1ra-1917/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1917/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1917/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Camincean Angela în numele inculpatului Pînzari Igor, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16 martie 2021 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Pînzari Igor Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor a administrate în faza de urmărire penală

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Pînzari Igor a fost recunoscut

vinovat și condamnat, de comiterea infracțiunii, prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b)

Cod penal, fiindu-i stabilită acestuia pedeapsa, sub formă de închisoare pe un termen

de 2 (doi) ani, care, potrivit art.72 alin. (3) Cod penal, urmează a fi executată în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat, de la Pînzari Igor, în beneficiul bugetului de stat suma de 576

(cinci sute șaptezeci și șase) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

ora 17:40, acționând împreună cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost

disjungată, aflând-se în stradă, sat. Mălăiești, r-nul Orhei, conștientizând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și urmărire prejudiciabile care puteau surveni,

acționând din motive huliganice pentru a-și demonstra superioritatea față de alți

membri a societății, având scopul încălcării ordinii publice, dând dovadă de o lipsă

totală de respect față de normele unanim recunoscute de conviețuire în societate,

demonstrativ, a inițiat cu Bunici Silviu și Bunici Vadim, un conflict verbal, în cadrul

1

căruia au folosit în adresa acestora cuvinte injurioase, după care continuându-și

intențiile sale criminale, demonstrând ignoranță față de ordinea publică, încălcând-

o grosolan ordinea publică, Pînzari Igor i-a aplicat lui Bunici Silviu mai multe

lovituri cu picioarele în spate, iar lui Bunici Vadim i-a aplicat o lovitură cu pumnul

în cap, iar Gliga Ruslan i-a aplicat lui Bunici Silviu o lovitură cu pumnul în cap și

alte lovituri peste corp, astfel fiindu-i cauzat lui Bunici Silviu conform raportului de

expertiză judiciară nr. 202025P0252 din 08.07.2020 excoriații pe cap, torace și

genunchiul drept care sunt calificate ca vătămare neînsemnată iar lui Bunici Vadim

conform raportului de expertiză judiciară nr. 202025P0244 din 26.06.2020, i-au fost

cauzate echimoză pe față, excoriații pe față și spate care sunt calificate ca vătămare

neînsemnată.

admiterea acestuia, casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să-i fie aplicată amenda în mărime de 750 unități

convenționale.

În motivarea cererii de apel nominalizate s-au invocat următoarele motive:

- rezultând din materialele cauzei se constată, că inculpatul a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă. La săvârșirea infracțiunii sunt prezente doar

circumstanțe atenuante - căința sinceră, prezența copilului minor în familia

condamnatului, contribuirea la aflarea adevărului în cauză și recunoașterea

vinovăției. Prin urmare, inculpatul Pînzari Igor, este o persoană rezonabilă,

împărtășește valorile și atitudinile societății, are o atitudine de regret de fapta comisă,

are o atitudine satisfăcătoare față de calitățile morale și etice;

- din datele analizate se poate concluziona că inculpatul Pînzari Igor după

săvârșirea infracțiunii a adoptat o atitudine corectă față de fapta comisă și dorește să

se reintegreze în societate, acesta a demonstrat că a pășit pe calea corijării și

reintegrarea sa în societate este posibilă fără executarea unei pedepse sub formă de

închisoare. Urmează a fi luată în considerație și comportamentul postinfracțional al

inculpatului, precum și atitudinea vinovatului față de fapta săvârșită și aprecierea

morală negativă a acțiunilor sale infracționale. Din analiza naturii juridice a

circumstanțelor atenuante prevăzute în art.76 lit. f) Cod penal, în raport cu

prevederile art.57 Cod penal, se desprinde concluzia că legiuitorul apreciază aceste

circumstanțe, în ansamblu, drept regret sincer al vinovatului pentru săvârșirea

infracțiunii, fapt ce micșorează considerabil pericolul social al persoanei;

- referitor la prezența a careva circumstanțe agravante, apărarea a constatat că

instanța de fond neîntemeiat la pronunțarea sentinței a reținut drept circumstanță

agravantă la stabilirea pedepsei în conformitate cu prevederile 77 Cod penal că,

inculpatul Pînzari Igor a comis anterior infracțiuni intenționate. Este de menționat

că circumstanțele agravante prevăzute de lege în art. 77 Cod penal au un caracter

exhaustiv, respectiv la stabilirea pedepsei, instanțele judecătorești pot recunoaște ca

agravante numai acele circumstanțe care sunt prevăzute de prevederile legii, au fost

2

stabilite de organele de urmărire penală, au fost indicate în rechizitoriu (art. 296 alin.

