1ra-1665/2021 — art. 208-1 CP

1ra-1665/2021 — art. 208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1665/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul

Fazlî Serghei, de avocatul Dandeș Veaceslav în comun cu inculpata Pavalachi Maria

și de partea civilă XXXXX, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 16 martie 2021, în cauza penală privindu-i pe

FAZLÎ Serghei XXXXX născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX;

PAVALACHI Maria XXXXX născută la

XXXXX, originară și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2018 – 28.04.2020;

Instanța de apel: 16.06.2020 – 16.03.2021;

Instanța de recurs: 19.07.2021 – 20.12.2021.

Asupra recursurilor ordinare, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

inculpata Pavalachi Maria și Fazlî Serghei au fost recunoscuți vinovați și condamnați

în baza art. 2081 Cod penal la închisoare pe un termen de câte 1 (un) an, cu privarea

de dreptul de a exercita activitatea în domeniul tehnologiilor informaționale pe un

termen de câte 2 (doi) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea în beneficiul părții

vătămate din contul lui:

- Fazlî Serghei 80 000 (optzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, 3139 (trei

mii una sută treizeci și nouă) lei cu titlu de prejudiciu material și 5000 (cinci mii) lei

cu titlu de cheltuieli judiciare;

Pavalachi Maria 100 000 (una sută mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, 3139

(trei mii una sută treizeci și nouă) lei cu titlu de prejudiciu material și 5000 (cinci mii)

lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

urmărire penală prin ordonanța din 30 martie 2018 (f.d. 142-143, vol. I), fiind

înregistrat sub contul său în rețeaua globală de informații „Internet”, a achiziționat

mai multe fotografii cu imaginea minorei XXXXX, pe părțile cărora persistau

imagini obscene a organelor sexuale și pieptul ultimei, care conform cerințelor art. 1

Legii al Republicii Moldova „Cu privire la protecția copiilor împotriva impactului

negativ al informației” nr. 30 din 07.03.2013 este pornografie, după ce acționând

intenționat fără cunoștința și consimțământul ultimei, într-o zi a octombrie anului

2017, ilegal a difuzat toate fotografiile menționate mai sus primite de el cu imagini

pornografice ale minorei XXXXX și prin rețeau „Internet”, în cont cunoscutei lui

Pavalachi Maria, care în aceea perioadă era minoră, pentru vizualizare ultimei, având

ca scop excitarea nesănătoasă a instinctelor sexuale, prin ce a încălcat public dreptul

constituțional a minorei XXXXX la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private,

protecția onoarei și a numelui său bun.

La rândul său, minora Pavalachi Maria având un telefon mobil de model

„HUAWEI Y 560-L01”, având codul XXXXX, cu o cartelă SIM instalată în acesta și

cu un numărul de abonat cu nr. 068515238, conectat și având acces la Internet, pe

interfața căruia a fost înregistrată și pe diferite pagini web personale, după ce a primit

într-una din zilele toamnei anului 2017, prin rețeaua socială de internet și pe contul

ei, de la prietenul ei minor XXXXX, scos de sub urmărire penală prin ordonanța din

30 martie 2018 (f.d. 142-143, vol. I), o mulțime de fotografii cu imaginea minorei

XXXXX la o parte din care prezentarea era de o manieră impudică a organelor

sexuale și a sânilor goi ai ultimei, care, conform cerințelor art. 1 din Legea Republicii

Moldova „Cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al

informației” cu nr. 30 din 07.03.2013, se referă la pornografie, de asemenea

acționând în mod intenționat, fără știrea și consimțământul ultimei, a difuzat, de

asemenea, toate fotografiile susmenționate, primite de ea prin internet și în contul

prietenului său minor Fazlî Serghei, cu scopul vizualizării a ultimului, fapt prin care a

încălcat public dreptul constituțional al minorei XXXXX la inviolabilitatea vieții

intime, familiale și private, protecția onoarei și a numelui său bun (art. 28 din

Constituția Republicii Moldova).

Minorul Fazlî Serghei, primind de la minora Pavalachi Maria și transmise de

către ultima de la minorul XXXXX, scos de sub urmărire penală prin ordonanța din

30 martie 2018 (f.d. 142-143, vol. I), fotografiile sus-menționate cu imagini

pornografice ale minorei XXXXX, și totodată fiind administratorul paginii-web

personale „VKontacte”, înregistrată în rețeaua „Internet” telecomunicații

informaționale cu pseudonimul „Poșlîe priznania Moldovî”, ulterior acționând în mod

intenționat și cu intenția de deținerea ilegală, în scopul difuzării, demonstrării publice

publicității și difuzarea fotografiilor de mai sus cu imagini pornografice ale minore

XXXXX, fără știrea și consimțământul ultimei, la 12 noiembrie 2017, aflându-se la

locul său de trai și utilizând un laptop „HP” conectat la internet de către provider,

conexiunii „Star@r line”, i-a plasat ilegal pe pagina-web „VKontacte”, cu

pseudonim. „Poșlîe priznania Moldovî”, în scopurile copierii deschise și accesibile și

vizualizăm publice printre utilizatorii rețelei sociale a resurselor Internet, fapt prin

care de asemenea a încălcat public dreptul constituțional al minorei XXXXX la

2

inviolabilitatea vieții intime, familiale și vieții private, protecția onoarei și a numelui

său bun (art. 28 din Constituția Republicii Moldova).

