1ra-782/2020 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-782/2020 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-782/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocații Băgu Dinu și Barbaroș Mihail în numele inculpatului împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău, (sediul Buiucani) din 17 iulie 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza

penală în privința lui

Talmaci Vladimir x, născut la x,

domiciliat în mun. Chișinău, str. x

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 17.09.2018– 17.07.2019;

instanța de apel: 06.08.2019 – 30.10.2019;

instanța de recurs ordinar: 16.01.2020-27.05.2020.

A C O N S T A T A T :

2019, Talmaci Vladimir a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Codul penal și în baza acestei Legi, cu

aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Codul de procedură penală, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, fără

amendă, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

Talmaci Vladimir, la 15 august 2018, în intervalul de timp cuprins între

05:00 min. și 22:00 min., aflând-se în apartamentul nr. 205, situat pe str. x,

mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea

acestor urmări, acționând cu intenție directă, în prezenta cet. Mînăscurtă

Elena, în mod deschis a sustras un laptop de model ”HP” cu s/n

CNU91164RJ la preț de 3000 lei, o scurtă din piele de culoare neagră la preț

de 1000 lei și un binoclu la preț de 400 lei, ce aparțin lui Pușcaș Nicolae, după

1

care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i

părții vătămate, un prejudiciu material în proporții considerabile în valoare

totală de 4400 lei.

Astfel, acțiunile lui Talmaci Vladimir au fost încadrate în baza art. 187

alin. (2) lit. f) din Codul penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Cauza a fost examinată potrivit prevederilor art. 3641 Codul de

procedură penală.

- avocatul Bajurean Ghenadie, în numele inculpatului Talmaci

Vladimir, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care lui Talmaci Vladimir să fie aplicată o pedeapsa mai blîndă,

non privativă de libertate.

- avocatul Barbaroș Mihail, în numele inculpatului Talmaci Vladimir,

prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care acțiunile lui Talmaci Vladimir conținute în actul de învinuire și admise

de că instanța judiciară să fie recalificate din art.187 alin.(2) lit. f) Codul penal

în art.186 alin.(1) Codul penal și pronunțarea unei hotărâri de încetare a

procesului în baza art.109 Cod penal.

- avocatul Băgu Dinu, în numele inculpatului Talmaci Vladimir, prin

care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

pedeapsa stabilită lui Talmaci Vladimir să fie suspendată condiționat în

temeiul art.90 Codul penal.

3.1 În motivarea apelului avocatul Bajurean Ghenadie, în interesele

inculpatului Talmaci Vladimir a indicat că:

- prima instanță incorect a individualizat pedeapsa, neluând în

considerare ca inculpatul a recunoscut vinovăția integral și a reparat

prejudiciul material cauzat.

3.2 În motivarea apelului avocatul Barbaroș Mihail, în interesele

inculpatului Talmaci Vladimir a indicat că:

- prima instanță incorect a calificat fapta comisă de inculpat făcând

trimitere la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. f) Codul penal în art.186 alin.(1) Codul penal.

3.3 În motivarea apelului avocatul Băgu Dinu, în numele inculpatului

Talmaci Vladimir a indicat că:

- infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul face parte din

categoria celor grave pentru care este posibilă aplicarea art. 90 Cod penal, or

categoria infracțiunii date nu se regăsește în interdicțiile stabilite la art. 90

alin. (4) Cod penal;

2

- consideră aprecierea primei instanțe precum că corectarea și

reeducarea inculpatului poate fi atinsă doar prin izolarea lui de societate, pe

baza motivelor indicate, ca declarativă și neîntemeiată, or soluția instanței

nu conține argumente care ar dezvolta aceste motive;

- Talmaci Vladimir are la întreținere un copil minor fiind în relații

foarte bune cu acesta manifestând un comportament de tată responsabil care

dorește să facă tot posibilul ca copilul lui să trăiască în condiții cât mai bune,

nu are antecedente penale și nici nu a comis contravenții, fiind la prima

abatere de lege, Talmaci Vladimir până la săvârșirea faptei a dat dovadă de

un comportament cetățenesc exemplar, fiind caracterizat pozitiv la locul de

trai, nu se află la evidență la medicul narcolog sau psihiatru;

- după săvârșirea infracțiunii, pe parcursul urmăririi penale și judecății

a manifestat căință activă, a recunoscut integral învinuirea formulată, a

solicitat ca judecarea să se facă într-o procedură simplificată în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale.

octombrie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile avocatului Bajurean

Ghenadie, în numele inculpatului Talmaci Vladimir, avocatului Barbaroș

Mihail, în numele inculpatului Talmaci Vladimir, și apelul avocatului Băgu

Dinu în numele inculpatului Talmaci Vladimir și menținută sentința fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că la

pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Talmaci Vladimir a

săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost

corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură

penală.

