîrbu Iachim privind

vânzarea apartamentului cu suprafața de 72,8 m.p., situat în xxxxx și s-a încasat de la

Sîrbu Iachim în beneficiul lui Măcărescu Angela datoria în sumă de 25000 Euro și

dobânda de întârziere în sumă de 145 euro. Mai mul ca atât, această hotărâre a fost

executată fiind transmis în proprietate părții vătămate magazinul de mobilă ce

aparținea inculpatului, fapt confirmat din declarațiile părții vătămate, a inculpatului și

a procesului verbal de transmitere a bunului în proprietate privată creditorului

urmăritor în contul achitării datoriei.

Instanța de recurs respinge criticile recurentului precum că, instanța de apel nu a

dat apreciere corectă hotărârii din 30 noiembrie 2015 și a deciziei Curții de Apel

Cahul din 26 aprilie 2016, deoarece instanța de apel, a cercetat probele administrate

declarațiile inculpatului, a părții vătămate, a martorilor, probele materiale, conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală în cumul din punct de vedere al

14

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Mai mult în cadrul procesului penal au fost

administrate și cercetate probe care nu au fost examinate în cadrul procesului civil

astfel instanța de apel a stabilit că, în acțiunile inculpatului Sîrbu Iachim lipsește

latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, care se realizează

prin intenție directă și prezența scopului de profit, iar raporturile existente dintre

inculpatul Sîrbu Iachim și partea vătămată Măcărescu Angela au un caracter juridico-

civil.

În acest sens, instanța de recurs reține că, instanța de apel corect a statuat că,

acuzatorul de stat, în cadrul cercetării judecătorești nu a prezentat probe concludente

și pertinente ce ar confirma că, Sîrbu Iachim la momentul primirii banilor a avut

scopul dobândirii ilicite a banilor transmiși de către partea vătămată prin inducerea

acesteia în eroare la încheierea actului juridic prin comportament dolosiv, fapt ce

denotă că în acțiunile lui Sîrbu Iachim lipsește și latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În cazul dat instanța de recurs remarcă că, potrivit jurisprudenței CtEDO, se

statuează în cauza Constantin Florea vs. României (Cererea nr. 21534/05, 19 iunie

2012) că „prezumția de nevinovăție consacrată la art. 6 §2 face parte din elementele

noțiunii de proces echitabil în materie penală, prevăzut la §1 (Deweer vs. Belgiei, 27

februarie 1980, pct. 56, seria A nr. 35) și trebuie interpretată având în vedere

jurisprudența Curții în domeniu.

Totodată, potrivit art. 11 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice din 16.12.1966 ratificat de Republica Moldova prin hotărârea Parlamentului

cu nr. 217-XII din 28.07.1990 se menționează că, nimeni nu poate fi întemnițat

pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală.

Tot astfel se invocă și prin art. 1 de la Protocolul nr. 4 al Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nimeni nu poate fi privat de

libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație

contractuală.

Astfel, nu poate fi reținută critica recurentului, precum că, - instanța de apel

eronat l-a achitat pe Sîrbu Iachim de comiterea infracțiunii art. 190 alin.(5) Codul

penal, or aceste circumstanțe fiind combătute de totalitatea probelor prezentate în

instanța de judecată. Or, autorii recursurilor nu aduc argumente plauzibile care ar

combate concluziile instanței de apel, astfel Colegiul penal constată că, în această

parte, nu s-a comis vreo eroare de drept.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, pe care le-a considerat

neîntemeiate.

15

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul conchide că instanța de apel

corect a reținut în acest sens prevederile art.8 Cod de procedură penală, în aspectul că

o hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de

instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste prevederi legale, precum și

de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în

favoarea inculpatului și a adoptat soluția întemeiată, care corespund prevederilor

art.394 alin.(3) Cod de procedură penală.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității recursurilor ordinare, declarate de către acuzatorul de stat, procuror

în Procuratura UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia și de către avocatul Josu Gheorghe în

numele părții vătămate Măcărescu Angela, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia și de către avocatul Josu

Gheorghe în numele părții vătămate Măcărescu Angela, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Sîrbu Iachim xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

16