Aceste acțiuni ale inculpaților prima instanță le-a încadrat în baza art. 2081 Cod

penal – producerea, distribuirea, difuzarea, importarea, exportarea, oferirea,

vinderea, procurarea, schimbarea, folosirea sau deținerea de imagini sau alte

reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activități sexuale explicite,

reale sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale

unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă

electronică.

Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului Fazlî Serghei și avocatul Dandeș Veaceslav

în numele inculpatei Pavalachi Maria.

3.1. Avocatul Cimpoeș Vladimir prin apelul declarat în numele inculpatului a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Fazlî Serghei să

fie achitat pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele componenței de infracțiune.

În motivarea cererii de apel s-a indicat că vinovăția lui Fazlî Serghei nu a fost

dovedită, versiunea susținută în apărare nefiind combătută. Astfel, nici un martor nu a

indicat că Fazlî Serghei o cunoștea pe partea vătămată și îi cunoștea vârsta. Mai mult,

de la martorul Uzunov Oleg au fost ridicate patru fotografii cu imaginea părții

vătămate, însă nici una cu conținut pornografic, ceea ce pune la îndoială cele

declarate de partea vătămată că ar fi existat fotografii nud și că ea le-a transferat

prietenului său. De asemenea, nu a fost probat faptul că inculpatul Fazlî Serghei a

primit a cincea fotografie, anexată la materialele cauzei.

Prima instanță neîntemeiat a respins cererea apărării de numire a expertizei

imaginilor, ea fiind necesară pentru constatarea vârstei părții vătămate, or acte ce ar

confirma vârsta acesteia lipsesc sau prezintă dubiu.

Totodată, prima instanță nu a argumentat necesitatea stabilirii pedepsei cu

închisoare, cu toate că legea penală prevede liberarea de răspundere penală a

persoanei minore (art. 54 Cod penal), cu aplicarea măsurilor de constrângere cu

caracter educativ (art. 104 Cod penal), iar acuzatorul de stat a solicitat aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, a fost făcută și o greșită individualizare a pedepsei penale aplicate

inculpatului, or legea penală nu prevede în calitate de circumstanțe ce agravează

răspunderea „nu și-a manifestat căință și nu a recuperat prejudiciul în măsură

deplină”.

3.2. Avocatul Dandeș Veaceslav prin apelul declarat în numele inculpatei a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Pavalachi Maria

să fie achitată și să fie anulată măsura preventivă aplicată deoarece:

- învinuirea adusă este abstractă și neclară, or se face trimitere la Convențiile

internaționale și norme, însă așa și nu reflectă elementele obligatorii ale componenței

de infracțiune;

- toate acțiunile procedurale efectuate cu participarea lui Pavalachi Maria, fără

atragerea reprezentantului legal lui și psihopedagogului, urmează a fi declarate nule;

- prima instanță a avut o atitudine părtinitoare și a luat partea acuzării, depășind

limitele învinuirii aduse, prin includerea și excluderea unor formulări ce nu se conțin

în învinuirea înaintată și neîntemeiat a respins cererea apărării de a numi expertiză;

3

- a fost încălcat dreptul la apărare, prin refuzul audierii suplimentare a inculpatei;

- dubiul judiciar nu a fost înlăturat prin probe concludente, pertinente, utile și

veridice, declarațiile incriminatoare negăsindu-și confirmare;

- sentința este expusă neclară, nu este logică și nu este consecventă;

- lipsește o apreciere a probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, probele fiind doar enunțate;

- prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatei;

- lipsește o motivare a soluției de admitere a acțiunii civile.

2021 au fost admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Fazlî Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2081 Cod penal și liberat de pedeapsă pe motiv că a expirat termenul de

prescripție.

Pavalachi Maria a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2081 Cod

penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 6 (șase) luni închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 1 (un) an.

S-a dispus încasarea în beneficiul părții vătămate din contul inculpaților a

prejudiciului moral, respectiv din contul lui Fazlî Serghei 10 000 (zece mii) lei și din

cel a lui Pavalachi Maria a 15 000 (cincisprezece mii) lei.

S-a dispus încasarea, în mod solidar, din contul inculpaților Pavalachi Maria și

Fazlî Serghei în beneficiul părții vătămate a 5777, 28 lei cu titlu de prejudiciu

material și 10 000 (zece mii) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că:

Inculpata Pavalachi Maria, fiind minoră în momentul evenimentelor cercetate

pe cauză și neavând vârsta de 18 ani, având un telefon mobil de model „HUAWEI Y

560-L01”, având codul IMEI XXXXX, cu o cartelă SIM instalată în acesta și cu un

numărul de abonat cu nr. XXXXX, conectat și având acces la Internet, pe interfața

căruia a fost înregistrată și pe diferite pagini web personale, după ce a primit într-una

din zilele toamnei anului 2017, prin rețeaua socială de internet și pe acantul ei, de la

prietenul ei minor XXXXX, scos de sub urmărire penală prin ordonanța din 30 martie

2018 (f.d. 142-143, vol. I), o mulțime de fotografii cu imaginea minorei XXXXX, la

o parte din care prezentarea era de o manieră impudică a organelor sexuale și a

sânilor goi ai ultimei, care, conform cerințelor art. 1 din Legea Republicii Moldova

„Cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației” cu nr. 30

din 07.03.2013, se referă la pornografie, de asemenea acționând în mod intenționat,

fără știrea și consimțământul ultimei, a difuzat, de asemenea, toate fotografiile sus-

menționate, primite de ea prin internet și în acantul prietenului său minor Fazlî

Serghei, cu scopul vizualizării a ultimului, fapt prin care a încălcat public dreptul

constituțional al minorei XXXXX la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private,

protecția onoarei și a numelui său bun (art. 28 din Constituția Republicii Moldova).