Instanța de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate.

Prima instanță s-a bazat pe următoarele probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și care coroborează între ele și anume:

declarațiile părții vătămate Pușcaș Nicolae; declarațiile martorului Mînăscurtă

Elena; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 17.08.2018, (f. d. 6); procesul-

verbal de ridicare din 04.09.2018, prin care de la învinuitul Talmaci Vladimir au

fost ridicate un laptop de model ”HP” și o scurtă de culoare neagră (f.d. 15- 16);

procesul-verbal de examinare din 05.09.2018, conform căruia au fost examinate

scurta de culoare neagră ridicate de la partea vătămată și un laptop de model ”HP”

3

(f.d.17); ordonanța privind recunoașterea și anexarea a documentelor la cauza

penală din 05.09.2018 (f.d.18).

Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-

le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate,

instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina

inculpatului Talmaci Vladimir în comiterea infracțiunii imputate și că

acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță prin

prisma art. 187 alin.(2) lit. f) Codul penal după semnele calificative: - jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Instanța de apel a reținut că, cauza penală a fost examinată de prima

instanță în ordinea procedurii simplificate pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, în baza art. 3641 Codul de procedură penală, în baza

cererii înaintate de către inculpatul Talmaci Vladimir, fiind asistat de către

un avocat (f.d. 108), care a declarat personal prin înscris autentic că

recunoaște vina integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi

penale, nu are careva obiecții asupra probelor, nu solicită prezentarea altor

probe și a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod procedură penală.

Instanța de apel a mai constatat că la examinarea admisibilității a

cererii înaintate de inculpat și confirmată de apărătorul său privind

examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, prima instanță reieșind din probele administrate în cursul urmăririi

penale a stabilit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvîrșită de

inculpat, probele au fost examinate sub aspectul concludenței, pertinenței și

utilității probelor acumulate, prin urmare se atestă că instanța de fond a

îndeplinit cerințele prevăzute de art. 3641 Codul de procedură penală, iar

poziția luată de inculpat și de apărătorii săi după pronunțarea sentinței este

una neîntemeiată și care urmărește scopul eschivării inculpatului de la

răspunderea penală.

Instanța de apel a menționat faptul că, argumentele invocate de

avocatul Barbaroș Mihail și Băgu Dinu privind recalificarea acțiunilor

comise de inculpat sunt neîntemeiate, iar prima instanță corect a stabilit că

inculpatul Talmaci Vladimir a comis infracțiunea prevăzută de art.187

alin.(2) lit. f) Codul penal, or atât prima instanță, cât și în instanța de apel s-

a constatat cu certitudine că inculpatul având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă și în prezenta cet. Mînăscurtă

Elena, în mod deschis a sustras un laptop de model ”HP”, o scurtă din piele de

culoare neagră și un binoclu, ce aparțin lui Pușcaș Nicolae, după care cu bunurile

4

sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii. Acest fapt se confirmă prin declarațiile

martorului Mînăscurtă Elena care a comunicat că ”…Talmaci Vladimir intrând în

apartament a văzut laptopul ”HP” și a vrut să-l i-a, la ce ea i-a spus că să nu-l ia

deoarece nu vrea probleme, acesta nu a ascultat și i-a spus că dacă o să aibă ceva

întrebări el le va rezolva, a luat și o scurtă din piele care era pe cuier, a măsurat-o și

a luat-o. ”, prin procesul-verbal de ridicare din 04.09.2018, prin care de la învinuitul

Talmaci Vladimir au fost ridicate un laptop de model ”HP” și o scurtă de culoare

neagră.

