1ra-1689/21 — art. 208-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 208-1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1689/21 — art. 208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1689/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
22 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Nicolae Craiu, Galina Stratulat,
a judecat în ședință, fără citarea părților declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin prin care solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2021, în cauza
penală în privința lui
Ptașenco Arcadie XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.10.2019 - 20.12.2019;
Instanța de apel: 21.01.2020 - 26.02.2020;
Instanța de recurs: 06.08.2020 - 03.11.2020;
Instanța de apel: 15.01.2021 - 01.06.2021;
Instanța de recurs: 26.07.2020 - 03.11.2020
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 decembrie
2019, procesul penal intentat în privința inculpatului Ptașenco Arcadie în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal a fost încetat, cu tragerea acestuia la
răspundere contravențională și aplicarea față de el a sancțiunii contravenționale sub
formă de amendă în mărime de 150 (una sută cincizeci) unități convenționale, ceea
ce constituie 7500 (șapte mii cinci sute) lei. Cheltuielile judiciare s-au trecut în contul
statului.
Potrivit sentinței, s-a stabilit că Ptașenco Arcadie în perioada de timp
cuprinsă între 22 aprilie 2018 - 07 aprilie 2019, aflându-se la domiciliul său, amplasat
în XXXXX, utilizând sisteme informatice ce erau conectate la rețeaua internet cu
adresa IP: 95.65.52.229, ce a fost alocată la adresa sa de domiciliu de către compania
„Starnet Soluții" SRL, intenționat a folosit, deținut și distribuit în rețeaua internet,
prin intermediul programei soft specializate în partajarea de fișiere în spațiul
internet de tip „torrent" - 16 fișiere video, care potrivit bazei de date internaționale,
administrată de OIPC „Interpol" - „ICSE", se atribuie la categoria pornografiei infantile,
printre care și următoarele fișiere: „two girls (11 yo and 12yo) and one boy (15 yo) (pthc)
1
Hussyfan Masterbating and Suck_Complete.mpg" și „PTHC-Jap two 13yo boys and 15yo
girl fuck in the car.mpg".
Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare din 17.09.2019 s-a constatat
că, în dispozitivul rigid de stocare a informației (HDD) de marca „Kingston", de
model „Hyper X", cu nr. de serie „SHSS7A240G", extras din blocul de sistem ce are
inscripția „DeepCool", ce îi aparține lui Ptașenco Arcadie, ridicat prin procesul-
verbal de percheziție din 13.08.2019, efectuată la domiciliul acestuia amplasat în
XXXXX, au fost depistate 52 fișiere foto și 216 fișiere video, care au fost deținute
intenționat de către Ptașenco Arcadie până la 13.08.2019, stabilindu-se că toate sunt
înregistrate în baza de date internațională administrată de OIPC „Interpol" - ICSE,
ca fiind material din categoria pornografiei infantile și care constituie imagini în
formă electronică ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau
simulate, ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau
obscenă, în formă electronică.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care inculpatul Ptașenco Arcadie să fie recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executarea în penitenciar de
tip semiînchis.
În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- deși instanța corect a reținut circumstanțele de fapt, încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului în baza art. 2081 Cod penal, a realizat analiza probatoriului
administrat și cercetat în ședința de judecată, în consecință a aplicat o pedeapsă prea
blândă în privința lui Ptașenco Arcadie;
- pedeapsa sub formă de amendă, stabilită prin sentința Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 20.12.2019, nu își va realiza scopul propus al pedepsei
penale, și anume corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane. Or, practica judiciară
demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este
eficientă nici pentru corectarea infractorului, nici pentru prevenirea săvârșirii de noi
infracțiunii;
- infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din categoria
„infracțiunilor contra familiei și a minorilor", menită să protejeze integritatea fizică
și psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea
săvârșirii de către făptuitori a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave
împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Obiectul
2
juridic îl reprezintă relațiile sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală și
morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie
2020, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința parțial și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Ptașenco
Arcadie XXXXX recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081
Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pe termen de 8 luni, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. In conformitate cu art. 90 Cod penal, a
fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 2
(doi) ani, obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără
consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă
cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat. In rest, sentința a fost
menținută.