Minorul Fazlî Serghei, primind de la inculpata Pavalachi Maria și transmise de

către ultima de la minorul XXXXX, scos de sub urmărire penală prin ordonanța din

30 martie 2018 (f.d. 142-143, vol. I), fotografiile sus-menționate cu imagini

4

pornografice ale minorei XXXXX și totodată fiind administratorul paginii-web

personale „V Kontacte”, înregistrată în rețeaua „Internet” telecomunicație

informațională cu pseudonimul „Mărturisiri vulgare din Moldova”, ulterior acționând

în mod intenționat și cu intenția de deținerea ilegală, în scopul difuzării, demonstrării

publice, publicității și difuzarea fotografiilor de mai sus cu imagini pornografice ale

minorei XXXXX, fără știrea și consimțământul ultimei, la 12 noiembrie 2017,

aflându-se la locul său de trai și utilizând un laptop „HP” conectat la internet de către

providerul conexiunii „Star@r line”, i-a plasat ilegal pe pagina-web „V Kontacte”, cu

pseudonimul „Mărturisiri vulgare din Moldova”, în scopurile copierii deschise și

accesibile și vizualizării publice printre utilizatorii rețelei sociale a resurselor Internet,

fapt prin care de asemenea a încălcat public dreptul constituțional al minorei

XXXXX la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private, protecția onoarei și a

numelui său bun (art. 28 din Constituția Republicii Moldova).

În timp ce au comis cele sus-menționate, minorii Pavalachi Maria, XXXXX,

scos de sub urmărire penală prin ordonanța din 30 martie 2018 (f.d. 142-143, vol. I),

și Fazlî Serghei au acționat contrar interdicției stabilite de legislația în vigoare,

precum și a normelor de drept internațional (Convenția internațională de la Geneva

„Cu privire la prevenirea circulației publicațiilor pornografice și comerțul acestora”

din 12.09.1923, cu modificările din 12.11.1947. Acordul privind prevenirea

circulației publicațiilor pornografice (Paris, 04.05.1910. cu modificările din

04.05.1949), Protocolul de modificare a Tratatului cu privire la lupta cu răspândirea

publicațiilor pornografice, semnat la Paris la 04.05.1910 (Lake-Saxes, New-York,

04.05.1949) și Convenția cu privire la drepturile copilului din 20.11.1989 și totodată,

veridic recunoscând survenirea consecințelor social periculoase din cauza acțiunilor

sale.

Astfel, inculpata Pavalachi Maria a comis infracțiunea prevăzută de art. 2081

Cod penal – difuzarea imaginilor organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de

manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică.

Inculpatul Fazlî Serghei Alexandr, fiind minor în momentul evenimentelor

cercetate pe cauză și neavând vârsta de optsprezece ani, fiind înregistrat în rețeaua

informațională globală „Internet” și fiind administratorul paginii-web personale „V

Kontacte” cu pseudonimul „Mărturisiri vulgare din Moldova”, după ce a primit într-

una din zilele toamnei anului 2017, pe acantul său, de la minora Pavalachi Maria și

transmise de către ultima de la minorul XXXXX, scos de sub urmărire penală prin

ordonanța din 30 martie 2018 (f.d. 142-143, vol. I), o mulțime de fotografii cu

imaginea minorei XXXXX, la o parte din care prezentarea era de o manieră impudică

a organelor sexuale și a sânilor goi ai ultimei, care, conform cerințelor art. 1 din

Legea Republicii Moldova „Cu privire la protecția copiilor împotriva impactului

negativ al informației” cu nr. 30 din 07.03.2013, se referă la pornografie, de

asemenea acționând în mod intenționat, fără știrea și consimțământul ultimei, precum

și cu intenția orientată spre deținerea ilegală, în scopul difuzării, demonstrării publice,

publicității și difuzării fotografiilor de mai sus cu imagini pornografice ale minorei

XXXXX, fără știrea și consimțământul ultimei, la 12 noiembrie 2017, aflându-se la

locul său de trai și utilizând un laptop „HP” conectat la internet de către providerul

conexiunii „Star@r line”, a plasat ilegal fotografiile pornografice sus-menționate cu

imaginea minorei XXXXX, pe pagina-web „V Kontacte”, cu pseudonimul

5

„Mărturisiri vulgare din Moldova”, în scopurile copierii deschise și accesibile și

vizualizării publice printre utilizatorii rețelei sociale a resurselor Internet, care au

scopul poftei nesănătoase a instinctelor de sex, fapt prin care de asemenea a încălcat

public dreptul constituțional al minorei XXXXX la inviolabilitatea vieții intime,

familiale și private, protecția onoarei și a numelui său bun (art. 28 din Constituția

Republicii Moldova).

