1ra-2018/21 — Art. 171 alin. 2 lit. b, b/2 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 02 iulie 2020, Radvan Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) și b2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea din contul inculpatului Radvan Vasile în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 1 716 (una mie șapte sute șaisprezece) lei.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că Radvan Vasile, la 04 iulie 2019, aproximativ la ora 00:00, în timp ce se afla în apartamentul xxxxx situat în xxxxx, cunoscând cu certitudine despre faptul că xxxxx este minoră în vârstă de xxxxx, intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, contrar voinței, aplicând constrângerea psihică și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința în virtutea vârstei, a întreținut raport sexual forțat cu xxxxx, cauzând victimei o daună morală, precum și suferință psihică. 1 Astfel, acțiunile lui Radvan Vasile, au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b) și b2) Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună știință asupra unui minor, membru de familie.

Avocatul Bucliș Iurie în numele inculpatului Radvan Vasile, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Radvan Vasile, să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, a fost respins apelul ca nefondat și menținută sentința primei instanțe. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei, cu atât mai mult că prima instanță în sentința corect și justificat și-a motivat soluția, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii incriminate.

La 09 septembrie 2021, inculpatul Radvan Vasile împreună cu avocatul Bucliș Iurie, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând repunerea în termen a recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în baza art. 173 Cod penal. În argumentarea recursului susține, că despre decizia instanței de apel a luat cunoștință la data de 02 septembrie 2021.

Procurorul a depus referință la recursul declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. 2 Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste termen. Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Din analiza materialelor cauzei penale, Colegiul penal reține că decizia motivată a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 22 iulie 2021 (f.d.144-169, vol. III). La caz, termenul de declarare a recursului se calculează din 23 iulie 2021, ziua imediat următoare datei pronunțării deciziei motivate și a expirat la 23 august 2021, aceasta fiind și ultima zi de depunere a recursului, pe când inculpatul Radvan Vasile împreună cu avocatul Bucliș Iurie, au declarat recursul la 09 septembrie 2021, respectiv cu depășirea termenului de declarare a acestuia. Astfel, Colegiul penal stabilește că omisiunea de a respecta termenul de depunere a recursului nu poate fi imputată instanței de judecată, or, părțile urmau să se intereseze de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea versus Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de acces la instanță, inclusiv și de a depune în termenul legal cererea de recurs, fapt însă ignorat de aceștia, ce în consecință, s-a soldat cu omiterea nejustificată a termenului de declarare a recursului. Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Conform art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite de prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de 3 repunere în termen a recursului. Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide, că recursul declarat de inculpatul Radvan Vasile împreună cu avocatul Bucliș Iurie este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Radvan Vasile împreună cu avocatul Bucliș Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Radvan Vasile xxxxx, ca fiind depus peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Diaconu Iurie Boico Victor 4