4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, cu referire la
învinuirea înaintată inculpatului Ptașenco Arcadie, că acțiunile infracționale ale
inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2081
Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte, de către
părțile la proces.
Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în
privința inculpatului Ptașenco Arcadie a constatat că, instanța de fond, nu a acordat
deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea penală,
de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, ceea ce a
dus la aplicarea eronată a prevederilor art. 55 Cod penal, în privința inculpatului
Ptașenco Arcadie.
Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Ptașenco Arcadie
cuprind elementele constitutive ale infracțiunii art. 2081 Cod penal, care în
conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 Cod penal se califică ca infracțiune „mai
puțin gravă".
Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, inculpatul
Ptașenco Arcadie a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii incriminate, a
solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise,
este angajat în câmpul muncii la SRL „Topshop StudioModerna" în calitate de
operator.
3
Din revendicarea eliberată în privința inculpatului Ptașenco Arcadie rezultă
că dânsul anterior nu a fost judecat, la evidența medicului narcolog sau psihiatru
nu se află (f.d. 71, 110, 111).
Instanța de apel a reținut că, inculpatul Ptașenco Arcadie a recunoscut vina
în comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în
ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a comis pentru prima dată
o infracțiune mai puțin gravă, s-a căit de cele comise, însă aceste circumstanțe nu
sunt suficiente pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, respectiv, să fie
dispusă liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională
a inculpatului.
În acest sens, instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 55 Cod
penal - liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională
nu este o obligație, ci un drept al instanței de judecată, în cazul în care persoana care
a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția
infracțiunilor prevăzute la art.1811, 256, art. 264 alin. (2), art.2641, 303, 314, art. 326
alin.(1) și (11), art. 327 alin.(1), art. 328 alin.(1), art. 332 alin.(1), art. 333 alin.(1), art.
334 alin.(1) și (2), art. 335 alin.(1) și art. 3351 alin. (1), și-a recunoscut vina, a reparat
prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără
a fi supusă răspunderii penale.
Cu referire la cea din urmă condiție pentru aplicarea art. 55 Cod penal, și
anume, „constatarea că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii
penale", instanța de apel a stabilit, că instanța de fond nu a indicat circumstanțe ce
ar constata că, corectarea inculpatului Ptașenco Arcadie este posibilă fără tragerea
la răspundere penală a acestuia, instanța limitându-se doar la enumerarea
circumstanțelor care le consideră atenuante în acțiunile inculpatului, considerând
posibilă liberarea lui de răspundere penală.
În context, cu referire la constatarea faptului că, corectarea persoanei este
posibilă fără a fi supusă răspunderii penale contrar poziției primei instanței care a
constatat că, corectarea și reeducarea inculpatului Ptașenco Arcadie este posibilă în
condițiile liberării de răspundere penală cu atragerea la răspundere
contravențională, instanța de apel în baza materialelor administrate la cauza penală
a constat contrariul concluziei primei instanțe, or, recunoașterea vinovăției și căința
sinceră manifestată de inculpatul Ptașenco Arcadie nu poate echivala cu constatarea
faptului că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă în condițiile liberării
de răspundere penală, dat fiind faptul că, acest fapt urmează a fi constatat în
coraport cu toate datele din dosarul penal, iar în acest sens, s-a reținut că, inculpatul
a comis o infracțiune cu intenție, care nu poate fi considerată ca o faptă accidentală
4
în viața acestuia, ci reprezintă intenția directă și conștientă a inculpatului, care
recurgând la comiterea acestor fapte infracționale și-a asumat și responsabilitățile
care pot urma.
Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că inculpatul Ptașenco Arcadie a
comis infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, care face parte din categoria
„infracțiunilor contra familiei și a minorilor", menită să protejeze integritatea fizică și
psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea
săvârșirii de către făptuitori a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave
împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Obiectul
juridic îl reprezintă relațiile sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală și
morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile.