Săvârșind cele susmenționate, minorii Pavalachi Maria, XXXXX, scos de sub

urmărire penală prin ordonanța din 30 martie 2018 (f.d. 142-143, vol. I), și Fazlî

Serghei au acționat contrar interdicției stabilite de legislația în vigoare, precum și a

normelor de drept internațional (Convenția internațională de la Geneva „Cu privire la

prevenirea circulației publicațiilor pornografice și comerțul acestora” din 12.09.1923,

cu modificările din 12.11.1947, Acordul privind prevenirea circulației publicațiilor

pornografice (Paris, 04.05.1910, cu modificările din 04.05.1949), Protocolul de

modificare a Tratatului cu privire la lupta cu răspândirea publicațiilor pornografice,

semnat la Paris la 04.05.1910 (Lake-Saxes, New-York, 04.05.1949) și Convenția cu

privire la drepturile copilului din 20.11.1989 si totodată, veridic recunoscând

survenirea consecințelor social periculoase din cauza acțiunilor sale.

Astfel, inculpatul Fazlî Serghei a comis infracțiunea, prevăzută de art. 2081 Cod

penal – difuzarea imaginilor organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de

manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică.

La baza concluziei de condamnare, instanța de apel a pus probele administrate

pe întreg procesul penal, pe care le-a cercetat suplimentar în ședința de judecată (a se

vedea f.d. 176-180, vol. III).

Instanța de apel nu a găsit temeiuri legale de a nu admite probele administrate și

cercetate, întrucât ele coroborează și în ansamblu confirmă faptul că inculpații au

comis infracțiunea incriminată acestora.

De asemenea, instanța de apel a conchis că versiunea susținută în apărare nu și-a

găsit confirmare, iar nerecunoașterea vinei a fost apreciată ca exercitarea drepturilor

și libertăților, cu atât mai mult că atât Pavalachi Maria cât și Fazlî Serghei prin

declarațiile lor au recunoscut săvârșirea faptei infracționale, declarând că au intrat și

au deținut fotografii cu conținut pornografic ce o reprezentau pe partea vătămată și că

acestea au fost plasate pe o rețea de socializare, pe un account public.

Argumentul apărării privind respingerea neîntemeiată a cererii de numire a

expertizei întru stabilirea datelor despre vârsta persoanei în baza fotografiilor, nu și-a

găsit confirmare, deoarece în încheierea emisă la 19 februarie 2020 au fost indicate

motivele respingerii acesteia.

Totodată, afirmația că fotografiile părții vătămate difuzate de către inculpați și

anexate la materialele dosarului nu poartă caracter pornografic, instanța de apel a

respins-o, întrucât în conformitate cu prevederile art. 1 Legii cu privire la protecția

copiilor împotriva impactului negativ al informației nr. 30 din 07.03.2013

pornografia reprezintă prezentarea de manieră vulgară, brutală a contactelor

sexuale de orice tip între persoane de sexe diferite sau de același sex, a altor

manifestări indecente ale vieții sexuale, precum și prezentarea de o manieră

impudică a organelor genitale.

În continuare, instanța de apel a concluzionat că, cu toate că, Fazlî Serghei se

recunoaște vinovat și în privința acestuia se adoptă o hotărâre de condamnare, el

6

urmează a fi liberat de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție, or

,în conformitate cu art. 60 alin. (7) Cod penal termenele prescripției de tragere la

răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii

infracțiunii erau minori.

Cât privește individualizarea pedepsei inculpatei, instanța de apel a menționat că

Pavalachi Maria a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, anterior nu este condamnată,

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se caracterizează satisfăcător la

locul de trai, la momentul săvârșirii infracțiunii era minoră și că nu au fost stabilite

circumstanțe ce ar agrava răspunderea inculpatei.

Astfel, ținând cont de prevederile art. 70 alin. (3) și art. 79 alin. (1) Cod penal s-

a apreciat că restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni în cazul lui Pavalachi Maria vor fi atinse prin

aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 6 (șase) luni. De asemenea, în

conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de apel, reieșind din

comportamentul inculpatei la momentul săvârșirii infracțiunii cât și după consumarea

ei, a considerat posibil de a suspenda executarea pedepsei cu închisoare pe un termen

de probațiune.

Soluționând chestiunea cu privire la acțiunea civilă, instanța de apel a indicat că

XXXXX a solicitat compensarea prejudiciului moral în mărime de 200 000 (două

sute mii) lei, prejudiciului material în mărime de 6278 (șase mii două sute șaptezeci și

opt) lei și cheltuielile de judecată în mărime de 10 000 (zece mii) lei.

Totodată, prima instanță a dispus încasarea cu titlu de prejudiciul moral, din

contul lui Fazlî Serghei, a 80 000 (opt zeci mii) de lei și a lui Pavalachi Maria în

mărime de 100 000 (una sută) mii lei.

Instanța de apel a conchis că sumele dispuse spre încasare cu titlu de prejudiciu

moral sunt exorbitante și reieșind din circumstanțele cauzei cât și argumentele

părților, evaluând nivelul de suferințe fizice și psihice cauzate părții vătămate prin

acțiunile inculpaților, a considerat oportun de a admite parțial cerințele acțiunii și de a

încasa, cu titlu de prejudiciul moral, din contul lui Fazlî Serghei 10 000 (zece mii) lei

și a lui Pavalachi Maria 15 000 (cincisprezece mii) lei.

În același timp, instanța de apel a dispus încasarea, în mod solidar, din contul

inculpaților a:

- 5777,28 (cinci mii șapte sute șaptezeci și șapte) lei 28 bani cu titlu de

prejudiciu material, or anume această sumă a fost confirmată de cecurile anexate la

f.d. 124-136, vol. II;

- 10 000 (zece mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată sumă confirmată de

bonurile de plată anexate la f.d. 143-144, vol. II.

avocatul Dandeș Veaceslav în comun cu inculpata Pavalachi Maria și partea civilă

XXXXX.

