1ra-1462/21 — art.208-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.208-1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-1462/21 — art.208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1462/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
23 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Boico Victor, Plămădeală Ghenadie,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2021, în cauza
penală în privința lui
Solcanu Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanța: 07.07.2020 – 06.10.2020;
Instanța de apel: 19.11.2020 – 17.02.2021;
Instanța de recurs: 31.05.2021 - 23.11.2021.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 06 octombrie 2020, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de
procedură penală, Solcanu Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în
baza art.2081 Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita
activitate în domeniul tehnologiilor informaționale pe un termen de 1an.
În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată
condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.
S-a dispus încasarea din contul inculpatului a sumei de 1 078 lei în beneficiul
statului, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Solcanu
Gheorghe, în perioada de timp cuprinsă între luna decembrie 2016 și până în luna
februarie 2018, având intenția unică de a folosi și deține imagini sau alte
reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau
obscenă, conștientizând acțiunile sale ilegale și imorale, aflându-se la domiciliul
său, amplasat în XXXXX, cât și în alte localități, utilizând calculatoare și telefoane
mobile conectate la rețea de Internet, prin intermediul rețelei de socializare
1
„XXXXX” cu datele „XXXXX” și aplicației de mesagerie instantanee „Viber”, a
făcut cunoștință și în continuare a purtat discuții cu minora Miherea Andreea, despre
care, din spusele minorei, cunoștea că are vârsta de 16 ani, înregistrată în rețeaua de
socializare „XXXXX”, cu datele de profil - „XXXXX”, pe care ulterior le-a
modificat în „XXXXX”.
În continuare, inducând-o în eroare pe Miherea Andreea că o iubește, a
provocat-o ca aceasta să se dezgolească în fața camerei video și anume să-și
dezgolească părțile intime ale corpului, după care Miherea Andreea, prin
intermediul rețelelor de socializare și aplicației de mesagerie instantanee „Viber”, a
expediat mai multe poze nud ce o reprezintă, lui Gheorghe Solcanu, iar ultimul, în
timpul sesiunilor video a efectuat și capturi de ecran cu imagini intime ale corpului
dezgolit a părții vătămate Miherea Andreea, pe care dânsul le-a vizualizat și deținut.
Ulterior, în perioada cuprinsă între anul 2017 și până în luna februarie anul
2018, Solcanu Gheorghe aflându-se la domiciliul său, amplasat în XXXXX, cât și în
alte localități, având intenția unică de a distribui, folosi și deține imagini sau alte
reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau
obscenă, utilizând calculatoare și telefoane mobile conectate la rețeaua de Internet,
intenționat a folosit și distribuit fișiere foto, în formă electronică, ce o reprezintă pe
Miherea Andreea și care se atribuie la categoria pornografiei infantile.
Astfel, Solcanu Gheorghe, fără permisiunea și știrea Andreei Miherea,
inducând-o în eroare pe aceasta și obținând ilegal accesul la profilul Andreei
Miherea din rețeaua de socializare „XXXXX”, cu datele de profil - „XXXXX”,
obținând anterior imaginile intime ale corpului dezgolit al ultimei și efectuând
capturi de ecran cu imaginile intime ale corpului dezgolit al părții vătămate, prin
intermediul profilului din rețeaua de socializare „XXXXX” ce aparținea minorei
Miherea Andreea, cu datele „XXXXX”, le-a distribuit mai multor persoane din lista
de prieteni ai Andreei Miherea, inclusiv minorei Pascal Cătălina, imagini pe care
Cătălina Pascal le-a vizualizat și a înștiințat-o despre acest fapt pe verișoara sa
Miherea Andreea.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2081 Cod penal, individualizată prin –
„Pornografie infantilă, adică distribuirea, folosirea și deținerea de imagini sau alte
reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activități sexuale explicite,
reale sau simulate, imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui
copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, în formă electronică”.
Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a
acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Solcanu Gheorghe
să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2081 Cod penal, la 1 an
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a
exercita activitate în domeniul tehnologiilor informaționale pe un termen de 2 ani.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de judecată corect a încadrat
2
acțiunile inculpatului Solcanu Gheorghe în baza art.2081 Cod penal, însă, prin
sentința de condamnare i-a aplicat acestuia o pedeapsă prea blândă.
Cu trimitere la prevederile art.art.7, 71 Cod penal și pct.3 al Hotărârii Plenului
Curții Supreme de Justiție nr.16 din 31 mai 2004, procurorul a menționat că,
instanța nu a ținut cont de faptul că, lupta împotriva fenomenului de pornografie
infantilă, este una dintre cele mai importante funcții ale statului. Respectiv, instanța
de judecată nu a ținut cont de faptul că, răspândirea pornografiei infantile prin
intermediul rețelei „internet”, având drept scop prezentarea acestor imagini
utilizatorului final, care în cazul din speță este inculpatul Solcanu Gheorghe,
afectează pe viitor toate categoriile societății, având un impact negativ atât asupra
societății, cât și asupra minorilor în mod individual.