Instanța de apel a considerat că, menținerea soluției instanței de fond privind
încetarea procesului penal, cu atragerea la răspundere contravențională în baza art.
55 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de art. 2081 Cod penal, nu ar asigura
realizarea scopului pedepsei penale, deoarece nu ar avea un efect descurajant atât
pentru inculpat, cât și pentru alte persoane de săvârșire a noi infracțiuni din această
categorie.
Prin urmare, instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată inculpatului
Ptașenco Arcadie pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, și
anume, sub formă de sancțiune contravențională este una ineficientă, nu
corespunde exigenților individualizării pedepsei penale și este inechitabilă în
coraport cu fapta săvârșită de inculpat.
În contextul dat, instanța de apel, ținând cont de faptul că, infracțiunea
săvârșită de inculpatul Ptașenco Arcadie face parte din categoria infracțiunilor mai
puțin grave, că a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, solicitând
examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,
sincer s-a căit de cele comise, de circumstanțele atenuante - săvârșirea pentru prima
dată a unei infracțiuni mai puțin grave și contribuirea activă la descoperirea
infracțiunii, lipsa circumstanțelor agravante a aplicat inculpatului Ptașenco Arcadie
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, pedeapsa penală sub
formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale, instanța de
apel a respins solicitarea acuzatorului de stat de a dispune executarea reală a
pedepsei penale sub formă de închisoare, așa cum acuzatorul de stat nu a invocat
careva temeiuri pertinente în acest sens în baza cărora să fie constatat faptul că
5
izolarea inculpatului de societate este unica măsură aplicabilă și necesară în situația
dată.
Or, în conformitate cu art. 90 Cod penal, instanța de apel a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei penale stabilită inculpatului
Ptașenco Arcadie pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, așa cum inculpatul
anterior nu a fost judecat, este încadrat în câmpul muncii la SRL „Topshop
StudioModerna" în calitate de operator, iar aceste circumstanțe permit instanței de
apel de a concluziona că, scopul pedepsei penale poate fi atins fără izolarea
inculpatului de societate, deoarece ultimul nu prezintă pericol social, urmând ca în
termenul de probațiune fixat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul
organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să
îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.
Astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa penală aplicată inculpatului
Ptașenco Arcadie constituie o pedeapsă echitabilă în coraport cu circumstanțele
cauzei și cu personalitatea inculpatului, fiind de natură să satisfacă exigențele
individualizării pedepsei penale și care nu poate genera apariția unor sentimente
de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fiind stabilită în limitele
prevăzute de sancțiunea normei penale prevăzute de art. 2081 Cod penal și reduse
în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, iar pentru
această categorie de infracțiune, prevederile art. 90 Cod penal, sunt aplicabile.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul,
care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea parțială a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de
apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului a invocat că concluziile instanței de apel în partea
individualizării pedepsei stabilite inculpatului Ptașenco Arcadie greșite și în
contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării
judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării
răspunderii penale și pedepsei penale.
De asemenea, procurorul a susținut că instanța de apel a pronunțat o decizie
nemotivată iar în cadrul examinării acestei cauze penale nu au fost stabilite careva
motive care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul Ptașenco Atcadie să nu
execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru
fapta săvârșită.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 03
noiembrie 2020 a fost admis recursul declarat de către procuror, casată parțial
decizia în latura penală în partea individualizării pedepsei penale în cauza penală
6
în privința inculpatului Ptașenco Arcadie XXXXX și a dispus rejudecarea cauzei în
această parte în aceiași instanța de apel în alt complet de judecată.
În rest au fost menținute dispozițiile instanței de apel.
6.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs ordinar a menționat că
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor mai esențiale motive invocate de
procuror în ordine de apel, unde au fost puse pentru discuție în instanța de apel,
inclusiv câteva argumente principale cum ar fi: infracțiunea prevăzută de art. 2081
Cod penal, face parte din categoria „infracțiunilor contra familiei și a minorilor",
menită să protejeze integritatea fizică și psihică a copilului. Totodată, scopul acestei
norme penale constă în prevenirea săvârșirii de către făptuitori a unor eventuale
infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor
privind viața sexuală a acestora. Obiectul juridic îl reprezintă relațiile sociale cu
privire la dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, apărate împotriva
pornografiei infantile.
