1ra-126/22 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-126/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-126/22

1-20062352-01-1ra-26012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecătorii – Diaconu Iurie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie

2021, în cauza penală în privința lui

Beregoi Nicolae xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.06.2020 – 14.04.2021;

Instanța de apel: 11.05.2021 – 23.11.2021;

Instanța de recurs: 26.01.2022 – 13.04.2022.

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Beregoi Nicolae a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 4 (patru) luni închisoare;

- art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 4 (patru) luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Beregoi Nicolae

pedeapsa definitivă de 7 (șapte) luni închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilită lui Beregoi Nicolae, pentru un termen de

probațiune de 1 (unu) an.

A fost dispusă încasarea din contul lui Beregoi Nicolae în beneficiul

statului suma de 70 (șaptezeci) lei și 80 (optzeci) bani, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Beregoi Nicolae la data de 19 aprilie 2020, aproximativ ora 00:45, fără să

dețină permis de conducere auto, a condus automobilul de model

„Renault Megane” cu n/î xxxxx, pe o stradă în or. Telenești, fiind în stare de

1

ebrietate alcoolică exprimată, conform procesului-verbal de testare

alcoolscopică din 19 aprilie 2020, în prezența a 0,48 mg/l alcool etilic în aerul

expirat, ceea ce potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, reprezintă stare de

ebrietate cu grad avansat.

Astfel, acțiunile lui Beregoi Nicolae au fost încadrate în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către persoana care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de

conducere.

Tot el, la data 22 mai 2020, aproximativ la ora 23:00, Beregoi Nicolae,

fiind persoană care nu deține permis de conducere, consumând preventiv

alcool, încălcând prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației

Rutiere, care prevede că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere” și deplasându-se în

com. Bubuieci, str. Igor Vieru, 17, cu automobilul de model „Renault Megan” cu

n/î xxxxx, a fost stopat pentru verificarea actelor de către agentul de

patrulare, ultimul fiind supus testării alcoolscopice prin intermediul

aparatului „Drager”, de către polițist, s-a stabilit că concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de către cet. Beregoi Nicolae, constituie 0,76 mg/l, care

potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, reprezintă stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat.

Acțiunile lui Beregoi Nicolae au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către persoana care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care

nu deține permis de conducere.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Beregoi Nicolae, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită o

pedeapsă de 3 luni închisoare, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, la fel o pedeapsă de 3 luni închisoare, iar în baza

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, lui

Beregoi Nicolae să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă de 5 luni închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip deschis.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță nu a ținut cont de

gradul prejudiciabil al faptei săvârșite de inculpat, de personalitatea acestuia,

iar drept urmare i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă. Or, în speță,

instanța nu a indicat motivele aplicării art. 90 Cod penal, astfel ignorând

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale.

Astfel, partea acuzării a menționat că prima instanță nu a ținut cont de

faptul că inculpatul a fost anterior condamnat pentru infracțiune similară,

fiindu-i suspendată executarea pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal.

2

Mai mult, a precizat că la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a

ținut cont de scopul legii penale și de faptul că în timp ce organul de urmărire

penală desfășura urmărirea penală în prezenta cauză penală, pe faptul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiind

recunoscut în calitate de bănuit Beregoi Nicolae și audiat la data de 21 mai

2020, tot el, în următoarea zi, la data de 22 mai 2020, a fost iarăși stopat de

către angajații Inspectoratului Național de Securitate Publică și în cadrul

testării alcoolscopice, s-a constatat că inculpatul avea concentrația vaporilor

de alcool în aerul expirat de 0,76 mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (3)

Cod penal, reprezintă stare de ebrietate cu grad avansat.

Prin urmare, partea acuzării a conchis că aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei, în privința lui Beregoi Nicolae, după cum

s-a dovedit anterior, a fost una ineficientă.