În aceste condiții, procurorul a fost de părerea că, orice formă de deținerea
pornografiei infantile, urmează să fie sancționată conform normei legale. Drept
urmare, eficacitatea controlului din partea statului, în cazul în care persoana
recunoscută vinovată de comiterea unei infracțiuni similare, de care este învinuit
Solcanu Gheorghe, se diminuează pe motiv că, funcția de prevenire de comiterea a
unor asemenea fapte ilicite nu-și va atinge scopul.
Astfel, aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, ca în cazul din speță,
pentru infracțiuni similare va crea premise pe viitor de comitere repetată a
infracțiunilor de alte persoane.
Mai mult, necătând la faptul că, acuzatorul de stat, a solicitat ca inculpatul
Solcanu Gheorghe să fie sancționat cu o pedeapsă echitabilă, în coraport cu
gravitatea faptei comise, instanța de judecată, a aplicat față de el o pedeapsă mai
blândă, în detrimentul celei solicitate de către acuzatorul de stat.
În ansamblu, argumentele de care s-a condus instanța de judecată la aplicarea
pedepsei nu sunt plauzibile, căci, în cazul din speță, prin pedeapsa aplicată față de
Solcanu Gheorghe, nu se va atinge scopul legii penale și anume prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni.
În speță, instanța de judecată la stabilirea pedepsei, urma să ia în considerație
gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social sporit al faptelor, scopul pedepsei
penale, care urmărește corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de
noi fapte atât din partea inculpatului cât și de alte persoane, și anume a acțiunilor de
distribuirea, folosirea și deținerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai
mulți copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, imagini sau
alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră
lascivă sau obscenă, în formă electronică.
Pe cale de consecință, în cazul din speță, erau întrunite toate condițiile și
premisele legale de a-i aplica lui Solcanu Gheorghe pedeapsă sub formă de
închisoare cu executare. Orice altă soluție, reieșind din circumstanțele cazului și
persoana făptuitorului, se prezintă drept una ilegală, nemotivată și neechitabilă. Or,
conform art.384 alin.(3) din Codul de procedură penală „Sentința instanței de
judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată”. Această prevedere imperativă
a legii, în cazul din speță, reieșind din cele constatate și analizarea prin coroborare,
3
n-a fost respectată.
Prin decizia Colegiului penal al Curți de Apel Bălți din 17 februarie 2021,
apelul declarat a fost respins, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond la
stabilirea pedepsei inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile
generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal ce ține de
scopul pedepsei penale, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei
prevăzute de art.75 Cod penal, iar ținând cont de circumstanțele reale și personale și
de persoana vinovatului, corect stabilind inculpatului pedeapsa sub formă de
închisoare, totodată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă
de probațiune în temeiul art.90 Cod penal.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanța de apel a indicat că,
instanța de fond a luat în considerație că, inculpatul Solcanu Gheorghe a fost găsit
vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2081 Codul penal, pentru care legea
penală prevede pedeapsa cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei
juridice, de la 3 000 la 5 000 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate.
Potrivit art.16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpatul
Solcanu Gheorghe a fost calificată ca mai puțin gravă. În calitate de circumstanțe
atenuante a fost reținute recunoașterea vinovăției, iar săvârșirea infracțiunii cu bună
știință asupra unui minor - ca circumstanță agravantă. Totodată, limitele pedepsei
aplicate inculpatului a fost efectuate în baza art.3641 Cod de procedură penală.
Astfel, având în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului penal,
conduita acestuia de recunoaștere a faptelor comise, ținând cont de circumstanțele
pricinii și persoana celui vinovat, de starea sănătății inculpatului Solcanu Gheorghe,
instanța de apel statuat că, instanța de fond corect a considerat că, scopul pedepsei
poate fi atins fără executarea acesteia, de aceia a constatat că sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art.90 Cod penal, apreciind o astfel de pedeapsă ca una
echitabilă pentru fapta comisă, iar stabilirea termenului de probațiune va asigura, în
opinia instanței, un comportament adecvat al inculpatului, dacă în termenul de probă
el nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va
îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, nefiind rațională aplicarea unei pedepse mai
aspre din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii date, așa
cum în ședința de judecată s-a constatat că Solcanu Gheorghe nu prezintă pericol
social sporit și corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate. În baza acestor
prevederi legale s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
față de inculpatul Solcanu Gheorghe, fixând un termen de probațiune de (un) 1 an.
Instanța de apel a mai notat că, necătând la faptul că, inculpatul nu este angajat
în domeniul tehnologiilor informaționale, la caz s-a impus necesitatea aplicării față de
Solcanu Gheorghe a pedepsei complementare și anume - privarea de dreptul de a
exercita activitate în domeniul tehnologiilor informaționale pe un termen de 1 (un)
an, ținând cont că acesta are studii medii, urmărindu-se scopurile legii penale,
pedeapsa respectivă de rând cu cea principală în baza art.2081 Cod penal fiind în
4
măsură să asigure restabilirea echității sociale, corectarea lui Solcanu Gheorghe,
precum și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni analogice din partea acestuia.