În opinia instanței de recurs, argumentele enunțate constituie fondul apelului
și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat.
Astfel, instanța de recurs a subliniat că din partea descriptivă a deciziei
atacate se constată că, instanța ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor
esențiale menționate mai sus, fără o fi făcută o analiză sau o argumentare din care
considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate,
aplicând inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8 luni, adică
la limita minimă, totodată aplicând și prevederile art. 90 Cod penal, limitându-se
cu expunerea unor fraze generale, precum că „În ceea ce privește modalitatea de
executare a pedepsei penale, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat de a
dispune executarea reală a pedepsei penale sub formă de închisoare, așa cum acuzatorul de
stat nu a invocat careva temeiuri pertinente în acest sens în baza cărora să fie constatat
faptul că izolarea inculpatului de societate este unica măsură aplicabilă și necesară în
situația dată”.
Prin urmare, în opinia instanței de recurs concluziile instanței de apel cu
privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționându-se că „...scopul
pedepsei penale poate fi atins fără izolarea inculpatului de societate, deoarece ultimul nu
prezintă pericol social, urmând ca în termenul de probațiune fixat să nu-și schimbe
domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și
muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat", nu sunt pe deplin
argumentate din punct de vedere legal, astfel această instanță nu a dezbătut și nu
s-a pronunțat asupra celor mai esențiale motive invocate de procuror în ordine de
apel, neexaminând cauza sub toate aspectele.
7
Instanța de recurs a dispus ca la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează
să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd
procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în
strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor
esențiale invocate în cererea de apel depusă de procuror în partea pedepsei aplicate
inculpatului; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze
toate circumstanțele cauzei, să emită o soluție clară și motivată, să țină cont de pe
ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest
domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală
și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2021,
a fost respins apelul declarat de către procuror ca fiind nefondat cu menținerea
sentinței fără modificări.
7.1. În susținerea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că la
pronunțarea sentinței, prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de
drept și just a concluzionat că inculpatul a comis anume infracțiunea imputată.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza
penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar
toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța
de apel a conchis cu certitudine că Ptașenco Arcadie a comis infracțiunea prevăzută
de art. 2081 Cod penal - pornografie infantilă, adică distribuirea, folosirea și deținerea de
imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activități sexuale
explicite, reale sau simulate, imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui
copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, în formă electronică.
Cu referire la individualizarea pedepsei pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2081 Cod penal, prima instanță a reținut, că conform art. 16 Cod
penal, infracțiunea în cauză este una mai puțin gravă, careva circumstanțe
agravante nu s-au stabilit, iar ca circumstanțe atenuante s-a reținut contribuția
activă la descoperirea infracțiunii, comiterea pentru prima oară a unei infracțiuni
mai puțin grave. La fel, s-a stabilit că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat
examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Codul de procedură penală.
Conform art. 55 alin. (1) Cod penal, persoana care a săvârșit pentru prima
oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute
la art. 1811, 256, art. 264 alin. (2), art. 2641, 303, 314, art. 326 alin. (1) și (11), art. 327
alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin. (1) și (2), art.
335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la
8
răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat
prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără
a fi supusă răspunderii penale.
În condițiile legii, răspunderea penală pentru infracțiunea săvîrșită, poate fi
înlocuită cu o altă formă de răspundere, extrapenală, care atrage o sancțiune cu
caracter contravențional. Deoarece, constrângerea penală reprezintă forma cea mai
gravă de constrângere, ea trebuie să reflecte întotdeauna gravitatea faptei, de aceea
s-a admis posibilitatea înlocuirii răspunderii penale, în cazul unor fapte penale
comise în condiții atenuante, cu o răspundere mai ușoară, care să se afle în
concordanță cu gravitatea faptei comise. Instituția liberării de răspundere penală cu
tragerea la răspundere contravențională reflectă preocuparea legiuitorului de a
institui și alte măsuri legale decît cele penale, pentru corectarea celor care au
săvârșit infracțiuni de o gravitate redusă. Esența acestui tip de liberare de
răspundere penală constă în aceea, că fapta comisă rămâne a fi considerată
infracțiune, însă, la caz, instanța de judecată, în condițiile stipulate de art. 55 Cod
penal, dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea contravențională.