Instanța de apel a reținut că, s-a constatat cu certitudine că inculpatul

a sustras intenționat bunurile ce aparțineau lui Pușcaș Nicolae, în prezența

Elenei Mînăscurtă, astfel fiind întrunită latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art.187 Codul penal.

Ce ține de argumentul invocat de apărare privind mărimea

prejudiciului cauzat, instanța de apel la fel l-a considerat ca fiind

neîntemeiat, or bunurile sustrase au fost evaluat de partea vătămată la 4400

lei ceea ce pentru ultimul constituie un prejudiciu considerabil, ceea ce a și

determinat reținerea la încadrarea juridică a agravantei de la lit. f) alin.(2)

art. 187 Cod penal.

Față de lucrul judecat de prima instanță, instanța de apel a constatat o

motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu

exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a respins cererea apărării de încetare a procesului

penal în temeiul art.109 Cod penal, deoarece situația inculpatului Talmaci

Vladimir nu întrunește exigențele art.109 Cod penal, inculpatul Talmaci

Vladimir este învinuit de comiterea unei infracțiuni grave.

Instanța de apel, la verificarea corectitudinii stabilirii și

individualizării pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76,

77, 78 Codul penal, de principiul umanismului, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de personalitatea

inculpatului, anterior nu a fost judecat, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, are la întreținere un copil minor.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea inculpatului este

pasibilă cu aplicarea unei pedepse privative de libertate sub formă de

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

apreciind o asemenea pedeapsă ca fiind echitabilă în coraport cu fapta

5

comisă și va atinge scopul educativ și preventiv stabilit la art.61 alin.2 Codul

penal, în acest sens fiind întemeiată și argumentată poziția primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță, la stabilirea pedepsei

pentru infracțiunea comisă, a luat în considerație toate circumstanțele în care

aceasta a fost săvârșită: tipul intenției - cu intenție directă, modul, condițiile

și circumstanțele de săvârșire a infracțiunii și gravitatea urmărilor. Instanța

de apel a considerat că nu sunt temeiuri de aplicare a instituției suspendării

executării pedepsei față de inculpatul Talmaci Vladimir, deoarece acesta

poate fi corectat și reeducat numai prin executarea reală a pedepsei cu

închisoarea, și anume această pedeapsă are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că

pedeapsa stabilită de prima instanță este prea aspră, or, prima instanță a luat

în considerație toate circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, dar

și gravitatea infracțiuni săvârșite și valența relațiilor sociale prejudiciate, de

rezonanță socială a infracțiunii și a ajuns la soluția corectă de numire

inculpatului Talmaci Vladimir a unei pedepse cu închisoare reală.

ordinar de către:

- avocatul Băgu Dinu în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 6), 8) a dispozițiilor alin. (1), ale art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunile lui Talmaci Vladimir să fie recalificate din art.187

alin.(2) lit. f) Codul penal în art.186 alin.(1) Codul penal și pronunțarea unei

hotărâri de încetare a procesului în baza art.109 Cod penal.

- avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 5), 6), 8) și 12) a dispozițiilor alin. (1), ale art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei, pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie recalificată infracțiunea imputată lui Talmaci

Vladimir și pedepsei penale aplicate, din alin.(2) lit. f) al art. 187 Cod penal

în alin. (1) al art. 186 Cod penal si, încetat procesul penal prin prisma

dispozițiilor art.109 Cod penal.

5.1 În motivarea recursului avocatul Băgu Dinu în numele inculpatului

a indicat:

- în cererea de apel suplimentar a solicitat dispunerea încetării

procesului penal în privința lui Talmaci Vladimir în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. 2 lit. b Cod Penal în baza art.350, 322 și 285 Cod

de procedură penală și art. 109 Cod Penal din motivul că inculpatul nu a

6

conștientizat efectele și consecințele solicitării examinării cauzei în

procedură simplificată în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, cât și a faptului că însuși cererea de solicitare a procedurii

simplificate nu este autentifică și nu corespunde normelor legale, pe când

instanța de apel, a lăsat fără examinare și apreciere temeiurile și motivele

invocate în apelul suplimentar, fapt inadmisibil;

- este important de elucidat faptul că inculpatul Talmaci Vladimir, nu

a avut posibilitate să ia cunoștință de toate circumstanțele, efectele și

consecințele procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală și

întocmirii cererii de solicitare a examinării cauzei în baza procedurii

simplificate la calculator, ori ceasta se afla în detenție, fiindu-i aplicată

măsura preventivă arestul preventiv.

