1ra-526/22 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-526/22 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-526/22

1-17109995-01-1ra-05042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

19 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Buștiuc Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 05.07.2017 – 09.07.2019;

Instanța de apel: 01.08.2019 – 19.11.2021;

Instanța de recurs: 05.04.2022 – 14.11.2022.

A C O N S T A T A T:

Buștiuc Ion a fost achitat de învinuirea înaintată în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

25 martie 2017, deținând funcția de administrator al SRL „Agro Bio

Management”, cu sediul în s. Zolotievca, r-nul Anenii Noi, urmărind scopul

primirii în posesiune, folosinței temporare, cu titlu gratuit, asupra bunurilor

agricole, altele decât terenurile, anume asupra spațiilor de depozitare pentru

păstrarea producției agricole, cu suprafața totală de 2924,77 m2, cu nr.

cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, ce sunt amplasate pe terenuri, proprietate

publică, a administrației publice locale – Primăria com. Solonceni, r-nul Rezina

și care sunt cotă-parte valorică a locuitorilor com. Solonceni, r-nul Rezina,

contrar prevederilor art. 911 din Codul civil, art. 1, 3, 5 alin. (2), (3) și cap. VII

din Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198-XV din 15 mai 2003,

Hotărârii Guvernului nr. 72 din 30 ianuarie 2004 privind implimentarea Legii

cu privire la arenda în agricultură, a întocmit, semnat contractul de comodat nr.

01/17 din 25 martie 2017, pe care l-a prezentat spre semnare cetățenilor

1

Zaiaț Serafim, Moroi Ion, Zaiaț Andrei, David Valentina, Nicolai Gheorghe,

Dicușor Mihail, Roșcovan Nina, Roșcovan Boris, Chirtoca Valentina,

Donica Raisa, locuitori ai com. Solonceni, r-nul Rezina, care mai sunt și angajați

ai SRL „Agro Bio Management”, precum că ei în calitate de proprietari

(comodanți), transmit în posesiune, folosință temporară, cu titlu gratuit, SRL

„Agro Bio Management”, în calitate de comodatar, bunurile agricole, altele decât

terenurile, cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, deși, în realitate, cetățenii

menționați mai sus nu dețin calitatea de proprietar al bunurilor în cauză,

nefiindu-le eliberate certificate de proprietate privată ce confirmă dreptul de

proprietate asupra cotelor-părți valorice din patrimoniul fostelor întreprinderi

agricole, potrivit anexelor la procesul-verbal al comisiei de privatizare a

bunurilor întreprinderilor agricole, conform modelului aprobat de Ministerul

Economiei și Comerțului, prin ce SRL „Agro Bio Management”, în mod ilegal a

obținut dreptul de posesiune, folosință temporară, cu titlu gratuit, asupra

bunurilor agricole altele decât terenurile, fiind eliberată de plata plății de

arendă pentru bunurile agricole, altele decât terenurile, contrar cerințelor legii,

prejudiciindu-se ceilalți coproprietari.

În continuare, SRL „Agro Bio Management”, folosindu-se de contractul de

comodat nr. 01/17 din 25 martie 2017, care nu corespunde realității, fiind fals,

l-a prezentat SA „Furnizare Energiei Electrice Nord” Bălți, fiind obținut și

dreptul la furnizarea energiei electrice către SRL „Agro Bio Management” prin

ce s-au produs alte consecințe juridice, beneficii ale agentului economic.

Acțiunile lui Buștiuc Ion au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, adică, confecționarea, deținerea,

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Buștiuc Ion să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, și potrivit

art. 53, 60 Cod penal, să fie liberat de răspundere penală din motiv că a

intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

În motivarea apelului, partea acuzării a invocat că vinovăția inculpatului

Buștiuc Ion în săvârșirea infracțiunii incriminate, a fost probată prin probele

administrate legal în cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată,

și anume prin: declarațiile martorului David Alexei; declarațiile martorului

Nicolai Alexandru; declarațiile martorului Nicolai Gheorghe; declarațiile

martorului Zaiaț Andrei; declarațiile martorului Roșcovan Nina; declarațiile

martorului Moroi Ivan; declarațiile martorului David Valentina; declarațiile

martorului Zaiaț Serafim; declarațiile martorului Pecerschi Margareta;

declarațiile martorului Cologhin Iurii.