5.1. Inculpatul Fazlî Serghei prin recursul ordinar declarat solicită casarea

deciziei cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare pe motiv că în acțiunile sale nu se

întrunesc elementele componenței de infracțiune.

În motivarea recursului ordinar, titularul, invocând prezența erorilor de drept

prevăzute în pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indică că

învinuirea adusă a fost examinată unilateral, dându-se o interpretare subiectivă

7

probelor administrate, or nici o probă din cele cercetate nu a confirmat vinovăția lui

în săvârșirea celor incriminate, preluând argumente apelului declarat de avocatul

Cimpoeș Vladimir (a se vedea pct. 3.1. a prezentei decizii).

5.2. Avocatul Dandeș Veaceslav în comun cu inculpata Pavalachi Maria, în

susținerea recursului ordinar, invocă existența erorilor de drept prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, și preluând argumente apelului

declarat în numele inculpatei (a se vedea pct. 3.2. a prezentei decizii), solicită casarea

deciziei cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare a lui Pavalachi Maria pe motiv că

în acțiunile acesteia nu se întrunesc elementele componenței de infracțiune.

5.3. Partea civilă XXXXX prin recursurile ordinare declarate solicită atât

casarea parțială a deciziei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută

sentința judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, din 28 aprilie 2020 în latura civilă

deoarece instanța de apel neîntemeiat a micșorat cuantumul prejudiciului material și

moral și nu s-a expus asupra solicitării de a fi încasat și 6 000 lei cu titlu de cheltuielii

de judecată, suportate în urma acordării asistenței juridice la judecarea apelurilor cât

și, invocând existența erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10),

16) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, motivând că:

- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute

de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția;

- instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărîri de aplicare

a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție;

- nu a respectat prevederile legale întru adoptarea unei soluții întemeiate în latura

civilă, or prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral inculpatul s-a îmbogățit, or

el a fost compensat cu 30 000 lei în cadrul cauzei penale aflată în legătură cauzală cu

infracțiunea săvârșită de el în privința lui XXXXX.

penală, avocatul Dandeș Veaceslav, în numele inculpatei, și partea vătămată și civilă

XXXXX depun referințe.

6.1. Avocatul Dandeș Veaceslav în referința depusă în numele inculpatei

pledează pentru inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de partea vătămată și

civilă XXXXX.

6.2. Partea vătămată și civilă XXXXX în referința depusă pledează pentru

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Fazlî Serghei și de

avocatul Dandeș Veaceslav în comun cu inculpata Pavalachi Maria.

lărgit ajunge la concluzia că recursurile ordinare declarate de către inculpatul Fazlî

Serghei și de către avocatul Dandeș Veaceslav în comun cu inculpata Pavalachi

Maria urmează a fi respinse, iar cel al părții civile XXXXX, de admis.

7.1. Cu referire la recursurile ordinare declarate de către inculpatul Fazlî

Serghei și de către avocatul Dandeș Veaceslav în comun cu inculpata Pavalachi

Maria, Colegiul statuează că:

8

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol, obiectul de studiu a instanței de

recurs fiind limitat la chestiuni de drept, rațiunea și finalitatea exercitării recursului

ordinar constând în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa

precedentă de judecare a cauzei.

Art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală stipulează că, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate,

adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat

legal, adică atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs ordinar, în motivarea făcută,

inculpatul Fazlî Serghei se referă la prezența erorilor de drept prevăzute de pct. 6) și

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, iar avocatul Dandeș Veaceslav, în comun cu inculpata Pavalachi Maria,

se referă la cele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire precum și faptei

săvârșiți i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportând normele nominalizate supra la situația în cauză, Colegiul constată că

temeiurile la care se referă inculpatul Fazlî Serghei și avocatul Dandeș Veaceslav, în

comun cu inculpata Pavalachi Maria în recursurile ordinare declarate, nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezentelor erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești.

Astfel, se menționează că avocatul Dandeș Veaceslav în recursul ordinar

declarat în comun cu inculpata Pavalachi Maria, a enumerat toate cazurile de

constatare a erorilor de drept prevăzute la pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, fără a specifica care din acestea sunt aplicabile speței, iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în

drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii.

Totodată, invocând eroarea de drept prevăzută la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, aceștia nu au indicat la circumstanțele de drept ce au determinat

greșita încadrare juridică a faptei săvârșite.

Mai mult, avocatul Dandeș Veaceslav în recursul ordinar declarat comun cu

inculpata Pavalachi Maria descrie în mare parte erorile de fapt și de drept admise pe

parcursul judecării cauzei de către prima instanță, erori ce au fost înlăturate prin

9

soluția adoptată de instanța de apel, ultima stabilind starea de fapt și de drept descrisă

în rechizitoriu, expunându-se nemijlocit în limitele învinuirii aduse.

Tot aici se menționează că atât recursul ordinar al inculpatului Fazlî Serghei cât

și cel al avocatului Dandeș Veaceslav declarat în comun cu inculpata Pavalachi Maria

conțin invocări identice apelurilor declarate de către avocatul Cimpoeș Vladimir în

numele inculpatului (a se vedea pct. 3.1. a prezentei decizii) și de către avocatul

Dandeș Veaceslav în numele inculpatei Pavalachi Maria (a se vedea pct. 3.2. a

prezentei decizii), instanța de apel expunându-se în mod argumentat asupra acestora

(a se vedea p. 4.1 a prezentei hotărâri), soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz

versus Spania), cu atât mai mult că obligația instanțelor naționale de a-și motiva

deciziile, nu poate fi înțeleasă ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument, or

numai întrebările cele mai importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns

special în hotărâre (hotărârea Van de Hurk versus Olanda).