- din conținutul declarațiilor domnului Talmaci Vladimir cât și ar

martorilor și circumstanțele cauzei nu reiese că acesta a recunosc faptele

incriminate în rechizitoriu de partea acuzării, fapt ce nu au permis

judecătorului să examineze prezenta cauză penală în procedură simplificată

conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

- inculpatul Talmaci Vladimir recunoaște comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. 2, lit. b Cod Penal.

5.2 În motivarea recursului avocatul Barbaroș Mihail în numele

inculpatului a indicat:

- prima instanță, ținând cont de părerea învinuitului, asistat de către

apărător, precum și a acuzatorului de stat, de probele administrate la cauza

penală de învinuire, la etapa urmăririi penale a constatat că, fapta

învinuitului este stabilită, deoarece rechizitoriul a fost întocmit de către

organul de urmărire penală în conformitate cu prevederile art.296 Cod de

procedură penală, fără a fi lovite de care-va nulitate absolută,

privind principiul legalității de administrare a probelor prezentate, fără a fi

stabilită încălcarea drepturilor și libertăților garantate prin ce, fapta

învinuitului fiind corect încadrată în conformitate cu dispozițiile Legii

penale;

- cu privire la critica adusă privind evaluarea bunurilor sustrase de

către inculpat, instanța de apel – unicul argument de combatere, la formulat

din declarația părții vătămate și nu în corespundere cu principiul

legalității administrării probelor și susținerii lor, (pct.21-22 a deciziei

contestate);

7

- consideră că acțiunile lui Talmaci Vladimir se încadrează juridic nu

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile alin.(2) lit. f) a-l art. 187

Cod penal ci în alin.(1) al art.186 Cod penal;

- consideră că instanțele ierarhic superioare sunt obligate să verifice și

corectitudinea dispunerii judecării cauzei în conformitate cu art. 3641 din

Codul de procedură penală, putând remedia orice pretins „abuz” al

primei instanțe;

- a mai invocat că chiar în ipoteza în care s-a dispus judecarea cauzei

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, însă ca urmare a

analizei probelor prezentate se ajunge la concluzia că făptuitorul nu este

vinovat de cele imputate, judecătorul nu va putea pronunța o sentință de

condamnare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum rezultă din recursurile ordinare declarate, Colegiul penal atestă

invocarea temeiurilor pentru recurs prevăzute la pct. 5), 6), 8) și 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală și în opinia autorilor persistând cazurile

când, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au

fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Tot din conținutul recursurilor se evidențiază, că recurenții în

principiu critică hotărârile judecătorești de condamnare a inculpatului.

Verificând lucrările dosarului prin prisma temeiurilor invocate de

recurenți și prevăzute la pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal menționează, că acest temei poate fi aplicat atunci când cauza

a fost judecată în prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care,

legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate, instanța de recurs menționează, că atât inculpatul, cât și

avocații acestuia Băgu Dinu și Barbaroș Vladimir, au fost prezenți la

examinarea cauzei în instanța de apel, totodată aceștia în numele

inculpatului, declarând apel, prin urmare nu se atestă incidența pct. 5) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală invocat.

8

Mai mult, Colegiul penal, reține din cuprinsul recursului faptul că doar

a fost indicat incidența temeiului prevăzut la pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, însă nu a este însoțit de o motivare sau argumentare în

acest sens.

În continuare, reieșind din conținutul recursurilor ordinare declarate,

avocații invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, menționând anume, că

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

La acest capitol, instanța de recurs ordinar reține, că astfel de erori de

drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, și anume că, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile

recurenților prin care se susține că instanța de apel, a lăsat fără examinare și

apreciere temeiurile și motivele invocate în apelul suplimentar, or, potrivit deciziei

contestate, rezultă că aceasta a motivat detaliat fiecare argument susținut de

apărare în cererile de apel. Verificând minuțios decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în cererile de apel, Colegiul penal ajunge la concluzia

că apelanții au primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord

al titularilor cererilor de recurs cu soluția pronunțată în speță nu constituie

temei de admitere a recursurilor în sensul formulat.

