1ra-1599/21 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-1599/21 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-1599/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Plămădeală Ghenadie, Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Rezuș Andrei

în numele inculpatului Vlas Petru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2021, în cauza penală în privința lui

Vlas Petru xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.12.2020 – 17.02.2021;

Instanța de apel: 11.03.2021 – 25.05.2021;

Instanța de recurs: 01.07.2021 – 07.12.2021.

A C O N S T A T A T

probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod

de procedură penală, Vlas Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore.

2020 aproximativ ora 04.05 min. având intenția conducerii mijlocului de transport în stare

de ebrietate alcoolică, deținând permis de conducere valabil pentru categoria din care face

parte autovehiculul condus, însă fiind privat de dreptul de a conduce mijloacele de

transport prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 22.11.2018, încălcând

cerințele art.14 pct. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care determină că:

„conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub

influenta drogurilor sau a altor substanțe contraindicate, sub influenta preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau în stare

avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, s-a urcat la volanul

automobilului de model „Renault Megane” cu numerele de înmatriculare xxxx,

conducându-1 și deplasându-se pe bd. Iurie Gagarin mun. Chișinău spre bd. Decebal mun.

Chișinău, a fost stopat de către colaboratorii de politie din cadrul INSP al IGP, care se afla

în exercitarea obligațiunilor de serviciu, unde în urma controlului, la ultimii a apărut

suspecții referitor la starea de ebrietate a cet. Vlas Petru, fapt pentru care a fost îndreptat

la Dispensarul Republican de Narcologie în vederea efectuării examinării medicale pentru

1

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei. Ulterior conducătorul auto, Vlas Petru a fost testat

la DRN al MS RM, unde a fost supus examinării medicale cu privire la stabilirea stării de

ebrietate și a naturii ei, ca rezultat, conform procesului-verbal al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei cu nr. 8882

din 23.08.2020 la cet. Vlas Petru s-a stabilit prezența alcoolului în aerul expirat de 0,97

mg/l, și de 1,85 g/1 în sânge, ceea ce conform art.13412 alin.(3) Cod penal constituie stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, încălcând astfel prevederile art.14 lit. a) din același

Regulament, care stipulează că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate.

Acțiunile lui Vlas Petru, au fost încadrate în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, după

semnele calificative – conducerea mijlocului de transport de către o persoană, care se află

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat de către o persoană care este privată de

dreptul de a conduce mijloacele de transport.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Vlas Petru să-i fie numită o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a sancțiunii sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, considerând că această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului

pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, deoarece acesta a comis

infracțiunea fiind la volanul automobilului în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

și în lipsa permisului de conducere, fiind anterior privat de dreptul de a conduce mijloace

de transport.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională

celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal.

3.1. Avocatul Rezuș Andrei în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel,

solicitând casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei

noi soluții prin care lui Vlas Petru să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 300 unități convenționale.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

principiilor de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, astfel că la stabilirea

pedepsei, nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele

săvârșite, din care motiv consideră că urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

sub formă de amendă, prin prisma art.79 Cod penal.

respinse ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității, corect a stabilit situația de fapt,

încadrând corespunzător acțiunile incriminate inculpatului Vlas Petru în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține

permis de conducere.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Vlas Petru, instanța de apel a constatat

în baza probelor administrate, că acțiunile inculpatului întrunesc elementele componente

2

ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, iar sentința primei instanțe nu se

contestă în această parte, fiind invocat dezacordul în partea individualizării pedepsei

penale.

Prin urmare, referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului Vlas

Petru, instanța de apel a stabilit că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de apel a indicat că infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod

penal, se califică ca infracțiune ușoară, pentru care legea penală prevede sancțiunea sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare

de până la 1 an.

În acest context, instanța de apel a reținut că inculpatul Vlas Petru a recunoscut vina

în săvârșirea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise, iar în conformitate cu prevederile art.art.76,

77 Cod penal, nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante sau agravante.

Totodată, cu referire la personalitatea inculpatului Vlas Petru, instanța de apel a

stabilit, că inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog și/sau psihiatru, precum și

faptul că anterior inculpatul a fost tras la răspundere penală, fiind privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată solicitarea părții apărării cu privire

la stabilirea unei o pedepse mai blânde, sub formă de amendă, prin prisma art.79 Cod

penal, concluzionând că această pedeapsă nu poate fi aplicată, întrucât, reieșind din

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvârșite, precum și luând în considerație

personalitatea inculpatului, scopul pedepsei penale nu se va realiza.

