1ra-1766/2020 — art. 208-1 CP

Prima instanță: 04.10.2019 – 20.12.2019;

Instanța de apel: 21.01.2020 – 26.02.2020;

Instanța de recurs: 06.08.2020 - 03.11.2020 C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 decembrie 2019, procesul penal intentat în privința inculpatului Ptașenco Arcadie Xxxxx în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal a fost încetat, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională și aplicarea față de el a sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 150 (una sută cincizeci) unități convenționale, ceea ce constituie 7500 (șapte mii cincisute) lei. Cheltuielile judiciare s-au trecut în contul statului. 2. Potrivit sentinței, s-a stabilit că Ptașenco Arcadie Xxxxx în perioada de timp cuprinsă între 22 aprilie 2018 - 07 aprilie 2019, aflându-se la domiciliul său, amplasat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx, utilizând sisteme informatice ce erau conectate la rețeaua internet cu adresa IP: Xxxxx, ce a fost alocată la adresa sa de domiciliu de către compania „Starnet Soluții” SRL, intenționat a folosit, deținut și distribuit în rețeaua internet, prin intermediul programei soft specializate în partajarea de fișiere în spațiul internet de tip „torrent” - 16 fișiere video, care potrivit bazei de date internaționale, administrată de OIPC „Interpol” - „ICSE”, se atribuie la categoria pornografiei infantile, printre care și următoarele fișiere: „two girls (11 yo and 12yo) and one boy (15 yo) (pthc) 1 Hussyfan Masterbating and Suck_Complete.mpg” și „PTHC-Jap two 13yo boys and 15yo girl fuck in the car.mpg” Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare din 17.09.2019 s-a constatat că, în dispozitivul rigid de stocare a informației (HDD) de marca „Kingston”, de model „Hyper X”, cu nr. de serie „XXXXX”, extras din blocul de sistem ce are inscripția „DeepCool”, ce îi aparține lui Ptașenco Arcadie, ridicat prin procesul-verbal de percheziție din 13.08.2019, efectuată la domiciliul acestuia amplasat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, au fost depistate 52 fișiere foto și 216 fișiere video, care au fost deținute intenționat de către Ptașenco Arcadie până la 13.08.2019, stabilindu-se că toate sunt înregistrate în baza de date internațională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria pornografiei infantile și care constituie imagini în formă electronică ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscenă, în formă electronică. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Ptașenco Arcadie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte: - deși instanța corect a reținut circumstanțele de fapt, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 2081 Cod penal, a realizat analiza probatoriului administrat și cercetat în ședința de judecată, în consecință a aplicat o pedeapsă prea blândă în privința lui Ptașenco Arcadie; - pedeapsa sub formă de amendă, stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20.12.2019, nu își va realiza scopul propus al pedepsei penale, și anume corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este eficientă nici pentru corectarea infractorului, nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii; - infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din categoria „infracțiunilor contra familiei și a minorilor”, menită să protejeze integritatea fizică și psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea săvârșirii de către făptuitori a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Obiectul juridic îl reprezintă relațiile sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2020, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Ptașenco Arcadie Xxxxx recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pe termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat. În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Ptașenco Arcadie, că acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte, de către părțile la proces. Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Ptașenco Arcadie a constatat că, instanța de fond, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, ceea ce a dus la aplicarea eronată a prevederilor art. 55 Cod penal, în privința inculpatului Ptașenco Arcadie. Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Ptașenco Arcadie cuprind elementele constitutive ale infracțiunii art. 2081 Cod penal, care în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”. Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, inculpatul Ptașenco Arcadie a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, este angajat în câmpul muncii la SRL „Topshop StudioModerna” în calitate de operator. Din revendicarea eliberată în privința inculpatului Ptașenco Arcadie rezultă că dânsul anterior nu a fost judecat, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află (f.d. 71, 110, 111). Instanța de apel a reținut că, inculpatul Ptașenco Arcadie a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, s-a căit de cele comise, însă aceste circumstanțe nu sunt suficiente pentru aplicarea prevederilor art. 55 3 Cod penal, respectiv, să fie dispusă liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională a inculpatului. În acest sens, instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal - liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională nu este o obligație, ci un drept al instanței de judecată, în cazul în care persoana care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute la art.1811, 256, art. 264 alin. (2), art.2641, 303, 314, art. 326 alin.(1) și (11), art. 327 alin.(1), art. 328 alin.(1), art. 332 alin.(1), art. 333 alin.(1), art. 334 alin.(1) și (2), art. 335 alin.(1) și art. 3351 alin. (1), și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Cu referire la cea din urmă condiție pentru aplicarea art. 55 Cod penal, și anume, „constatarea că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale”, instanța de apel a stabilit, că instanța de fond nu a indicat circumstanțe ce ar constata că, corectarea inculpatului Ptașenco Arcadie este posibilă fără tragerea la răspundere penală a acestuia, instanța limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante în acțiunile inculpatului, considerând posibilă liberarea lui de răspundere penală. În context, cu referire la constatarea faptului că, corectarea persoanei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale contrar poziției primei instanței care a constatat că, corectarea și reeducarea inculpatului Ptașenco Arcadie este posibilă în condițiile liberării de răspundere penală cu atragerea la răspundere contravențională, instanța de apel în baza materialelor administrate la cauza penală a constat contrariul concluziei primei instanțe, or, recunoașterea vinovăției și căința sinceră manifestată de inculpatul Ptașenco Arcadie nu poate echivala cu constatarea faptului că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă în condițiile liberării de răspundere penală, dat fiind faptul că, acest fapt urmează a fi constatat în coraport cu toate datele din dosarul penal, iar în acest sens, s-a reținut că, inculpatul a comis o infracțiune cu intenție, care nu poate fi considerată ca o faptă accidentală în viața acestuia, ci reprezintă intenția directă și conștientă a inculpatului, care recurgând la comiterea acestor fapte infracționale și-a asumat și responsabilitățile care pot urma. Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că inculpatul Ptașenco Arcadie a comis infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, care face parte din categoria „infracțiunilor contra familiei și a minorilor”, menită să protejeze integritatea fizică și psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea săvârșirii de către făptuitori a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Obiectul juridic îl reprezintă relațiile sociale cu 4 privire la dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile. Instanța de apel a considerat că, menținerea soluției instanței de fond privind încetarea procesului penal, cu atragerea la răspundere contravențională în baza art. 55 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de art. 2081 Cod penal, nu ar asigura realizarea scopului pedepsei penale, deoarece nu ar avea un efect descurajant atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane de săvârșire a noi infracțiuni din această categorie. Prin urmare, instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată inculpatului Ptașenco Arcadie pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, și anume, sub formă de sancțiune contravențională este una ineficientă, nu corespunde exigenților individualizării pedepsei penale și este inechitabilă în coraport cu fapta săvârșită de inculpat. În contextul dat, instanța de apel, ținând cont de faptul că, infracțiunea săvârșită de inculpatul Ptașenco Arcadie face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, că a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, solicitând examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, sincer s-a căit de cele comise, de circumstanțele atenuante - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, lipsa circumstanțelor agravante a aplicat inculpatului Ptașenco Arcadie pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat de a dispune executarea reală a pedepsei penale sub formă de închisoare, așa cum acuzatorul de stat nu a invocat careva temeiuri pertinente în acest sens în baza cărora să fie constatat faptul că izolarea inculpatului de societate este unica măsură aplicabilă și necesară în situația dată. Or, în conformitate cu art. 90 Cod penal, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei penale stabilită inculpatului Ptașenco Arcadie pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, așa cum inculpatul anterior nu a fost judecat, este încadrat în câmpul muncii la SRL „Topshop StudioModerna” în calitate de operator, iar aceste circumstanțe permit instanței de apel de a concluziona că, scopul pedepsei penale poate fi atins fără izolarea inculpatului de societate, deoarece ultimul nu prezintă pericol social, urmând ca în termenul de probațiune fixat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat. Astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa penală aplicată inculpatului Ptașenco Arcadie constituie o pedeapsă echitabilă în coraport cu 5 circumstanțele cauzei și cu personalitatea inculpatului, fiind de natură să satisfacă exigențele individualizării pedepsei penale și care nu poate genera apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fiind stabilită în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale prevăzute de art. 2081 Cod penal și reduse în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, iar pentru această categorie de infracțiune, prevederile art. 90 Cod penal, sunt aplicabile.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recursul ordinar procurorul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă: - contestă decizia doar la numirea pedepsei penale inculpatului Ptașenco Arcadie, ca greșit individualizată, or neîntemeiat i-a aplicat prevederile art.90 Cod penal; - potrivit prevederilor art. 901 alin. (4) din Codul penal, condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare în cazul infracțiunilor deosebit de grave și excepțional de grave, precum și al infracțiunilor prevăzute la art. 165, art.1661 alin.(2)-(4), art. 171 — 1751, 2011, 206, 208, 2081 și 2082, nu se aplică; -instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod; -consideră concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Ptașenco Arcadie greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale; - pronunțînd o decizie de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea infracțiuni imputate lui Ptașenco Arcadie, nu va fi atins scopul principal și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni similare de către inculpat; - instanța de apel neîntemeiat a respins argumentele acuzatorului de stat privind aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, deoarece pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor; - instanța de apel a menționat faptul că, inculpatul Ptașenco Arcadie a comis infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, care face parte din 6 categoria „infracțiunilor contra familiei și a minorilor” menită să protejeze integritatea fizică și psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea săvârșirii de cătie făptuitori a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora; - instanța de apel a statuat că, asupra pericolului social avansat al faptelor infracționale de pornografie infantilă, în special, că această categorie de infracțiune se răsfrânge asupra minorilor; - în conformitate cu art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 1 la 3 ani aplicată persoanei fizice; - luând în considerație că infracțiunile în cauză au o amploare răspîndită în Republica Moldova, iar legea penală apără aceste valori de orice atentat și este pasibil de pedeapsă, instanța de apel urma a exclude pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului cu art.90 Cod penal, pentru a evita contribuirea la dezvoltarea în rîndul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia de o protecție adecvată din partea statului și curmarea încrederii infractorilor în faptul, că vor fi blând pedepsiți; - consideră concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului greșite, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale; - în cadrul examinării acestei cauze penale nu au fost stabilite careva motive care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul Ptașenco Atcadie să nu execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta săvîrșită. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii contestate, în latura penală, în partea individualizării pedepsei, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol 7 preventiv și unul reparator. Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator. Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror, se constată că acesta este întemeiat în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de individualizarea pedepsei și anume faptul că neîntemeiat a fost aplicat art. 90 Cod penal. Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, în partea individualizării pedepsei, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, la fel instanța de apel la judecarea 8 cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la motivele esențiale invocate, în ordine de apel. Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță a încetat procesul penal în privința inculpatului Ptașenco A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională și aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 7500 lei. Procurorul, nefiind de acord cu hotărârea adoptată a contestat-o în ordine de apel, criticând-o și prin prisma faptului blândeței pedepsei, considerând echitabilă aplicarea unei pedepse reale cu închisoarea, față de inculpat. Astfel, instanța de apel a admis apelul declarat, fiind casată sentința, parțial și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Ptașenco A. recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pe termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani, obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de recurs reține că, argumentele din recursul procurorului urmează a fi admise, deoarece din analiza hotărârii contestate, se atestă faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor mai esențiale motive invocate de procuror în ordine de apel, unde au fost puse pentru discuție în instanța de apel, inclusiv câteva argumente principale cum ar fi: - infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din categoria „infracțiunilor contra familiei și a minorilor”, menită să protejeze integritatea fizică și psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea săvârșirii de către făptuitori a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Obiectul juridic îl reprezintă relațiile sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile. În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat. Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate mai sus, fără o fi făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, aplicând 9 inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8 luni, adică la limita minimă, totodată aplicând și prevederile art. 90 Cod penal, limitându-se cu expunerea unor fraze generale, precum că: „În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat de a dispune executarea reală a pedepsei penale sub formă de închisoare, așa cum acuzatorul de stat nu a invocat careva temeiuri pertinente în acest sens în baza cărora să fie constatat faptul că izolarea inculpatului de societate este unica măsură aplicabilă și necesară în situația dată. Or, în conformitate cu art. 90 Cod penal, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei penale stabilită inculpatului Ptașenco Arcadie pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, așa cum inculpatul anterior nu a fost judecat, este încadrat în câmpul muncii la SRL „Topshop StudioModerna” în calitate de operator, iar aceste circumstanțe permit instanței de apel de a concluziona că, scopul pedepsei penale poate fi atins fără izolarea inculpatului de societate, deoarece ultimul nu prezintă pericol social, urmând ca în termenul de probațiune fixat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.”, fără a se expune asupra principalelor motive invocate în apel, referitor la faptul că, infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din categoria „infracțiunilor contra familiei și a minorilor” și dacă în prezenta speță, prin stabilirea pedepsei minime de 8 luni închisoare și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, va fi atins scopul de prevenire a săvârșirii de către făptuitor a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Prin urmare, în opinia Colegiului penal lărgit, concluziile instanței de apel cu privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționându-se că „…scopul pedepsei penale poate fi atins fără izolarea inculpatului de societate, deoarece ultimul nu prezintă pericol social, urmând ca în termenul de probațiune fixat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat”, nu sunt pe deplin argumentate din punct de vedere legal, astfel această instanță nu a dezbătut și nu s-a pronunțat asupra celor mai esențiale motive invocate de procuror în ordine de apel, neexaminând cauza sub toate aspectele. În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85). 10 Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți, prin prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz. Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele importante invocate de apelant și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către procuror, care în opinia acestuia au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, în partea aplicării pedepsei, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în cauză urmează a fi casată parțial, în partea individualizării pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în acestă parte în instanța de apel, într-un nou complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel depusă de procuror în partea pedepsei aplicate inculpatului; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate circumstanțele cauzei, să emită o soluție clară și motivată, să țină cont de pe ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să 11 pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E: Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Brînza Ion, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2020, în latura penală, în partea individualizării pedepsei, în cauza penală în privința lui Ptașenco Arcadie Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin. Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 03 decembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecător Cobzac Elena Judecător Toma Nadejda Judecător Țurcan Anatolie Judecător Boico Victor 12