1ra-2100/2021 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-2100/2021 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2100/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 27 aprilie

2021 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 11 august 2021, declarat

de avocatul Igor Ciuru, în numele inculpatului

Bucila Maric xxxx,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Xxxx din 16.05.2016, în baza

art. 2171 alin. (3) lit. a), c), f) Cod penal, la 3 ani închisoare,

cu privare de dreptul de a desfășura activitate în domeniul

circuitului substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.04.2019 – 27.04.2021,

instanța de apel: 30.06.2021 – 11.08.2021,

instanța de recurs: 29.10.2021 – 24.11.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielele judiciare în sumă de

896 lei.

orele 17:00, aflându-se în fața blocului de locuit de pe str. Xxxx din or. Xxxx, r-nul

Xxxx, fiind în stare de ebrietate, în timpul unui conflict pe care l-a avut cu Lavreniuc

Alexei, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale grave, i-a aplicat ultimului 2

lovituri cu pumnul în regiunea capului. În rezultatul loviturilor aplicate, Lavreniuc A.

1

a căzut jos, iar Bucila M. i-a mai aplicat aproximativ 5-7 lovituri cu piciorul în regiunea

capului. În acest moment, de ei apropiat s-a apropiat Gruia Alexandr și a curmat

acțiunile ilegale ale lui Bucila M., dându-l la o parte.

Conform raportului de expertiză nr. xxxx din 13.04.2018, moartea lui Lavreniuc

Alexei, a.n. xxxx, a survenit în rezultatul unei traume cranio-cerebrale închise: fractura

osului temporal pe dreapta, hematom epidural pe dreapta - cca 180 ml sânge închegat,

compresia creierului, edem cerebral, comă cerebrală. La cadavrul Lavreniuc A. au fost

depistate următoarele leziuni corporale: traumă cranio-cerebrală închisă, fractura

osului temporal pe dreapta, hematom epidural pe dreapta, compresia creierului, edem

cerebral, comă cerebrală, excoriatia și edemul regiunii zigomatice stânga, echimozele

ambelor brațe, cutiei toracice pe stânga, excoriațiile umărului stâng, abdomenului pe

stâng, cotului drept - care au fost cauzale prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică în comun la

vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viată.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că se aflau cu

Lavreniuc A. în fața casei ultimului, unde au servit băuturi alcoolice. De ei s-a apropiat

o persoană, pe care nu o cunoaște. Între el și Lavreniuc A. s-a iscat un conflict, urmat

de îmbrânciri reciproce. El a plecat acasă, iar partea vătămată a rămas cu persoana

respectivă. Personal nu i-a aplicat lovituri lui Alexei, partea vătămată nu a căzut jos în

prezența lui, despre decesul ultimului a aflat a doua zi.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită totalmente prin probele

administrate.

Astfel, succesorul legal al părții vătămate, Lavreniuc Andrei, a declarat că din

spusele vecinilor a aflat că anume inculpatul l-a bătut pe Alexei. Conflictul a fost văzut

de către vecina de la primul etaj, căreia îi spune Zinaida.

Martorul Gruia Alexandr a relatat că i-a văzut pe Bucila M. și Lavreniuc A., care

serveau băuturi alcoolice, iar apoi între cei doi s-a inițiat un conflict, după care, el a

plecat acasă și nu cunoaște cu ce s-a finisat cearta între cei doi. Nu a văzut cum Bucila

M. l-a lovit pe Lavreniuc A. La urmărirea penală nu a declarat așa ceva. Nu cunoaște

din care cauză în procesul-verbal din 29.05 2018 au fost introduse asemenea declarații.

Martorul Lavreniuc Galina a relatat că în ziua de 12 aprilie, a discutat cu partea

vătămată, care i-a spus că Bucila M. s-a apropiat de el și l-a lovit în cap. La fel, locatarii

din curtea casei ziceau că Bucila M. l-a lovit pe Lavreniuc A.

