1ra-592/2021 — art. 264/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11 martie 2020, Rațoi Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și i s-a aplicat acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Rațoi Gheorghe a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani și nu va fi executată dacă condamnatul în perioada de probațiune nu va comite o nouă infracțiune și prin purtarea exemplară va confirma încrederea acordată, totodată obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului de probațiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului, precum și să participe la un program probațional în vederea reducerii recidivei de infracțiune. S-a aplicat în privința lui Rațoi Gheorghe măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a sentinței. S-a dispus încasarea de la Rațoi Gheorghe în beneficiul statului cheltuielile judiciare suma de 316 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Rațoi Gheorghe la 09 octombrie 2017, aproximativ la ora 02:40, neavând permis de conducere, fiind la volanul automobilului de model ,,Ford Transit” cu numerele de 1 înmatriculare XXXXX, se deplasa pe str. Alba Iulia, mun. Chișinău. În timpul deplasării, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 a Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică de grad avansat, pentru conducere neadecvată, la intersecția str. Alba Iulia și Liviu Deleanu, mun. Chișinău, a fost somat de către colaboratorii de poliție ca să se oprească, după care pe traseul Chișinău-Criuleni, acesta a fost stopat de către angajații INP a IGP a MAI. Ulterior, în procesul verificării actelor și documentării cazului, colaboratorii de poliție au simțit din cavitatea bucală a lui Rațoi Gheorghe miros puternic de alcool, ca urmare, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost transportat la Dispensarul Republican de Narcologie situat pe str. Petru Rareș, 32, mun. Chișinău, unde a fost supus examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, conform cărei s-a stabilit că în sângele lui Rațoi Gheorghe concentrația de alcool a fost 1,55 g/1, iar în aerul expirat a fost 0,80 mg/1 ceea ce în conformitate cu prevederile art. 13412 Cod penal se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Rațoi Gheorghe a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - adică, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecare cauzei în partea în partea individualizării pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care lui Rațoi Gheorghe să i se aplice pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, în rest sentința contestată să fie menținută, fără modificări. În motivarea cererii de apel, acuzarea a invocat că, instanța de judecată corect a reținut în acțiunile lui Rațoi Gheorghe elementele componenței de infracțiune prevăzute art. 2641 alin. (4) Cod penal și l-a recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța nu a ținut cont de faptul la caz se reține agravanta prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, săvârșirea infracțiunii către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză. Or, inculpatul prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 2 august 2019, a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale. Prin urmarea, instanța anterior i-a aplicat cea mai blândă pedeapsă (amenda), oferindu-i posibilitatea inculpatului de a se corecta, de a fi resocializat și a reveni la un mod normal de viață în conformitate cu normele sociale unanim acceptate. Însă, prin comiterea unei infracțiuni similare, Rațoi Gheorghe a demonstrat că pedeapsa aplicată de instanță este una blândă și nu a produs niciun efect asupra acestuia din contra a fost motivat să comită o nouă infracțiune, prin care a atentat la relațiile sociale legate de respectarea regulilor circulației rutiere. 3.1. Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului Rățoi Gheorghe, a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Rățoi Gheorghe să fie liberat de răspundere penală, în legătură cu faptul că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală. În motivarea cererii de apel a invocat că, în cadrul examinării cauzei penale respective în ședința preliminară a fost solicitat transmiterea cauzei penale după competență la Judecătoria Criuleni în baza art. 40 Cod de procedură penală, or, reținerea inculpatului Rățoi Gheorghe a avut loc în r-nul Criuleni, însă instanța de judecată a respins cererea respectivă și a lăsat să fie examinată cauza la Judecătoria Chișinău. De asemenea, a menționat că a solicitat ca să fie examinată cauza penală în procedură simplificată conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură, însă instanța de judecată a respins această cerere motivând prin faptul că inculpatul nu recunoaște competența teritorială de săvârșire a infracțiunii. Ulterior, a solicitat conexarea cauzei penale de la instanța în raza teritorială a căreia a fost comisă infracțiunea de învinuire a lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, adică de la Judecătoria Criuleni, și în ședința de judecată s-a pus în discuție posibilitatea conexării cauzelor penale în una singură și totodată a fost înaintată cerere privind examinarea cauzei în procedură