În acest context, acuzarea a susținut că prin confecționare în sensul

incriminat inculpatului Buștiuc Ion, se înțelege crearea sau denaturarea

conținutului documentelor oficiale, manifestat prin includerea unui număr de

2

10 persoane în contractul de comodat, ca fiind proprietari deplini ai bunurilor

imobile indicate în învinuire, însă în realitate acestea aparținând la un număr

mult mai mare de proprietari, aproximativ 300 persoane.

Astfel, neavând suport juridic asupra dreptului de proprietate în privința

imobilelor cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, precum că aparțin celor 10

persoane indicate în contractul de comodat, Buștiuc Ion, l-a confecționat și

semnat, astfel intrând ilegal în posesia și folosința acestora cu titlu gratuit.

Despre faptul că persoanele indicate în contractul de comodat, Zaiaț Serafim,

Moroi Ion, Zaiaț Andrei, David Valentina, Nicolai Gheorghe, Dicușor Mihail,

Roșcovan Nina, Roșcovan Boris, Chirtoca Valentina, Donica Raisa, că nu sunt

proprietari ai imobilelor menționate, se constată și prin faptul că aceștia nu au

un act juridic care să confirme dreptul de proprietate, iar în realitate cota-parte

din imobilele ce le aparțin acestora, este una foarte mică.

De asemenea, partea acuzării a menționat că intenția inculpatului

Buștiuc Ion de a confecționa contractul de comodat fals rezultă din faptul că

acesta folosindu-se de depozite, a avut necesitatea să le conecteze la energie

electrică. Unica soluție legală de conectare la furnizorul de energie electrică la

operatorul FEE Nord, era ca să prezinte un act ce ar confirma proprietatea

asupra acestor depozite, fapt confirmat prin declarațiile martorilor

Pecerschi Margareta, Cologhin Iurie, parțial și prin declarațiile celorlalți

martori audiați în ședința de judecată, din care motiv acesta a și confecționat

contractul de comodat, cu scopul de a-i fi acordat dreptul la conectarea cu

energie electrică, contractul fiind semnat de 10 coproprietari, ce nu erau

împuterniciți să reprezinte voința celor aproximativ 300 de coproprietari, or,

în acest sens nefiind o decizie a adunării generale a cotașilor, fapt confirmat

prin declarațiile martorilor David Alexei, Nicolai Gheorghe, Zaiaț Andrei,

Roșcovan Nina, Moroi Ivan, David Valentina și Zaiaț Serafim.

Totodată, a mai precizat că falsul contractului de comodat nr. 01/17 din

25 martie 2017, se demonstrează și prin faptul că la întocmirea acestuia,

inculpatul Buștiuc Ion a încălcat prevederile art. 911 Cod civil, art. 1, 3, 5

alin. (2), (3) și cap. VII din Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198-XV

din 15 mai 2003, Hotărârea Guvernului nr. 72 din 30 ianuarie 2004 privind

implimentarea Legii cu privire la arenda în agricultură.

În fapt, intenția lui Buștiuc Ion la confecționarea contratului fals, era de a

benefecia în baza acestuia, de dreptul de a fi conectat la lumina electrică în scop

personal de a îmbunătăți activitatea întreprinderii conduse de către acesta –

SRL „Agro Bio Management”.

19 noiembrie 2021, a fost respins ca fiind nefondat apelul și menținută sentința

primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis că

Buștiuc Ion urmează a fi achitat de învinuirea înaintată în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

3

Astfel, instanța de apel a menționat că nici una din probele administrate

la urmărirea penală și cercetate în ședința de judecată, nu confirmă existența în

acțiunile inculpatului a elementelor incriminate acestuia.

Prin urmare, apreciind declarațiile inculpatului prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și utilității, instanța de apel le-a apreciat ca fiind veridice și care

demonstrează că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

incriminate, iar partea acuzării nu a prezentat careva probe care să combată

poziția inculpatului.