Martorul Șcerban Elizaveta a relatat că stătea la o masă din curtea casei, iar la

masa de alături stătea inculpatul împreună cu partea vătămată Lavreniuc A. Bătaia nu

a văzut-o, deoarece era poziționată la ei cu spatele, însă când s-a apropiat de partea

vătămată, ultimul era doborât jos. Din spusele Oxanei Șcerban, care tot se afla la masă,

a văzut cum inculpatul l-a lovit pe Alexei cu pumnii în față. Când s-au apropiat de

partea vătămată, l-au stropit cu apă, apoi a venit ambulanța și medicii i-au acordat

primul ajutor, după care Lavreniuc A. și-a revenit, ei l-au așezat pe scaun. Ultimul era

conștient, iar ulterior a venit fratele lui și l-a ajutat să meargă la domiciliu.

Martorul Filiștinscaia Raisa a relatat că în curtea casei l-a văzut pe Lavreniuc A.

împreună cu Bucila M., care întrebuințau băutură alcoolică și discutau cu voci ridicate.

Dânsa a intrat în casă, iar peste 20 min. a venit vecina Elizaveta și i-a comunicat că

2

Bucila M. l-a omorât pe Lavreniuc A. A ieșit afară și l-a văzut pe ultimul doborât la

pământ și-i curgea sânge din urechi, iar niște persoane îl stropea cu apă, încercând să-

l readucă în conștiință. Inculpatul nu era pe loc, deoarece a fugit. Ulterior, ei au apelat

ambulanța și poliția.

Vinovăția inculpatului se mai confirmă prin:

procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul fotografic din 03.12.2018

din care reiese că cercetării a fost supusă curtea din fața blocului de locuit din or. Xxxx

str. Xxxx, careva elemente din beton nu au fost depistate;

conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului și tabelul fotografic din

13.04.2018, efectuat la domiciliul lui Lavreniuc Alexei, situat în or. Xxxx str. Xxxx/5,

r-nul Xxxx;

conținutul raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 13 aprilie 2018 din care

rezultă că moartea lui Lavreniuc A., a.n. xxxx, a survenit în rezultatul unei traume

cranio-cerebrale închise: fractura osului temporal pe dreapta, hematom epidural pe

dreapta –cca 180 ml sânge închegat, compresia creierului, edem cerebral, coma

cerebrală. La cadavrul Lavreniuc A. au fost depistate următoarele leziuni corporale:

trauma cranio-cerebrală închisă, fractura osului temporal pe dreapta, hematomul

epidural pe dreapta, compresia creerului, edemul cerebral, coma cerebrală, excoriația

și edemul regiunii zigomatice stânga, echimozele ambelor brațe, cutiei toracice pe

stânga, excoriațiile umărului stâng, abdomenului pe stânga, cotului drept- care au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și se califică în comun la vătămare corporală gravă, periculoasă

pentru viața. Totodată, s-a concluzionat că între leziunile corporale depistate și cauza

morții este legătură cauzală directă. Și trauma cranio-cerebrală închisă cu fracturarea

osului temporal pe dreapta pătimașului putea să-i fie provocată printr-o lovitură

puternică cu piciorul în regiunea capului când Lavreniuc A. se afla în poziție orizontală,

sau în rezultatul aplicării unei lovituri cu pumnul în regiunea zigomatică stânga cu

căderea ulterioară a pătimașului și lovirii cu capul de un obiect contondent dur.

Formarea acestei traume în rezultatul aplicării unei lovituri directe cu pumnul de către

Bucila M. în regiunea temporală dreapta se exclude. Iar, luând în considerație

caracterul traumei, referindu-se la circumstanțele cazului, rezultatele investigațiilor de

laborator, se socoate că pătimașul, după primirea traumei a supraviețuit în jur de 10

ore. Moartea lui Lavreniuc A. a survent cu aproximativ 14-18 ore înaintea cercetării

cadavrului (cadavrul a fost cercetat la orele 22.00 pe data de 13.04.2018). La examenul

toxicologic, în sângele cadavrului s-a depistat alcool etilic de 2,46%, în urină 4,26%,

prin urmare în momentul primirii traumei, Lavreniuc A. se afla în stare de ebrietate

alcoolică gravă;

raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din 14 aprilie 2018, prin care se constată

că la Bucila M, a.n. xxxx, s-a depistat o echimoză masivă în regiunea antebrațului drept,

excoriații mici în regiunea spatelui, coapsei dreapta, ambilor genunchi – care au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unor obiecte contondente dure, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Totodată,

leziunile corporale depistate la Bucila M. puteau să se formeze în timpul unei lupte cu

altă persoană, în momentul unor lovituri sau lovire de la obiecte contondente dure cu o

