1ra-592/2021 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-592/2021 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-592/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Victor Boico,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Djulieta Devder și de către

avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020,

în cauza penală, în privința lui

Rațoi Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.09.2018 până la 11.03.2020;

Instanța de apel de la 21.05.2020 până la 22.09.2020;

Instanța de recurs de la 16.12.2020 până la 14.06.2021.

a c o n s t a t a t :

Rațoi Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal și i s-a aplicat acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Rațoi Gheorghe a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani și nu va fi executată

dacă condamnatul în perioada de probațiune nu va comite o nouă infracțiune și prin

purtarea exemplară va confirma încrederea acordată, totodată obligându-l să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului de probațiune în a cărui rază

teritorială se află domiciliul condamnatului, precum și să participe la un program

probațional în vederea reducerii recidivei de infracțiune.

S-a aplicat în privința lui Rațoi Gheorghe măsura preventivă obligarea de a nu

părăsi țara, până la rămânerea definitivă a sentinței.

S-a dispus încasarea de la Rațoi Gheorghe în beneficiul statului cheltuielile

judiciare suma de 316 lei.

Gheorghe la 09 octombrie 2017, aproximativ la ora 02:40, neavând permis de

conducere, fiind la volanul automobilului de model ,,Ford Transit” cu numerele de

1

înmatriculare XXXXX, se deplasa pe str. Alba Iulia, mun. Chișinău. În timpul

deplasării, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 a

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că, conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de

natură să-i afecteze capacitatea de conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică de

grad avansat, pentru conducere neadecvată, la intersecția str. Alba Iulia și Liviu

Deleanu, mun. Chișinău, a fost somat de către colaboratorii de poliție ca să se

oprească, după care pe traseul Chișinău-Criuleni, acesta a fost stopat de către angajații

INP a IGP a MAI. Ulterior, în procesul verificării actelor și documentării cazului,

colaboratorii de poliție au simțit din cavitatea bucală a lui Rațoi Gheorghe miros

puternic de alcool, ca urmare, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate alcoolică, a fost transportat la Dispensarul Republican de Narcologie

situat pe str. Petru Rareș, 32, mun. Chișinău, unde a fost supus examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

conform cărei s-a stabilit că în sângele lui Rațoi Gheorghe concentrația de alcool a fost

1,55 g/1, iar în aerul expirat a fost 0,80 mg/1 ceea ce în conformitate cu prevederile art.

13412 Cod penal se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Rațoi Gheorghe a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - adică, conducerea mijlocului de transport de

către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține

permis de conducere.

parțială a acesteia, rejudecare cauzei în partea în partea individualizării pedepsei

penale, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care lui Rațoi Gheorghe să i se aplice

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executarea pedepsei într-un

penitenciar de tip semiînchis, în rest sentința contestată să fie menținută, fără

modificări.

În motivarea cererii de apel, acuzarea a invocat că, instanța de judecată corect a

reținut în acțiunile lui Rațoi Gheorghe elementele componenței de infracțiune

prevăzute art. 2641 alin. (4) Cod penal și l-a recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii incriminate, însă la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța nu a ținut cont de faptul la caz se reține agravanta prevăzută de

art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, săvârșirea infracțiunii către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru o infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză. Or, inculpatul prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16

2

august 2019, a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale.

Prin urmarea, instanța anterior i-a aplicat cea mai blândă pedeapsă (amenda),

oferindu-i posibilitatea inculpatului de a se corecta, de a fi resocializat și a reveni la un

mod normal de viață în conformitate cu normele sociale unanim acceptate.

Însă, prin comiterea unei infracțiuni similare, Rațoi Gheorghe a demonstrat că

pedeapsa aplicată de instanță este una blândă și nu a produs niciun efect asupra

acestuia din contra a fost motivat să comită o nouă infracțiune, prin care a atentat la

relațiile sociale legate de respectarea regulilor circulației rutiere.

3.1. Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, avocatul Ciumac Nicolae în

numele inculpatului Rățoi Gheorghe, a declarat apel prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Rățoi Gheorghe să fie liberat de răspundere penală, în

legătură cu faptul că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

În motivarea cererii de apel a invocat că, în cadrul examinării cauzei penale

respective în ședința preliminară a fost solicitat transmiterea cauzei penale după

competență la Judecătoria Criuleni în baza art. 40 Cod de procedură penală, or,

reținerea inculpatului Rățoi Gheorghe a avut loc în r-nul Criuleni, însă instanța de

judecată a respins cererea respectivă și a lăsat să fie examinată cauza la Judecătoria

Chișinău.

