1ra-1866/21 — art. 264/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 februarie 2021, Baraboi Constantin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 4 (patru) luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilită lui Baraboi Constantin pe o perioada de probațiune de 1 an, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și nu va fi executată dacă în perioada de probațiune fixată acesta nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Baraboi Constantin în beneficiul statului a sumei de 30,19 lei cu titlu de cheltuielile judiciare suportate pentru testarea cu alcooltestul „Drager” a inculpatului în vederea stabilirii stării de ebrietate, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în sensul celor expuse, instanța de fond a constatat că Baraboi Constantin XXXXX, la data de 27 iunie 2019, consumând băuturi alcoolice, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 lit. a) al 1 Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, a urcat la volanul automobilului de model „Dacia Logan” cu n/î XXXXX și, aproximativ la ora 13:30, conștientizând faptul că se află în stare de ebrietate alcoolică și este privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, se deplasa pe str. Nicolae Costin, 44/4 din mun. Chișinău, unde a fost stopat de către colaboratorul INP, Negru Vadim și fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost supus testării alcooloscopice cu alcooltestul „Drager”, fiindu-i stabilită concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,53 mg/l, care conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Baraboi Constantin a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform indicilor, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care este privată de dreptul de conduce mijloace de transport.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procuror prin care a solicitat casarea sentinței în partea ce ține de stabilirea pedepsei și pronunțarea în aceasta parte a unei noi hotărâri în modul prevăzut pentru prima instanța prin care Baraboi Constantin să fie declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și a-i aplica pedeapsă sub formă de 8 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a invocat că, instanța de fond la emiterea sentinței a ignorat faptul că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021, a fost admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează. ,,Baraboi Constantin XXXXX recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și aplicată pedeapsa sub formă de 4 (patru) luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, urmează a exclude art. 90 Cod penal. Termenul executării pedepsei de calculat din momentul reținerii lui Baraboi Constantin XXXXX de către organele competente”. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. 2 4.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, acuzatorul de stat critică sentința doar în partea individualizării pedepsei, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată. Astfel, instanța de apel analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul întregului proces penal, a conchis că vinovăția inculpatului deplin este dovedită și acțiunile lui Baraboi Constantin XXXXX corect au fost încadrate în temeiul art. 2641 alin. (4) Cod penal. Cu referire la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului Baraboi Constantin în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Baraboi Constantin instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând eronat că, îndreptarea și corectarea lui Baraboi Constantin e posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art. 75-78 Cod penal aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 (unu) an. În acest sens, instanța de apel a reținut că, pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Subsecvent, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a luat în considerare faptul că, inculpatul Baraboi Constantin anterior a mai comis infracțiuni similare, fiind pedepsit cu amendă, dar nu a tras concluziile de rigoare, din acest motiv a ajuns la concluzia că, pedeapsa neprivativă de libertate nu și- a atins scopul, acesta urmează a fi pedepsit mai aspru. Raportând acestei prevederi, instanța de apel a menționat că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului. Astfel, instanța de apel a indicat că conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, săvârșită de către inculpatul atentează la siguranța traficului rutier, acesta anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 decembrie 2017, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de amendă în mărime de 1 500 unități convenționale, echivalentul a 75 000 lei, cu privarea de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, 3 sentința devenind definitivă la 29.12.2017, iar potrivit Certificatului eliberat de Dispensarul Republican de Narcologic nr. 2662 din 23.07.2019, cet. Baraboi Constantin este înregistrat în listele nominale ale persoanelor bolnave de alcoolism cronic din anul 2003 cu diagnoza alcoolism cronic. Subsecvent, instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond este neîntemeiată, precum că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea art. 90 Cod penal, or, potrivit informației Acces Web acesta se află în căutare, deoarece se ascunde de organele de urmărire penală și judecată, după aplicarea măsurilor de constrângere nelegate cu arest, în privința lui, de către IPS Centru, mun. Chișinău, fiind pornit dosarul de căutare nr. 2010018151. Sub acest aspect instanța de apel a stabilit că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă în privința inculpatului - și anume executarea reală, este în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și urmările acțiunilor făptuitorului îndreptate asupra traficului rutier, or, este notoriu faptul că, anual în Republica Moldova, mii de persoane sunt traumatizate în accidente rutiere, iar acest indiciu este de 4-5 ori mai mare decât indicele mediului European, respectiv cultura șofatului nu se implementează cu ajutorul convingerii. Unica formă de luptă cu acei care încalcă Regulile circulație este pedeapsa prin amendă, punctele de penalizare, anularea dreptului de a conduce și pedeapsa cu închisoarea. Totodată, instanța de apel a reținut că anume această pedeapsă este în corespundere și cu regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate, adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia, natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de circumstanțele săvârșirii infracțiunii. De asemenea, instanța de apel a menționat că în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului, iar în calitate de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal au fost stabilite: căința sinceră, aceste circumstanțe au fost luate în considerație la examinarea cauzei în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, astfel inculpatul beneficiind de o reducere a pedepsei cu 1/3 din cea prevăzută de lege. În concluzie, instanța de apel a admis apelul procurorului a casat parțial sentința, în partea individualizării pedepsei și în această parte a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. 4