3

putere fizică medie, iar formarea acestor leziuni corporale în rezultatul căderii libere

de la înălțimea corpului sau în rezultatul automutilării se exclude. Și echimoza în

regiunea antebrațului drept putea fi cauzată în rezultatul aplicării unei lovituri cu un

obiect contondent dur, sau în rezultatul căderii accelerate cu lovire de un obiect

contondent dur.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, periculoasă

pentru viață care a provocat decesul victimei.

Poziția de nevinovăție a inculpatului este una neveridică, deoarece

nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea acestuia, întrucât probele

prezentate și anume declarațiile martorilor care declară ferm că anume Bucilă M. în

urma unui conflict i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în regiunea capului lui

Lavreniuc A., a medicului care a declarat că la momentul acordării primului ajutor,

Lavreniuc A. avea excoriații pe cap și curgea sânge, precum și celelalte probe apreciate

în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, și care au dovedit incontestabil comiterea de către acesta a infracțiunii

incriminate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, care se pedepsește cu închisoare

de la 12 la 15 ani, anterior a fost condamnat, antecedentele penale fiind stinse, se

caracterizează negativ, potrivit cazierului contravențional a comis contravenții ca

înjuria și huliganism nu prea grav, pentru care a fost sancționat, este apt de muncă, însă

nu este angajat în câmpul muncii, este celibatar și nu are persoane la întreținere, nu a

întreprins măsuri de a compensa prejudiciul cauzat, nu o singură dată diferit justiției

pentru comiterea infracțiunilor inclusiv comise prin agresiune fiind sancționat penal și

contravențional, însă concluziile de rigoare nu și-a făcut, că circumstanțe atenuante nu

au fost stabilite, cele agravante fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană anterior

condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, concluzionând că

reeducarea și corectarea lui este posibilă doar prin aplicarea pedepsei închisorii pe un

termen 12 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

noi hotărâri, prin care să-i fie atenuată pedeapsa până la minimum.

Apelantul a invocat că nu a comis infracțiunea incriminată, iar în sentință sunt

indicate declarațiile martorilor pe care nu i-a văzut niciodată.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond este una legală, bazată pe

împrejurările de fapt și aspectele de drept a speței.

Deși în instanța de fond și cea de apel, inculpatul a negat acuzațiile aduse și a

susținut că în ziua incidentului între el și Lavreniuc A. se iscase un conflict, soldat cu

îmbrânciri reciproce, iar în momentul când de ei se apropiase o persoană, el plecase

acasă, vinovăția lui și-a găsit confirmare prin probatoriul administrat:

declarațiile succesorului părții vătămate Lavreniuc Andrei;

4

declarațiile martorului Lavreniuc Galina precum că Lavreniuc A. a fost lovit de

către Bucila Maric în regiunea capului, iar în ziua următoare l-a găsit acasă, jos la

podea, fără semne de viață, anunțând poliția;

declarațiile martorului Gruia Alexandr, martor ocular, care a comunicat că a fost

prezent la conflictul dintre Bucila M. și Lavreniuc A, dar nu cunoaște despre finalitatea

lui;

declarațiile martorului Șcerban Elizaveta a comunicat că a văzut momentul în

care Bucila M. și Lavreniuc A. ședeau la o masă, neobservând însă îmbrânceala dintre

ei, întrucât fusese poziționată cu spatele, dar începutul cărei o văzu Șcerban Oxana,

care ședea cu ea la o masă și care i-a comunicat, că inculpatul l-a lovit pe Lavreniuc A.