Din conținutul art. 55 Cod penal, reiese că pentru liberarea de răspundere
penală cu tragerea la răspundere contravențională, trebuie să fie respectate unele
condiții, în particular: persoana a săvârșit o infracțiune și infracțiunea este comisă
pentru prima oară; infracțiunea este catalogată ca fiind una ușoară ori mai puțin
gravă; a fost reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune; s-a constatat că corectarea
persoanei vinovate este posibilă, fără implicarea răspunderii penale; recunoaște
integral vinovăția. Astfel, legea penală reglementează instituția liberării de
răspundere penală, cu tragerea la răspundere contravențională a făptuitorului în
cazul în care sunt întrunite cumulativ condiții prevăzute la art. 55 Cod penal.
Astfel, instanța de apel a reținut că dispoziția art. 55 Cod penal, nu stabilește
în dispoziția sa inaplicabilitatea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod
penal, prin urmare careva impedimente în aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal,
instanța de apel nu a reținut.
Mai mult ca atât, instanța de apel a stabilit că prin infracțiunea săvârșită de
către inculpat a fost adusă atingere valorilor sociale protejate de legea penală în
partea dezvoltării sociale, spirituală și morală a minorului, apărate împotriva
pornografiei infantile totodată la caz fiind stabilită vinovăția inculpatului pentru
fapta săvârșită, subsecvent însă colegiu reține că dincolo de vălurea socială lezată
prin infracțiune individualizarea pedepsei urmează a fi apreciată potrivit regulilor
art.75-77 Cod penal.
9
Contrar alegațiilor părții acuzării, instanța de apel a conchis că instanța de
fond, la stabilirea pedepsei, just a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil a
faptei, inclusiv de procedura în care a fost examinată cauza, a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii și se căiește sincer, fapta fiind comisă la vârsta de 21 de
ani, ultimul fiind caracterizat pozitiv la locul de muncă. Astfel, instanța de apel a
stabilit ca fiind legală și echitabilă liberarea de răspundere penală a inculpatului
prin prisma prevederilor art. 55 Cod penal.
Totodată, instanța de apel nu a constatat impedimente în aplicarea
prevederilor art. 55 Cod penal, dimpotrivă, s-a constatat prezența circumstanțelor
atenuante, prevăzute de art. 76 Cod penal, astfel fiind întrunite condițiile obligatorii
pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.
La caz, instanța de apel a conchis că infracțiunea prevăzute de art. 2081 Cod
penal, săvârșită de inculpatul Ptașenco Arcadie, face parte din categoria
infracțiunilor mai puțin grave, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, adică inculpatul a recunoscut integral fapta
prejudiciabilă săvârșită și s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii, astfel prima instanță corect a pronunțat o sentință de
încetare, cu atragerea inculpatului la răspundere contravențională, relevând în
acest sens asupra caracteristicii și comportamentului inculpatului ce denotă
conștientizarea celor comise, fiind la prima abatere de la lege, nefiind atras anterior
nici la răspundere contravențională, fiind convinsă că pedeapsa aplicată
inculpatului va avea drept scop restabilirea echității sociale și corectarea celui din
urmă și că Ptașenco Arcadie a conștientizat consecințele faptei sale, factori care au
determinat instanța de apel să considere că instanța de fond a constatat corect
liberarea acestuia de răspunderea penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror
care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită casarea
parțială a deciziei în latura penală în partea stabilirii pedepsie penale, cu remiterea
cauzei spre rejudecare în această parte în aceiași instanță de apel în alt complet de
judecată.
În susținerea celor solicitate, procurorul indică că instanța de apel nu a
respectat prescripțiile legale, or, decizia nu conține motive clare și concludente
cauzei pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.