De asemenea, a menționat că a solicitat ca să fie examinată cauza penală în

procedură simplificată conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură, însă instanța de

judecată a respins această cerere motivând prin faptul că inculpatul nu recunoaște

competența teritorială de săvârșire a infracțiunii.

Ulterior, a solicitat conexarea cauzei penale de la instanța în raza teritorială a

căreia a fost comisă infracțiunea de învinuire a lui Rățoi Gheorghe de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, adică de la Judecătoria Criuleni,

și în ședința de judecată s-a pus în discuție posibilitatea conexării cauzelor penale în

una singură și totodată a fost înaintată cerere privind examinarea cauzei în procedură

simplificată de instanța de judecată conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, însă instanța de judecată a respins această cerere motivând prin faptul că deja

a fost începută cercetarea judecătorească și că inculpatul nu recunoaște competența

teritorială de săvârșire a infracțiunii.

Mai mult, avocatul a subliniat că la 16 august 2019, Judecătoria Criuleni a

pronunțat sentința de condamnare a lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și i-a numit o pedeapsă de 2 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei stabilite inculpatului s-a suspendat condiționat pe o perioadă de

3

probațiune de 1 an, însă, instanța de judecată a menționat că respectiva sentință

judecătorească nu are mențiunea că a devenit definitivă și în această ordine de idei,

instanța de judecată este în imposibilitate legală a se expune asupra cumulării

pedepselor prin prisma art. 84 alin. (4) Cod penal.

Totodată, apărătorul a menționat că instanța de fond eronat nu a aplicat

prevederile art. 60 Cod penal, și anume, că fapta a fost săvârșită de către Rățoi

Gheorghe la data de 09.10.2017, astfel a expirat termenul de prescripție de atragere la

răspundere penală.

2020, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a subliniat că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale, vinovăția

acestuia, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, se

dovedește prin probele administrate legal în cadrul cercetării judecătorești.

De asemenea, instanța de apel a menționat că instanța de fond a argumentat

deplin poziția adoptată atât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a

circumstanțelor cauzei, cât și din punct de vedere a prevederilor legale.

Instanța de apel a notat că sentința primei instanțe cu referire la încadrarea

juridică și vinovăția inculpatului, nu a fost atacată.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele expuse în cererea de apel a

acuzatorului de stat cu privire la individualizarea pedepsei penale contrar

prevederilor legale, or, instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a

măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, aplicând-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și

anume: de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de personalitatea

celui vinovat, de condițiile de viață a lui, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a indicat că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, analizând materialele cauzei penale instanța de apel a conchis că

inculpatul și-a recunoscut vinovăția, are o vârstă tânără, doi copii minori la întreținere,

4

așadar suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității

acestuia, ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită,

să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor

societății decât izolarea vinovatului de societate. Instanța de fond a ținut cont și a

aplicat o pedeapsă prevăzute de 2641 alin. (4) Cod penal, care se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până

la 1 an, coroborat cu prevederilor art. art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal,

legal a dispune suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de

probațiune de 3 ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a vinovatului Rațoi Gheorghe

cu condiția că acesta în perioada de probațiune nu va săvârși alte infracțiuni și prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat,

totodată obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului care

exercită controlul asupra comportării celui condamnat, precum și să participe la un

program probațional în vederea reducerii recidivei de infracțiune.

Argumentele procurorului privind inadmisibilitatea aplicării în privința lui

Rățoi Gheorghe a prevederilor art. 90 Cod penal și solicitarea aplicării pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, instanța de apel le-a respins, deoarece la stabilirea măsurii și mărimii

pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării, precum și ca

măsură de pedeapsă, s-a ținut cont în deplină măsură de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea (a recunoscut vina parțial, are o vârstă tânără, doi copii minori

la întreținere) de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării, astfel

instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, sub formă de închisoare cu suspendare, cu atât mai mult că

potrivit materialelor cauzei nu este confirmat faptul dacă sentința Judecătoriei

Criuleni, sediul Central din 16 august 2019 în privința inculpatului Rațoi Gheorghe

este intrată în vigoare, iar în cele din urmă infracțiunea săvârșită de Rațoi Gheorghe

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal este săvârșită la data de 11 octombrie 2017, ceea ce

se constată că a trecut o perioadă destul de îndelungată pentru a-l izola pe inculpatul

Rațoi Gheorghe de societate.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul

procurorului privind aplicarea pedepsei cu executarea închisorii, deoarece pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care

au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

5

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La fel, instanța de apel a respins argumentele avocatului Ciumac Nicolae,

invocate în apel precum că, instanța de fond neîntemeiat nu a dispus transmiterea

cauzei penale după competentă la Judecătoria Criuleni conform prevederilor art. 40