(2) Cod de procedură penală) și numai dacă au fost susținute de acuzatorul de stat în

dezbaterile judiciare;

- reieșind din cele menționate, personalitatea inculpatului Pînzari Igor, făcând

o analiză asupra situației inculpatului și a profilului său moral și social, ținând cont

de faptul că instituția pedepsei sub formă de amendă prezintă una din cele mai

eficiente căi de prevenire a recidivei și promovare a reintegrării condamnatului în

comunitate, că detențiunea deseori are efecte inverse, dăunătoare și nu sporește

efectul de reabilitare a condamnatului, apărarea a considerat întemeiat că, în cauza

suspusă judecării, inculpatului Pînzari Igor, urmează a-i fi aplicată o pedeapsa mai

blândă din cea alternativă, prevăzute în sancțiunea normei imputate și anume

pedeapsa sub formă de amendă;

- în cadrul audierii inculpatului în ședința de judecată, acesta a declarat că este

de acord să achite amenda în folosul statului. Așadar, din circumstanțele cauzei

constatate în prezenta cauză, apărarea a statuat, că instanța de fond nu a avut temeiuri

suficiente pentru a stabili măsura excepțională de pedeapsă sub formă de închisoare,

respectiv hotărârea urmează a fi casată cu numirea inculpatului a unei pedepse mai

blânde prevăzute de sancțiunea infracțiunii imputate și anume amenda;

- în cele din urmă, ținând cont de faptul că inculpatul a conștientizat gravitatea

celor săvârșite, a întreprins măsuri de reparare a prejudiciului cauzat, a considerat

întemeiat că anume această măsură de pedeapsă va contribui la reeducarea

inculpatului și resocializarea acestuia, astfel fiind atins scopul legii penale. Apărarea

a considerat neîntemeiate aprecierile instanței de fond că doar prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, se va atinge scopul pedepsei penale, deoarece

anterior în privința inculpatului în cadrul altei condamnări, a fost suspus unei

pedepse penale cu închisoarea.

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către inculpatul Pînzari Igor, și a fost

menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că cauza penală în prima

instanță a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, în baza cererii scrise

personal de inculpat, confirmată și de avocat (f.d.117-119), acceptată prin

încheierea protocolară a instanței de judecată din 02.02.2021 (f.d.121).

Analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de

apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641

alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează

concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

3

Astfel, la caz s-a constatat, că instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Pînzari Igor în baza art.287

alin.(2) lit.b) Cod penal, individualizată prin „huliganism, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor, acțiune săvârșite de două persoane”.

Pe lângă faptul că, inculpatul Pînzari Igor a recunoscut vina, vinovăția lui se

confirmă prin probele administrate în faza de urmărire penală, recunoscute de către

inculpat, și anume: declarațiile pârții vătămate Bunici Vadim, (f. d. 36); declarațiile

părții vătămate Bunici Silviu (f.d.41); declarațiile martorului Bunici Nina, (f. d. 43);

declarațiile martorului Bunici Simion, (f. d. 42); conținutul procesului-verbal privind

consemnare a celor constatate din 03.08.2020 (f. d. 4); conținutul procesului-verbal

de consemnare a plângerii verbale din 03.08.2020, unde Bunici Vadim a solicitat

atragerea la răspundere a lui Gliga Ruslan și Pînzari Igor (f. d. 14); concluziile

raportului de expertiză judiciară nr. 202025P0244 din data de 26.06.2020, prin care

la Bunici Vadim în urma examinării medico-legală, s-a constatat excoriații pe față

și spate care se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 30-31); concluziile

raportului de expertiză judiciară nr. 202025P0252 din data de 08.07.2020, prin care

la Bunici Silviu în urma examinării medico-legală, s-a constatat excoriații pe cap,

torace și genunchiul drept care se califică ca vătămare corporală neînsemnată

(f.d.27-28).

Instanța de apel, examinând probatorul, a considerat dovedită indubitabil

vinovăția inculpatului Pînzari Igor în baza art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal,

individualizată prin „huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiune

săvârșite de două persoane”.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art.27 Cod de procedură

penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor art.95 Cod de

procedură penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor, le-a apreciat ca fiind

pertinente, concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să

indice la admiterea a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.