simplificată de instanța de judecată conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, însă instanța de judecată a respins această cerere motivând prin faptul că deja a fost începută cercetarea judecătorească și că inculpatul nu recunoaște competența teritorială de săvârșire a infracțiunii. Mai mult, avocatul a subliniat că la 16 august 2019, Judecătoria Criuleni a pronunțat sentința de condamnare a lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și i-a numit o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului s-a suspendat condiționat pe o perioadă de 3 probațiune de 1 an, însă, instanța de judecată a menționat că respectiva sentință judecătorească nu are mențiunea că a devenit definitivă și în această ordine de idei, instanța de judecată este în imposibilitate legală a se expune asupra cumulării pedepselor prin prisma art. 84 alin. (4) Cod penal. Totodată, apărătorul a menționat că instanța de fond eronat nu a aplicat prevederile art. 60 Cod penal, și anume, că fapta a fost săvârșită de către Rățoi Gheorghe la data de 09.10.2017, astfel a expirat termenul de prescripție de atragere la răspundere penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a subliniat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale, vinovăția acestuia, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, se dovedește prin probele administrate legal în cadrul cercetării judecătorești. De asemenea, instanța de apel a menționat că instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată atât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, cât și din punct de vedere a prevederilor legale. Instanța de apel a notat că sentința primei instanțe cu referire la încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, nu a fost atacată. Totodată, instanța de apel a respins argumentele expuse în cererea de apel a acuzatorului de stat cu privire la individualizarea pedepsei penale contrar prevederilor legale, or, instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și anume: de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de condițiile de viață a lui, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a indicat că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, analizând materialele cauzei penale instanța de apel a conchis că inculpatul și-a recunoscut vinovăția, are o vârstă tânără, doi copii minori la întreținere, 4 așadar suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate. Instanța de fond a ținut cont și a aplicat o pedeapsă prevăzute de 2641 alin. (4) Cod penal, care se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an, coroborat cu prevederilor art. art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal, legal a dispune suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a vinovatului Rațoi Gheorghe cu condiția că acesta în perioada de probațiune nu va săvârși alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, totodată obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat, precum și să participe la un program probațional în vederea reducerii recidivei de infracțiune. Argumentele procurorului privind inadmisibilitatea aplicării în privința lui Rățoi Gheorghe a prevederilor art. 90 Cod penal și solicitarea aplicării pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, instanța de apel le-a respins, deoarece la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, s-a ținut cont în deplină măsură de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea (a recunoscut vina parțial, are o vârstă tânără, doi copii minori la întreținere) de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării, astfel instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, sub formă de închisoare cu suspendare, cu atât mai mult că potrivit materialelor cauzei nu este confirmat faptul dacă sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 16 august 2019 în privința inculpatului Rațoi Gheorghe este intrată în vigoare, iar în cele din urmă infracțiunea săvârșită de Rațoi Gheorghe în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal este săvârșită la data de 11 octombrie 2017, ceea ce se constată că a trecut o perioadă destul de îndelungată pentru a-l izola pe inculpatul Rațoi Gheorghe de societate. Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul procurorului privind aplicarea pedepsei cu executarea închisorii, deoarece pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor 5 persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. La fel, instanța de apel a respins argumentele avocatului Ciumac Nicolae, invocate în apel precum că, instanța de fond neîntemeiat nu a dispus transmiterea cauzei penale după competentă la Judecătoria Criuleni conform prevederilor art. 40 Cod de procedură penală, or, instanța de fond corect a reținut că, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal este o infracțiune formală și a fost consumată pe str. Alba Iulia, mun. Chișinău. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul avocatului Ciumac Nicolae privind faptul că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, însă instanța de fond i-a respins această cerere, or, potrivit prevederilor art. 3641 alin. (3) Cod de procedură penală, în cadrul ședinței preliminare sau până la începerea cercetării judecătorești, instanța îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții, apoi acordă cuvântul procurorului, părții vătămate și celorlalte părți asupra cererii formulate, la caz, instanța de fond corect a respins această cerere motivând prin faptul că, inculpatul a omis etapa de a depune asemenea cerere, iar, potrivit procesului-verbal al ședinței preliminare din 13 martie 2019, partea apărării a fost de acord cu examinarea cauzei în procedură generală, nefiind înaintate careva cereri privind examinarea cauzei în procedură simplificată (f.d. 135-136). Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele expuse în cererea de apel precum că instanța de fond a respins conexarea cauzelor penale în una singură cu cauza penală de învinuire a lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu prezenta cauza la Judecătoria Criuleni, or, instanța de fond legal a respins acest demers, indicând că cauza penală de învinuire a lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal se examinează în procedură simplificată, iar conexarea cauzelor ar duce la examinarea cauzei în procedură generală, prin ce inculpatul nu va mai beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Mai mult decât atât, potrivit art. 24 Cod procedură penală, părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare. 6 De asemenea, instanța de apel a respins solicitarea de a fi încetat procesul penal privind învinuirea lui Rățoi Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, care conform prevederilor art. 16 Cod penal se califică ca o infracțiune ușoară, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de atragere la răspundere penală, or, potrivit prevederilor art. 60 alin. (4) Cod penal, prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul săvârșirii unei noi infracțiuni. Prin urmare, instanța de apel a reținut că la 09 octombrie 2017, inculpatul Rățoi Gheorghe a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, care este o infracțiune ușoară, iar termenul de atragere la răspundere penală expiră la data de 19 octombrie 2019, însă, potrivit sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 16 august 2019 (f.d. 119-124), inculpatul Rățoi Gheorghe, la data de 02 septembrie 2018 a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, care potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, se califică ca o infracțiune mai puțin gravă, pentru care termenul de prescripție este de 5 ani, iar termenul de prescripție pentru această infracțiune expiră la data de 02.09.2023, astfel, motivele invocate de partea apărării, cu privire la expirarea termenului de prescripție, nu și-au găsit confirmarea și au fost respinse. Astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond minuțios, complet și obiectiv, a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel fără niciun dubiu a stabilit vinovăția inculpatului Rățoi Gheorghe și corect a calificat acțiunile acestuia în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită casarea parțială a deciziei în partea individualizării pedepsei penale, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. În susținerea celor solicitate, procurorul indică că pedeapsa aplicată inculpatului este una prea blândă nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal. Mai mult decât atât, procurorul menționează în cererea de recurs precum că instanța de apel nu a motivat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și nu a ținut cont de cazierul juridic al inculpatului. 5.1. Nefiind de acord cu decizia pronunțată, declară recurs ordinar avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și ultimul care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 12) și 13) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și 7 pronunțarea unei hotărâri prin care să fie dispusă încetarea procesului penal în privința inculpatului din motivul expirării termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală conform art. 60 Cod penal. În motivarea celor solicitate, recurenții subliniază că, instanța de apel eronat a interpretat prevederile art. 60 Cod penal precum că termenul de prescripție în privința lui Rățoi Gheorghe expiră la 02.09.2023, fără a lua în calcul prevederile art. 60 alin. (3) și alin. (4) Cod penal.

Judecând recursurile ordinare declarate în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție respinge recursul ordinar declarat de către procuror ca fiind inadmisibil și admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul, din următoarele considerente. Prevederile art. 414 Cod de procedură penală stipulează că instanța de apel, judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu întreg materialul probator al cauzei. Or, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat. Chestiunile de fapt pe care le poate soluționa instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. De asemenea, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Așadar, instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată la situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii 8 temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăție sau nevinovăție, încadrarea juridică a faptei săvârșite sau temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale. În atare situație, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Chestiunea dacă fapta este constatată conform legii este un temei de drept, deoarece privește încadrarea juridică dată faptei săvârșite, astfel ea cade sub controlul instanței de recurs, pentru care fapta nu poate fi privită ca fiind stabilită atunci când se constată ilegalități. Astfel, Colegiul penal lărgit analizând conținutul cererii de recurs declarate de către avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul, rezultă că acestea se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) și 13) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului. Însă, în esență, argumentele recurenților se focusează pe faptul că instanța de apel pronunțând soluția nu a ținut cont de faptul că a expirat termenul de prescripție a tragerii la răspundere penale, astfel semnalând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temei care și-a găsit confirmare în cauza dată. Colegiul penal lărgit indică că infracțiunea săvârșită de inculpat, și anume, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal prevede sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 (unu) an. Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 (doi) ani inclusiv. Art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal stipulează că, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat 2 (doi) ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave. La caz, data consumării infracțiunii săvârșite de inculpat se consideră 09 octombrie 2017. Totuși, instanța de apel își întemeiază soluția precum că la 02 septembrie 2018, inculpatul comite o altă infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, astfel termenul de prescripție a tragerii la răspundere penală a fost întrerupt, însă omite să ia în calcul prevederile art. 60 alin. (3) Cod penal, și anume, ,,În cazul săvârșirii de către persoană a unei noi infracțiuni, prescripția se calculează pentru fiecare infracțiune separat”. 9 Astfel, potrivit prevederilor art. 60 alin. (4) Cod penal ,,Prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul săvârșirii unei infracțiuni noi”. Ținând cont de normele citate mai sus, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că odată cu comiterea unei noi infracțiuni de către inculpat a fost întrerupt termenul de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, și urma a fi calculat din nou începând cu data comiterii infracțiunii de huliganism, și anume, din 02 septembrie 2018. În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că la data pronunțării deciziei din 22 septembrie 2020, termenul de prescripție a tragerii la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal a expirat, or, începând cu 02 septembrie 2018 până la 22 septembrie 2020 s-a scurs un termen mai mare de 2 (doi) ani. Generalizând cele enunțate, luând în considerație faptul că, recursul ordinar în cauza penală reprezintă o cale de atac ordinară, ca și apelul, preponderent de casare, destinată a repara, în principiu, erorile de drept comise de instanța de judecată, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, constată că termenul de 2 (doi) ani a expirat la 02 septembrie 2020. Ținând cont de cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit respinge alegațiile indicate de către procuror în cererea de recurs care sunt întemeiate pe dezacordul stabilirii pedepsei penale considerând-o prea blândă, or, odată cu intervenirea termenului de prescripție în conformitate prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța adoptă o sentință de condamnare fără stabilirea pedepsei. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația inculpatului. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Din interpretarea normelor expuse supra, rezultă că instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale. În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de către procuror urmează a fi respins ca fiind inadmisibil, iar recursul declarat de către avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și sentinței, rejudecarea cauzei și 10 pronunțarea a unei hotărâri noi, cu liberarea de pedeapsă penală a lui Rațoi Gheorghe pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, în rest dispozițiile sentinței urmând a fi menținute.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) și pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit D E C I D E : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Rațoi Gheorghe XXXXX. Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului și inculpatul, casează parțial decizia Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020 și parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11 martie 2020, în partea stabilirii pedepsei penale inculpatului Rațoi Gheorghe XXXXX, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care: Rațoi Gheorghe XXXXX recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, se liberează de pedeapsă penală, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. În rest, depozițiile sentinței se mențin. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 26 iulie 2021. Președinte Toma Nadejda Judecători Guzun Ion Catan Liliana Diaconu Iurie Boico Victor 11