1ra-836/2021 — art. 217 alin. 1 CP

1ra-836/2021 — art. 217 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-836/2021

1-17114246-01-1ra-27012021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor dosarului, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Lupan Vadim în numele inculpatului și

de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Antonov Vasile XXXXX,

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 07.11.2017 – 07.09.2020;

Instanța de apel: 28.09.2020 – 10.11.2020;

Instanța de recurs: 27.01.2021 – 06.12.2021.

A C O N S T A T A T :

a fost încetat procesul penal în cauza privind învinuirea lui Antonov Vasile

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) Cod penal, în legătură

cu faptul că, a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală

a inculpatului Antonov Vasile.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că Antonov Vasile, în perioada primăvara-vara anului 2017, în

grădina gospodăriei cet. Atamanciuc Veaceslav, din str. Xxxxxx nr. xx, or.

Orhei, a cultivat plante de cânepă, neavând autorizația corespunzătoare, pe

care le-a păstrat la domiciliu până la 03.07.2017, când în cadrul efectuării

percheziției la domiciliul cet. Atamanciuc Veaceslav, de către colaboratorii de

poliție ai IP Orhei au fost depistate și ridicate 14 plante de cânepă, care

conform Raportul de expertiză nr. 34/12/1R-4153 din 07.08.2017, 14 plante în

stare verde în sac polimeric de culoare roșu-albastru ridicate în urma

percheziției a terenului agricol de la domiciliul cet. Atamanciuc Veaceslav

amplasat pe str. Xxxxxx nr. xxx, ce reprezintă plante de cannabis, care conțin

1

tetrahidrocannabinol, de aceea se atribuie la categoria substanțelor

stupifiante. Conform Hotărârii de Guvern nr. 79 din 23 ianuarie 2006, se

atribuie la categoria substanțelor narcotice, în cantități mari.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Antonov

Vasile a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) Cod penal,

circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de

înstrăinare, adică semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conțin droguri sau

etnobotanice, săvîrșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

În sentință s-a menționat că, luând în considerație faptul că, infracțiunea

imputată a fost comisă în primăvara-vara anului 2017, instanța de judecată a

constatat prezența condițiilor legale de încetare a procesului penal de

învinuire a lui Antonov Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (1) Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție,

urmând să fie liberat Antonov Vasile de la răspundere penală.

Prima instanță a indicat că termenul de prescripție de atragere la

răspundere penală a lui Antonov Vasile urmează a fi calculat din primăvara-

vara anului 2017, or, potrivit art. 9 Cod penal, timpul săvârșirii faptei se

consideră timpul când a fost săvârșită acțiunea (inacțiunea) prejudiciabilă,

indiferent de timpul survenirii urmărilor.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

реntru prima instanță, prin care să fie achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (1) Cod penal.

noiembrie 2020 a fost admis, din alte motive, apelul inculpatului, casată

integral sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 07 septembrie 2020, și

pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care, Antonov Vasile a fost eliberat de răspundere penală pe art. 217 alin.

(1) Cod penal, în baza art. 53 lit. j) și art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal și încetat

procesul penal în baza art. 389 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală,

deoarece a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că inculpatul Antonov Vasile a

săvârșit faptele imputate lui, iar aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

S-a menționat că, în afară de faptul că inculpatul, în cadrul examinării

cauzei în instanța de fond, nu și-a recunoscut vina, vinovăția lui de comiterea

2

infracțiunii imputate s-a dovedit integral de următoarea sistemă de probe,

care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele,

cum ar fi: declarațiile succesorului părții vătămate Gaureac Vitalie,

declarațiile martorilor Atamanciuc Veaceslav, Gîrlean Valerii, Pantaz

Valentin și Varzari Andrei, declarațiile inculpatului Antonov Vasile, raportul

de expertiză nr. 34/12/1R-4153 din 07.08.2017, procesul de prezentare spre

recunoaștere din data de 07.09.2017, procesul de prezentare spre recunoaștere

din data de 18.09.2017.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului pe art. 217 alin. (1)

Cod penal a fost demonstrată, reiterând că, potrivit art. 332 Cod de procedură

penală, în cazul când pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din

temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum

și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Instanța a constatat că instanța de fond a pronunțat sentința incomplet,

adică a încetat procesul penal pe motivul intervenirii termenului de

prescriptive, dar nu a eliberat inculpatul de pedeapsă penală conform art. 60

alin.(1), lit. (a) Codul penal. Astfel, instanța de apel a conchis că infracțiunea

prevăzută la art. 217 alin. (1) Codul penal este o infracțiune ușoară, comisă de

către Antonov Vasile în anul 2017, iar de la comiterea acțiunilor infracționale,

termenul de 2 ani a expirat.

- avocatul Lupan Vadim în numele inculpatului, prin care invocând

incidența pct. 6, 8 și 12 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penal, solicită admiterea recursului, casarea totală a deciziei și a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Antonov Vasile

să fie achitat;

- inculpat, prin care neinvocând incidența dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, solicită pronunțarea unei hotărâri de achitare.

5.1 În susținerea recursului avocatul Lupan Vadim în numele

inculpatului invocă că:

- nevinovăția inculpatului reiese din declarațiile acestuia și din

declarațiile celor doi colaboratori de poliție interogați în instanță, care au

declarat că drogurile nu au fost depistate la domiciliul ultimului, iar acesta nu

era prezent la momentul efectuării percheziției, fiind prezente alte persoane;

- în raport cu probele acumulate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

instanța de fond și apel, nu s-a stabilit implicarea lui Antonov Vasile în

sădirea plantelor ce conțin substanța narcotică.

