1ra-2173/2021 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

1ra-2173/2021 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2173/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 septembrie 2021, declarat de avocata Lucia Maier, în numele

inculpatului

Talmaci Igor XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.11.2020 - 09.12.2020,

instanța de apel: 11.01.2021 - 07.09.2021,

instanța de recurs: 02.12.2021 - 08.12.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, s-a hotărât:

„Talmaci Igor Petru se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)

lit. a) Cod penal.

În conformitate cu art. 55 Cod penal, Talmaci Igor se liberează de răspundere penală,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal cu atragerea acestuia

la răspundere contravențională.

Procesul penal în cauza penală privind învinuirea lui Talmaci Igor în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal încetează.

Talmaci Igor se atrage la răspundere contravențională și i se aplicată sancțiune

contravențională sub formă de amendă în mărime de 100 unități convenționale, ceea ce constituie

suma de 5000 lei”.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 11.940 lei.

1

inculpatul Talmaci I., în timp ce se afla pe adresa XXXXXX, XXXXXX XXX, ap.

XX, în urma unui conflict apărut, manifestând un comportament agresiv, a agresat-o

fizic pe concubina sa, Țurcan N., aplicându-i trei lovituri cu cuțitul în regiunea feței,

prin care i-a cauzat, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 202002D1481 din

19.08.2020, edem posttraumatic la nivelul țesuturilor moi ale feței; plagă contuză în

regiunea jugală pe stânga, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur; plagă tăiată în regiunea frontală, plagă tăiată în regiunea

genială pe dreapta, plagă regiunea temporo-maxilare, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect ascuțit. Leziunile corporale constatate și

enumerate au fost produse posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

o dereglare a sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare corporală ușoară. În

momentul cauzării leziunilor corporale constatate s-a acționat cu o putere suficientă

pentru învingerea rezistenței anatomice a țesuturilor moi afectate. Ținând cont de

numărul leziunilor corporale constatate se admite că s-a acționat traumatic asupra

corpului cel puțin de patru ori. Regiunile anatomice unde sunt localizate leziunile

corporale constatate sunt accesibile pentru mâna proprie, însă nu sunt caracteristice

pentru autoprovocare. Ținând cot de circumstanțele cazului, localizarea anatomică și

aspectul morfologic al leziunilor corporale depistate, producerea acestora în rezultatul

căderii corpului din poziție verticală, se exclude.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod

penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, soldate

cu vătămare ușoară a integrității corporale și a sănătății.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vinovăția și probele administrate,

solicitând examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Totodată, potrivit tranzacției de împăcare, la 13.08.2020 Talmaci I. a

despăgubit-o pe Țurcan N. cu suma de 3000 euro, ce constituie prejudiciu moral și

material cauzat în urma comiterii infracțiunii. Țurcan N. nu mai are careva pretenții

de ordin material sau moral față de Talmaci I., sau de orice altă natură și îl iartă

pentru cele săvârșite. Talmaci I. se obligă, în caz de necesitate a intervenției

chirurgicale estetice pentru înlăturarea leziunilor de pe fața lui Țurcan N., să

compenseze cheltuielile suportate, în condițiile în care acestea să fie cheltuieli

necesare și reale.

Astfel, în speță sunt întrunite condițiile cumulative, stabilite de art. 55 Cod

penal și în privința lui Talmaci I. este posibilă liberarea de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională în baza art. 55 Cod penal, deoarece corectarea

și reeducarea lui poate avea loc prin aplicarea unei amenzi contravenționale.

Or, caracteristica și comportamentul postinfracțional al inculpatului denotă

conștientizarea celor comise, fiind stabilit că acesta a recunoscut din start vina, s-a

căit sincer de cele comise, are o vârstă fragedă, iar aplicarea răspunderii penale în

cazul de față ar fi neechitabilă.

învinuirii în instanța de judecată, Ana Drozdov, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în

2

baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal la 126 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

Apelanta a invocat că instanța de fond a omis faptul existenței circumstanței

agravante prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. e) Cod penal - săvârșirea infracțiunii cu

bună-știință împotriva unui minor.

Or, inculpatul a confirmat că cunoștea cu certitudine vârsta părții vătămate,

care la momentul săvârșirii infracțiunii avea 17 ani.

Această agravantă nu permite aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal în speță,

deoarece faptul că inculpatul a comis infracțiunea asupra unui minor cu bună-știință

care se află în stare de neputință de a se apăra, denotă un grad de periculozitate sporit

al acestuia, o cruzime deosebită, prezența unor calități amorale, ce necesită aplicarea

unei pedepse mai aspre, iar legiuitorul presupune în asemenea cazuri doar infracțiuni

intenționate, când inculpatul știa cu certitudine că victima nu a atins vârsta de 18 ani.

Astfel, inculpatului urmează a-i fi aplicată exclusiv pedeapsa penală, doar

aceasta fiind în măsură să atingă efectul scontat al scopului legii penale.

Totodată, prima instanță nu a reținut metoda, și anume, obiectul cu care

inculpatul a comis infracțiunea incriminată, acesta aplicând patru lovituri cu cuțitul.