Instanța de apel a conchis, că modalitatea de executare a pedepsei stabilită

inculpatului de către prima instanță, va contribui la reeducarea inculpatului Vlas Petru și

la exercitarea unui control din partea statului ce are scopul de a preveni antrenarea în viitor

a activităților de același gen.

În acest context, instanța de apel a conchis, că la individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului Vlas Petru, prima instanță a lua în considerație criteriile generale de

individualizare prevăzute de art.75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite,

motivul acesteia, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei acestuia, fiind respectate și limitele

de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, întrucât

acestea au fost reduse prin aplicarea alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală.

procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului acuzarea menționează că, la stabilirea pedepsei în

privința inculpatului Vlas Petru, în vederea corectării, reeducării ultimului, instanțele de

fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă, aplicând sancțiunea sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Având în susținere prevederile art.art.61, 75 Cod penal, acuzatorul de stat indică, că

la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Vlas Petru instanța de apel nu

3

au ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând eronat că îndreptarea și corectarea lui

Vlas Petru este posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art.art.75-78

Cod penal.

În opinia acuzării, argumentele invocate de către instanța de apel precum că

inculpatul se poate corecta fără executarea pedepsei, este absolut nefondată, deoarece

inculpatul a comis infracțiunea fiind la volanul automobilului în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat și în lipsa permisului de conducere, fiind anterior privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

În concluzie, acuzarea consideră că instanța de apel greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența

problemei de drept, pripit ajungând la concluzia că scopul pedepsei penale poate fi atins

prin aplicarea față de inculpat a sancțiunii sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

5.1. Avocatul Rezuș Andrei în numele inculpatului Vlas Petru, invocând temeiurile

de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, contestă

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia în latura stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea, invocând aceleași motive indicate

în cererea sa de apel, susține că pedeapsa stabilită de către prima instanță și menținută de

către instanța de apel inculpatului Vlas Petru, este prea aspră, or, instanțele de fond, la

stabilirea pedepsei nu au ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de

cele săvârșite, a înaintat cerere de examinare a cauzei în procedura prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală.

Susține apărarea că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, expunându-se evaziv și neclar, fără a examina chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

recursul procurorului, pledând pentru respingerea acestuia, ca inadmisibil.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului

urmează a fi admis, iar cel declarat de avocatul Rezuș Andrei în numele inculpatului

urmează a fi respins, din următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Rezuș Andrei în numele

inculpatului Vlas Petru, Colegiul penal lărgit reține următoarele.

Potrivit art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

respinge recursul ca inadmisibil.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Colegiul penal atestă, că partea apărării a indicat drept temeiuri pentru declararea

4

recursului prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția precum și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În esență, Colegiul penal atestă că partea apărării își focusează argumentele

recursului pe critici în privința modalității individualizării pedepsei penale de către

instanțele de fond, considerând că soluția adoptată de acestea este greșită și ilegală,

deoarece în opinia recurentului, o pedeapsă mai blândă, ar restabili echitatea socială și ar

avea un impact pozitiv asupra corectării și reeducării inculpatului.

Colegiul penal atestă că, partea apărării consideră că inculpatului Vlas Petru, i-a fost

stabilită o pedeapsă prea aspră, întrucât acesta a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

săvârșite și a solicitat examinarea cauzei conform procedurii prevăzute de art.3641 Cod

de procedură penală, însă analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele

cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, persoanei vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Cu referire la cerința apărării ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

sub formă de amendă, prin prisma art.79 Cod penal, Colegiul penal lărgit atestă că acest

argument al recurentului este neîntemeiat, ori faptul că Vlas Petru și-a recunoscut vina, s-

a căit sincer, este tânăr, nu constituie circumstanțe excepționale, acestea fiind

circumstanțe care au fost luate în considerație de către instanțele de fond la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și grație cărora a beneficiat de reducerea

pedepsei cu o treime, totodată, deși inculpatul nu figurează la evidența medicului narcolog

și nu se află la evidența medicului psihiatru, realizarea scopului pedepsei penale prevăzut

la art.61 Cod penal, în privința inculpatului nu poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse

mai blânde, or, chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea părții apărării privind aplicarea unei

pedepse mai blânde în privința inculpatului, este neîntemeiată, doar faptul că inculpatul

nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca temei

pentru aplicarea în privința lui Vlas Petru a unei pedepse mai blânde.