În acest context, instanța de apel a precizat că la baza învinuirii, partea

acuzării a reținut următoarele probe, și anume: declarațiile martorilor

Pecerschi Margareta, Cologhin Iurie, Nicolai Alexandru, Zaiaț Serafim,

David Valentina, David Alexei, Moroi Ivan, Nicolai Gheorghe, precum și

procesul-verbal de ridicare din 01 iunie 2017, astfel concluzionând că aceste

probe, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedura penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, sunt veridice și utile, însă

acestea nu combat declarațiile inculpatului și nu indică asupra faptului că

acțiunile lui Buștiuc Ion întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

În opinia instanței de apel, prima instanță a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei și întemeiat a dispus achitarea inculpatului, or, atât în

cadrul ședinței primei instanțe, precum și în ședința instanței de apel s-a

stabilit faptul că acuzarea nu a prezentat probe pertinente, concludente și utile,

care să coroboreze între ele și să demonstreze că fapta inculpatului Buștiuc Ion

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele părții acuzării cu privire la

faptul că probele prezentate demonstrează vina inculpatului, or, aceste

argumente nu corespund materialelor cauzei.

Reținând prevederile art. 51, 52, 113 Cod penal, instanța de apel a reiterat

faptul că partea acuzării nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și

veridice care ar demonstra că fapta inculpatului întrunește elementele

infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel a menționând despre obiectul juridic

special al infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal, obiectul material sau

imaterial, a conchis că în speță, acuzațiile procurorului în privința Buștiuc Ion

prevăd fapte de confecționare, deținere, folosire a documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

În acest context, instanța de apel a precizat că produsul infracțiunii

prevăzute de art. 361 Cod penal, îl reprezintă documentele oficiale false, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații. În această situație, obiectul material

al infracțiunii îl constituie materia primă, materialele sau alte entități

preexistente din care se confecționează respectivele falsuri.

Noțiunea de „document oficial”, „document care acordă drepturi sau

eliberează de obligații”, poate fi definită ca document care este supus unei

proceduri publice de autentificare. Caracteristicile principale ale documentului

4

pretins oficial, cu referire la cazul de raport este aceea că funcția acestui

document este de a informa și a proba iar acesta este întocmit de subiecți

competenți.

În lipsa caracterului oficial, documentul fals nu poate constitui obiectul

material sau produsul infracțiunii prevăzute la art. 361 Cod penal. Astfel, în

vederea stabilirii înțelesului de document oficial, noțiunea „document oficial”

se referă nu doar la documentele eliberate de autoritățile publice, ci și la

documentele prezentate autorităților publice.

Cu referire la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod

penal, instanța de apel a indicat că aceasta constă în fapta prejudiciabilă care se

concretizează în acțiunea de confecționare, deținere, vânzare sau folosire a

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Sub noțiunea „falsificare a documentelor”, trebuie de înțeles acțiunea de

confecționare a documentelor false sau de modificarea conținutului unor

documente autentice.

La fel, instanța de apel a mai indicat că infracțiunea prevăzută de art. 361

Cod penal, este o infracțiune formală. Aceasta se consideră consumată din

momentul fie al confecționării, deținerii, vânzării sau folosirii documentelor

oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, fie al

confecționării sau vânzării imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale

unor întreprinderi, instituții sau organizații, indiferent de tipul de proprietate

și forma juridică de organizare.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 361 Cod penal, se

caracterizează prin intenție direct, iar subiectul infracțiunii este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani.

Așadar, instanța de apel a precizat că în speță, procurorul nu a

demonstrat că acest contract de comodat nr. 01/17 din 25 martie 2017, invocat

ca fiind unul fals, conține date false, neveridice și nu a prezentat probe care să

ateste acest contract ar fi fost semnat nu de către persoanele ale căror date

personale sunt menționate în cuprinsul acestuia.

Or, toate persoanele, care de fapt sunt martorii acuzării, dar și inculpatul,

confirmă încheierea unui astfel de contract și că scopul acestuia a fost acela de

a beneficia de energie electrică la imobilele unde firma condusă de inculpat,

depozitează producția agricolă de pe terenurile ce le aparțin cu titlu de cotă de

teren echivalentă, însă în alte scopuri.