Cod de procedură penală, or, instanța de fond corect a reținut că, infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal este o infracțiune formală și a fost consumată

pe str. Alba Iulia, mun. Chișinău.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul

avocatului Ciumac Nicolae privind faptul că inculpatul a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată, însă instanța de fond i-a respins această cerere, or, potrivit

prevederilor art. 3641 alin. (3) Cod de procedură penală, în cadrul ședinței preliminare

sau până la începerea cercetării judecătorești, instanța îl întreabă pe inculpat dacă

solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții, apoi acordă cuvântul

procurorului, părții vătămate și celorlalte părți asupra cererii formulate, la caz,

instanța de fond corect a respins această cerere motivând prin faptul că, inculpatul a

omis etapa de a depune asemenea cerere, iar, potrivit procesului-verbal al ședinței

preliminare din 13 martie 2019, partea apărării a fost de acord cu examinarea cauzei

în procedură generală, nefiind înaintate careva cereri privind examinarea cauzei în

procedură simplificată (f.d. 135-136).

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele expuse în

cererea de apel precum că instanța de fond a respins conexarea cauzelor penale în una

singură cu cauza penală de învinuire a lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu prezenta cauza la Judecătoria Criuleni, or,

instanța de fond legal a respins acest demers, indicând că cauza penală de învinuire a

lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal

se examinează în procedură simplificată, iar conexarea cauzelor ar duce la examinarea

cauzei în procedură generală, prin ce inculpatul nu va mai beneficia de reducerea

pedepsei prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Mai mult decât atât, potrivit art. 24 Cod procedură penală, părțile participante

la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură.

Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine

stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de

judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului

cod, pentru administrarea probelor necesare.

6

De asemenea, instanța de apel a respins solicitarea de a fi încetat procesul penal

privind învinuirea lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal, care conform prevederilor art. 16 Cod penal se califică ca o

infracțiune ușoară, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de atragere la

răspundere penală, or, potrivit prevederilor art. 60 alin. (4) Cod penal, prescripția se

va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), persoana va

săvârși o infracțiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa

cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz

începe din momentul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că la 09 octombrie 2017, inculpatul Rățoi

Gheorghe a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, care este o

infracțiune ușoară, iar termenul de atragere la răspundere penală expiră la data de 19

octombrie 2019, însă, potrivit sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 16

august 2019 (f.d. 119-124), inculpatul Rățoi Gheorghe, la data de 02 septembrie 2018 a

comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, care potrivit prevederilor

art. 16 Cod penal, se califică ca o infracțiune mai puțin gravă, pentru care termenul de

prescripție este de 5 ani, iar termenul de prescripție pentru această infracțiune expiră

la data de 02.09.2023, astfel, motivele invocate de partea apărării, cu privire la

expirarea termenului de prescripție, nu și-au găsit confirmarea și au fost respinse.

Astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond minuțios, complet și

obiectiv, a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

astfel fără niciun dubiu a stabilit vinovăția inculpatului Rățoi Gheorghe și corect a

calificat acțiunile acestuia în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită casarea

parțială a deciziei în partea individualizării pedepsei penale, cu remiterea cauzei spre

rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În susținerea celor solicitate, procurorul indică că pedeapsa aplicată inculpatului

este una prea blândă nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod

penal.

Mai mult decât atât, procurorul menționează în cererea de recurs precum că

instanța de apel nu a motivat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și nu a ținut cont

de cazierul juridic al inculpatului.

5.1. Nefiind de acord cu decizia pronunțată, declară recurs ordinar avocatul

Ciumac Nicolae în numele inculpatului și ultimul care în temeiurile art. 427 alin. (1)

pct. 12) și 13) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

7

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie dispusă încetarea procesului penal în

privința inculpatului din motivul expirării termenului de prescripție a tragerii la

răspundere penală conform art. 60 Cod penal.

În motivarea celor solicitate, recurenții subliniază că, instanța de apel eronat a

interpretat prevederile art. 60 Cod penal precum că termenul de prescripție în privința

lui Rățoi Gheorghe expiră la 02.09.2023, fără a lua în calcul prevederile art. 60 alin. (3)

și alin. (4) Cod penal.

motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție respinge recursul

ordinar declarat de către procuror ca fiind inadmisibil și admite recursul ordinar

declarat de către avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul, din

următoarele considerente.