în față, ulterior văzându-l doborât la pământ, stropindu-l cu apă peste față, iar lucrătorii

medicali de la ambulanță acordându-i ajutor medical, după care fratele său l-a condus

acasă;

declarațiile martorului Filiștinscaia Raisa a comunicat că aproximativ cu doi ani

în urmă, în curtea casei, îi văzu pe Lavreniuc A. cu Bucila M., care întrebuințau băuturi

alcoolice, purtând discuții pe un ton ridicat, după care, vecina Elizaveta i-a comunicat,

că Bucila M. l-ar fi omorât pe Lavreniuc A., iar ieșind afară, îl văzu pe acesta doborât

jos, cu urechile însângerate, a chemat ambulanța, care i-a acordat ajutor medical, după

ce fratele său l-a condus acasă, în seara zilei următoare pe la orele 19:00, văzându-l pe

Lavreniuc A. jos la podea, fără semne de viață;

informația telefonică parvenită în SG al IP Xxxx la 13.04.2018 orele 19:25,

privind depistarea la domiciliul lui Lavreniuc A. din or. Xxxx, str. Xxxx/5 a cadavrului

acestuia;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13.04.2018 și anexele foto fiind

fixată poziționarea cadavrului;

raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din 14.04.2018 se determină echimoză

masivă în regiunea antebrațului drept, excoriații mici în regiunea spatelui, coapsa

dreapta, ambilor genunchi, ce au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unor obiecte

contondente dure, posibil în timpul și circumstanțele indicate, calificându-se ca

vătămări corporale neînsemnate. Leziunile corporale depistate la Bucila M. puteau să

se formeze în timpul unei lupte cu altă persoană, în momentul unor lovituri sau lovire

de obiecte contondente-dure cu o putere fizică medie. Formarea acestor leziuni

corporale în rezultatul căderii libere de la înălțimea corpului sau în rezultatul

automutilării se exclude. Echimoza în regiunea antebrațului drept putea fi cauzată î

rezultatul aplicării unei lovituri cu un obiect contondent dur, în rezultatul căderii

accelerate cu lovirea de un obiect contondent dur;

procesul-verbal din 05.06.2018, de la asistentul medical superior a IMSP CS

Xxxx, Romaniuc Liudmila a fost ridicată cartela medicală pe numele lui Bucila M.;

raportul de expertiză psihiatrică judiciară nr. xxxx din 01.10.2018 s-a constatat,

că Bucila M. în timpul săvârșiri infracțiunii încriminate, nu suferea de careva boli

psihice cronice sau de tulburări psihice temporare (inclusiv stare de efect patologic),

dispunând de capacitatea de a conștientiza și dirija acțiunile sale;

5

procesul-verbal din 03.12.2018, cu anexele foto, a fost cercetată curtea din fața

blocului de locuit din str. Xxxx, or. Xxxx, în rezultatul cărei nu s-au depistat careva

elemente de beton.

Astfel, probele administrate în prezenta cauză, permit de a concluziona

temeinicia soluției judiciare privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiuni

prevăzută la art. 151 alin. (4) Cod penal, or, baza probantă administrată pe caz, cert a

denotat intenția cu care a acționat în comiterea faptei imputate, fapt ce face absolut

nefondată solicitarea achitări lui de sub învinuirea formulată.

Acțiunile inculpatului se caracterizează prin intenție directă față de cauzarea

vătămărilor corporale grave, el prevăzând urmările prejudiciabile ce pot surveni ca

urmare a maltratării victimei în regiunea capului ca organ vital principal, dar

considerând în mod ușuratic, că ele vor putea fi evitate și imprudență față de urmările

prejudiciabile survenite, în consecință, fapta lui fiind una intenționată.

În susținerea acestei concluzii sunt depozițiile martorilor: Șcerban Elizaveta care

din spusele Oxanei Șcerban cunoaște despre maltratarea victimei de către inculpat;

Lavreniuc Galina, cărei victima i-a comunicat, că a fost lovit de către Bucila M. în

regiunea capului, în ziua următoare constatându-i decesul și medicului de pe ambulanță

Malancici Larisa, ce a confirmat starea în care se afla victima la momentul examinării,

având excoriați în regiunea capului pe care le-au prelucrat, aflând din spusele celor

prezenți, că a fost bătut de către o persoană de etnie romă.