5.2 În susținerea recursului, inculpatul invocă că la materialele cauzei nu

se regăsesc probe care ar confirma vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei

3

incriminate și consideră că martorii au fost influențați.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece decizia contestată conține motivele clare și legale pe care se

întemeiază soluția.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal lărgit conchide că

acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează parțial

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit constată că în recursul formulat, avocatul Lupan

Vadim invocă incidența pct. 6), 8) și 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penal, menționând că, inculpatul nu a comis fapta imputată, iar

procesul penal ilegal a fost încetat din motivul expirării termenului de

prescripție.

În conformitate cu articolul 434 Cod procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului

din dosarul cauzei ținând seama, după caz, de opinia părților expusă în

referință ori în ședință, dacă au participat la ea, și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs.

Articolul 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: 6) instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele

4

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde și 12) faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din conținutul recursului declarat, inculpatul își exprimă dezacordul cu

soluția instanței de apel de constatare a vinovăției de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (1) Cod penal și de modul în care instanțele

inferioare au analizat probele, fapt ce cade sub incidența art.427 alin.(1), pct.6)

din Codul de procedură penală.

Exigențele CEDO obligă instanțele de recurs de a rectifica eroarea de

procedură comisă de instanța de fond, în caz contrar art. 6 este încălcat, fiind

afectată echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Mai întâi de toate, cu referire la dezacordul recurenților privitor la

analiza probelor și a stării de fapt apreciate de instanțele inferioare, se

impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de

către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în

proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul

lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, Colegiul penal lărgit stabilește că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile art.

427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost

puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

5

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de

drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura

de apel.

La chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta reținută a

fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări

a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

Conform art. 414 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. (2) Instanța

de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

La fel, se reține că potrivit art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel eronat a descris și a

analizat proba, care ar dovedi vinovăția inculpatului, ”declarațiile succesorului

părții vătămate Gaureac Vitalie”, deoarece la materialele cauzei nu se regăsesc

declarații depuse de vreun succesor al părții vătămate în fața organului de

urmărire penală sau în instanțele de judecată, ba mai mult, nu există nici așa

parte în cauza penală de învinuire a lui Antonov Vasile în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) Cod penal.

Potrivit art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Astfel, se constată că instanța de apel a judecat cauza în baza probei

neexaminate de prima instanță și care nu se regăsește la materialele cauzei

penale, încălcând prevederile art. 414, 101 Cod de procedură penală,

menționate supra.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a

reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

prima instanță și le-a repetat întocmai.

Colegiul penal lărgit constată că ambele instanțe de judecată au reținut în

6

fapta incriminată inculpatului, modalitatea alternativă: semănatul, calificând

fapta diferit de cea formulată în rechizitoriu, deoarece atât în decizie, cât și în

sentință, instanțele au constatat că prin acțiunile sale intenționate Antonov Vasile

a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) Cod penal, circulația ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de înstrăinare, adică

semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conțin droguri sau etnobotanice,

săvîrșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Iar potrivit rechizitoriului, prin acțiunile sale intenționate Antonov Vasile a

comis activitatea ilegală privind circulația substanțelor narcotice în proporții mari și

fără scop de înstrăinare, și anume cultivarea ilegală a plantelor care conțin substanțe

narcotice, săvîrșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare, adică a comis

infracțiunea prevăzut de art. 217 alin. (1) Cod penal.

Potrivit art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii

în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în

sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în

condițiile prevăzute de prezentul cod.

Potrivit jurisprudenței naționale, învinuirea se consideră mai gravă când

în învinuire se introduc fapte și episoade adăugătoare, care nu au fost puse la

baza învinuirii inculpatului inițial, semne calificative care majorează volumul

învinuirii, deși nu modifică estimația juridică a celor săvârșite. Drept

învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început

urmează de considerat orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor

acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de

cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care

afectează dreptul inculpatului la apărare (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din

12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 23.).

În conformitate cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de apel are obligația de a întreprinde măsuri pozitive la

judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de

prima instanță, doar atunci când aceste erori au influențat asupra hotărârii în

defavoarea inculpatului.

Astfel raportând hotărârea instanțelor de fond la conținutul

rechizitoriului, Colegiul penal lărgit observă că modalitatea de comitere a

infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (1) Cod penal - semănatul nu i-a fost

incriminată prin rechizitoriu.

Din aceste motive, Colegiul penal lărgit consideră întemeiată critica

recurentului expusă în acest sens și stabilește că instanța de apel, judecând

7

cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

Un alt temei de casare a hotărârii instanței de apel, rezidă și din faptul că

ea nu corespunde rigorilor prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de

procedură penală (sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei,

cu liberarea de răspundere penală în cazul expirării termenului de

prescripție), or, deși, în partea descriptivă a fost reținută vinovăția

inculpatului, în partea dispozitivă a actului judecătoresc, nu se regăsește

mențiunea privind constatarea că Antonov Vasile se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) Cod penal, fiind indicat

doar faptul că „Antonov Vasile se eliberează de răspundere penală pe art. 217 alin.

(1) Cod Penal în baza art. 53 lit. (5) și art. 60 alin. (1) lit. a) Cod Penal și încetează

procesul penal în baza art. 389 alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală, deoarece a

expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit constată existența erorii de drept

prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, astfel

impunându-se soluția de casare a deciziei.

Întrucât erorile depistate sunt susceptibile de a fi corectate doar de către

instanța de apel, Colegiul conchide asupra necesității admiterii recursului,

casării totale a hotărârii atacate și dispunerii rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea

apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și a tuturor în ansamblu, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului și să

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

8

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Lupan Vadim în

numele inculpatului și de către inculpat, casează total decizia Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Antonov Vasile XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 10 februarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

9