Faptul că nu toate persoanele care dețin cotă valorică în imobilele care

fac obiectul contractului, au semnat acest contract, nu poate fi interpretat ca

fiind un fals, inclusiv în raport cu ceilalți deținători, care au semnat contractual.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că acest contract nici nu a produs

efecte juridice sau de altă natură în raport cu semnatarii sau cu persoanele care,

după cum invocă procurorul, ar fi trebuit dar nu au semnat contractul, nefiind

recepționat de către „FEE Nord” SA în vederea racordării imobilelor la energie.

În speță, contractul în esența sa și scopul pentru care se încheie, nu poate

să producă efecte juridice decât între părțile semnatare și nicidecum pentru

5

SA „FEE Nord”, or, după cum s-a constatat inculpatul avea nevoie de un astfel

de contract pentru a fi demonstrată existența unor persoane care de comun

acord doresc să beneficieze de curent electric la aria unde se află depozitele în

care ei, prin intermediul firmei pe care au mandatat-o, își păstrează roada și

nicidecum sub un alt aspect.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind irelevantă partea din învinuire

formulată de către procuror, și anume „în scopul primirii în posesie, folosință

temporară, cu titlu gratuit a unor bunuri altele decât terenurile”, de către

inculpatul Buștiuc Ion, or, din partea deținătorilor de cotă de teren echivalentă

și de cotă valorică, nu s-au invocat asemenea pretenții față de inculpat, însă

dimpotrivă aceștia nu au fost contra conectării la energie electrică depozitele.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind irelevantă partea din actul de

învinuire precum că „cetățenii semnatari nu dețin calitatea de proprietari ai

bunurilor în cauză”, or, nu s-a demonstrat că o atare calitate din partea

persoanelor semnatare ca și comodanți ar fi fost necesară pentru transmiterea

acestor bunuri în comodat.

Contractual de comodat prevede comodatul cotelor valorice ale acestor

persoane care, la rândul lor au confirmat în calitate de martori că ei sunt

deținătorii de cotă valorică.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut declarațiile martorului

Nicolai Alexandru care a comunicat că el, la acel moment fiind în calitate de

primar interimar, a solicitat de la factorii abilitați din Primăria Solonceni,

informație despre faptul dacă persoanele semnatare dețin sau nu cotă valorică,

și chiar a subscris pe textul contractului de comodat confirmarea acestui fapt și

a aplicat ștampila primarului com. Solonceni (f.d.38).

De asemenea, faptul că contractul nu este fals în raport cu SA „FEE Nord”,

se probează prin aceea că întreprinderea nominalizată urma să decidă prin

prisma actelor normative, a regulamentelor în baza cărora își desfășoară

activitatea, dacă un asemenea contract întrunește condițiile pentru a putea fi

considerat drept bază de rând cu celelalte acte ce urmau a fi prezentate de către

solicitantul de energie.

Mai mult, instanța de apel a precizat că procurorul nu a prezentat probe

referitor la deținătorul imobilelor date în comodat, amplasate pe terenurile cu

nr. cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, proprietate publică a administrației publice

locale și cine ar fi eventual persoanele afectate în drepturi, prin transmiterea

acestor imobile în comodat.

Totodată, instanța de apel a reținut că nu au fost probate, care sunt

consecințele juridice sub aspectul urmărilor prejudiciabile a infracțiunii

incriminate inculpatului, atât în raport cu persoanele în defavoarea cărora s-ar

fi săvârșit pretinsul fals dacă acestea există, precum și acele beneficii, enunțate

în actul de învinuire, în raport cu inculpatul. Or, inculpatul și martorii au

confirmat că ultimii sunt acei care au nevoie de depozit și de lumină la depozite,

relevant fiind faptul că dreptul la furnizarea energiei electrice către SRL „Agro

Bio Management”, nu a fost realizat.

6

Subsidiar, instanța de apel a mai precizat că la materialele cauzei sunt

anexate acorduri semnate în perioada martie – aprilie 2017, de către un număr

mare de deținători de cotă valorică din com. Solonceni, alții decât semnatarii

contractului de comodat – obiect al pretinsei infracțiuni, prin care aceștia își

exprimă acordul privind transmiterea în folosință și gestiune cota lor valorică

către compania SRL „Agro Bio Management”, cu referire la care inculpatul

menționează că au fost semnate tot în perioada perfectării contractului de

comodat.