Mai mult, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Totodată, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

9

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpaților conform infracțiunilor incriminate.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel

a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

expusă în pct. 4 din prezenta decizie.

Totodată, instanța de recurs apreciază ca fiind declarative argumentele

avocaților prin care susțin că instanța de apel a admis erori de drept, or, la

acest aspect Colegiul penal sesizează că apărarea nu a dezvăluit pe larg în ce

constau erorile de drept admise de către instanța de apel.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În

cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs.

Cu referire la criticile invocate de recurenți sub aspectul pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul

de drept menționat prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin.

(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei, prima instanță l-a recunoscut

vinovat pe Talmaci Vladimir în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. f) Codul penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor

10

art.3641 alin.(8) Codul de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, fără amendă, cu executarea

pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis. Cauza a fost examinată

potrivit prevederilor art. 3641 Codul de procedură penală.

În context, cu referire la alegațiile recurenților cu privire la faptul că

Talmaci Vladimir, nu a avut posibilitate să ia cunoștință de toate circumstanțele,

efectele și consecințele procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală și

întocmirii cererii de solicitare a examinării cauzei în baza procedurii simplificate la

calculator, ori ceasta se afla în detenție, fiindu-i aplicată măsura preventivă arestul

preventiv și că instanțele ierarhic superioare sunt obligate să verifice și

corectitudinea dispunerii judecării cauzei în conformitate cu art. 3641 din Codul de

procedură penală, putând remedia orice pretins „abuz” al

primei instanțe, Colegiul penal constată că, instanța de apel a verificat

corectitudinea dispunerii judecării cauzei în conformitate cu art. 3641 din

Codul de procedură penală fapt din care a reținut, că la examinarea

admisibilității a cererii înaintate de inculpat și confirmată de apărătorul său

privind examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, prima instanță reieșind din probele administrate în cursul

urmăririi penale a stabilit că fapta există, constituie infracțiune și a fost

săvîrșită de inculpat, probele au fost examinate sub aspectul concludenței,

pertinenței și utilității probelor acumulate, prin urmare se atestă că instanța

de fond a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 3641 Codul de procedură

penală, iar poziția expusă de apărătorii inculpatului atât în apel după

pronunțarea sentinței cât și în recursurile ordinare declarate este una

neîntemeiată și vădit nefondată.

Mai mult, alegațiile apărătorilor sunt eronate și lipsite de suport

juridic, or, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în prima instanță

din 17.06.2019, se constată că, inculpatul fiind asistat de către avocatul

Bajurean Ghenadie, cu asigurarea dreptului la apărare prin prezența

apărătorului, a declarat personal prin înscris autentic că recunoaște vina

integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi penale, nu are careva

obiecții asupra probelor, nu solicită prezentarea altor probe și a solicitat

examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod procedură

penală, cererea inculpatului fiind pusă în discuție participanților la proces și

admisă de către instanță(f.d.119-110).

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, în sensul că „faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică

greșită”, Colegiul penal, punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a

recurentului ce nu poate fi acceptată, or în decizia instanței de apel au fost

11

combătute aceste argumente (pct. 19-24 al deciziei recurate), motivare ce este

în coroborare cu circumstanțele constatate în prezenta cauza penală.

De asemenea instanța de recurs apreciază critic argumentul părții

apărării referitor la concluziile instanței de apel ce ține de stabilirea

vinovăției inculaptului de comiterea infracțunii de jaf, în acest sens, Colegiul

penal indică că este un argument declarativ, or, instanța de apel reținând

circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă,

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, fapt ce a

determinat concluzia că inculpatul Talmaci Vladimir a săvârșit infracțiunea

imputată lui.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal

statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor

infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și în cele din

urmă temeiurile pentru recurs invocate și stipulate la pct. 5), 6), 8), 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză

există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt

stabilită de instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de

instanța de recurs vre-o eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de

casare a hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind

vădit neîntemeiate criticile formulate de către recurenți în recursurile

ordinare deferite spre examinare.

12

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, acestea

urmează a fi declarate inadmisibile.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Băgu

Dinu și Barbaroș Mihail în numele inculpatului împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza

penală în privința lui Talmaci Vladimir xx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13