Astfel, recurentul susține că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă
și nu va atinge la realizarea scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.
De asemenea, acuzatorul remarcă că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut
cont de prevederile legale ale art. 90 alin. (4) Cod penal prin care legiuitorul a stabilit
10
că nu poate fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei
penale în cazul persoanelor vinovate de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2081
Cod penal.
Mai mult decât atât, procurorul remarcă că instanța de apel la pronunțarea
deciziei recurate nu a indicat în dispozitiv infracțiunea de care se face inculpatul
vinovat.
Totodată, recurentul subliniază că se constată erori de drept în partea aplicării
prevederilor art. 389 și 391 Cod de procedură penală, nefiind clar ce sentință a
pronunțat de încetare sau de condamnare.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, ținând cont de opinia expusă în referință de către avocatul Terioșchin
Denis în numele inculpatului Ptașenco Arcadie, Colegiul penal lărgit consideră că,
recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de
apel are obligația de a verifica hotărârea atacată din punct de vedere al temeiniciei
și legalității acesteia, având în vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe
probele examinate de prima instanță, pe materialele dosarului și, în dependență de
aceste date, să aprecieze legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase
de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe
prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută
ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe
anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
În acest context, Colegiul penal lărgit reținând prevederile art. 100 alin. (4) și
art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că verificarea probelor este o
activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul
corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.
Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte probe,
verificarea sursei de proveniență a probelor, care poate avea loc doar prin aplicarea
procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului
penal. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a
fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau
administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la
toate motivele invocate.
11
Colegiul penal lărgit conchide că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a
îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că,
nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce
atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.
Astfel, Colegiul penal lărgit susține că, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de
procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt
obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea
recursului.
Rejudecând cauza, instanța de apel a omis prevederile art. 436 alin. (2) Cod
de procedură penală și fără a ține cont de indicațiile instanței de recurs, repetat a
examinat cauza fără a da o apreciere clară argumentele reflectate în apel, și anume
,,(…) infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din categoria „infracțiunilor
contra familiei și a minorilor”, menită să protejeze integritatea fizică și psihică a copilului.
Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea săvârșirii de către făptuitori a
unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a
infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Obiectul juridic îl reprezintă relațiile sociale
cu privire la dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, apărate împotriva
pornografiei infantile” (a se vedea decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme
de Justiție din 03 noiembrie 2020, f.d. 201, vol. I).
Astfel, problema abordată la etapa recursului ordinar declarat de procuror,
urmare fiind pronunțată decizie prin care s-a decis casarea parțială a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2020, în latura penală,
în partea individualizării pedepsei, în cauza penală în privința lui Ptașenco Arcadie
XXXXX și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță de
apel, în alt complet de judecată, este dacă suspendarea condiționată a executării
pedepsei penale aplicate inculpatului va atinge scopul pedepsei în conformitate cu
prevederile art. 61 Cod penal.
Or, în partea descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme
de Justiție din 03 noiembrie 2020 a menționat clar următoarele ,,(…) instanța ierarhic
inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate mai sus, fără o fi făcută o
analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sunt respinse sau
apreciate ca neîntemeiate, aplicând inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe termen
de 8 luni, adică la limita minimă, totodată aplicând și prevederile art. 90 Cod penal,
limitându-se cu expunerea unor fraze generale (…) fără a se expune asupra principalelor
motive invocate în apel, referitor la faptul că, infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal,
face parte din categoria „infracțiunilor contra familiei și a minorilor” și dacă în prezenta
speță, prin stabilirea pedepsei minime de 8 luni închisoare și aplicarea prevederilor art. 90
12
Cod penal, va fi atins scopul de prevenire a săvârșirii de către făptuitor a unor eventuale
infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind
viața sexuală a acestora”.
Astfel, instanța de apel la data de 01 iunie 2021, pronunță o nouă hotărâre
prin care respinge ca fiind nefondat apelul procurorului cu menținerea sentinței
fără modificări, fără a ține cont de cele indicate în decizia Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 03 noiembrie 2020, de asemenea și de faptul că decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 26 februarie 2020 parțial a devenit
definitivă și irevocabilă, fiind dispusă rejudecarea doar în partea individualizării
pedepsei penale.