Instanța de apel a reținut, că sentința se contestă în partea individualizării

pedepsei, astfel, temei pentru a interveni în sentință din oficiu, conform art. 409

alin.(2) Cod procedură penală cu privire la încadrarea juridică, lipsește.

Instanța de apel, având în vedere argumentele apelului declarat în coraport cu

circumstanțele constatate a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța ține seama de

prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de

4

săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale.

Instanța de apel a menționat că în conformitate cu art.76 Cod penal, în calitate

de circumstanță atenuantă în privința inculpatului Pînzari Igor, instanța de judecată

a reținut căința sinceră.

Instanța de apel a reiterat, că pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate

trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială.

În conformitate cu dispozițiile art. 287 alin. (2) Cod penal, în vigoare la data

săvârșirii infracțiunii, infracțiunea dată, se pedepsește cu amendă în mărime de la

750 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani.

În condițiile art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în cazul inculpatului

Pînzari Igor, s-a reținut noua limită minimă și maximă de pedeapsă, stabilită la art.

287 alin. (2) Cod penal, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă minime

și maxime sub formă de închisoare, muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu amendă, adică, amendă în mărime de la 562,5 unități convenționale la 1012,5

unități convenționale, sau închisoare de la 3 luni (în condițiile art. 70 alin. (2) din

Codul penal) până la 3 ani 4 luni.

Conform prevederilor art. 75 alin. (2) din Codul penal, o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, conducându-se de scopurile pedepsei penale, consfințite de art. 61 alin.

(2) Cod penal, reieșind din personalitatea inculpatului Pînzari Igor care se căiește

sincer, la evidența medicului narcolog și/sau psihiatru nu se află, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, este predispus la comiterea infracțiunilor (conform

revendicării, f.d.49-50), or, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni intenționate,

nefăcând concluziile necesare despre necesitatea corectării, nu a mers pe calea

autocorectării comportamentului său, dar a continuat de a duce un mod parazitar de

viață și a continuat activitatea sa, practicând activitatea infracțională, astfel, instanța

a concluzionat faptul că, inculpatul nu a conștientizat pericolul social al faptelor

imputate, iar instanța de apel a respins argumentele apelului și a menținut concluzia

instanței referitor la personalitatea inculpatului.

Reieșind din caracterul infracțiunii imputate, care potrivit prevederilor art. 16

alin. (3) Cod penal, este mai puțin gravă, instanța de apel a considerat că, în privința

inculpatului Pînzari Igor, pentru comiterea de către acesta a infracțiunii imputate,

este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu executare, în limitele

5

stabilite și prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, considerând că,

doar prin aplicarea acestei pedepsei, se va atinge scopul pedepsei penale.

Având în vedere, cele expuse, reieșind din noile limite ale pedepsei cu închisoare

determinate la art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, în vigoare la data săvârșirii

infracțiunii, coroborat cu art.70 alin.(2) Cod penal și art.3641 din Codul de procedură

penală, instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului Pînzari Igor, pentru

comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) din Codul

penal, este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de 2 (doi) ani închisoare, care,

potrivit art.72 alin. (3) din Codul penal, urmează a fi executată în penitenciar de tip

semiînchis.

Totodată, instanța de judecată a menționat că, reieșind din personalitatea

inculpatului Pînzari Igor, că este predispus la comiterea infracțiunilor, anterior a

comis mai multe infracțiuni, a executat pedeapsă cu închisoare, însă nu a făcut

concluziile necesare, continuându-și acțiunile infracționale, a considerat inoportună

aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.90 sau 901 Cod penal, sub aspectul

suspendării sau suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoare.

Angela în numele inculpatului, în termen, prin care, invocând temeiurile de drept

prevăzute de art.427 alin. (1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor contestate, în partea stabilirii pedepsei aplicate inculpatului Pînzari,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Pînzari Igor la stabilirea pedepsei să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă și anume a pedepsei sub formă de amendă de 750

unități convenționale.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive:

- potrivit art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale;

- recurentul consideră că instanțele de fond și de apel, nu au apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material și nu au aplicat corect prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal;

- cu toate că în apelul declarat s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde

reeșind din circumstanțele atenuante menționate, instanța de apel nu s-a expus în

decizia sa asupra circumstanțelor atenuante la stabilirea pedepsei;