De altfel, însăși inculpatul a recunoscut că urmare a conflictului cu Lavreniuc

A., s-au îmbrâncit reciproc. În ce privește mecanismul apariției vătămărilor corporale

grave, depistate la cadavrul Lavreniuc A., acestea au fost suficient de clar descrise în

raportul de expertiză medico-legală nr. xxxx din 13.04.2018, potrivit cărui, moartea

acestuia a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise, cu fractura osului

temporal pe dreapta, hematom epidural pe dreapta c-ca 180 ml sânge închegat,

compresia creierului, edem cerebral, coma cerebrală; având traumă cranio-cerebrală

închisă, fractura osului temporal pe dreapta, hematom epidural pe dreapta, compresia

creierului, edem cerebral, comă cerebrală, excoriatia și edemul regiunii zigomatice

stânga, echimoze pe ambele brațe, cutia toracică pe stânga, excoriații la umărului stâng,

abdomen pe stânga și cotului drept - care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică în

comun ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață. Între leziunile corporale

depistate și cauza morții fiind o legătură cauzală directă.

Totodată, potrivit concluziilor experților legiști, trauma cranio-cerebrală închisă

cu fracturarea osului temporal pe dreapta putea fi provocată printr-o lovitură puternică

cu piciorul în regiunea capului, când Lavreniuc A. se afla în poziție orizontală, sau în

rezultatul aplicării unei loviturii cu pumnul în regiunea zigomatică stânga cu căderea

ulterioară a pătimașului și lovirea cu capul de un obiect contondent dur.

La fel, experții au exclus formarea acestei traume în rezultatul aplicării unei

lovituri directe cu pumnul de către Bucila M. în regiunea temporală dreapta, după

primirea vătămărilor corporale pătimașul supraviețuind în jur de 10 ore. La examenul

toxicologic în sângele cadavrului depistându-se alcool etilic 2,46 %, în urină 4,26 %,

6

prin urmare în momentul primirii traumei Lavreniuc A. se afla în stare de ebrietate

alcoolică.

Respectivele concluzii medico-legale, exclud totalmente versiunea inculpatului

că în urma îmbrâncelii cu victima și aplicarea acestui doar a unei singure lovituri cu

pumnul în regiunea capului, acesta ar fi putut prin cădere să-și cauzeze careva leziuni

corporale ca urmare a lovirii de un obiect dur, cu atât mai mult, că la locul faptei, n-au

fost depistate careva bucăți de beton sau alte obiecte dure.

În același context, se exclude și versiunea referitor la posibilitatea primirii

ulterioare de către victimă a careva vătămări corporale ce i-ar fi cauzat decesul, or din

declarațiile martorilor, după revenirea acestui în locuință, mai mult nimeni nu l-a mai

văzut, decât în ziua următoare când l-au depistat decedat; perioada de timp stabilită de

experți, în care îi survenise decesul, corespunzând celei în care el a fost maltratat de

către inculpat; iar multitudinea vătămărilor corporale, inclusiv trauma cranio-cerebrală

închisă ce a fost cauzată prin aplicarea loviturii cu piciorul în regiunea capului, în

timpul poziționării orizontale a victimei, denotă caracterul intenționat a faptelor comise

de inculpat.

În atare împrejurări, argumentele invocate de apărare referitor la lipsa bazei

probante ce i-ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate, sunt

absolut declarative și lipsite de temei real, or tocmai că probele nominalizate mai sus

îi confirmă integral vinovăția.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond a dat

deplină eficiență dispozițiilor art. 61 Cod penal ce ține de scopul ei în restabilirea

echității sociale întru prevenirea continuării activității criminale atât de către cel

vinovat, cât și de alte persoane, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, stipulate la art. 75 Cod penal, luând în considerație caracterul social periculos

și prejudiciabil a faptei comise, ce se încadrează la categoria infracțiunilor grave,

pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii, atitudinea inculpatului față de

urmările survenite, nefiind la prima abatere de legea penală, anterior fiind supus și

răspunderii contravenționale, ceea ce denotă nedorința de corectare, împrejurări ce prin

sine determină efectul preventiv serios al pedepsii închisorii ce urmează a-i fi stabilită,

ca o garanție de restabilire a echității sociale și o asigurare, că drepturile și libertățile

consfințite în Constituția RM și alte legi, sunt apărate, violarea lor fiind contracarată și

pedepsită.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că declarațiile martorilor nu indică direct că Bucila M. a

acționat în mod intenționat, în vederea cauzării vătămărilor corporale grave părții

vătămate.