Procurorul în temeiul art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, a
contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia în partea aplicării prevederilor
art.90 Cod penal.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel la dispunerea
soluției în latura pedepsei în privința lui Solcanu Gheorghe pentru infracțiunea
comisă, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Codul penal și
astfel, incorect a ajuns la concluzia privind menținerea sentinței Judecătoriei Bălți,
sediul Sîngerei din 06.10.2020 în latura aplicării prevederilor art.90 din Codul penal
cu dispunerea suspendării executării pedepsei stabilită ultimului și stabilirea
perioadei de probațiune.
Tot aici, procurorul a menționat că, la stabilirea pedepsei inculpatului Solcanu
Gheorghe instanțele de judecată nu au ținut cont și de faptul că, lupta împotriva
fenomenului de pornografie infantilă, este una foarte actuală și dintre cele mai
importante funcții ale statului. Respectiv răspândirea pornografiei infantile prin
intermediul rețelei „internet", având drept scop prezentarea acestor imagini
utilizatorului final, care în cazul din speță este inculpatul Solcanu Gheorghe,
afectează pe viitor toate categoriile societății, având un impact negativ atât asupra
societății, cât și asupra minorilor în mod special.
Pe cale de consecință, în cazul din speță, erau întrunite toate condițiile și
premisele legale de a-i aplica lui Solcanu Gheorghe pedeapsă sub formă de
închisoare cu executare.
Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în raport cu
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
Potrivit art.435 alin.(2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,
instanța admite recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță
o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.
În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală,
instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept,
inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect
calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept
procesual penal, au fost corect aplicate.
Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că, instanțele de
fond greșit și-au motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei în
privința inculpatului și nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, eronat
aplicând în privința inculpatului dispoziția art.90 Cod penal.
Discordanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al circumstanțelor
cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință
5
pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei
cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75
Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea
fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în
practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând
cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de
influința pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu
privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să
constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l
supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care
urmează a i se stabili acestuia.
Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată
corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale
și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu
dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.
Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea
drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.
Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau
completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza
penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în
art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în
articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.
Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea
juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.
Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de
scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau
care urmau a se produce.
Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește
având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare
psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor
penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.
Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei sau
valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă,
prevăzut de art.2081 Cod penal.
Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului
acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de
individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea
6
tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului
trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și
reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin
aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de
probațiune stabilit de instanța de judecată.
Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal
lărgit remarcă faptul că, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea
condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o
măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de el este
un incident în viața acestuia.
Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru
stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din
care considerente s-a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real
termenul pedepsei stabilite.
Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,
rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de
judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.
La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul Solcanu Gheorghe a
săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, cu un grad prejudiciabil sporit, prin ce a fost
periclitată ordinea de drept.
Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe termen
de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru
infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu
este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și
perioada de probațiune.
În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la
stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța nu a ținut cont în
deplină măsură de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de
art.art.61, 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei,
circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei
pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Astfel, instanța de recurs apreciază că, modalitatea de executare aleasă și
cuantumul pedepsei stabilite inculpatului, nu este în acord cu principiul
proporționalității având în vedere fapta săvârșită și urmările produse.
Mai mult, Colegiul penal lărgit amintește că, raționamentul de aplicare a
prevederilor art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia
până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în
fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își
apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:
conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii
7
sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului, ceea
ce în cauza deferită judecății nu se constată.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-
un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu
periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele
folosite;
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.
La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta a motivat
dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului
menționând că inculpatul se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii,
ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o concluzie eronată, care nu
poate fi menținută.
Instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului declarat de procuror
și constată că, concluzia că corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea
prevederilor art.90 Cod penal, prin suspendarea condiționată a pedepsei, a fost greșită
și neîntemeiată.
Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că în privința lui
Solcanu Gheorghe, care a fost condamnat în baza art.2081 Cod penal, la 1 an
închisoare, urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,
cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.
Colegiul penal lărgit menționează că, excluderea aplicării prevederilor art.90
Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de
procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației acestuia.
Or, ca agravare a situației condamnatului se înțeleg situațiile de schimbare a
soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă,
sau un alt alineat nou, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în
pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului
aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de
aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere a
stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații
de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori
orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.
Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul declarat de
procuror urmează a fi admis, casate parțial sentința primei instanțe și decizia instanței
de apel, în partea stabilirii pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod
penal, în privința lui Solcanu Gheorghe.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit
8
d e c i d e :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, în cauza penală în privința lui Solcanu
Gheorghe XXXXX, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 17 februarie 2021 și sentința judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 06 octombrie
2020, în latura penală în partea modului de executare a pedepsei, cu rejudecarea
cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri prin care dispune excluderea
aplicării prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului.
Pedeapsa stabilită inculpatului urmează a fi executată în penitenciar de tip
semiînchis.
Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii
inculpatului.
În rest dispozițiile deciziei atacate se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunță integral la 24 ianuarie 2022.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Toma Nadejda
Boico Victor
Plămădeală Ghenadie
9