În acest context, instanța de apel a conchis, că în speță, nu se constată

prezența obiectului falsului, a laturii obiective precum nici a celei subiective ale

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia

și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului menționează că instanța de apel nu a cercetat

și apreciat probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării, la justa

lor valoare, astfel ca toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, or,

soluția instanței de apel nu este clară, în contextul în care criticile instanței

referitor la probele administrate în sprijinul învinuirii incriminate inculpatului,

sunt expuse deficitar și selectiv preluate din soluția adoptată de către prima

instanță.

Astfel, susține că instanțele de fond, dispunând achitarea lui Buștiuc Ion,

s-au bazat doar pe declarațiile inculpatului, fără a fi luate în considerație toate

probele acuzării, pe care instanța de apel le-a apreciat eronat, fără o motivare

plauzibilă sau bazată pe probe care ar combate învinuirea incriminată

inculpatului, astfel fiind încălcate prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală.

În opinia părții acuzării, fapta incriminată inculpatului Buștiuc Ion a fost

dovedită pe deplin în cadrul cercetării judecătorești.

Prin urmare, partea acuzării indică că prin confecționare în sensul

incriminat inculpatului Buștiuc Ion, se înțelege crearea sau denaturarea

conținutului documentelor oficiale și anume prin includerea unui număr de

10 persoane în contractul de comodat, ca fiind proprietari deplini ai bunurilor

imobile indicate în învinuire, însă de fapt acestea aparținând unui număr mai

mare de proprietari, aproximativ 300 persoane.

Sub acest aspect, precizează partea acuzării că neavând suport juridic

privind dreptul de proprietate asupra imobilelor cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx,

xxxxx, precum că aparțin celor 10 persoane indicate în contractul de comodat,

Buștiuc Ion l-a confecționat și semnat, astfel intrând ilegal în posesia și folosința

acestora cu titlu gratuit. Despre faptul că persoanele presupuse a fi proprietari,

indicate în contractul de comodat, Zaiaț Serafim, Moroi Ion, Zaiaț Andrei, David

Valentina, Nicolai Gheorghe, Dicușor Mihail, Roșcovan Nina, Roșcovan Boris,

Chirtoca Valentina, Donica Raisa, nu sunt proprietari ai imobilelor menționate,

7

rezultă și din faptul că lipsește un act juridic care confirmă că anume aceste

persoane dețin dreptul de proprietate, în realitate cota parte din imobile ce le

aparțin acestora fiind una mică.

De asemenea, menționează că intenția inculpatului Buștiuc Ion de a

confecționa contractul de comodat fals, rezultă din faptul că acesta

folosindu-se de depozite, a avut necesitatea să le conecteze la energie electrică.

Unica soluție legală de conectare la furnizorul de energie electrică la operatorul

SA „FEE Nord”, era ca să prezinte un act ce ar confirma proprietatea pe aceste

depozite, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Pecerschi Margareta,

Cologhin Iurie, parțial și prin declarațiile celorlalți martori audiați în ședință.

Așadar, acesta a confecționat contractul de comodat, cu scopul de a-i fi

acordat dreptul de conectare la energie electrică, contract semnat de 10

coproprietari, ce nu erau împuterniciți să reprezinte voința a celor aproximativ

300 de coproprietari, în acest sens nefiind o decizie a adunării generale a

cotașilor, fapt confirmat prin declarațiile martorilor David Alexei,

Nicolai Gheorghe, Zaiaț Andrei, Roșcovan Nina, Moroi Ivan, David Valentina,

Zaiaț Serafim.

Mai mult, invocă că falsul contractului de comodat nr. 01/17 din

25 martie 2017, se demonstrează și prin faptul că inculpatul Buștiuc Ion a

încălcat prevederile art. 911 Cod civil, art. 1, 3, 5 alin. (2), (3) și cap. VII din

Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198-XV din 15 mai 2003, Hotărârea

Guvernului nr. 72 din 30 ianuarie 2004, privind implementare Legii cu privire

la arenda în agricultură, astfel că intenția inculpatului la confecționarea

contractului fals, era de a beneficia în baza acestuia de dreptul de a fi conectat

la lumina electrică în scop personal de a îmbunătăți activitatea întreprinderii

conduse de către acesta SRL „Agro Bio Management”.