- instanța de apel a refuzat să se expună asupra circumstanțelor atenuante

invocate în instanța de fond și apel, circumstanțe importante/atenuante reținute de

organul de urmărire penală precum: „recunoașterea vinovăției”, „căința sinceră”, în

privința circumstanțelor agravante recurentul menționează că organul de urmărire

6

penală nu a invocat în rechizitoriu prezența acestei circumstanțe agravante în

privința inculpatului, respectiv nu poate fi reținută ca fiind prezentă careva

circumstanță ce ar agrava răspunderea penală a ultimului;

- astfel decizia Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2021 este contrară

prevederilor art.6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale;

- avocatul menționează că atât la faza de urmărire penală cât și în instanța de

judecată Pînzari Igor, vina a recunoscut-o integral. Inculpatul, dând declarații în

instanța de judecată a solicitat ca cauza penală să fie examinată conform art. 3641

Cod de procedură penală, declarând prin înscris autentic, că recunoaște probele

administrate în faza de urmărire penală și asupra cărora nu are obiecții;

- dispoziția art. 287 alin. (2) Cod penal, stabilește pedeapsa cu amendă în mărime

de la 750 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani;

- recurentul consideră motivat aplicarea în privința inculpatului Pînzari Igor a

unei pedepse mai blânde, ca fiind echitabilă aplicarea în privința acestuia a pedepsei

sub formă de amendă.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de

temeiuri legale.

Procurorul a menționat că instanța de apel menținând sentința primei instanțe,

privind condamnarea inculpatului, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut

cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i lui Pînzari Igor o pedeapsă echitabilă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea pârților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat avocatul Camincean Angela în

numele inculpatului, indică la temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

7

de apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori când s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de fond și-au motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal,

la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra securității publice și a ordinii publice, prevăzută de

art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală

măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât

și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul

justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheierea protocolară din 02.02.2021 (f. d. 121), beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 287 alin. (2) lit.b) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în

mărime de la 750 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani,

calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Pînzari Igor prin decizia instanței

de apel a fost menținută sentința în privința inculpatului și condamnării inculpatului

în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. Respectiv, limitele acestei pedepse fiind reduse cu o

treime, constituind astfel de la 3 luni până la 3 ani și 4 luni. În prezenta speță,

inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform alin.(1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

8

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care inculpatului i-a fost

aplicată pedeapsa reală cu închisoare, motivând corespunzător temeiurile neaplicării

pedepsei cu închisoare.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă,

comisă cu intenție, cu aplicarea violenței împotriva persoanei, personalitatea

inculpatului care nu este la prima abatere de la lege, anterior fiind condamnat la

diferite forme de pedeapsă, inclusiv cu închisoare, pentru infracțiuni intenționate

grave, cu cauzarea vătămărilor grave persoanei (art.151 alin.(1) Cod penal), jaf

(art.187 alin.(2) lit.b) Cod penal), 186 alin. (2) Cod penal, antecedentele penale

nefiind stinse, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, la evidența medicilor

narcolog și psihiatru nu se află; atitudinea inculpatului față de fapta comisă și

procesul desfășurat - a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, fapt ce a găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei,

circumstanțe atenuante - căința sinceră. La caz, circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, care nu este la prima abatere, atitudinea și consecințele infracțiunii,

întemeiat au fost considerate ca circumstanțe, ce nu pot condiționa aplicarea unei

pedepse mai blânde, după cum indică apărarea sub formă de amendă, instanța de

fond întemeiat stabilindu-i o pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Pînzari Igor să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Pînzari Igor, cu aplicarea

amenzii așa cum solicită avocatul, pentru infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2)

lit.b) Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, nu-și va

atinge scopul de corectare a inculpatului, or, după cum s-a menționat, inculpatul nu

este la prima abatere, anterior, fiindu-i date șanse de a se corecta, aplicându-i

pedeapsa – amenda, cu aplicarea art.90 Cod penal, însă a comis infracțiuni în termen

de probă, ulterior ispășindu-și pedeapsa cu închisoare.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, temei de a interveni

9

nu s-a constatat. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient imposibilitatea aplicării

unei pedepse solicitate de către inculpat, iar circumstanțele invocate de recurent nu

sunt în stare să schimbe soluția.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la

încălcarea prevederilor art.6 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, considerându-le declarative și nerelevante pentru

speța dată, decizia instanței de apel fiind corect motivată.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Pînzari Igor de către prima instanță și menținută de către instanța de

apel, a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Camincean

Angela în numele inculpatului Pînzari Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Pînzari

Igor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

10