De asemenea, Colegiul reține că recursul ordinar al inculpatului Fazlî Serghei în

mare parte se referă la chestiunea de apreciere a probelor, expunându-se o proprie

evaluare a materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate nu confirmă vinovăția inculpatului în infracțiunea incriminată și

constatată de către instanța de apel.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze

pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub

toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, se reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu

se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și

astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă,

nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială și

competența instanțelor respective.

Din aceste considerente, nu se examinează afirmațiile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci doar se verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate,

astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de apărare, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor,

verificate și apreciate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, întrucât instanța de apel corect a

10

coordonat procesul de examinare a probelor, or, la caz nu a fost stabilită discrepanța

dintre conținutul mijloacelor de probă și aprecierile primei instanțe.

În continuare, Colegiul statuează că, potrivit prevederilor art. 389 alin. (1) Cod

de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează că, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală prevede că decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul menționează că motivarea hotărârii este

un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în

speță.

În acest sens, se atestă că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 99-101 și art. 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției lui Fazlî

Serghei și Pavalachi Maria în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal.

Opinia recurenților că inculpații nu sunt vinovați de comiterea infracțiunii

imputate Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

Contrar argumentului că nu au fost administrate probe suficiente pentru o

condamnare conform învinuirii aduse, se constată că instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate doar unora din ele, însă le-a analizat în

ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că acestea sunt suficiente

pentru a fundamenta o acuzație penală în privința lui Fazlî Serghei și Pavalachi

Maria, or circumstanțe ce ar genera neadmiterea probelor acuzării nu s-au stabilit.

Nu sunt motive de a nu admite în calitate de probe declarațiile martorilor

audiați în prezenta cauză penală, de vreme ce procedura de audiere a acestora a fost

respectată (martorii făcând declarații sub jurământ și avertizare de răspundere penală

în baza art. 312-313 Cod penal), nestabilindu-se circumstanțe ce ar confirma

incriminarea pe nedrept a unei persoane nevinovate (existența relațiilor ostile,

conflicte anterioare apărute între inculpați și martori, nefiind invocate și susținute de

apărare).

Așadar, în temei legal instanța de apel a stabilit că motive de a nu crede celor

relatate de către partea vătămată și martorii acuzării nu s-au constatat, cu atât mai

mult că inculpații, susținând nevinovăția, au indicat că cunoșteau că fotografiile

plasate, fără acordul lui XXXXX, în internet, pe o rețea de socializare, aparțineau

părții vătămate și că acestea purtau un caracter pornografic, reprezentând-o pe ultima

doar în lenjerie intimă sau nud. Cu toate că inculpatul Fazlî Serghei a declarat că nu a

11

știut cine este persoana de pe fotografii, această versiune nu poate fi reținută ca

veridică, de vreme ce inculpata Pavalachi Maria a declarat că ea a transmis lui Fazlî

Serghei 5 fotografii și că se știa că toate acestea o reprezentau pe XXXXX. Mai mult,

în învinuirea adusă se indică la plasarea fotografiilor cu XXXXX, elevă în liceu, ce

conțin tentă pornografică fără a se indica numărul acestora și potrivit afirmațiilor

susținute de martori, inculpați și partea vătămată, pe rețeaua de socializare au fost

publicate fotografiile cu nr. 1 și 2 în care ultima este nudă (f.d. 32-34, vol. I).

Declarațiile duplicitare ale inculpatei Pavalachi Maria, nu pot fi interpretate

decât doar ca fiind făcute în scopul exercitării libertății la auto incriminare și a

ușurării situației în care s-a pomenit atât ea cât și Fazlî Serghei, or o explicație

plauzibilă nu a fost susținută în fața instanțelor.

Totodată declarațiile părții vătămate se constată ca fiind veridice și care pot fi

puse la baza unei hotărâri de condamnare, or acestea coroborează deplin cu

declarațiile martorilor și probele scrise cercetate pe caz, careva contraziceri între ele

nu sunt și temeiuri de a le pune la îndoială, prin urmare lipsesc. De asemenea lipsesc

dovezi că partea vătămată ar incrimina pe nedrept inculpații, declarațiile acesteia, de

asemenea, au fost date sub jurământ și preîntâmpinare de răspunderea penală pentru

darea de mărturii false.

Alegațiile privind superficialitatea judecării cauzei, de asemenea sunt

declarative, de vreme ce din procesele-verbale ale ședințelor de judecată, a cărui

conținut nu a fost obiectat de către părți, în conformitate cu prevederile art. 336 alin.

(6) Cod de procedură penală, rezultă faptul că procedura de judecare a cauzei în

instanța de apel a fost întocmai respectată. Astfel, deoarece că au fost judecate apeluri

declarate împotriva unei sentințe de condamnare, în instanța de apel, reieșindu-se din

faptul că inculpații au renunțat la dreptul de a compărea în fața instanței (fiind

întrunite și respectate prevederile art. 321 Cod de procedură penală) și că părțile nu

au contestat conținutul declarațiilor făcute de martori și partea vătămată și nu au

solicitat reaudierea acestora, au fost cercetate suplimentar probele administrate în

primă instanță, acestea fiind reflectate în procesul-verbal (fiind întrunite și respectate

prevederile art. 414 Cod de procedură penală).