Niciun martor nu a menționat că inculpatul ar fi aplicat vreo lovitură cu piciorul

părții vătămate și drept urmare, constatarea organului de urmărire penală că ”după care

i-a mai aplicat 5-7 lovituri cu piciorul în regiunea capului, acțiuni ce au fost curmate

de Gruia Alexandr”, nu sunt susținute de vreo probă.

Mai mult, din declarațiile lui Gruia A. nu s-a confirmat versiunea invocată de

organul de urmărire penală.

7

Subsecvent, experții legiști nu exclud posibilitatea provocării traumei și în

rezultatul căderii și lovirii cu capul de un obiect dur contodent, trauma cranio-cerebrală

închisa cu fracturarea osului temporal pe dreapta putea fi provocată printr-o lovitură

puternică cu piciorul în regiunea capului, când Lavreniuc A. se afla în poziție orizontală

sau în rezultatul aplicării unei lovituri cu pumnul în regiunea zigomatică stânga cu

căderea ulterioară a pătimașului și lovirea cu capul de un obiect contondent dur.

Drept urmare, instanțele nu au ținut cont de faptul că trauma cranio-cerebrală la

partea vătămată putea să apară și în rezultatul căderii ulterioară a pătimașului și lovirea

cu capul de un obiect contondent dur.

Atât organul de urmărire penală cât și instanțele de judecată nu au răspuns la

întrebarea, dacă după ce partea vătămată Lavreniuc A. a refuzat spitalizarea și s-a întors

acasă în stare de ebrietate și până la decesul acestuia, putea să se lovească în cădere de

vreun obiect dur contodent din domiciliul său.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare

a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, privind faptele incriminate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor de drept material, în baza

probelor administrate, inclusiv declarațiile succesorului părții vătămate, Lavreniuc

Andrei, martorilor Lavreniuc Galina, Gruia Alexandr, Șcerban Elizaveta, Filiștinscaia

Raisa, informația telefonică parvenită în SG al IP Xxxx la 13.04.2018, procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 13.04.2018 și anexele foto, raportul de expertiză judiciară

nr. xxxx din 14.04.2018, procesul-verbal din 05.06.2018, de la asistentul medical

superior a IMSP CS Xxxx, raportul de expertiză psihiatrică judiciară nr. xxxx din

01.10.2018, procesul-verbal din 03.12.2018, cu anexele foto privind cercetarea la fața

8

locului, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanțele indicând detaliat motivele pentru care au respins

versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, probele administrate pe caz demonstrând

elocvent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor prevăzute de art. 151 alin. (4)

Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CtEDO impune în sarcina

instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și

probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este

o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.- 5.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În aspectul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar că: „experții

legiști nu exclud posibilitatea provocării traumei și în rezultatul căderii și lovirii cu capul de un obiect

dur contodent, trauma cranio-cerebrală închisă cu fracturarea osului temporal pe dreapta putea fi

provocată printr-o lovitură puternică cu piciorul în regiunea capului, când Lavreniuc A. se afla în

9

poziție orizontală sau în rezultatul aplicării unei lovituri cu pumnul în regiunea zigomatică stânga cu

căderea ulterioară a pătimașului și lovirea cu capul de un obiect contondent dur.

Drept urmare, instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că trauma cranio-cerebrală la

partea vătămată putea să apară și în rezultatul căderii ulterioară a pătimașului și lovirea cu capul

de un obiect contondent dur.

Atât organul de urmărire penală cât și instanțele de judecată nu au răspuns la întrebarea,

dacă după ce partea vătămată Lavreniuc A. a refuzat spitalizarea și s-a întors acasă în stare de

ebrietate și până la decesul acestuia, putea să se lovească în cădere de vreun obiect dur contodent

din domiciliul său”, nu au fost invocate și în apel (pct. 3., 5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în acest sens nu are niciun suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

atacate cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanțele nu au

admis vreo eroare gravă de fapt, care să le fi afectat soluția și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Ciuru împotriva

sentinței Judecătoriei Edineț din 27 aprilie 2021 și deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Bălți din 11 august 2021, în privința inculpatului Bucila Maric xxxx, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 22 decembrie 2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

10