În contextul celor expuse mai sus, instanța de recurs conchide că recursul ordinar

declarat de către avocatul Rezuș Andrei în numele inculpatului, urmează a fi respins, ca

5

inadmisibil.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către acuzatorul de stat, se atestă că acesta a

indicat drept temei pentru declararea recursului art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Potrivit recursului declarat se atestă că, partea acuzării este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

însă critică decizia instanței de apel în partea individualizării pedepsei penale, și anume

în partea aplicării față de inculpat a sancțiunii sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului declarat de către procuror, nu

a respectat întru totul prevederile art.art.414 alin.(5), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, iar în rezultat a admis erori de drept care au afectat hotărârea pronunțată.

Prin urmare, motivarea deciziei instanței de apel sub aspectul individualizării

pedepsei penale aplicate inculpatului nu conține argumente convingătoare pe care se

întemeiază soluția pronunțată, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel,

în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, deoarece eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art.art.414 - 417 Cod de procedură penală, instanța de apel,

urma să soluționeze paralel cu starea de fapt, și chestiunile de drept, printre care: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal,

au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale

referitor la ele, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să atingă

scopurile sus-menționate, legea penală stabilește anumite criterii de individualizare a

pedepsei.

6

Criteriile generale au caracter obligatoriu la individualizarea oricărei pedepse, la

alegerea categoriei și termenului pedepsei, la stabilirea atât a pedepsei principale, cât și a

celei complementare. Aceste criterii nu pot fi utilizate separat, ci numai în ansamblu.

Neglijarea unuia dintre aceste criterii la aplicarea pedepsei înseamnă că pedeapsa aplicată

a fost individualizată contrar prevederilor legale și constituie temei pentru casarea a

hotărârii contestate în baza temeiului prevăzut art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă

de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de

alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează

dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Așadar, după cum s-a constatat din materialele cauzei, prin sentința primei instanțe,

Vlas Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la

o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către procuror sub aspectul

individualizării pedepsei, instanța de apel, fără a pătrunde în esența argumentelor

invocate, le-a respins prin câteva fraze de ordin general, statuând că soluția primei instanțe

este legală și întemeiată. Analizând conținutul deciziei, Colegiul penal lărgit consideră că

concluzia instanței în acest sens este pripită și insuficient motivată.

Deși la capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat că a

ținut cont de personalitatea inculpatului și gravitatea faptei comise, Colegiul penal lărgit

consideră că instanța de apel nu a motivat complet și obiectiv soluția de individualizare a

executării pedepsei, ajungând la o concluzie eronată în ce privește menținerea sentinței

primei instanțe, întrucât în speță instanța de apel nu a efectuat o analiză amplă și completă

a personalității inculpatului.

Colegiul penal lărgit constată că la individualizarea pedepsei, instanța de apel nu a

indicat motive clare ce au stat la baza concluziilor privind menținerea soluției primei

instanțe de aplicare a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

în raport cu personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere penală, anterior fiind

judecat pentru infracțiune similară.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel insuficient a abordat

personalitatea inculpatului, ce reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea

concluziilor privind iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, or, deși fiind

tras anterior la răspundere penală, Vlas Petru nu a stat pe calea corijării și a comis o nouă

infracțiune cu intenție.

Prin urmare, instanța de recurs, în speța dată, găsește întemeiate argumentele părții

acuzării și constată că concluzia instanței de apel, precum că scopul legii penale poate fi

atins și fără executarea reală a pedepsei cu închisoare este pripită și nemotivată.

Totodată, din analiza deciziei contestate în raport cu motivele invocate în apelul

părții acuzări, Colegiul penal lărgit nu a stabilit expunerea instanței asupra tuturor

argumentelor avansate, instanța abordându-le superficial, întrucât potrivit art.414 alin.(5)

Cod de procedură penală, instanța de apel are obligația de a se expune asupra tuturor

7

motivelor invocate în cererea de apel. În acest sens este necesar de evidențiat că motivele

părții acuzării cu privire la aplicarea de către prima instanță a unei pedepse inechitabile,

invocându-se blândețea pedepsei nu au fost abordate nici într-un fel de către instanță,

respectiva poziție fiind lăsată fără apreciere.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta speță și-a

găsit confirmare temeiul pentru recurs invocat de către partea acuzării, ceea ce duce la

casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei,

cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale

asupra aspectelor evidențiate în prezenta decizie, să argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Rezuș Andrei în

numele inculpatului Vlas Petru.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2021, în cauza penală în privința lui Vlas Petru xxxx,

în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, și dispune rejudecarea cauzei în această parte

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Plămădeală Ghenadie

Boico Victor

8