În continuare, Colegiul, verificând hotărârea judecătorească în raport și cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu identifică existența și a

altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate. Așa,

instanța de apel corect a concluzionat că în privința lui Fazlî Serghei a expirat

termenul de prescripție de tragere la răspunderea penală, or de la data comiterii

infracțiunii mai puțin grave, de către minor, până la pronunțarea hotărârii a trecut mai

mult de 2 ani și 6 luni, inclusiv și ținând cont de suspendarea termenelor de procedură

pe perioada stării de urgență.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatei Pavalachi Maria aceasta de asemenea a

fost corectă individualizată atât sub aspectul naturii și cuantumului acesteia cât și a

modalității de executare, fiind avute în vedere prevederile art. 7, 61, 70 și 75-79 Cod

penal.

Prin urmare, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 cât și art. 417 Cod de procedură penală, iar în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, decizia cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată, fiind respectat scopul unei hotărâri

12

judecătorești motivate – de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie

la o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia).

În aceste circumstanțe, Colegiul Penal constată că, în speță, au fost examinate

problemele esențiale care au fost puse în fața instanței, aceasta argumentând amplu

motivele care i-au format convingerea în susținerea soluției adoptate cu privire la

vinovăția inculpaților Fazlî Serghei și Pavalachi Maria, atât în raport cu argumentele

din apelul părții apărării cât și a poziției primei instanțe expuse în sentință, ceea ce

deduce concluzia că argumentele invocate de către inculpatul Fazlî Serghei și de către

avocatul Dandeș Veaceslav, în comun cu inculpata Pavalachi Maria, prin prisma

temeiurilor pentru recurs prevăzute la pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, poartă un caracter formal, fără o argumentare temeinică.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de partea civilă XXXXX,

Colegiul, într-un prim aspect, menționează că cele arătate de recurent că ar

fundamenta existența erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10),

16) Cod de procedură penală, cât privește latura penală, nu și-au găsit confirmare și

asupra acestora instanța de recurs s-a expus supra (a se vedea pct. 7.1. a prezentei

hotărâri).

În continuare, cu privire la argumentele invocate de partea vătămată cât privește

latura civilă, Colegiul lărgit relevă că declanșând o continuare a judecării cauzei în

fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

În susținerea acestei statuări, călăuzitoare este și practica judiciară constantă

potrivit căreia, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au

fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată.

În continuare, potrivit prevederilor art. 220 alin. (1) Cod de procedură penală,

acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile

prezentului cod. Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor

procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Dispoziția art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează că, acțiunea

civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a

reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea

cercetării judecătorești. Aliniatul (2) al aceleiași norme procesual-penale prevede că,

13

acțiunea civilă se înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană

necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi

responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului.

Totodată, în conformitate cu practica CtEDO, atunci când victima unei

infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică introducerea

unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres, repararea

prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul penal, ea are

în vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și repararea

pecuniară echitabilă a prejudiciului pe care l-a suferit (hotărârea Ernst versus Belgia).

De asemenea, în procesul penal, acțiunea civilă este o modalitate de reparare a

prejudiciului cauzat prin infracțiune, or, în conformitate cu normele civile, cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial. Pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal sunt necesare anumite

condiții. În primul rând este necesar de constat că infracțiunea a provocat un

prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie material, moral sau fizic. Legătura de cauzalitate

între infracțiunea săvârșită și prejudiciul reclamat – o altă condiție de exercitare a

acțiunii civile. Pentru a se putea pretinde repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune, se cere ca acesta să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că

acesta este un prejudiciu sigur, s-a produs în realitate, poate fi evaluat.

Conform dispoziției art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte

care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate

de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

Art. 219 Cod de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul penal

poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate

prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației

profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost

cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o

acțiune civilă privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a

contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de

legea penală; 2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori

nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor

deteriorate; 3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea

penală; 4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației

profesionale.

Astfel, se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate

fi înaintată personal sau în numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții

părților vătămate recunoscute ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța

organului de urmărire penală ori prin încheierea instanței de judecată, care judecă

cauza ca prima instanță.

În temeiul normelor civile coroborate cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură

penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță

în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

14

vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru

daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca

evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just

temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în

mod rezonabil care au fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate

consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori și alte probe

administrate în cauză. Însă, atunci când este soluționată acțiunea civilă în partea

încasării prejudiciului material invocat, instanța de judecată urmează să se ghideze de

dispozițiile art. 225 Cod de procedură penală.

La caz, Colegiul lărgit conchide că atât prima instanță cât și cea de apel

judecând acțiunea civilă depusă de XXXXX, nu și-au motivat concluziile adoptate

asupra acestei chestiuni, fiind prezentă eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția – impunându-se soluția prevăzută de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul,

cu casarea … parțială a hotărârii atacate, cu dispunerea rejudecării de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs, or eroarea de drept nu poate fi înlăturată în instanța de recurs.

Așadar, cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, Colegiul

lărgit, reieșind din materialele cauzei, constată că:

XXXXX a fost recunoscută prin ordonanța din 30 martie 20218 în calitate de

parte civilă (f.d. 140, vol. I).