În aceste circumstanțe, instanța de apel fără a intra în esența problemei dar și
cerințelor indicate de instanța ierarhic superioară, a menținut o sentință viciată.
Colegiul penal lărgit consideră că sentința pronunțată de către prima instanță
este viciată în partea ce ține de aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, și anume,
lecturând textul sentinței pronunțate de prima instanță, Colegiul penal atestă că
instanța nejustificat a aplicat față de Ptașenco Arcadie prevederile art. 55 Cod penal,
deoarece la caz nu sunt indicate circumstanțe care ar constata faptul că, corectarea
inculpatului este posibilă fără tragerea la răspundere penală și prin eliberarea de
răspundere penală se va atinge scopul pedepsei penale a inculpatului.
Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de invocat doctrina juridică
penală și anume:
Conform art. 55 alin. (1) Cod penal, persoana care a săvârșit pentru prima
oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la
art. 326, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere
contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul
cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă
răspunderii penale.
Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională
constă în aceea că fapta comisă rămâne a fi considerată infracțiune, însă instanța de
judecată în condițiile prevăzute de lege, pentru unele infracțiuni ușoare sau mai
puțin grave, dispune înlocuirea răspunderii penale cu o altă formă de răspundere
juridică, ce atrage aplicarea unor sancțiuni contravenționale.
Posibilitatea corectării persoanei fără a fi condamnată penal are la bază careva
condiții: persoana a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă
cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326 Cod penal; prezența informației conform cărora
făptuitorul poate fi corectat fără a i se aplica o pedeapsă penală, cum ar fi atitudinea
vinovatului, din care rezultă regretul că a comis fapta, atitudine care poate să se manifeste
13
prin căință sinceră, depunere de eforturi pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, reparare
a pagubei cauzate, colaborare cu organele de drept prin recunoașterea faptei și descoperirea
infracțiunii și a altor participanți la infracțiune.
În situația în care, pe parcursul judecării, se constată cazul prevăzut în art. 55
Cod penal, instanța este obligată să înceteze procesul penal, deoarece acesta exclude
continuarea judecării cauzei din momentul constatării lui.
Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea
unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială
și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.
Astfel, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă
echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară
vinovată. În același rând, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile
Părții generale a Codului penal în special, a prevederilor art. 55 Cod penal.
Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Analizând sentința pronunțată de prima instanță și menținută prin decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2021, Colegiul conchide că
instanțele ierarhic inferioare au ignorat să se expună clar și motivat care
circumstanțe stau la baza concluziei precum că corectarea inculpatului este posibilă
fără a fi supus răspunderii penale, or, temeiurile indicate de către acestea sunt de
ordin general iar aplicarea în așa mod a prevederilor art. 55 Cod penal ar indica
faptul că justiția este una pur selectivă.
În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit amintește că, Curtea de la
Strasbourg menționează că, judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate
motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, un acuzat poate exercita
căile de atac prevăzute de legislația națională. Instanța europeană a subliniat că
„motivarea unei decizii judiciare este strâns legată de preocupările privitoare la asigurarea
desfășurării unui proces echitabil, aceasta permițând respectarea dreptului la apărare.
Motivarea este indispensabilă însăși calității actului de justiție și constituie o pavăză
împotriva arbitrarului.” (cauza Fomin împotriva Moldovei, CtEDO hotărârea din 11
octombrie 2011).
14
Având în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către
instanța de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceeași instanță.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează
hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
Totodată, în bază prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală,
pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în
măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.
La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile
menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a
soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală,
să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în cererea de apel și recurs, și în dependență de datele obținute,
să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă
prevederilor art. 417 al Codului de procedură penală și art. 6 al Convenției
Europene.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2021, în cauza penală, în privința lui Ptașenco
Arcadie XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel în
alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.
Decizia pronunțată integral la 21 ianuarie 2022.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
Nicolae Craiu
Galina Stratulat
15