În concluzie, precizează partea acuzării că circumstanțele stabilite în

urma administrării probelor în cadrul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (1) Cod penal, este dovedită prin cumulul de probe administrat.

referință asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis,

din considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, recurentul critică

8

decizia instanței de apel din punct de vedere al prezenței temeiului de casare

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit atestă faptul că recurentul critică decizia instanței de

apel din considerentul motivării deficitare și contradictorii a soluției

pronunțate.

Având în vedere argumentele aduse în recurs, Colegiul penal lărgit reține

că potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Din materialele cauzei, se constată că potrivit sentinței, Buștiuc Ion a fost

achitat de învinuirea înaintată în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia instanței de apel, a fost respins ca nefondat apelul acuzării și

menținută sentința primei instanțe fără modificări.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele invocate de către

recurent, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, la examinarea

apelului, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, cu referire la sentința primei instanțe, Colegiul penal lărgit

menționează că potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 1) și 2) Cod de

9

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să

cuprindă:

1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată;

2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată

și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat.

Instanța de recurs constată, că în speță instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă cu privire la

forma și specificul întocmirii hotărârilor judecătorești.

Pornind de la prevederile art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, se va reține că sentința de achitare se adoptă dacă:

1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

4) fapta nu este prevăzută de legea penală;

5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

În acest sens, Colegiul penal lărgit relevă că deși prima instanță a reținut

temeiul pentru achitare prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală – fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, în motivarea

sentinței pronunțate aceasta s-a expus într-un mod contradictoriu referitor la

acest temei de achitare, reținând că probele acuzării nu demonstrează

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)

Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs constată că în sentință, deși prima

instanță descrie elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)

Cod penal, și face referire la temeiul prevăzut de pct. 3) alin. (1) al art. 390

Cod penal, totuși conchide asupra faptului că „..... procurorul nu a prezentat nici

o probă care să demonstreze că imobilele date în comodat, amplasate pe

terenurile cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, proprietate publică a

administrației publice locale, aparțin cuiva, și cine ar fi persoanele afectate în

drepturi, prin transmiterea acestor imobile în comodat …..”; „….. procurorul nu a

probat nici care sunt consecințele juridice sub aspect de urmări prejudiciabile a

infracțiunii incriminate inculpatului, atât în raport cu persoanele în defavoarea

cărora s-ar fi comis pretinsul fals, dacă acestea există, precum și beneficiile

indicate în actul de învinuire …..”, concluzii care sunt contradictorii în raport cu

prevederile legale pertinente cazului.

Mai mult, din conținutul sentinței primei instanțe, nu rezultă care

elemente ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, nu s-au

constatat în acțiunile incriminate inculpatului Buștiuc Ion.

De altfel, instanța de recurs reține că prima instanță a desfășurat o

motivare contradictorie în ceea ce privește circumstanțele stabilite în partea

10

descriptivă a sentinței, în raport cu soluția de achitare a inculpatului Buștiuc

Ion, de învinuirea înaintată.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează, că modalitatea de motivare

a soluției primei instanțe, este neclară, pe când potrivit prevederilor legislației

procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca

o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că judecând apelul depus de partea

acuzării, instanța de apel a comis aceleași erori în motivarea soluției de

menținere a sentinței primei instanțe prin care Buștiuc Ion a fost achitat de

învinuirea înaintată.

Un alt aspect esențial și obligatoriu care instanța de apel l-a neglijat la

judecarea apelului procurorului, este respectarea prevederilor art. 414 alin. (1)

și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

În acest sens, Colegiul penal lărgit stabilește că în fundamentarea soluției

cu privire la respingerea apelului procurorului, instanța de apel în partea

descriptivă a deciziei nu a desfășurat analiza probelor pe care s-a bazat la

adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei

asemenea soluții, inclusiv prin aprecierea în parte a fiecărei probe așa cum

stipulează prevederile art. 101 Cod de procedură penală, însă aceasta a

concluzionat sumar și divergent că „….. analizând probele prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și

utilității, instanța le apreciază ca fiind veridice și utile, însă acestea nu combat

declarațiile inculpatului și nu indică asupra faptului că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii”

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de

a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că în speța

discutată și-a găsit confirmare temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de

recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture

erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei

de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

11

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate și în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Buștiuc Ion xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

12