23 noiembrie 2021, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei

instanțe, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care:

Lui Beregoi Nicolae, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641

alin. (4), 2641 alin. (4) Cod penal, i-au fost excluse prevederile art. 90

Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 7 (șapte) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că, prima

instanță corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, încadrând acțiunile inculpatului

corespunzător probelor administrate, în baza art. 2641 alin. (4), art. 2641

alin. (4) Cod penal, care au fost corect apreciate, conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a precizat că în cadrul primei instanțe, inculpatul

a declarat că îi sunt cunoscute probele administrate la faza urmăririi penale,

își recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate și nu dorește

administrarea altor probe, astfel că în conformitate cu art. 3641 alin. (1) Cod

de procedură penală, a depus o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale (f.d. 73), iar prima

instanță a admis cererea inculpatului și a procedat la audierea acestuia

potrivit regulilor de audiere a martorului.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță a expus o

motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate, cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu inculpatului Beregoi Nicolae, astfel fiind în

corespundere cu exigențele art. 6 CEDO.

3

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Beregoi Nicolae, instanța

de apel a stabilit în baza probelor administrate că acțiunile inculpatului

întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi - conducerea mijlocului de

transport de către persoana care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat și care nu deține permis de conducere, și art. 2641 alin. (4) Cod penal,

conform indicilor calificativi - conducerea mijlocului de transport de către

persoana care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită

de către o persoană care nu deține permis de conducere, astfel că sentința

primei instanțe nefiind contestată în această parte.

Așadar, verificând sentința contestată prin prisma argumentelor expuse

în apelul declarat de către procuror, instanța de apel a constatat că prima

instanță greșit și eronat a aplicat instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei în privința inculpatului Beregoi Nicolae, aceasta nefiind

echitabilă în raport cu fapta săvârșită de inculpat, urmările prejudiciabile

produse și rezonanța socială a acesteia.

În opinia instanței de apel, prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei stabilite inculpatului și nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește

aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu argumentele

apelantului, instanța de apel a constatat că inculpatul Beregoi Nicolae poate fi

corectat și reeducat doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 76-77 Cod penal, de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat la o

pedeapsă cu suspendarea executării acesteia pentru infracțiune similară, și că

nu și-a făcut concluziile necesare, săvârșind din nou infracțiuni cu intenție,

care potrivit art. 16 Cod penal, fac parte din categoria celor ușoare, de

comportamentul inculpatului până și după săvârșirea infracțiunii, de faptul că

cauza a fost examinată în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, precum și de lipsa circumstanțelor agravante și atenuante.

În acest context, instanța de apel a menționat că infracțiunea prevăzută

de art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede în calitate de pedeapsă muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau închisoare de

până la 1 an, astfel că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile

limite ale pedepsei cu închisoarea vor fi: în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

de la 3 luni la 8 luni și art. 2641 alin. (4) Cod penal, de la 3 luni la 8 luni.

4

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În argumentarea recursului menționează, că la stabilirea pedepsei

inculpatului instanța de apel nu a ținut cont de faptul că Beregoi Nicolae, nu

are antecedente penale, este caracterizat pozitiv, iar cauza a fost examinată

conform procedurii simplificate prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală și a contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

Indică partea apărării, că instanța de apel, analizând în ansamblu

circumstanțele cauzei, examinarea cauzei conform procedurii simplificate,

recunoașterea vinovăției, căința sinceră a inculpatului și ținând cont de

personalitatea lui Beregoi Nicolae, care se caracterizează pozitiv, și că acesta

nu prezintă pericol social sporit, i-a aplicat eronat pedeapsa de 7 luni

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, or, în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul

comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu amendă, în acest sens instanța de judecată a stabilit

limita de pedeapsă de 7 luni în penitenciar de tip semiînchis, deci i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă mai aspră decât prevederile normei enunțate, or,

art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa cu închisoare până la 1 an.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, instanța de apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, iar decizia instanței de apel conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat în cauză, rezultă că apărarea invocă

dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul pedepsei penale stabilite

inculpatului Beregoi Nicolae, invocând în acest sens în calitate de temei

pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

5

Cod de procedură penală, care stabilesc că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Sub aspectul temeiului de casare menționat, Colegiul penal atestă că

apărarea consideră că inculpatului Beregoi Nicolae i-a fost stabilită o

pedeapsă prea aspră, și în acest sens, pe de o parte, solicită menținerea

soluției primei instanțe, potrivit căreia a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului, conform art. 90