Prevederile art. 414 Cod de procedură penală stipulează că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză

obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu

întreg materialul probator al cauzei. Or, declanșând o continuare a judecării cauzei în

fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Chestiunile de fapt pe care le poate soluționa instanța de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat

și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost

corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal ori civil au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

De asemenea, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Așadar, instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată la situația

de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii

8

temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăție sau nevinovăție, încadrarea

juridică a faptei săvârșite sau temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

În atare situație, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material. Chestiunea dacă fapta este constatată

conform legii este un temei de drept, deoarece privește încadrarea juridică dată faptei

săvârșite, astfel ea cade sub controlul instanței de recurs, pentru care fapta nu poate fi

privită ca fiind stabilită atunci când se constată ilegalități.

Astfel, Colegiul penal lărgit analizând conținutul cererii de recurs declarate de

către avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul, rezultă că acestea

se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) și 13) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită și a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului.

Însă, în esență, argumentele recurenților se focusează pe faptul că instanța de

apel pronunțând soluția nu a ținut cont de faptul că a expirat termenul de prescripție

a tragerii la răspundere penale, astfel semnalând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, instanța de apel a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, temei care și-a găsit confirmare în cauza dată.

Colegiul penal lărgit indică că infracțiunea săvârșită de inculpat, și anume,

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal prevede sancțiunea sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare

de până la 1 (unu) an.

Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru

care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 2 (doi) ani inclusiv.

Art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal stipulează că, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat 2 (doi) ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave.

La caz, data consumării infracțiunii săvârșite de inculpat se consideră 09

octombrie 2017.

Totuși, instanța de apel își întemeiază soluția precum că la 02 septembrie 2018,

inculpatul comite o altă infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, astfel

termenul de prescripție a tragerii la răspundere penală a fost întrerupt, însă omite să

ia în calcul prevederile art. 60 alin. (3) Cod penal, și anume, ,,În cazul săvârșirii de către

persoană a unei noi infracțiuni, prescripția se calculează pentru fiecare infracțiune separat”.

9

Astfel, potrivit prevederilor art. 60 alin. (4) Cod penal ,,Prescripția se va întrerupe

dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvârși o infracțiune

pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen

mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul săvârșirii unei

infracțiuni noi”.

Ținând cont de normele citate mai sus, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia

că odată cu comiterea unei noi infracțiuni de către inculpat a fost întrerupt termenul

de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, și urma a fi calculat din

nou începând cu data comiterii infracțiunii de huliganism, și anume, din 02

septembrie 2018.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că la data

pronunțării deciziei din 22 septembrie 2020, termenul de prescripție a tragerii la

răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal a

expirat, or, începând cu 02 septembrie 2018 până la 22 septembrie 2020 s-a scurs un

termen mai mare de 2 (doi) ani.

Generalizând cele enunțate, luând în considerație faptul că, recursul ordinar în

cauza penală reprezintă o cale de atac ordinară, ca și apelul, preponderent de casare,

destinată a repara, în principiu, erorile de drept comise de instanța de judecată,

Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal,

constată că termenul de 2 (doi) ani a expirat la 02 septembrie 2020.

Ținând cont de cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit respinge alegațiile

indicate de către procuror în cererea de recurs care sunt întemeiate pe dezacordul

stabilirii pedepsei penale considerând-o prea blândă, or, odată cu intervenirea

termenului de prescripție în conformitate prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de

procedură penală, instanța adoptă o sentință de condamnare fără stabilirea pedepsei.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă cauza

și pronunță o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația inculpatului. Conform art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Din interpretarea normelor expuse supra, rezultă că instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată

comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de către

procuror urmează a fi respins ca fiind inadmisibil, iar recursul declarat de către

avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul urmează a fi admis, cu

casarea parțială a deciziei instanței de apel și sentinței, rejudecarea cauzei și

10

pronunțarea a unei hotărâri noi, cu liberarea de pedeapsă penală a lui Rațoi Gheorghe

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, în rest

dispozițiile sentinței urmând a fi menținute.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Djulieta Devder, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza penală

în privința lui Rațoi Gheorghe XXXXX.

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ciumac Nicolae în numele

inculpatului și inculpatul, casează parțial decizia Colegiului penal a Curții de Apel

Chișinău din 22 septembrie 2020 și parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 11 martie 2020, în partea stabilirii pedepsei penale inculpatului Rațoi

Gheorghe XXXXX, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

Rațoi Gheorghe XXXXX recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, se liberează de pedeapsă penală, în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest, depozițiile sentinței se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 iulie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

Diaconu Iurie

Boico Victor

11