1ra-1981/2021 — art. 145 alin. 2 lit. e-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul central, din 26 februarie 2021, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Berzoi Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 13 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. S-a încasat de la Berzoi Andrei în bugetul de stat, cheltuielile de judecată suportate în sumă de 9754 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Berzoi Andrei la data de 29.12.2020, în jurul orelor 20:00, aflîndu-se la domiciliul său situat în XXXXX, împreună cu soția sa Berzoi Anastasia, care în esența art. 1331 lit. a) Cod penal, este membru a familiei, Berzoi Andrei, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără nici un temei real a inițiat o certă cu Berzoi Anastasia și urmărind scopul privării ultimei de viață, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, inclusiv a asfixiat-o cu mâinile în regiunea gâtului, cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr. 202003C3387 din data de 04.02.2021, vătămări corporale grave sub formă de excoriații pe gât, echimoză ovală pe gât, sufuziuni sanguine în țesuturile moi a gâtului, edem moderat al laringelui, 1 fracturi complete ale coarnelor superioare cartilajului tiroidian al laringelui cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, hemoragii în mușchii limbii și pe epiglotă, hemoragii la nivelul coardelor vocale, în rezultatul cărora Berzoi Anastasia, a decedat pe loc. Astfel, acțiunile lui Berzoi Andrei au fost calificate ca, omorul unei persoane, săvârșit asupra unui membru de familie, și încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea sentinței și aplicarea unei pedepse mai blânde.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2021, apelul inculpatului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea deducerii pedepsei, și s-a pronunțat o nouă hotărâre conform modului stabilit pentru prima instanță, prin care în conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, termenul de pedeapsă s-a redus cu 58 zile. În rest, sentința s-a menținut.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală. La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului. Instanța de apel la stabilirea pedepsei a luat în considerație faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor deosebit de grave, personalitatea inculpatului care a recunoscut vina și a manifestat căință sinceră, anterior nu a fost tras la răspundere penală, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se afla, se caracterizează negativ la locul de trai și anume că întrebuințează băuturi alcoolice și duce un mod de viață amoral, nu este angajat în câmpul muncii. Instanța de judecată nu a stabilit circumstanțe atenuante, iar ca circumstanțe agravantă s-a evidențiat săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate. În contextul dat, s-a constatat legală și echitabilă pedeapsa stabilită inculpatului. Astfel, s-a considerat că instanța de fond a ajuns la concluzia corectă, precum că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin ispășirea unei pedepse privative de libertate. În acest context, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că pedeapsa stabilită de prima instanță este prea aspră, or, instanța de fond a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, dar și gravitatea infracțiunii săvârșite și valența relațiilor sociale prejudiciate, de rezonanța socială a infracțiunii și a ajuns la soluția corectă de numire inculpatului a unei pedepse 2 echitabile. Prin urmare, instanța de fond a aplicat o pedeapsă echitabilă și constată că temeiurile invocate de partea apelantă nu și-au găsit confirmare la judecarea apelului declarat, neexistând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei, motiv pentru care instanța de apel a respins solicitarea inculpatului cu privire la stabilirea unei pedepse mai puțin aspre și a menținut pedeapsa numită de instanța de fond. Potrivit materialelor cauzei, s-a constatat că Berzoi Andrei, s-a aflat în arest preventiv de la 29 decembrie 2020 până la 26 februarie 2021, fiind deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, conform raportului Consiliului pentru Prevenirea Torturii (pentru anul 2017), s-a constatat, că majoritatea izolatoarelor disciplinare vizitate, inclusiv Penitenciarul nr. 13 Chișinău, sunt într-o stare deplorabilă și ar putea fi calificate ca condiții inumane și degradante. În acest context, instanța de apel a constatat în privința lui Berzoi Andrei încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, motiv din care s-a dedus din pedeapsa definitivă conform prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, reducând pedeapsa închisorii cu 58 zile pentru perioada deținerii în stare de prevenit de la 29 decembrie 2020 până la 26 februarie 2021.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei. În motivare a indicat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel și solicită o pedeapsă mai blândă. Mai mult, după părerea recurentului infracțiunea nu a fost calificată corect, fiind prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, violență în familie soldată cu decesul victimei, ce poate fi dovedită prin materialele anexate la dosar.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzut în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

La data de 01.10.2021, reprezentantul părții vătămate Mocan Inna a depus referință la recursul ordinar declarat de inculpat, prin care și-a exprimat dezacordul cu argumentele inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. 3 Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. În speță, recurentul critică hotărârea, solicitând rejudecarea cauzei, însă nu face trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală sau la presupusele erori depistate în decizie. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate de recurent nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat. Instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanța ierarhic inferioară. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Verificând materialele dosarului, Colegiul penal a constatat că instanței de apel a examinat cauza complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a sentinței, prin care Berzoi Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal la 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu reducerea termenului de pedeapsă cu 58 zile pentru perioada deținerii în stare de prevenit de la 29 decembrie 2020 până la 26 februarie 2021 în penitenciarul nr. 13 Chișinău. Termenul de pedeapsă a fost corect și proporțional circumstanțelor stabilite în speță, având în vedere personalitatea inculpatului, antecedentele penale, gravitatea infracțiunii ce s-a soldat cu deces și gradul sporit de pericol pentru societate. Mai mult, solicitarea nu a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul că recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința sa a unei pedepse mai blânde. Referitor la solicitarea recurentului privitor la faptul că, în acțiunile sale nu se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, Colegiul le consideră nefondate, or, această solicitare nu a fost invocată în apel și nu 4 a constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs nu pot fi invocate acele temeiuri care nu au fost indicate și în apel. Instanța de recurs reiterează că, în speță, reieșind din acțiunile inculpatului raportate la probele acumulate, se dovedește în afara oricărui dubiu rezonabil comiterea de către Berzoi Andrei anume a infracțiunii de omor a unei persoane, săvârșit asupra unui membru de familie. Prin urmare, referitor la pedeapsă, Colegiul penal se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe. În final, Colegiul consideră necesar de a interveni cu mențiunea că, potrivit statuărilor Curții Europene, aceasta a evidențiat, cu titlul de principiu, că instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al pârților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010). Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea pedepsei cu închisoare pe termen de 13 ani închisoare, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de inculpat nu și-au găsit confirmare.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat, împotriva deciziei 5 Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe BERZOI Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2021. Președinte Iurie DIACONU Judecător Liliana CATAN Judecător Victor BOICO 6