Cod penal, iar pe de altă parte, invocă că instanța de judecată greșit a aplicat

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, și astfel eronat i-a

aplicat inculpatului noile limite ale pedepsei prevăzute de infracțiunile

incriminate acestuia, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră.

Însă, analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele

cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii

din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așadar, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

6

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din materialele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe,

Beregoi Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, la 4 luni închisoare, și în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 4

luni închisoare, iar potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui

Beregoi Nicolae pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de

7 luni, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite,

pentru un termen de probațiune de 1 an.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către partea acuzării,

instanța de apel, dispunând casarea parțială a sentinței primei instanțe, în

partea pedepsei stabilite inculpatului, și pronunțând o nouă hotărâre în

această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, lui

Beregoi Nicolae, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4),

2641 alin. (4) Cod penal, a exclus prevederile art. 90 Cod penal, urmând ca

acesta să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis că modalitatea de

executare a pedepsei stabilite inculpatului Beregoi Nicolae, de către prima

instanță, cu suspendare condiționată potrivit art. 90 Cod penal, nu este una

echitabilă în raport cu fapta săvârșită și urmările prejudiciabile, deoarece

inculpatul poate fi corectat și reeducat doar prin executarea reală a pedepsei

închisorii, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În acest context, Colegiul penal constată că la stabilirea pedepsei cu

închisoare inculpatului Beregoi Nicolae, instanța de apel corect a reținut

faptul că inculpatul anterior a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru infracțiune similară, însă acesta nu

și-a făcut concluziile necesare și din nou a săvârșit două infracțiuni cu intenție,

care potrivit art. 16 Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor ușoare; de

asemenea luând în considerație și comportamentul inculpatului până și după

săvârșirea infracțiunii, precum și de faptul că cauza penală a fost examinată în

procedură simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală.

7

Astfel, Colegiul penal consideră că nu pot fi reținute argumentele

recurentului precum că instanța de apel, individualizând pedeapsa

inculpatului, nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, aceasta deoarece

verificând argumentele instanței de apel, Colegiul penal atestă că instanța

ierarhic inferioară a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, și de

prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod penal.

Colegiul penal amintește, că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și anume:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum

și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura

și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care

constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după săvârșirea

faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul penal statuează că

pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite

și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Subsidiar, Colegiul penal consideră că sunt neîntemeiate și argumentele

apărării potrivit cărora invocă că pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de

închisoare pe un termen de 7 luni, nu a fost aplicată în corespundere cu

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Or, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, și de faptul că infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (4) Cod penal,

stabilește în calitate de pedeapsă – muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 ore sau închisoare de până la 1 an, instanța de

apel just a stabilit noile limite a pedepsei cu închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, de la 3 luni la 8 luni închisoare,

precum și art. 2641 alin. (4) Cod penal, de la 3 luni la 8 luni închisoare.

Așadar, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

8

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul a recunoscut

vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a

concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt

constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru

a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul Beregoi Nicolae, a

beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

În acest context, Colegiul penal reține, că instanța de apel,

individualizând pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale

expuse supra și a motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, în

baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru

stabilirea pedepsei, și prin urmare, instanța de recurs consideră, că instanța

de apel corect a concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate, va asigura

scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului

privind aplicarea unei pedepse mai blânde în privința inculpatului

Beregoi Nicolae.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal conchide, că pedeapsa

aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost

respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt

neîntemeiate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Ciumac Nicolae în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Beregoi Nicolae xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

9