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță. Recurentul susține în cererea de recurs ordinar că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or, instanța nu a indicat cu suficientă claritate dacă este sau nu posibilă corijarea și reeducarea inculpatului fără izolare de societate prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Mai mult decât atât, instanța de apel la aplicarea pedepsei penale nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina în cele imputate, se căiește sincer de cele comise, are la întreținere un copil minor și este unicul întreținător al familiei. 5.1. La 19 august 2021, avocata Nastas Tatiana în numele inculpatului declară recurs ordinar care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță. În susținerea celor solicitate, recurenta susține că instanța de apel în partea descriptivă a deciziei s-a limitat doar la descrierea probelor și motivelor acuzării fără a intra în esența problemei și motivelor expuse de către procuror în apelul declarat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul Baraboi Constantin și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul motivarea deciziei atacate și cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Astfel, cu referire la temeiul indicat de către apărător și prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal subliniază că apreciază poziția acestuia drept una declarativă și subiectivă, or, recurentul doar indică acest temei, declară dezacordul său cu pedeapsa aplicată inculpatului fără a-și motiva poziția în acest sens. Mai mult decât atât, Colegiul penal analizând materialele cauzei și decizia recurată subliniază că instanța de apel a pronunțat o decizie motivată în conformitate cu rigorile art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența CtEDO 5 indică faptul că, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs, situație analogică cazului respectiv (a se vedea cauza Hadjianastassiou vs Grecia, 16 decembrie 1992). Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care apărarea o consideră prea aspră, instanța de recurs o apreciază ca fiind în corespundere atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale. Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, de motivul inculpatului, de persoana acestuia care anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 decembrie 2017, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de amendă în mărime de 1 500 unități convenționale, echivalentul a 75 000 lei, cu privarea de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, sentința devenind definitivă la 29.12.2017, iar potrivit Certificatului eliberat de Dispensarul Republican de Narcologic nr. 2662 din 23.07.2019, cet. Baraboi Constantin este înregistrat în listele nominale ale persoanelor bolnave de alcoolism cronic din anul 2003 cu diagnoza alcoolism cronic. Mai mult, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de apel care a indicat motivele ce au dus la excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, și anume, că 6 ,,(…) potrivit informației Acces Web acesta se află în căutare, deoarece se ascunde de organele de urmărire penală și judecată, după aplicarea măsurilor de constrângere nelegate cu arest, în privința lui, de către IPS Centru, mun. Chișinău, fiind pornit dosarul de căutare”. De asemenea, instanța de apel a ținut cont la stabilirea pedepsei de faptul că inculpatul a recunoscut vina în cele imputate și se căiește sincer de cele ce este învinuit, cauza fiind examinată în procedură simplificată conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Astfel, Colegiul penal susține că instanța de apel corect a ajuns la concluzia precum că corectarea și corijarea inculpatului poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 4 luni închisoare, excluzând prevederile art. 90 Cod penal, prin care instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei penale. Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc. De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea avocatului privind menținerea sentinței prin care a fost aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate, care de fapt nici nu a fost motivată indicând doar faptul că inculpatul a recunoscut vina în cele comise și că regretă, este neîntemeiată, or, doar faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Baraboi Constantin a unei pedepse neprivative în temeiul art. 90 Cod penal. Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre 7 motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești. Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis erorile de drept prevăzute în pct. 10) și 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face referință recurentul, deci nu persistă temei de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea și în limitele acesteia, decizia fiind una motivată din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocata Nastas Tatiana în numele inculpatului, Colegiul penal reamintește că potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar în numele său atât în latura penală, cât și în cea civilă. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 17 iunie 2021, în absența inculpatului, însă cu prezența avocatului acestuia Pavalatii Alexandru (f.d. 164). La 08 iulie 2021, a fost pronunțată decizia integrală, în ședința de judecată nu s-a prezentat inculpatul, însă din nou a fost prezent avocatul acestuia Pavalatii Alexandru (f.d. 166), astfel, termenul pentru declarare a recursului a expirat la data de 09 august 2021. Cu toate acestea, avocata Nastas Tatiana declară recurs împotriva deciziei instanței de apel la 19 august 2021, fapt confirmat de ștampila aplicată pe plic (f.d. 194), în acest sens reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că avocata a declarat recursul peste termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar. Așadar, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a fost respectat de către recurent, el fiind declarat peste termenul de 30 zile. 8 Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declararea al recursului ordinar este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac. De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație jurisprudența Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr. 25763/10 din 18.06.2019, prin care a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al hotărârilor judecătorești. În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursul ordinar este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2), 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Baraboi Constantin XXXXX, recursul ordinar declarat de către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul ordinar declarat de către avocata Nastas Tatiana în numele inculpatului ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 decembrie 2021. Președinte: Nadejda Toma Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 9