Multitudinea de lovituri aplicate cu cuțitul de către inculpat pe fața părții

vătămate demonstrează gradul de periculozitate sporit al acestuia, o cruzime

deosebită, prezența unor calități amorale, ce necesită aplicarea unei pedepse mai

aspre.

septembrie 2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Talmaci Igor a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 1

an închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat

pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, potrivit art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea

pedepsei penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală.

Însă, prima instanță neîntemeiat l-a liberat pe Talmaci I. de răspundere penală

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, în baza

art. 55 Cod penal, cu atragerea la răspundere contravențională, iar sancțiunea

contravențională sub formă de amendă în mărime de 100 unități convenționale, ce

constituie 5000 lei este insuficientă pentru conștientizarea caracterului criminal al

faptei și corectarea inculpatului în vederea neadmiterii pe viitor a altor fapte penale.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și inculpatului, care a comis pentru prima dată

o infracțiune mai puțin gravă, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de sancțiunea art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Astfel, la stabilirea pedepsei, se va ține cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75,

76, 77 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a comis o

infracțiune mai puțin mai gravă, precum și de valența valorilor sociale lezate, de

3

personalitatea inculpatului, că acesta a recunoscut vina în cele incriminate, s-a căit

sincer de cele comise, anterior nu a fost tras la răspundere penală sau

contravențională, a comis infracțiunea cu bună-știință asupra unui minor, a reparat

părții vătămate în totalitate prejudiciul moral și material cauzat în urma comiterii

infracțiunii.

Infracțiunea prevăzută la art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal se pedepsește cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare

de până la 3 ani, iar în corespundere cu prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea. Deci, noile limite cu care trebuie

să opereze instanța sunt de la 3 luni la 2 ani închisoare, inculpatului urmând a-i fi

aplicată pedeapsa de 1 an închisoare.

Or, în raport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile și personalitatea

inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă fără izolare de societate,

fiind echitabilă și corectă aplicarea unei pedepse cu închisoarea, scopul pedepsei

penale fiind posibil de atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probațiune, conform art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului șansa de

a-și corecta comportamentul în sensul respectării legii penale.

menționate și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta invocă că în circumstanțele în care instanța de apel a admis apelul

acuzării, urma să recunoască inculpatul vinovat și să-i stabilească pedeapsa sub formă

de 126 ore muncă neremunerată în folosul comunității, după cum a solicitat

procurorul. Mai mult, și în instanța de fond, acuzarea a ajuns la concluzia că pentru

fapta comisă, în privința inculpatului va fi echitabilă aplicarea unei pedepse

nonprivative de libertate.

Însă, instanța de apel, fără careva argumente plauzibile, greșit a criticat

concluziile că corectarea inculpatului poate avea loc fără a fi supus răspunderii

penale.

Or, în speță au fost întrunite condițiile cumulative prevăzute la art. 55 Cod

penal, fiind corectă soluția instanței de fond, pedeapsa aplicată prin sentință fiind deja

executată integral de către inculpat.

Totodată, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile limite cu

care urma să opereze instanța la stabilirea pedepsei constituie limita minimă - 3 luni,

iar limita maximă - 2 ani închisoare.

Deci, instanța de apel, stabilind pedeapsa conform art. 7, 61, 75 Cod penal,

pripit și prematur a concluzionat că inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsa cu

închisoare și nu a ținut cont de noile limite cu care trebuia să opereze, în

corespundere cu prescripțiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În același timp, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de Curtea Supremă de Justiție.

Instanța de apel nu și-a argumentat pe deplin decizia de aplicare a pedepsei

inculpatului, ce a dus la lezarea dreptului persoanei la un proces echitabil.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și

16) Cod de procedură penală că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

4

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleași norme date anterior de Curtea Supremă de Justiție.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, când norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleași norme date anterior de Curtea Supremă de Justiție.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoarea.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul a recunoscut vina și a recuperat prejudiciul cauzat, nu are antecedente

penale, dar a comis o infracțiune mai puțin gravă, cu bună-știință asupra unui minor,

aplicându-i intenționat mai multe lovituri cu cuțitul peste față, ce denotă un grad de

periculozitate sporit, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de recurentă,

menținerea sentinței ar reprezenta o soluție de pedeapsă prea blândă, inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite

și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

5

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Este și de remarcat că recursul, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale (pct. 4., 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 55 alin. (1) Cod penal, 27, 101, 414 alin. (1)

și (2) a Codului de procedură penală, persoana poate fi liberată de răspundere penală

și trasă la răspundere contravențională, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul pedepsei penale în alt sens decât cel

pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

4.-5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Pe lângă aceasta, cu referire la temeiul recurentei prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 16) Cod de procedură penală că, norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de Curtea

Supremă de Justiție (pct. 5. din decizie), se reține că aplicarea prevederilor art. 55, 61,

75 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, în cauza de pe rol în mod diferit de

alte cauze penale, nu constituie în sine o eroare de drept, ci prezintă o procedură de

drept, expres prevăzută în dispozițiile normelor nominalizate, de individualizare a

pedepsei aplicate inculpaților de către instanța de judecată în fiecare caz aparte.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că a adoptat o hotărâre care

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că a aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, că norma de drept aplicată în

hotărârea atacată nu contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

6

procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Lucia Maier,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie

2021, în privința inculpatului Talmaci Igor XXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 14 ianuarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7