Partea vătămată și civilă a depus acțiune civilă prin care a solicitat încasarea

prejudiciului moral în mărime de 200 000 (două sute mii) lei, a prejudiciului material

în mărime de 6278 (șase mii două sute șaptezeci și opt) lei și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 10 000 (zece mii) lei (f.d. 138-139, vol. I și f.d. 124145, vol.

II).

Potrivit sentinței, prima instanță, judecând cauza, a dispus admiterea parțială a

acțiunii civile și încasarea în beneficiul părții vătămate din contul lui Fazlî Serghei a

80 000 (optzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, 3139 (trei mii una sută treizeci și

nouă) lei cu titlu de prejudiciu material și 5000 (cinci mii) lei cu titlu de cheltuieli

judiciare și din contul lui Pavalachi Maria 100 000 (una sută mii) lei cu titlu de

prejudiciu moral, 3139 (trei mii una sută treizeci și nouă) lei cu titlu de prejudiciu

material și 5000 (cinci mii) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin decizia instanței de apel s-a dispus admiterea parțială a acțiunii civile și

încasarea în beneficiul părții vătămate din contul lui Fazlî Serghei a 10 000 (zece mii)

lei cu titlu de prejudiciul moral și din cel a lui Pavalachi Maria a 15 000

(cincisprezece mii) lei cât și încasarea, în mod solidar, din contul ambilor inculpați a

5777, 28 lei cu titlu de cheltuieli de transport și 10 000 (zece mii) lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Soluționând chestiunea cu privire la acțiunea civilă, instanța de apel a conchis că

sumele dispuse spre încasare de către prima instanță cu titlu de prejudiciu moral sunt

exorbitante și reieșind din circumstanțele cauzei cât și argumentele părților, evaluând

15

nivelul de suferințe fizice și psihice cauzate părții vătămate prin acțiunile inculpaților,

a considerat oportun de a micșora cuantumul prejudiciului moral până la 10 000 (zece

mii) lei, în cazul lui Fazlî Serghei, și până la 15 000 (cincisprezece mii) lei în cazul

lui Pavalachi Maria. În același timp, instanța de apel a micșorat cuantumul

cheltuielilor de transport până la 5777,28 lei, or anume această sumă a fost

confirmată de cecurile anexate la f.d. 124-136, vol. II, și 10 000 (zece mii) lei cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică sumă confirmată de bonurile de plată anexate la f.d.

143-144, vol. II.

Depunând recurs ordinar, partea vătămată indică că instanța de apel nu s-a expus

asupra cerinței de încasare a 6 000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la

judecarea apelurilor cât și că prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral

inculpatul s-a îmbogățit, or el a fost compensat cu 30 000 lei în cadrul cauzei penale

aflată în legătură cauzală cu infracțiunea săvârșită de el în privința lui XXXXX.

Din lecturarea procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 143, vol. II) rezultă

că instanța admis cererea apărătorului părții vătămate și a anexat bonul de plată

potrivit căruia partea vătămată a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de

6 000 lei, la judecarea apelurilor (f.d. 138, vol. II).

Analizând, decizia recurată în raport cu materialele cauzei, Colegiul constată că,

instanța de apel nu s-a expus asupra cerinței de încasare a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 6 000 lei, suportate de XXXXX la judecarea apelurilor.

De asemenea, partea vătămată a solicitat restituirea cheltuielilor de transport în

mărime de 6278 lei, sumă dispusă spre încasare de către prima instanță și care a fost

micșorată de instanța de apel până la 5777, 28 lei, cu toate că din simplul calcul făcut

în baza bonurilor de plată anexate la f.d. 124-134, vol. I și în copii la f.d. 145, vol. I

rezultă că suma acestora este alta decât cea calculată de instanța de apel (5877, 29

lei).

Totodată, instanța de apel, micșorând cuantumul prejudiciului moral solicitat

spre încasare a făcut referire la prevederi legale, practica judiciară constantă, fără a le

adapta și a le analiza la situația concretă.

În lumina lacunelor descrise mai sus, Colegiul constată că, acțiunea civilă

depusă de XXXXX nu a fost examinată în mod corespunzător de instanța de apel, ca

o chestiune de proces echitabil, afectându-se grav dreptul părții vătămate la

compensarea prejudiciului cauzat prin infracțiune (prejudiciul moral, cheltuieli de

transport și de asistență juridică), iar acționarea contrar prevederilor enunțate

constituie eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală. Or, deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu

nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie

de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și

psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori

și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost

afectată situația familială, profesională și socială.

Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul

moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite

avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația

îmbogățirii fără just temei.

16

Principiul ce se degajă din jurisprudența CtEDO în materia daunelor morale, pe

care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate

asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale

fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile

acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită,

sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea

acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de

îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea

trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în

măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia

și să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

motivele invocate în recursul ordinar al părții vătămate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de inculpatul Fazlî

Serghei și de avocatul Dandeș Veaceslav în comun cu inculpata Pavalachi Maria.

Admite recursul ordinar declarat de partea civilă XXXXX, casează decizia

Colegiului Judiciar al Curții de Apel Comrat din 16 martie 2021, în partea

soluționării acțiunii civile, cu dispunerea rejudecării cauzei penale privindu-i pe

FAZLÎ Serghei XXXXX și PAVALACHI Maria XXXXX, în această parte, în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Se mențin celelalte dispoziții ale deciziei.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, în partea dispusă rejudecării, în rest

este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 17 februarie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

17